Sinaxar 20 Iunie

 

În această lună în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor.

Acest fericit dăruit fiind de mic lui Dumnezeu, a devenit vas dumnezeiesc şi primitor al Sfântului Duh. După aceea, luând cu alegerea de Dumnezeu din dumnezeiescul har preoţia şi arhieria, păstorea bine şi cu plăcere dumnezeiasca turmă ce i s-a încredinţat, luând asupra lui grija Bisericii şi luminând poporul cu cuvinte dulci şi îndurătoare.

Deci văzând că se înmulţesc cei ce sprijină înşelarea lui Origen, ca un bun pastor, a ars-o cu foc dumnezeiesc, micşorând toată ceata şi negura cu înţelepciunea cuvintelor sale şi cu Dumnezeiescul har. Iar fulgerul cuvintelor sale şi trâmbiţa cunoştinţei sale au răsunat peste toată lumea; pentru aceea neputând răbda vrăjmaşul îndrăznirea şi împotrivirea marelui acestuia, şi-a întrarmat slugile sale ca să-l omoare. Iar cel ce şi mai înainte de mucenicie era îmbrăcat cu moarte purtătoare de viaţă, tăindu-i-se capul, s-a mutat spre viaţă mai bună, întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi fiind jertfit el însuşi, a fost adus lui Hristos Jertfa vie. Drept aceea a fost şi împodobit cu îndoite cununi, şi ca un viteaz ce era ajutor pentru adevăr, luându-şi sfârşitul cu sânge mucenicesc, a adormit în vecie. Acest dumnezeiesc cu adevărat al lui Dumnezeu arhiereu şi mucenic ne-a lăsat scrierile ca rod al iubirii de muncă, pline de toată cunoştinţa şi folosinţa, încă mai vârtos şi de cele viitoare foarte curat a proorocit, de schimbările împăraţilor, şi de pornirile şi războaiele între neamuri, şi de pustiirile şi stingerile de locuri şi de cetăţi, şi despre binecredincioşii, şi ereticii împăraţi, şi pentru sfârşitul lumii, şi despre Antihrist şi de împărăţia lui, şi despre stingerea şi desăvârşita stricăciune a tot trupul omenesc, acestea toate mai înainte le-a spus şi le-a proorocit dumnezeiescul acesta.

Tot în această zi, pomenirea punerii moaştelor şi a îmbrăcăminţii Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Toma, a Proorocului Elisei şi a Mucenicului Lazăr, care s-au aşezat în biserica cea mare a Sfinţilor Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea a doi Sfinţi sihaştri, care cu pace s-au săvârşit în pustie.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit.

Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la început în Muntele Athos sub îndrumarea duhovnicească a Sf. Grigore Sinaitul (prăznuit în 8 august), a cărui viaţă a şi scris-o. În 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rămânînd în funcţie sub împăraţii Ioan Cantacuzino (1341-1355) şi Ioan Paleologul (1341-1376).

În 1354 s-a retras în liniştea mănăstirii pe care a ridicat-o în cinstea Sf. Mamas la Tenedos, iar mai târziu a fost pus din nou în scaunul de patriarh între anii 1355-1363.

Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viaţă în anul 1363 în Serbia, unde se afla ca ambasador al Împăratului Ioan Paleologul. Sf. Calist mai este cunoscut şi ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărînd în Filocalia împreună cu cele ale bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Nicolae Cabasila.

Nascut la Tesalonic în jurul anului 1322, Sfântul Nicolae se tragea, prin tatal sau, din familia Chamaetos ; a adoptat însa mai târziu numele de familie al mamei sale : Cabasila, familie veche si renumita. Înca din tineretea sa a primit învatatura spirituala de la Dorotei Vlates [a fost unul din parintii spirituali cei mai renumiti din Tesalonic si a fondat, cu fratele sau Marc, pe acropola, Manastirea Pantocratorului (1355), care poarta astazi numele lor (Vlatadon), înainte de a fi devenit mitropolit al Tesalonicului (1371-1379)], ucenic apropiat de Sfântul Grigore Palama, si a frecventat cercurile laicilor evlaviosi care practicau Rugaciunea lui Iisus sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350);dupã primirea educatiei literare si filozofice de baza de la unchiul sau, Nil Cabasila [teolog renumit pentru tratatele sale împotriva Latinilor, a fost Episcop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363); numele sau ca laic fiind tot Nicolae, Sfântul nostru a fost confundat uneori cu unchiul sau si a fost considerat drept Arhiepiscop de Tesalonic], a mers sa isi continue studiile la Scoala de Filozofie de la Constantinopol. Îsi însusi acolo o înalta cultura literara iar admiratia pe care o avea pentru Antichitatea clasica îl fãcu sa se plaseze de partea umanistilor, fara sã se îndeparteze cu toate acestea de învatatura Bisericii. În timpul sederii sale în capitala, disputa dintre Sfântul Grigore Palama si Varlaam (cf 14 nov) despre posibilitatea îndumnezeirii omului prin energiile necreate ale Harului, îi trezi atentia asupra scopului ultim al vietii crestine, dar se interesa atunci mai mult de problemele sociale si politice ale epocii sale. Dupa moartea lui Andronic al III lea (1341), Imperiul se gasi sfâsiat de un crunt razboi civil între partizanii lui Ioan al V lea Paleologu si cei ai lui Ioan Cantacuzino, situatie pe care o agrava revolta Zelotilor la Tesalonic împotriva puterii imperiale si a nobililor.

Nicolae, aflându-se pe atunci la Tesalonic, lua initiativa negocierilor între rasculati si Ioan Cantacuzino. In 1345 fu trimis la Bereea ca ambasador pe lânga fiul si reprezentantul lui Cantacuzino, Manuel, si obtinu în favoarea rasculatilor promisiunea unor conditii de predare avantajoase. Dar înca de la întoarcerea sa, Andrei Paleologu se opuse acestui proiect si, stârnind pe Zeloti si populatia din cartierele marginase, luara cu asalt fortareata unde se refugiasera notabilii. Masacre josnice urmara, de la care Nicolae scapa ca prin urechile acului ascunzîndu-se într-o fântâna. Ramase cu toate acestea la Tesalonic pâna in 1347, fara sa fie hartuit, în ciuda simpatiei sale pentru Cantacuzino, si, meditând asupra cauzelor razboiului civil, redacta mai multe tratate împotriva uzurii si inegalitatii sociale.

Când Cantacuzino a urcat pe tron sub numele de Ioan al VI lea, îl aduse pe Nicolae în anturajul sau la Constantinopol, facându-l consilierul sau în toate problemele importante ale Statului. Sub influenta celor doi oameni de încredere ai sai, Nicolae si Dimitrios Kydones, prietenul sau din copilarie, pe care îi numea barbati "ajunsi pe creasta întelepciunii profane, totodata filozofi în actiune si care au ales viata în castitate scutita de dezavantajele casatoriei", suveranul constitui proiectul de retragere la manastirea Manganes ; dar trebui sa renunte la aceasta idee din cauza situatiei politice din Tesalonic.

În timpul întregii aceste perioade, Nicolae se dedica unei intense activitati de scriitor, participând în acelasi timp în mod activ la viata publica. În septembrie 1347 facea parte din suita care îl însotea pe Sfântul Grigore Palama proaspat ales Arhiepiscop al Tesalonicului : dar poporul îsi respinse pastorul iar ei se retrasera la Muntele Athos unde traira în isihie si rugaciune vreme de un an. În 1349 se duse din nou la Tesalonic unde, dupa înabusirea revoltei Zelotilor si împacarea partidelor adverse, se proceda la instalarea pe tron a Sfântului Grigore. În 1351, cu prilejul Sinodului care condamna pe Akindynos si proclama isihasmul ca doctrina oficiala a Bisericii, Cabasila lua în mod deschis partea teologiei palamite si se declara dupa aceea favorabil proiectului unui Sinod de Uniune cu Biserica latina, dar fara compromis doctrinal, în timp ce prietenul sau Kydones era de partea adversarilor isihasmului si adopta o atitudine de supunere fata de tezele latine.

Un nou razboi civil izbucnind între Ioan al V lea Paleologu si Ioan Cantacuzino (1353), având drept consecinta destituirea Patriarhului Sfântul Calist, numele lui Cabasila fu retinut ca posibil succesor dar în cele din urma fu ales Sfântul Filotei (cf. 11 oct). În anul urmator, Nicolae saluta printr-un discurs stralucit încoronarea lui Matei Cantacuzino în calitate de co-împarat ; dar la putin timp, Ioan Paleologu cuceri puterea cu sprijinul mercenarilor de la Genova, Ioan Cantacuzino fu nevoit sa abdice si îmbratisa viata monahala sub numele Ioasaf. Patriarhul Filotei ? fu la rândul sau destituit si trimis în exil, iar sfântul Calist fu rechemat în scaunul patriarhal. Nicolae se retrase de atunci din afacerile publice, pentru a se dedica meditatiei asupra Tainei lui Hristos traite in Biserica. Nu se stie daca a ramas pâna la sfârsitul zilelor sale "un isihast laic" sau daca a devenit calugar, dupa cum lasa sa se înteleaga anumite pasaje ale operelor sale. În timpul acestei lungi perioade pe care a petrecut-o retras, cu exceptia unei sederi de doi ani la Tesalonic, trecu în Constantinopol, frecventând manastirile de la Manganes, Xantopulos si Studion, îsi câstiga reputatia unui om ajuns pe nivelul cel mai de sus al virtutii si înalte personalitati, precum împaratul Manuel Paleologu, îi cereau sfatul, considerându-l drept parintele lor spiritual. Sfântul evita cu toate acestea sa se angajeze din nou în tulburarile lumii, preferând sa ramâna în liniste pentru a compune cele doua tratate majore ale sale : Tâlcuirea Dumnezeiestii Liturghii si Viata întru Hristos, marturii ale sfintiei sale si considerate pe buna dreptate doua capodopere ale literaturii crestine. Sfântul Nicolae adormi în pace, fara sa lase nici o marturie despre ultimele zile ale sale, intre 1391 si 1397.

În Viata întru Hristos, el arata cum, primind fiinta, miscarea si viata adevarata prin Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea si Împartasania, si crescând spiritual prin Sfintele Virtuti, credinciosii pot sa constate ca însusi Hristos, prin Sfântul Duh, vine sa salasluiasca si sa creasca în ei pâna la desarvârsirea comuniunii lor totale cu Dumnezeu. Întruparea lui Hristos este baza oricarei vieti spirituale, caci unind ceea ce era despartit, ea a permis comuniunea, "amestecul" dintre creat si necreat. Aceasta viata întru Hristos începe, spune el, aici pe pamânt dar ea se desavârseste în Împaratia vesnica ce ne-a devenit astfel accesibila înca de acum, în Biserica. Hristos se revarsa si se amesteca cu fiecare din madularele sale, prin Sfintele Taine, precum lumina care patrunde prin ferestre într-o încapere, si El desavârseste acolo Marea Taina a unirii sale nuptiale cu omul, introducând viata nemuritoare si vesnica în trupul sau muritor si supus transformarii. Cu toate acestea, prezenta Domnului nu va deveni activa decât daca noi "colaboram" (sinergie), decât daca raspundem liber darului lui Dumnezeu, nefacând nimic altceva decât sa "pazim" cu trezvie harul primit, ca o flacara aprinsa, asteptând a doua venire a Mirelui. Viata spirituala a crestinului consta deci în a-si "pazi" madularele si simturile, cu care s-a unit Hristos, si în a medita asupra cinstei pe care El ne-a facut-o. E într-adevar imposibil sa fie atras de rau oricine a cunoscut dragostea nebuna cu care ne-a iubit Hristos, pâna la a se da jertfa pe Cruce pentru a face din noi templul sau si propriile sale madulare. Pentru un asemenea om, Domnul devine singurul dorit si, dupa însusirea "Spiritului lui Hristos", practicarea poruncilor lui devine usoara. Iar când, înaintând în Sfintele Virtuti, el va fi facut cu totul una vointa sa si cea a Mântuitorului, când nu va mai avea bucurie decât din ceea ce Îl bucura pe El si nu se va întrista decât de ceea ce Îl poate întrista pe El, dragostea dumnezeiasca va deveni atunci viata lor comuna si îl va face partas la cele ale naturii dumnezeiesti a Dumnezeiului-Om. Aceasta îndumnezeire, tinta finala a destinului omenesc, Sfântul Nicolae Cabasila o vede reprezentata perfect în Maica Domnului care, prin frumusetea sufletului sau si prin vointa sa supusa cu totul planului lui Dumnezeu, a atras Harul Sfânt pentru ca Mântuitorul sa se nasca întrânsa.

Urmând o alta cale decât cea a Sfântului Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, umanist prin formatie dar isihast prin vocatie, a stiut sa arate ca îndumnezeirea si unirea cu Hristos constituie tinta finala a vietii spirituale a fiecarui Crestin, si nu doar a calugarilor retrasi departe de lume si de obligatiile ei. Transfigurând elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului sau pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupa, de când pomenirea sa a fost recent introdusa în calendar, locul sau meritat în rândul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sarbatorile Maicii Domnului - PG 19).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 20 de zile: pomenirea Sfântului Mucenic Metodiu, episcopul Patarelor (sec.III)

        Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodiu, fiind încredinţat de mic lui Hristos, s-a arătat vas curat şi locaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. Drept aceia, s-a şi învrednicit, de tânăr, de darul preoţiei şi cunoscându-se de toţi viaţa lui curată, evlavia şi priceperea lui la dreapta tâlcuire a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de episcopie, încredinţându-i-se păstorirea obştei creştinilor din cetatea Patarelor, care este în părţile Liciei. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu, turma sa, luminând-o cu dumnezeieştile cuvinte. Deci, s-a ridicat, întru acea vreme, în Biserică, erezia lui Origen, pe care, arhiereul lui Hristos, văzând-o că se întăreşte, a început, prin viu grai şi prin scrieri, să o înfrunte şi să arate greşita învăţătură a marelui cărturar, arătând creştinilor dreapta credinţă a Bisericii şi îndemnându-i să nu se lase înşelaţi. Şi a pierdut, astfel, tot întunericul cel eretic, cuvintele lui, cele insuflate de Dumnezeu, strălucind, ca nişte fulgere, în toată lumea, iar vestirea lui fiind, ca un glas al trâmbiţei de gând. Drept aceea, vrăjmaşul cel nevăzut, nesuferind această îndrăzneală, a întrarmat asupra lui, pe slugile lui cele văzute, adică pe păgânii ce se închinau idolilor, şi le-a poruncit ca, prin chinuri să-l ucidă pe slujitorul lui Hristos. Deci, elinii, prinzând pe arhiereul Domnului, Metodiu, i-au tăiat capul, cu sabia, şi aşa, s-a mutat Sfântul la viaţa cea bună, aducându-se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos, până la vărsarea sângelui şi sfârşitului mucenicesc. Şi a pătimit pentru Hristos pe timpul împărăţiei lui Aurelian.

Întru această zi, cuvânt din Pateric, că nu trebuie să ne răzbunăm singuri, pe cei ce ne asupresc pe noi

       Un frate, fiind asuprit de un alt frate, a mers la ava Sisoe Tebanul şi a zis: “Părinte, m-a asuprit un frate şi vreau să mă răzbun singur.” Iar stareţul îl ruga pe el, zicându-i: “Nu, fiule, ci lasă-l pe el, mai bine, în plata lui Dumnezeu şi Acela să te răzbune pe tine.“ Iar el zicea: “Nu-l voi lăsa, de nu mă voi răzbuna.” Deci, a zis stareţul: “Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate.” Apoi, sculându-se a zis: “Dumnezeule, de acum, noi spre Tine nu mai nădăjduim, să nu te mai îngrijeşti de noi, nici să răsplăteşti celor ce ne fac strâmbătate nouă, pentru că noi singuri ne vom răzbuna.” Iar fratele, auzind acestea, a căzut la picioarele părintelui, zicând: “Iartă-mă, că de acum, nu mă voi mai sfădi cu fratele, şi-l voi ierta pe el.” Şi a zis stareţul: “Să mă crezi, fiule, că acel ce va răbda defăimare şi ocară, fără de osteneală se va mântui. Iar cel ce se mânie pe fratele său, va pierde toată fapta cea bună şi rob diavolului se face pe sine.”

Întru această zi, cuvânt din Pateric

         Un stareţ oarecare, petrecea într-o pustie depărtată; şi avea o rudă în lume, o femeie, care de mulţi ani dorea să-l vadă pe el. Deci, întrebând de dânsul, unde petrece, şi aflând vreme, a mers la pustie şi a îndrumat-o pe ea un păstor de cămile. Dar ea era dusă de diavol. Şi după ce a mers la uşa chiliei bătrânului, a început a-i spune lui, zicând: “Rudenia ta sunt.” Şi, rămânând la dânsul o noapte, a păcătuit stareţul cu dânsa. Şi era în părţile acelea alt stareţ, sihastru, căruia, umplându-şi un pahar de apă, în vremea mesei, i s-a răsturnat paharul. Deci, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acesta a zis, întru sine: “Mă voi duce în pustie şi voi spune aceasta la un bătrân.” Şi sculându-se, s-a dus, fiind de acum, seară. Iar în noaptea aceea s-a culcat într-o capişte idolească. Şi a auzit, noaptea, pe draci, zicând: “În noaptea aceasta, am aruncat în desfrânare, pe călugărul cutare.” Deci, auzind acestea de la draci, stareţul s-a mâhnit. Apoi, sosind la stareţul acela ce căzuse, l-a aflat trist. Şi i-a zis lui: “Ce voi face părinte, că umplu un pahar de apă şi, în vremea mesei, se răstoarnă ?” Şi i-a zis lui stareţul acela: “Dar eu ce voi face, pentru că în noaptea aceasta, am căzut în desfrânare ?” Iar el i-a zis: “Am aflat şi eu, de aceasta, părinte.” Apoi, l-a întrebat pe el: “Cum de ai aflat ?” Iar acela a zis: “Dormind într-o capişte idolească, am auzit pe draci grăind despre tine.” Şi a zis stareţul acela, ce căzuse: “Iată, eu de acum, mă voi duce în lume.” Iar celălalt îl ruga pe el, zicând: “Nu, părinte, să nu te duci, ci să petreci la locul tău, iar pe femeie să o goneşti de la tine, pentru că aceasta este o ispită drăcească.” Deci, acesta, ascultându-l, a petrecut în chilia sa, ţinându-şi pravila, şi în toate zilele adăuga lacrimi peste lacrimi, până ce, iarăşi, a venit la rânduiala cea dintâi.

Întru această zi, învăţătură către creştini

        Iubiţilor mei fii, să ne aducem aminte câte bunătăţi am luat de la întru tot milostivul Dumnezeu; mai întâi, viaţa cea nemuritoare şi fără de întristare. Iar, din invidia şi înşelăciunea diavolului, nu numai izgonire din Rai am luat, că şi muritori ne-am făcut. Şi diavolul, până acum, nu încetează, vânându-ne şi înşelându-ne pe noi. Pentru aceea, noi, fraţilor, să stăm împotriva lui, cu nădejde spre bunul nostru Dumnezeu. Pentru că mrejele aceluia sunt întinse asupra noastră, ca să ne întoarcă pe noi de la credinţă şi de la nădejdea Dumnezeului nostru, ca întru necredinţă să ne aducă. Şi nu mai încetează, aducând asupra noastră toate relele, adică: desfrânare, furturi, ucideri, beţii, clevetiri, zavistii, urâciuni, lăcomia de averi şi alte fapte rele şi afară din fire. Tot aşa, şi pe cei de la Adam şi până la Noe, şi de la Noe până la Avraam, îi despărţea de Dumnezeul cel viu şi îi ducea la slujiri de idoli, la iubire de arginţi, la vrăji şi la descântece. Deci, acestea toate purtându-le în mintea şi în inima noastră, să ne ferim de cursele vrăjmaşului şi de toate lucrurile lui cele rele şi să ne sârguim a face cele plăcute, crezând întru Sfânta Treime, în Tatăl şi în Fiul şi în Sfîntul Duh, şi, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi pe toţi Sfinţii cinstindu-i, ca nu numai de osândă să scăpăm, ci şi Împărăţiei să ne învrednicim. Să ne sârguim, fraţilor şi fiilor buni, ca să ne abatem de la lucrurile rele şi viclene şi să facem pe cele bune, lui Hristos, Dumnezeului nostru. Şi să avem către Dânsul credinţa dreaptă, din suflet, nădejde adevărată, pe care o aveau cei mai înainte de Scripturi, care au plăcut lui Dumnezeu. Să avem dragoste nefăţarnică, fără înşelăciune şi cu pace, asupra tuturor creştinilor, pentru că toţi suntem fraţi, după firea trupului, să avem îndelungă răbdare şi blândeţe, smerenie şi pocăinţă, mărturisire şi celelalte lucruri bune. Că, pentru aceea, Dumnezeu a lăsat pe bogaţi şi pe săraci, ca să se hrănească săracul de la bogat şi să se mântuiască bogatul prin milostenie. Ca toţi să ne izbăvim de munci şi de primejdiile cele mari, şi să auzim, de la Domnul, cuvintele acestea binecuvântate: “Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cerească, cea gătită vouă. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi Mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi M-aţi adus în casă bolnav şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.” Iar celor ce n-au făcut acestea, le va zice: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi slugilor lui !” Pentru aceasta, cu osârdie, rugaţi pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, să ne izbăvească pe noi de osândă şi să ne învrednicească Împărăţiei Sale celei cereşti. Că a Lui este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Profeţia Cuviosului Iosif Vatopedinul, asemănătoare cu a Sfântului Sfinţit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor

Despre un război (războaie) cumplit, după care va veni o vreme de pace cu o extraordinară înflorire a Ortodoxiei şi vremuri de belşug. Apoi, brusc, va veni vremea Antihristului…

Va fi un război… şi mai multe războaie! Profeţie a Cuviosului Iosif Vatopedinul despre războiul ce va să vină

Lucrurile sunt acum într-o stare de deteriorare – condiţie care în momentul de faţă este comună pentru lumea întreagă. Şi ca urmare a acestei condiţii va începe mânia lui Dumnezeu. Am atins limita. Şi acum se va întâmpla ceea ce Dumnezeu, în mila Sa, a îndurat. El acum va pedepsi aspru, datorită dreptăţii sale, pentru că a venit timpul pentru aceasta.

Va fi un război, şi mai multe războaie, şi vom trece prin mari dificultăţi. Puterea lumii a fost preluată acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Creştinismul. Mânia lui Dumnezeu va face astfel încât toţi duşmanii secreţi care au condus la această stare să se autodistrugă. Mai ales de aceea este trimisă mânia lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, într-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc să ne înspăimânte, pentru că trebuie să avem mereu nădejde în Dumnezeu. Pentru că mii şi milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact în acelaşi mod, şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta şi să nu ne înspăimântăm. Trebuie să existe răbdare, rugăciune şi nădejde în pronia Divină, din partea noastră.

Să ne rugăm pentru renaşterea Creştinismului după acest război, după tot ceea ce ne aşteaptă, pentru ca Domnul să ne dea cu adevărat puterea să restaurăm toate acestea. Dar acest rău (războiul) trebuie îndurat.

Acum va fi o mare explozie. După aceasta va urma renaşterea.

Acesta este începutul acestor evenimente, evenimente tulburătoare, evenimente militare. Cei care pun în mişcare acest rău sunt evreii. Ei sunt îndemnaţi de către diavol să facă aceasta, pentru a distruge sămânţa ortodoxiei în Grecia şi în Rusia (şi în celelalte popoare ortodoxe, n.n). Acesta va fi principalul lor obstacol în dominarea lumii. Şi fără îndoială ei îi vor obliga pe turci să vină aici, în Grecia, pentru a-şi începe lucrarea lor; iar Grecia, deşi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevărat. Îi lipseşte puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul când Rusia de asemenea îşi va pune în mişcare forţele sale pentru a se împotrivi turcilor.

Evenimentele se vor desfăşura astfel: când Rusia vine în ajutorul Greciei, americanii şi NATO vor încerca să prevină aceasta, pentru a nu se forma nicio alianţă între două ţări ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la luptă alte puteri, cum ar fi Japonia şi altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a împiedica rolul crescând al ortodoxiei şi pentru a preveni o alianţă între ţările ortodoxe. Astfel se va împlini pronia Divină.
Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamănă aceste tentaţii, pornografia şi dependenta de droguri. Iar Domnul le va întuneca minţile astfel încât să se distrugă unii pe alţii fără nicio satisfacţie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare „epurare”…

După această „epurare” va urma o mare renaştere a ortodoxiei, nu numai în Rusia, ci peste tot în lume. Dumnezeu îşi va arăta binecuvântarea Sa, ca şi în primele secole de creştinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inimă deschisă. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va începe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie să le îndurăm, să nu le permitem să ne sperie, pentru că Dumnezeu ne va adăposti. Da, cu siguranţă vom trece prin dificultăţi, foame, şi chiar persecuţii, şi multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui să-i îndemne pe subordonaţii lor să fie cu Dumnezeu, să respecte rugăciunea, iar Dumnezeu ne va adăposti.

Starea care va urma „epurării” va fi una de mare renaştere. Noi, păstorii, trebuie, atât cât ne stă în putinţă, să-i facem pe oameni să renunţe la păcatele lor, pentru ca harul divin să nu se îndepărteze de la noi. Pentru a fi cât mai aproape posibil de Dumnezeu, în rugăciune. Atunci Dumnezeu va fi întotdeauna cu noi, indiferent de cât de grele vor fi circumstanţele. Dumnezeu nu ne va abandona.

(Apărut în Nr. 25 al Revistei ATITUDINI)

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 7-lea

Irmosul

Cu voia Ta, Doamne, întru înfricoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne vărsătoare; pentru aceasta, neudat pedestru trecând Israel, cântă Ţie cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-mi mijlocirea cărării cea neîncetată, care mă duce către Dumnezeu, învaţă-mă, tăinuitorule de cele sfinte, ca să câştig viaţa cea fără de sfârşit, prin rugăciunile tale preaînţelepte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai în Biserica lui Hristos, cu harul îndoit luminându-te, sfinţite arătătorule; pentru aceasta cu îndoite cununi, cu sfinţită cuviinţă Hristos te-a încununat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu cununa muceniciei şi cu mirul preoţiei, prin amândouă ai strălucit, preafericite; pentru aceasta ai câştigat moştenirea cea prea adevărată şi de Dumnezeu închipuită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o jertfă curată, vie şi însufleţită, te-ai jertfit Stăpânului Celui Preasfânt; pentru aceasta ai fost primit la jertfelnicul cel din cer, Mărite Mucenice Metodie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tainic Învăţător neamului omenesc şi Izbăvitor şi Mântuitor ne-ai născut nouă pe Hristos, Fecioară, Maică Preacurată; pentru aceea, ştiindu-te pe tine cu adevărat Pricină vieţii celei veşnice, te slăvim.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând cum pluteşte pe deasupra înşelarea lui Origen, ca un păstor bun fiind, cu dumnezeiescul foc degrab ai ars toată negura aceluia, cu strălucirea razei celei dumnezeieşti împreunând înţelepciunea ta, de Dumnezeu primite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând prin încercare cinstea fecioriei şi frumuseţea curăţiei, mărite, arăţi toată frumuseţea lor şi strălucirea cea vecuitoare, cu înţelepciunea ta şi cu harul cuvintelor tale, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fulgerul cuvintelor tale şi trâmbiţa cunoştinţei şi glăsuirea dogmelor cea bine înseninătoare au ieşit peste tot pământul, cuvioase, chemând pe toţi credincioşii spre împărtăşirea desfătărilor celor cereşti, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei ce s-au umplut de bucate mai întărite din ospeţele tale cele duhovniceşti, preaînţelepte, de acolo cu adevărat se hrănesc cu desfătarea care petrece pururea, înfiinţându-se fără stricăciune şi crescând împreună cu cei ce se împărtăşesc cu dânsa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Împreună cu dumnezeiescul Gavriil, strigăm ţie pururea: Bucură-te Fecioară, Binecuvântată, că te-ai făcut nouă pricină de bucurie şi de veselie adevărată, născând cu trup pe Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor.

Irmosul

Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne Mântuitorule şi cu Duhul Cel a toate lucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor; pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui Ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat şi Te-ai pogorât pe pământ şi Te-am preaslăvit, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-te muceniceşte, ai ajuns la culmea virtuţilor, luând răsplătirea preoţiei tale cea de mari daruri, preafericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind scaun ierarhicesc, ai câştigat şi viaţă preasfinţită şi ai propovăduit dreapta credinţă şi ai învăţat turma ta, preacinstite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dulceaţa cea iubitoare de suflet a dogmelor tale, ca un râu înainte curgând veseleşte pe cei ce se împărtăşesc şi îndulceşte simţirile sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai ca o oglindă luminoasă, care primeşte dumnezeieştile arătări ale lui Dumnezeu, Sfinţite Mucenice Metodie, căci te-ai ridicat prin nevoinţe cu mai bună întărire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, păzeşte turma Ta, care se închină dumnezeieştilor semne ale rânduielii Tale.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Doamne, Dumnezeul meu, de noapte mânecând mă rog Ţie: dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina poruncilor Tale Te rog îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te, părinte, mai înainte de sfârşitul tău, cu omorârea cea purtătoare de viaţă a muceniciei tale şi cu sabia fiind tăiat, te-ai mutat, slăvite, la viaţa cea nemăsurată şi mai bună.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învătătorule al celor tainice, părtaşule al cetelor celor de sus, izbăveşte pe cei ce cu dragoste te cinstesc, pururea pomenite, risipind prin rugăciunile tale năpădirile supărărilor celor cumplite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având îndrăznire către Stăpânul, cu osârdie ai râvnit către patimi prin nevoinţele tale; cere dar pentru credincioşi dumnezeiasca pace şi linişte, părinte preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii şi pe urmă jertfindu-te tu, te-ai adus Lui jertfă cuvântătoare şi vie, Sfinte Metodie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Locaş Luminii Celei neapropiate şi Biserică dumnezeieştii Raze, te rog luminează, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Fiind ameţit de valul grijilor...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai dat dormitare genelor, nici somn ochilor tăi, preafericite, până ce te-ai izbăvit de toate patimile şi te-ai făcut locaş încăpător strălucirii Duhului, celei dătătoare de raze.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndumnezeindu-te cu totul prin dumnezeiasca şi cea cu chip dumnezeiesc lumină, te-ai făcut îndreptare dumnezeieştii preoţii şi te-ai arătat mijlocitor către Dummezeu, a toată Biserica credincioşilor, cugetătorule de cele dumnezeieşti, Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminătoarea ta pricepere a celor ce sunt, împreunându-se cu viaţa ta cea prealuminată, te-a arătat lumii sfeşnic luminii, gonind bârfeala cea eretică şi negura necredinţei în Dumnezeu, grăitorule de cele dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiindu-te pe tine Împărăteasă tuturor celor făcute, ca pe Una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce a făcut toate de unde nu erau, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm ţie, Maica lui Dumnezeu, doxologia cea de bucurie.

Irmosul

Fiind ameţit de valul grijilor lumeşti şi cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înecându-mă, şi la fiara cea stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase, strig către Tine: dintru adâncul cel aducător de moarte, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Sfinţit tăinuitor al Preasfintei Treimi şi propovăduitor dumnezeieştilor porunci celor mai presus de gând şi întărire bine credincioşilor ai fost, Sfinţite Mucenice Metodie; căci ai înfruntat cugetele celor răucredincioşi şi pentru dreapta credinţă te-ai arătat sfinţit mucenic prin sângele tău şi împreună cu îngerii stând înaintea lui Hristos, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul cel cu foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-au prefăcut, prin cântare aşa strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind sfinţit, cugetătorule de Dumnezeu şi strălucind în chip luminat cu sângele mărturisitorilor adevărului, împreună cu dânşii cântând strigi către Stăpânul: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit în credinţă, ai stins văpaia idolilor cu curgerile sfintelor tale sângiuiri prin mărturisire, aşa strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind învăţat cele dumnezeieşti, părinte, preaînţelepţeşte ai arătat gândul privirii celei de sus, către cei ce cu credinţă cântă, strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cuvinte de laudă toată zidirea slăveşte naşterea ta, Fecioară, ştiind că Cel născut din tine este Dumnezeu şi cu cinste închinându-se Lui strigă: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe împăratul slavei...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Tine Cel nevăzut, ca şi cum te vedea, cugetătorul de Dumnezeu a răbdat chinurile tiranilor şi a primit cunună, cântând: Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind curat de împărăţia lui Hristos cea neschimbată, ai umblat pe calea pe care ţi-o pricinuia ţie, ierarhe, strigând lui Hristos: Popoare preaînălţaţi-L, întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos, pentru ostenelile tale, nemăsurată plată împărăţia Sa ţi-a dat, de Dumnezeu purtătorule, Celui Ce cu dreaptă credinţă Îl lauzi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Noian de dogme şi table de învăţături, comoară înaltă a privirii şi scaun de simţire te ştim pe tine, lăudând cu dreaptă credinţă şi strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu credinţă alerg rugător către tine, Preacurată, care ai zămislit pe Stăpânul tuturor, izbăveşte-mă acum de izgoniri şi de primejdii pe mine, care laud cu credinţă pe Dumnezeu Cel Întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudam bine să cuvântam şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvântează puterile cerurilor şi de Care se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Maică a lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă totdeauna pe Hristos, părinte de Dumnezeu fericite, ca să înceteze măiestriile eresurilor celor împotriva noastră şi negura cea de acum să o gonească dintre noi, căci ca un ierarh eşti tare solitor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la pământ către cer călătorind, te-ai mutat unde te-ai împărtăşit vieţii celei nestricăcioase, răsplătire pentru slujba şi chinuirea ta pe aceasta luând-o şi te-ai învrednicit a vieţui în veci împreună cu Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roadă lemnului vieţii ai cules, fericite, prin moartea ta, neguţătorind pe începătorul vieţii oamenilor; cu al Cărui har desfătându-te din destul, roagă-te pentru cei ce te laudă cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tot cugetul întinzându-l, cuvioase, prin bunătatea vieţii te-ai învrednicit de vederea lui Hristos şi de bucuria cea veselitoare, ca un sfinţit mucenic şi ca un învăţător şi părtinitor al dreptei credinţe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chivot al Legii celei noi te numim pe tine şi Lespede scrisă de Dumnezeu, întru care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-Se om, ca să izbăvească lumea din înşelăciune, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti plină de har, Prealăudată.

Irmosul

Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce ai născut şi după naştere iarăşi ai rămas Fecioară, nu lucru al firii, ci lucru al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine, ca pe Una ce te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Făcându-ţi inima jertfelnic veselitor, într-însul ai adus jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, lucrătorule de cele sfinte şi nevoindu-te foarte tare şi junghiindu-te, te-ai adus jertfă, Sfinţite Mucenice Metodie, Celui Ce pentru noi S-a jertfit; pe Care roagă-L pururea neîncetat să ne izbăvim toţi, cei ce cu dragoste te lăudăm.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă strigând din a dâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine, Una, Nădejde te-am câştigat.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, i s-a rănit sufletul de chinuri cumplite şi tânguindu-se striga: Preaiubite Fiule Unule este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale, cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulţumitoare, Fiule preaiubite? Însă ca să izbăveşti neamul omenesc, acestea le rabzi acum; pentru aceasta laud milostivirea Ta.