Sinaxar 19 Iunie

 

 

Sinaxar 19 Iunie

 

În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.

Acesta este numit în Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei şi Marcu este numit în Evanghelie, Tadeu şi Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, şi fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toţi acea Epistola luminătoare şi dogmatică şi plină de Duhul Sfânt. Trimis fiind el de Hristos ca un frate şi învăţător de taine, încălzindu-se de strălucirile sale ca un cărbune aprins, toată înşelăciunea a ars şi a luminat pe credincioşi. Că trăgând el jugul Mântuitorului, şi brăzdând şi semănând sămânţa dreptei credinţe în toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea luminând cu învăţătura cuvântului său Mesopotamia şi neamurile cele de lângă hotarele ei şi propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei şi la Abgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea s-a dus la cetatea Arara, şi fiind spânzurat şi săgetat de către cei necredincioşi, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.

Acesta era ostaş pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Domeţian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncând armele şi năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator şi mărturisind că este creştin, a fost spânzurat şi strivit, şi după aceasta bătut, fiind întins de patru; apoi a fost aşezat pe un pat de aramă, înroşit. Dar prefăcându-se focul în răcorire, mulţi din cei ce stăteau de faţă s-au spăimântat de acea minune, şi au trecut la credinţa în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu cătuşe şi legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma guvernatorului care mergea la oraşul cananiţilor, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine şi celalalt un vas cu apă, şi mulţumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri şi la urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.

Acesta lepădându-se de lume şi făcându-se ucenic al marelui bătrân Siluan în pustia Egiptului, pentru covârşitoarea lui ascultare, şi pentru multa nevoinţă şi sărăcie, a ajuns făcător de minuni; căci pe mulţi demoni a izgonit din oameni, şi aşa cu cuvioşie vieţuind întru îngereşti nevoinţe, şaizeci şi doi de ani, s-a mutat către Domnul.

Zicerile / apoftegmele lui ava Zinon din Patericul Egiptean.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.

Acest de trei ori fericit cuvios şi purtător de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era şi Moise, văzătorul de Dumnezeu. Născut a fost din părinţi cinstitori de Dumnezeu, învăţaţi în credinţa lui Hristos; şi având multă bogăţie şi împodobiţi cu străluciri, au învăţat cu silinţă şi pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeieşti şi omeneşti. După săvârşirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă şi mai mic decât ceilalţi fraţi, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger, mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: "Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu", şi l-a apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: "Toţi ai lui Dumnezeu sunt, şi la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu". Şi trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.

După ce s-a făcut copilandru, marele şi fericitul între cuvioşi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie), de către care a fost sfătuit să nu se uite la faţă de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-şi capul în jos plecat. Şi dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârşit pe toţi, încât a vorbit împreună cu Hristos, şi I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, şi îndată s-a făcut începător vieţuirii celei supraomeneşti. Despre vestitele lui virtuţi şi despre minunata vieţuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toată aspra vieţuire cea prin pustii şi despre minunile sale, se poate citi în cartea numită noul Ecloghion şi în Vieţile Sfinţilor. Pentru iubitorii de prăznuire se poate spune atâta, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la bătrâneţi prea adânci, s-a mutat către Domnul, unde împreună cu îngerii cânta Ţiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A cărui pomenire cu credinţă săvârşind, prin rugăciunile lui, să ne învrednicim de veşnicele bunătăţi şi de fericirea cea veşnică. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 19 zile: pomenirea Sfântului Apostol Iuda (80)

             Sfântul Apostol Iuda este unul din cei doisprezece Apostoli, ales chiar de Mântuitorul, să-i fie martor şi propovăduitor pe pământ, al Patimilor şi Învierii Lui, şi să vestească dumnezeiasca Lui învăţătură, chemând pe toţi oamenii. Nu se ştie, aproape nimic, din viaţa acestui Sfânt Apostol, mai înainte de chemarea sa de către Mântuitorul. Sfintele Evanghelii pomenesc numele lui, doar când numără ceata celor doisprezece ucenici ai Domnului. Nu ştim însă nici unde locuia, nici cu ce se îndeletnicea. Este mai presus de orice îndoială, că era din unul din oraşele Galileii. Sfinţii Evanghelişti Matei şi Marcu îl numesc Levi şi Tadeu. Avea mare râvnă pentru Hristos şi dorea ca toată lumea să-L cunoască pe Iisus ca adevăratul Dumnezeu, venit pentru mântuirea noastră. Că a zis către Domnul: "Doamne, ce s-a întâmplat, că vrei să Te arăţi nouă şi nu lumii."(Ioan, 14,22) o întrebare care arată limpede dorinţa fierbinte, ca toţi să-l cunoască pe Mântuitorul, să-L iubească şi să se mântuiască. Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înălţarea Domnului, Apostolul Iuda a propovăduit , mai întâi, Evanghelia în Iudeea, în Galileea şi în Samaria, apoi în cetăţile Arabiei, Siriei şi Mesopotamiei, şi, mai pe urmă, s-a dus în Edesa, la regele Avgar, ca să-l tămăduiască. Se ştie că Sfântul Apostol Iuda Tadeul a vestit cuvântul Evangheliei şi în Persia. Nu el, ci alt Iuda, unul din cei şaptezeci de ucenici, Iuda, "ruda Domnului", este scriitorul Epistolei soborniceşti a lui Iuda, din Noul Testament. A sfârşit, fiind spânzurat şi săgetat de necredincioşi. Şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, la Ararat, în Armenia.

Întru această zi, pomenirea Preacuviosului şi de Dumnezeu purtătorului, Părintele nostru Paisie cel Mare (370)

Acest de trei ori fericit, Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel Mare era, de neam, din Egipt, de unde era şi Moise, văzătorul de Dumnezeu. Născut a fost din părinţi cinstiţi de Dumnezeu, învăţaţi în credinţa lui Hristos şi, fiind împodobiţi şi cu celelalte străluciri, ei l-au învăţat, cu stăruinţă şi pe fiul lor sporirea în cele dumnezeieşti şi omeneşti. După moartea tatălui său, acest fericit copil, a rămas, mai mic decât ceilalţi fraţi la mama lor. Acesteia, fiind foarte amărâtă, i s-a arătat un ceresc înger, spunându-i bună-sporirea copilului şi zicându-i: “Pe fiul tău, Paisie, l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Lui, cel lăudat în vecii vecilor. Acesta este plăcut lui Dumnezeu.“ Şi, aceasta zicând îngerul l-a apucat pe Paisie de mână. Iară mama a răspuns cerescului înger: “Toţi copiii mei, ai lui Dumnezeu sunt, dar facă-se mila Domnului, spre noi.” Şi, deşteptându-se, s-a minunat de acel vis. Deci, după ce s-a făcut copilandru, prea marele şi fericitul între cuvioşi a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo, de către care, sfătuit fiind să nu se uite la faţa oamenilor trei ani, a petrecut neuitându-se în sus, ci avându-şi capul plecat, în jos. Şi, dându-se la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârşit pe toţi, încât vorbea împreună cu Hristos, şi-I spăla picioarele Lui. Şi îndată s-a făcut nevoitor, în vieţuirea cea mai presus de om. Şi a ajuns la cea mai înaltă culme a nevoinţei. Iar, despre vestitele lui bunătăţi şi despre minunata vieţuire, cea întocmai cu a îngerilor, precum şi despre minunile sale, va citi cel ce doreşte să ştie, în cartea numită Noul Evloghion. Pentru care, pe scurt, zicem, iubitorilor de prăznuire, doar atâta că acest fericit, aflându-se cu trup muritor, s-a ridicat mai presus de trup. Deci, ajungând la bătrâneţi preaadânci, s-a mutat către Domnul, în ceruri, unde, înpreună cu îngerii, cântă Ţiitorului a toate, cântarea cea întreit sfântă A căruia pomenire, cu credinţă, săvârşind, pentru rugăciunile lui, să ne fie nouă să ne învrednicim veşnicilor bunătăţi şi fericirii celei veşnice. Amin.

Întru această zi, povestirea unui oarecare pustnic, despre viaţa Preacuviosului Părintelui nostru Paisie cel Mare

        În părţile Siriei era un nevoitor, împodobit, cu multe fapte bune. Acesta, rugându-se odată, a ajuns într-un gând ca acesta: „Oare s-a făcut asemenea cu cineva din cei ce ai bineplăcut lui Dumnezeu?” Şi, gândind unele ca acestea, a auzit un glas de Sus, zicându-i: „Du-te în Egipt şi acolo vei afla un nevoitor, Paisie cu numele, care a câştigat smerenia şi dragostea, cea către Dumnezeu, asemenea cu tine.” Iar acel cinstit bătrân, n-a pregetat, nicidecum pentru lungimea drumului, ci a pornit, îndată, să meargă în Egipt. Şi, ajungând la muntele Nitriei, întreba unde se află Paisie. Şi, fiindcă numele lui Paisie era cunoscut de toţi, nu i s-a ascuns bătrânului locul chiliei lui Paisie, şi nici lui Paisie nu i-au ascuns venirea bătrânului. Şi cum a intrat bătrânul în pustie şi se ducea drept la Paisie, îndată, şi Paisie l-a întâmpinat în drum cunoscându-se între ei, prin dumnezeiescul dar, s-au îmbrăţişat, cu bucurie, şi şi-au dat sărutarea cea în Hristos. Apoi, ducându-se la chilia lui Paisie şi rugându-se, s-au aşezat. Şi bătrânul, începând a grăi către dumnezeiescul Paisie, vorbea în limba sirienilor, dar Paisie fiind egiptean, ştia numai această limbă. Deci, întristându-se mult, că nu înţelegea cuvintele, cele de suflet folositoare, ale bătrânului, Paisie, îndată, înălţând la cer ochii şi mintea sa, a suspinat din adâncul inimii şi a zis: „Fiule al lui Dumnezeu şi Cuvinte, dă-mi darul Tău mie, robul Tău, ca să cunosc graiul cuvintelor bătrânului.” Şi, printr-o minune de grabnică cercetare a Domnului, îndată, a început a vorbi şi înţelege limba siriacă. Drept aceea, vorbind mult, şi-au povestit unul altuia arătările pe care s-au învrednicit, fiecare, a le avea şi despre părinţii, cu care au vorbit şi au petrecut, şi ce fapte bune aveau acei părinţi. Şi erau plini de bucurie, amândoi, pentru o împreună vorbire ca aceasta. Iar după ce au trecut 6 zile, şi au sfârşit câte aveau să vorbească şi dorea bătrânul să se întoarcă la locul său, atunci, Paisie a chemat pe ucenicii săi şi le-a zis: „Iată, aici, o preaiubiţi fii, om sfânt, din cei desăvârşiţi în fapta cea bună, plin de Duhul Sfânt şi de dumnezeiesc dar. Deci, luaţi toţi binecuvântarea lui, cu evlavie, ca să o aveţi, ca turn de strajă, împotriva vrăjmaşilor.” Şi, îndată, au căzut toţi la pământ şi, închinându-se, precum se cădea acelui sfânt bătrân, cereau fierbinte rugăciunile şi binecuvântarea lui. Şi acela, făcând rugăciuni pentru dânşii, i-a binecuvântat şi, luându-şi ziua bună de la toţi, a plecat. Iar, după puţină vreme, a venit la marele Paisie, un pustnic, iar ucenicii Cuviosului Paisie îi ziceau lui: „O părinte, mare câştig ai fi avut, dacă ai fi venit cu puţin mai înainte. Că un dumnezeiesc om a venit la noi, din Siria, strălucit şi cu mintea şi cu inima, care după ce ne-a întărit prin cuvintele mântuitoare, a plecat cu puţin mai înainte. Şi dacă vrei să-l ajungi, să ştii că nu e departe.” Şi, alergând pustnicul, ca să-l ajungă, dumnezeiescul Paisie i-a zis: „Stai, că acela, acum a trecut mai mult de 18 mile, ducându-se pe un nor, la chilia sa.” Şi, auzind acestea, s-au minunat toţi şi au slăvit pe Dumnezeu.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului

Troparul Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului, glasul 1

Al lui Hristos frate şi mucenic tare, ştiindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.

 

Cântarea 1

Glasul al 5-lea

Irmos: Calul şi pe călăreţul...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăinuitorule al celor cereşti, Sfinte Iuda Preaînţelepte, ucenic al Mântuitorului şi părtaş al vieţii celei adevărate, mişcă-mi limba mea şi îndreptează-mi cuvântul pentru a te lăuda, fericite.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trăgând jugul Mântuitorului, apostole şi brazdă tăind şi înnoind cu harul, sămânţa ai semănat şi mult rod ai adus Celui Ce te-a chemat, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cuvântul, Cel Ce S-a întrupat aflându-L Învăţător şi cu razele Lui, de Dumnezeu văzătorule, fiind luminat, a doua lumină te-ai făcut, cu strălucirile celei dintâi, închipuindu-te, vrednicule de minuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai credinţa să spună, iar nu dovedirea minunilor celor mai presus de minte, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, că pe Dumnezeu, Cuvântul Cel necuprins, L-ai născut îmbrăcat în Om.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimica...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-s-a bună podoaba ucenicilor lui Hristos mai presus decât toată mărirea; că aceia i-au fost lui prieteni şi de aproape şi rudenii şi împreună locuitori şi tainelor tâlcuitori.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apostole Iuda, fraţii tăi te laudă pe tine, cel ce te-ai arătat frate după lege socotit, al Celui Ce S-a arătat în trup, al Cuvântului Celui Ce a strălucit mai înainte de veci din Tatăl cel nenăscut şi pururea veşnic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi mădularele tale pe pământ, împreună ai locuit cu Hristos, Viaţa tuturor, preafericite şi vestitor al petrecerii celei de viaţă purtătoare tu ai fost lumii, graiurile vieţii vestind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată tu, mai mult decât toate, Curată, eşti cu har Dăruită, întrecut-ai cu sfinţenia pe toţi, covârşit-ai toate şi mai înaltă decât toate puterile cereşti te-ai arătat, Maică lui Dumnezeu fiind.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Dumnezeiască deşertarea ta...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marele Apostol al Domnului arătării Duhului învrednicindu-se, a fost iubit şi raza vederii Lui şi frumuseţea Lui a văzut.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind plin de harurile şi de darurile cele date ţie de la Dumnezeu, apostole, la limanul mântuirii îndreptează, pe cei ce te măresc pe tine cu cântări.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu puterea cea nebiruită a Preasfântului Duh fiind întrarmat, slujitorule al celor de negrăit, alungi duhurile vicleniei cu cuvântul Darului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai zămislit în chip de negrăit pe Făcătorul tău şi Dummezeu, Ceea ce eşti cu totul fără prihană roagă-L să ne izbăvească pe noi din primejdii şi sufletească mântuire să dăruiască celor ce te laudă pe tine, Stăpână.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind umbrele Legii, chipul adevărului luminat l-ai propovăduit, agonisindu-ţi povăţuitor pe Unicul Adevăr.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porunca Cuvântului împlinind, apostole, ai înconjurat toate neamurile cu învăţăturile tale învăţându-le şi botezându-le cu chemarea Treimii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o ploaie cerească, ca nişte rouă de sus, dumnezeiască vestirea  ta, de Dumnezeu propovăduitorule, uscăciunea mulţimii zeilor a stricat, cu propovăduirea lui Dumnezeu cel Unul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omoară-mi patimile mele, de Dumnezeu Născătoare şi sufletul meu cel omorât cu muşcarea, păcatului ridică-l, Maica adevăratei Învieri.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea patimilor cea...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţătura privirii la cele de sus şi cu luminate faptele vieţii, apostole al lui Dumnezeu, fiind strălucit, pe cei din adâncul necunoştintei i-ai luminat.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimiţi tuturor oamenilor cartea ta cea luminată şi plină de învăţăturile Duhului, de cele sfinte luminătorule preaminunate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzătorul de Dumnezeu ca un cer cuvântător spune slava lui Dumnezeu vestind şi minunile Celui Ce S-a arătat pentru noi cu trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte-mă de stricăciune şi tulburarea patimilor mele o potoleşte, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii.

 

CONDAC

Glasul 1

Podobie: Ceata îngerească...

Din rădăcină slăvită, Odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuţi văzătorule al Domnului, apostole, al lui Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, preaînţelepte, hrănind toată lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu credinţa Domnului, preafericite şi tăinuitorule al harului.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorul...

Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învăţându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai şi fost preamărit şi ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Domnul părinţilor...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a fost împodobit cu apropierea de Dumnezeire, pe Apostolul Iuda, toţi să-l lăudăm, dumnezeieşte cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta cea mişcată de Duhul şi de Dumnezeu insuflată, a întors lumea cu propovăduirea lui Hristos, Căruia toţi cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Datu-ţi-a ţie Domnul cereasca moştenire şi scaun prealuminat, în care odihnindu-te, dumnezeieşte cânţi: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu gura şi cu mintea, pe tine de Dumnezeu Născătoare toţi te propovăduim, Preacurată; că ai născut, pe Dumnezeu, Căruia toţi cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Ţie, Făcătorule a toate...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogăţia neamurilor şi cinstea împăraţilor şi slava ai luat, strigând, apostole: Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată raza Mângâietorului care a venit peste tine, fericite şi ai luat, strigând, mărite: Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu cântări credincioşii cinstim raza cea dată ţie, Sfinte Apostole Iuda, cu osârdie cântând: Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Veniţi să cinstim frumuseţea lui Iacov, pe Preacurata Maria, cu un glas strigând: Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaie dănţuieşte...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Srălucind mărite cu razele vărsărilor de lumină ale Duhului, strălucirile minunilor celor mai presus de fire tuturor le verşi, ca un ucenic al lui Emanuel; pe Care slăvindu-L, pe tine, de Dumnezeu văzătorule, te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu cetele îngereşti înainte stând împodobiţi, singurii privitori şi văzători ai Unuia Născut, ai Celui Ce a sărăcit cu trupul pentru noi; pe Care cu dinadinsul acum rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ceea ce ai născut pe Ziditorul făpturilor, Preacurată, ai purtat începătura a tot neamul, Care are slavă neasemănată şi preaînaltă. Pentru aceasta Celui născut al tău închinându-ne, pe tine te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Al Stăpânului, Cel Ce S-a născut şi frate ai fost tuturor celor aleşi, Apostole Iuda Fericite, frate ai fost şi de Dânsul apostol ai fost trimis la toate marginile, prealăudate, ca să semeni cuvântul credinţei tuturor şi să luminezi pe cei ce erau robi ai vicleanului stăpânitor al lumii, întru întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Căzând în ispitele de multe feluri ale vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de viforul greşelilor mele celor nenumărate sunt cuprins; ci ca la o ajutătoare caldă şi Acoperământ al meu, la limanul bunătăţii tale, Preacurată, alerg. Pentru aceasta pe Cel Ce S-a întrupat din tine fără sămânţă, roagă-L, Preasfântă, pentru toţi robii tăi, cei ce te laudă neîncetat. De Dumnezeu Născătoare Prealăudată, cere de la Fiul Tău şi Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină după vrednicie naşterii tale.