Acatistul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

 

Pentru ce se citește Acatistul Sfântului Paisie Aghioritul?

Acatistul Sfântului Paisie Aghioritul este o rugăciune specială adresată acestui monah isihast din secolul al XX-lea, cunoscut pentru învățăturile sale profunde, sfaturile practice și dragostea sa pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Rugăciunea îl imploră pe Sfântul Paisie să fie un ghid și un ocrotitor pentru cei care îi caută ajutorul:

Mângâiere și Alinare:  Sfântul Paisie Aghioritula fost o sursă de mângâiere și alinare pentru mulți oameni în vremuri de suferință și încercare. Acatistul său este citit adesea de cei care se confruntă cu dificultăți și necazuri, căutând speranță și îndrumare în momentele grele. Se crede că Sfântul Paisie poate oferi mângâiere sufletească și poate alina durerea celor în suferință. 

Învățătură și Îndrumare: Sfântul Paisie Aghioritul a lăsat în urmă numeroase scrieri și sfaturi înțelepte despre viața duhovnicească. Acatistul său este rostit de cei ce caută înțelepciune și îndrumare spirituală, dorind să trăiască o viață mai virtuoasă și mai apropiată de Dumnezeu. Se crede că Sfântul Paisie poate oferi învățături înțelepte și poate ajuta la discernământul căilor divine. 

Ocrotire și Protecție: Sfântul Paisie Aghioritul este venerat pentru minunile și vindecările sale miraculoase. Acatistul său este recitat de cei care caută ocrotire și protecție împotriva pericolelor și a bolilor. Se crede că Sfântul Paisie poate mijloci pentru ocrotire divină și poate vindeca trupul și sufletul celor care îl cheamă cu credință.

Acatistul Sfântului Paisie Aghioritul este o rugăciune puternică care ne poate oferi mângâiere, învățătură, îndrumare, ocrotire și protecție. Citirea lui cu credință și devotament ne poate îndrepta către o viață mai binecuvântată sub ocrotirea și îndrumarea Sfântului Paisie.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră, și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1

Dumnezeu a rânduit ca să te naști, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulțime nenumărată de sfinți. Cărora și tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei și neobosit povățuindu-ne spre pocăință. Pentru care te și lăudăm, cu întreagă bucurie, așa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaș ales al tuturor sfinților capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă și mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcorești lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învățătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputințele, scârbele și durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care ești reazem neclintit pentru cei ce vor să câștige mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veșnicele lăcașuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu și un semn al negrăitei Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 2

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruiești lui Dumnezeu cu totul și astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea și povățuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toții, Celui ce a lucrat prin tine minuni și îndurări mari, cântarea: Aliluia!

Icosul 2

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaș și a-i purta numele. Te fericim, așadar, cu nevrednicie, zicând:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;
Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând așa rod ales ieșind din turma cea păstorită de el;
Bucură-te, că pentru aceasta ți-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viața aceasta pământească;
Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereștile locașuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
Bucură-te, că și tu l-ai cinstit după cuviință, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viața sa cea minunată;
Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaștele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;
Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai așezat în obștea întemeiată de tine la Suroti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 3

După ce părinții tăi au ajuns în pământul Koniței, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârșirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toți cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul 3

Povățuit de pilda părinților tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârșit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să postești cu asprime și să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăția sufletului tău, îți cântăm cu bucurie, așa:
Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;
Bucură-te, că prin post desăvârșit ți-ai păzit nestricată cununa fecioriei;
Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;
Bucură-te, că în loc să te desfeți cu jocuri copilărești, te desfătai petrecând mereu cu Hristos și cu sfinții Săi;
Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;
Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci și sufletul ți l-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai urmat bunătății și smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucură-te, că ea ți-a fost nesmintită pildă de dragoste și de jertfire deplină de sine;
Bucură-te, că ne uimim cu toții de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 4

În război fiind chemat pentru a-ți apăra țara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru așa un sprijin, zicând cu toții: Aliluia!

Icosul 4

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfințire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ți sufletul pentru prietenii tăi. Și astfel ai câștigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înțelegând-o și noi, ne grăbim a-ți aduce, spre laudă, unele ca acestea:
Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ți-ai disprețuit până la capăt viața aceasta pământească, câștigând-o astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfințire și celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp și fără timp pe toți cei ce se aflau în nevoi și-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârșit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăție de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva dușmanilor țării, în ascuns luptai și împotriva vrăjmașilor sufletului tău;
Bucură-te, că deși voiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;
Bucură-te, că și nouă ne arăți, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârșire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 5

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, și te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obștii monahilor, care pururea se luptă pentru a-și birui firea. Și în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia și noi Îi cântăm cu umilință: Aliluia!

Icosul 5

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, și biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârșit, strălucind în toată virtutea și arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta și noi, cu slabe puteri, îți mulțumim zicând:
Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deșertăciune;
Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;
Bucură-te, că neștiut de nimeni ai trăit într-o peșteră ascunsă, îndurând arșița și gerul;
Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;
Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârșit pe dracii cei vicleni;
Bucură-te, că te-ai curățat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;
Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinți pentru întreaga lume;
Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că în peștera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 6

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea și lumina Ortodoxiei. Și înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârșirii tale, i-ai mulțumit Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzește întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul 6

Ajungând în Sfântul Munte și fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfințeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înțeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareț purtător-de-Duh și plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îți cântăm și noi, cu glasuri neputincioase, așa:
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinți cu viață sfântă;
Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii și viața, spre slava lui Dumnezeu și folosul oamenilor;
Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârșit în sfințenie;
Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste nețărmurită, în toate încredințându-te povățuirii lui celei înțelepte;
Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ți-a dăruit și ție harul ce se sălășluia în Părintele tău;
Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ți-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 7

Întru deplină dragoste desăvârșindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiți și un povățuitor al celor întunecați de păcate. Îi mulțumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toții: Aliluia!

Icosul 7

“Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că și întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm și noi, zicând:
Bucură-te, cel ce ai învățat lumea prin cărți luminate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neștiința vremurilor noastre;
Bucură-te, trâmbiță a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinței;
Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârșitului;
Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputință de vindecat;
Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;
Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curățat toate rănile noastre;
Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;
Bucură-te, povățuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 8

Văzând lupta cea înfricoșătoare pe care o duce vrăjmașul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învățându-i pe soți că pentru a putea câștiga liniștea caselor lor, trebuie să aibă răbdare și îndelungă-răbdare, și jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăți calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

Icosul 8

“Dați-mi mame creștine și vă voi da sfinți care să schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp și fără timp, prin rugăciuni și îndemnuri, să le arăți soților celor credincioși că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, și că trebuie să lupte pentru ea cu străduință și înțelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îți mulțumim cu toții, zicând:
Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînțelegere a celor căsătoriți;
Bucură-te, că pe soții cei binecredincioși i-ai povățuit să trăiască în înfrânare și sfințenie;
Bucură-te, că pe aceștia i-ai învățat să-și poarte neputințele unul altuia, cu dragoste și cu mărime de suflet;
Bucură-te, că părinților le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie și pace;
Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;
Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieții lor își pot face copiii sfinți;
Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câștigă milă de la Dumnezeu și viață liniștită;
Bucură-te, că pe aceștia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinților, prin care vine și binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 9

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupești și sufletești, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toți cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulțumire, zicând: Aliluia!

Icosul 9

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste și de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învățându-i să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioșii, zicând:
Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoșătoare a cancerului;
Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toți cei răniți sufletește;
Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia și asuprirea diavolului;
Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârșindu-se sub greutatea chinurilor trupești și sufletești;
Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele și bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ți trimită ție neputințele noastre;
Bucură-te, că ne-ai învățat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu și de poruncile Sale;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-și duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 10

Domnul și Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârșirea altora. Iar tu, Cuvioase, deși călugăr simplu și neînvățat în cele lumești, ai fost înțelepțit de Însuși Duhul Domnului ca să povățuiești mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceștia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia și noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul 10

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui și spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulțimi nenumărate de credincioși, care, luptați fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primești și pe noi în rândul fiilor tăi duhovnicești, și să ne îngădui să-ți cântăm, cu mulțumire, așa:
Bucură-te, că i-ai învățat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmașul mântuirii noastre;
Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoșteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucură-te, că având deplină înțelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meșteșugite ale celui viclean;
Bucură-te, că pe mulți i-ai întors la pocăință adevărată prin dragostea ta cea nefățarnică;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înțeleaptă a celor îndărătnici și mândri;
Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiți și covârșiți de ispite;
Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toți cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;
Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: „Iată, eu și fii pe care i-ai dat mie!”;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 11

Ajungând călugăr desăvârșit, Părinte, și plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce voiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toți vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viață sfântă, zicând: Aliluia!

Icosul 11

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povățuit spre desăvârșire, ca un părinte mult iubitor și îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt și nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toții pentru aceasta, zicând:
Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
Bucură-te, că te-ai străduit cu timp și fără timp a le face pe maici mirese desăvârșite ale Domnului nostru;
Bucură-te, că le-ai învățat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume și de poftele ei;
Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoința cea binecuvântată;
Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin care se strică întru totul lucrările diavolului;
Bucură-te, că povățuirile tale au căzut pe pământ roditor și au răcorit lumea întreagă;
Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viața de mănăstire;
Bucură-te, că prin vitejia și dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruință duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 12

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, și mari și milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate și de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm și noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinților Săi, și rugându-L să ne facă și pe noi părtași ei, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 12

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deși au fost mari luptele pe care vrăjmașul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îți cântăm:
Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos strălucește lumii întregi;
Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi și pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaș deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfințeniei;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleșit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată și pururea fiitoare;
Bucură-te, că ai trăit cu Sfinții ca și cu niște prieteni apropiați;
Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ți s-a arătat pentru a te întări în necazuri;
Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuși Hristos, Stăpânul și Dumnezeul nostru;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 13

“Mulți sfinți ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască”, grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecați, că vremurile sunt spre plinire și că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-și câștige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulțumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă și-a cercetat poporul, trimițând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, și Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.

Și iarăși:

Icosul 1

Dumnezeu a rânduit ca să te naști, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulțime nenumărată de sfinți. Cărora și tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei și neobosit povățuindu-ne spre pocăință. Pentru care te și lăudăm, cu întreagă bucurie, așa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaș ales al tuturor sfinților capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă și mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcorești lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învățătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputințele, scârbele și durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care ești reazem neclintit pentru cei ce vor să câștige mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veșnicele lăcașuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu și un semn al negrăitei Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul 1

Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră, și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Apoi această

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfințeniei și ai ajuns desăvârșit în virtute, și pentru aceasta ai câștigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viață, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăința cea binecuvântată.

Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputințele noastre nenumărate, boli trupești și sufletești, cu mult mai mult poți acum să ne ajuți și să ne izbăvești de toate greutățile. Deci miluiește-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, și nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.

Tu, care nu ai obosit a ne povățui spre mântuire și a ne purta neputințele câtă vreme ai fost aici cu noi, înțelepțește-ne și acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le țese neîncetat în jurul nostru și cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veșnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaște voia lui Dumnezeu pentru noi și roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulțumire.

Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie și de jertfire de sine, întărește-ne și pe noi ca să putem să-ți urmăm în virtute, pentru a câștiga cununa cea nepieritoare, de care și tu te-ai învrednicit cu prisosință.

Așa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Și astfel, mulțumindu-ți din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, și încă le mai faci, să-I mulțumim și Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.