Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos. Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie.

În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinţei sale.

Ocrotitorul regimentelor militare de transmisiuni

Sfântul Paisie Aghioritul este considerat Ocrotitorul regimentelor militare de transmisiuni.

În timpul războiului civil din Grecia, Sfântul Paisie s-a înrolat în armată şi a fost detaşat în regimentul transmisiuni.

Proclamarea lui ca ocrotitor a avut loc la solicitarea conducerii preoţilor militari din cadrul Statului Major General – Ministerul Apărării Naţionale.

A întemeiat Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” – Suroti

În anul 1966, din cauza problemelor medicale, Sfântul Paisie a fost internat în Spitalul Papanicolau din Tesalonic. În timpul cât a fost internat a cunoscut mai multe tinere care doreau să intre în viaţa monahală.

Astfel a fost întemeiată Sihăstria Sfântului Ioan Teologul de la Suroti căreia Cuviosul Paisie i-a dăruit moaștele Cuviosului Arsenie Capadocianul.

Potrivit dorinţei sale, Sfântul a fost înmormântat în apropiere de biserica mănăstirii.

A fost canonizat la 21 de ani de la trecerea în veșnicie

Sfântul Paisie a fost canonizat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice în data de 13 ianuarie 2015, la 21 ani de la moartea sa. În calendarul liturgic românesc a fost trecut începând cu anul 2016.

Era familiar cu animalele sălbatice

Într-o Duminică, după Sfânta Liturghie Sfântul a auzit țipete în curtea mănăstirii. Un urs intrase în curtea mănăstirii, înspăimântându-i pe credincioși. Cuviosul s-a apropiat de urs si i-a zis: „Acum trebuie să pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate”. Spre uimirea credincioșilor, ursul a plecat înapoi spre pădure.

De atunci în fiecare luni, șapte-opt urși veneau la bucătăria mănăstirii unde erau hrăniți de Sfântul Paisie.

A săvârșit numeroase minuni după trecerea la Domnul

În 22 aprilie 2017, Dimitrie Nikolopoulos în vârstă de 16 ani a căzut de pe acoperișul unei piscine din Xanthi. Fiind în comă de 8 zile, medicii nu îi mai ofereau nicio șansă de supraviețuire.

Părinții copilului, au apelat astfel la părintele Ioannis, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Koutsos din Xanthi care a adus fragmente din moaștele Sfântului și o parte din lucrurile care i-au aparținut cât timp a fost în viață. În urma rugăciunilor preotului și cu ajutorul Sfântului, Dimitrie a supraviețuit.

De asemenea Sfântul a salvat copil de 6 ani al preotului Christos Tsantalis care a căzut de la etajul al treilea. Când a fost întrebat cine l-a prins, copilul a arătat spre icoana Sfântului Paisie.

Sfântul Paisie Aghioritul oferă antidotul pentru stres

În predicile sale, Sfântul Paisie Aghioritul a abordat în numeroase rânduri tema stresului şi efectele negative asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti. Antidotul pe care el îl propune în acest caz îl reprezintă simplificarea vieţii.

„Simplificati-vă viata şi stresul va fugi”, a spus adesea cuviosul Paisie.

Chiar dacă la prima vedere această soluţie pare banală, Sfântul Paisie Aghioritul evidenţiază că aceasta este cheia deoarece „multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă omului liniştea”.

„Multe tre­buri, multe lucruri au oamenii de făcut, şi se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari: apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifi­ca puţin viața, ar fi şi odihniţi, şi veseli”.

Stresul ăsta este o catastrofă

„Stresul ăsta este o catastrofă”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul în deplină concordanţă cu viitoarele cercetări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care a declarat stresul drept boala secolului 21.

În ceea ce priveşte România, un studiu realizat la sfârşitul anului 2019, pe un eşantion de 1000 de persoane, anunţa că 98% dintre români suferă din cauza stresului.

„Viața de astăzi, cu necontenita e alergatură, este un iad”, a precizat Sfântul Paisie care a identificat această caracteristică a lumii contemporane: „oamenii se grăbesc și aleargă mereu”.

„La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo, și așa mai departe. Și ca să nu uite ce au de făcut, și le notează pe toate. Cu atâta alergătura, tot este bine că își mai amintesc cum îi cheamă… Nici pe ei înșiși nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindești în apă tulbure?”

„Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viață, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu află liniște și aleargă mereu”.

Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte

Sfântul Paisie a făcut referire la faptul că mulţi oameni se axează doar pe acumularea de bogăţii materiale în vederea ajungerii la fericire. Însă el îi numeşte fericiţi pe cei care „au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc, al multor înlesniri şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noas­tre de azi”.

„Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte – în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres”, a spus Cuviosul Paisie care a acordat următorul sfat: „dacă oamenii ar gândi puţin mai călugăreşte, dacă ar trăi mai simplu, ar fi liniştiţi”.

În acest sens, el a subliniat că mulţi oameni se stresează în dorinţa lor de a strânge cât mai multe bunuri materiale, apoi se stresează din invidie „pentru că au în sufletul lor nelinişte şi deznădejde”.

„Cutare a reuşit în viaţă fiindcă şi-a făcut două blocuri de locuinţe sau pentru că a învăţat cinci limbi etc. Iar eu nu am nici un apartament şi nu ştiu nicio limba străină. Oh, sunt pierdut!”.

„Unul are o maşină şi începe: Cutare are una mai bună. Să-mi iau şi eu. Ia una mai bună, însă tot nu se bucură de ea, pentru că altul are una încă şi mai bună. Şi ia pe cea încă şi mai bună, dar după aceasta află că unii au avioane personale şi iar se chinuieşte. Nu se mai opresc”.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”, afirmă Sfântul Paisie.

Stresul nu afectează doar viaţa duhovnicească, ci şi trupul.

Persoanele care experimentează stări de stres în mod frecvent sunt predispuse dezvoltării unor afecţiuni induse precum: boli cardiovasculare, boli inflamatorii, tulburări de somn, depresie, anxietate, tulburări digestive etc.

Despre foloasele suferinței la Sfântul Paisie Aghioritul, în 12 citate: Când trupul suferă, sufletul se sfințește

Sfântul Paisie Aghioritul este cunoscut pentru răspunsurile simple și pline de învățături duhovnicești pe care le-a oferit numeroșilor pelerini care i-au trecut pragul. Despre suferința trupului, Cuviosul consideră că este o binefacere pentru suflet.

Sfântul Paisie s-a născut în Farasa, Capadocia (teritoriul Turciei din prezent) în data de 25 iulie 1924. La vârsta de 20 de ani a mers să își slujească țara și a fost transmisionist în armată, în timpul războiului civil din Grecia.

În anul 1953 le-a împărțit săracilor averea sa și a mers în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost rânduit la trapeză și apoi la tâmplărie, deoarece era foarte priceput.

Sfântul Paisie a viețuit în mai multe locuri de sihăstrie și mănăstiri din Sfântul Munte Athos, Muntele Sinai și Tesalonic. Cuviosul a primit mereu pelerinii și le-a slujit, indiferent de suferințele prin care trecea.

În contextul Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, vă prezentăm o selecție de 12 citate despre îndurarea suferinței, extrase din convorbirile Sfântului Paisie cu pelerinii.

---

12 citate ale Sfântului Paisie Aghioritul despre îndurarea suferinței

1. „Bolile îi ajută pe oameni să-și ispășească păcatele, atunci când nu au virtuți”.
2. „Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care îl pricinuiește boala nu-l poate dărui sănătatea”.
3. „Boala este o binefacere foarte mare. Într-adevăr, foarte mare! Îl curăță pe om de păcat și de multe ori îi asigură chiar și răsplată”.
4. „Sufletul omului este ca aurul și boala este ca focul care îl curăță”.
5. „Cu cât mai mult este chinuit omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăță și se sfințește. Ajunge numai să facă răbdare și s-o primească cu bucurie”.
6. „Atunci când Hristos vede că cineva poate suporta o boală grea, i-o dă, astfel încât prin puțina suferință din această viață pământească, să primească răsplată multă în cea cerească și veșnică”.
7. „Atunci când trupul suferă, sufletul se sfințește”.
8. „Când ne ajunge vreo boală e bine să ne lăsăm în voia lui Hristos”.
9. „Atunci când omul nu înfruntă durerea duhovnicește, se poate irita. Însă de o va înfrunta duhovnicește, se liniștește și se mângâie”.
10. „Când ai vreo durere, dar te gândești la durerea celuilalt, te pui în situația lui și te doare și mai mult pentru acela. Durerea ta te ajută să înțelegi durerea celorlalți”.
11. „Dacă omul achită toate câte datorează în această viață, se mântuiește. De aceea să primim toate bolile, încercările și necazurile cu răbdare și smerenie, mulțumindu-I și preamărindu-L pe Dumnezeu”.
12. „Să avem multă răbdare în bolile noastre, ca să nu primim o răsplată mică în ceruri. Dumnezeu n-ar îngădui să fie nimic din ceea ce se întâmplă dacă din aceasta nu ar ieși ceva bun”. 
13.  "Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului şi nu ale omului." 
14. "Gândurile de hulă sunt ca avioanele ce ne deranjează cu zgomotul lor, fără să vrem, dar pe care nu le putem împiedica. Cea mai grea armă antiaeriană este psalmodia, pentru că ea este şi rugăciune către Hristos, dar şi dispreţuire a diavolului."
15. "Atunci când gândul viclean împreună lucrează cu omul cel vechi, trupesc, face un îndoit rău în suflet. Precum când diavolul împreună-lucrează cu omul face un îndoit rău în lume." 
16.  "Rugăciunea de noapte ajută mult cu linştea ei şi este mai eficace şi pentru sporirea noastră duhovnicească, precum ploaia liniştită de noapte ajută mult la dezvoltarea plantelor."
17. "Pe omul care îţi cere iertare sinceră când greşeşte, să-l ierţi cu bunătate de fiecare dată şi să-l iubeşti şi de aproape. Iar pe cel viclean, care îţi cere chipurile iertare, ca să-şi facă treaba lui şi mereu să te încurce în treburile lui, şi care vatămă sufleteşte şi pe alţi oameni, iartă-i de şaptezeci de ori câte şapte şi în continuare să-l iubeşti de departe şi să te rogi pentru el."
18. Din calitatea gândurilor unui om se vede starea lui duhovnicească. Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conţinutul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă nu au conţinut duhovnicesc, trag concluzii greşite şi-l nedreptăţesc pe aproapele lor. De pildă, dacă unul care face milostenii noaptea, ca să nu fie văzut de oameni, va vedea pe cineva seara târziu pe drum, niciodată nu-şi va pune gând rău în minte. Însă de l-ar vedea pe acela unul care umblă nopţile spre a păcătui, va spune: „Ce monstru, cine ştie pe unde umblă noaptea”, pentru că el însuşi are astfel de experienţe.

19. "Rugăciunea de noapte ajută mult cu linştea ei şi este mai eficace şi pentru sporirea noastră duhovnicească, precum ploaia liniştită de noapte ajută mult la dezvoltarea plantelor."

    ---