Sinaxar 13 Martie

 

În această lună, în ziua a treisprezecea, prăznuim pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

După ce urâtorul de Dumnezeu împărat Teofil a încetat din viaţă, iar sceptrul împărăţiei a fost luat de binecredincioşii împăraţi Teodora şi Mihail, pe lângă toate celelalte fapte bune pe care le-au făcut, ei s-au arătat, deopotrivă, plini de evlavie faţă de toate cele sfinte. Mânaţi fiind de astfel de gânduri, ei au trimis de au chemat pe cei mai de seamă dintre monahii timpului, cercetând împreună cu ei cele ce trebuiau săvârşite pentru punerea din nou în cinste a sfintelor icoane. Toţi căzând la înţelegere cu ei, au alungat de pe scaunul patriarhal pe nelegiuitul Ioan şi în bună înţelegere şi cu voia lui Dumnezeu au aşezat ca patriarh pe marele Metodie. Şi îndată Biserica lui Dumnezeu şi-a recăpătat vechea strălucire, împodobindu-se cu sfintele şi cinstitele icoane. Cei ce o conduseseră până atunci cu nevrednicie au fost înlocuiţi cu cei ce se străduiau cu păzirea învăţăturilor celor drepte.

După trecere de patru ani de la aceasta, preasfinţitul Metodie, mânat fiind de râvnă dumnezeiască, a grăit către cinstita împărăteasă şi către Mihail: "Nu este drept ca cinstitele şi sfintele moaşte ale cucernicului şi preacuviosului între patriarhi Nichifor, care a fost surghiunit pentru credinţa cea nepătată a Bisericii şi a scaunului patriarhal şi care şi-a săvârşit viaţa în surghiun, să nu fie aduse în Constantinopol". Deci, şi împărăteasa şi Mihail gândind la fel cu el, au trimis de îndată ca să fie aduse în cetate moaştele sfântului Nichifor. Împreună cu preoţii şi călugării şi mulţimea de popor, care au pornit către biserica sfântului Teodor, în care se găseau aşezate moaştele sfântului mărturisitor Nichifor, a pornit însuşi marele Metodie. Şi ajungând acolo şi sărutând cu toţii sfintele moaşte şi făcând litanie cu priveghere de toată noaptea şi cu cântări, au desfăcut mormântul în care se găsea trupul acela preacinstit şi mult pătimitor şi l-au găsit cu totul întreg şi nestricat, cu toate că de la aşezarea lui acolo trecuseră nouăsprezece ani. Deci, luându-l şi aşezându-l într-o raclă, l-au dus pe mâinile preoţilor şi ale monahilor, cu lumânări aprinse şi cu cântări până la corabia împărătească şi au pornit spre Constantinopol. Iar de îndată ce au trecut de strâmtoarea cetăţii, însuşi împăratul şi tot senatul cu lumânări aprinse în mâini le-au ieşit întru întâmpinare, iar după oprirea corabiei, sărutând racla sfântului şi luând-o pe umeri au depus-o în biserica cea mare. Şi făcând acolo priveghere, toată noaptea, a doua zi de dimineaţă luându-l de acolo, în acelaşi chip l-au dus şi l-au aşezat în biserica sfinţilor apostoli, în ziua a treisprezecea a lunii martie, în aceeaşi zi, adică, în care fusese trimis în surghiun.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici African, Publiu şi Terentiu, a căror slujbă se săvârşeşte în biserica sfinţilor Petru şi Pavel.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Aviv cel din Ermupolis, care fiind legat de o piatră şi în râu aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Cristina, cea din Persia, care, în urma loviturilor de bici, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Publiu, episcopul atenienilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna martie în 13 zile: aducerea moastelor, celui dintre Sfinti, Parintele nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

        Acest mare arhiereu, Sfantul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit din scaunul sau, in insula Proconis, pentru cinstirea icoanelor, de rau credinciosul imparat Leon Armeanul. Si, vietuind el in surghium, in lipsuri si in stramtori, vreme de cincisprezece ani, Sfantul aparator al dreptei credinte a raposat cu pace, in anul 828, si a fost ingropat in biserica Sfantului Teodor, din acea insula, biserica de dansul zidita.
        Si au trecut ani multi si au pierit multi rau credinciosi imparati: Leon Armeanul, Mihail cel Gangav si fiul sau, Teofil. Iar dupa moartea imparatului Teofil, binecredincioasa Teodora imparateasa si fiul ei Mihail cel foarte tanar, au luat sceptrul imparatiei grecesti si au lepadat ratacirea imparatilor dinainte, care luptasera impotriva Sfintelor icoane. Asemenea, au pierit de pe pamantul celor vii si multi rau-credinciosi patriarhi. Iar acum era pe scaunul patriarhicesc din Constantinopol, arhiereu, dupa pravila, Sfantul Metodie patriarhul: si s-a intors o data cu el, si cinstirea Sfintelor icoane.
        Deci, dupa ce s-a sarbatorit, cu multa stralucire, biruinta dreptei credinte in Duminica Ortodoxiei, la anul 842, Sfanta Teodora imparateasa si fiul ei Mihail, primind sfatul Sfantului Metodie patriarhul, au hotarat sa aduca in cetatea de scaun si moastele Sfantului patriarh Nichifor, din locul lor de izgonire, spre impacarea poporului credincios, dupa surghiunul nedrept, in care s-a stins cinstitul Marturisitor al dreptei credinte.
        Drept aceea, nezabovind, fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de arhierei, de clerici si de monahi si multime de popor si, mergand in insula Proconis, au aflat moastele Sfantului Nichifor. Si le-au asezat cu cinste si evlavie in racla noua, de mare pret si, purtandu-le in alai sarbatoresc, le-au adus pana la Constantinopol. Si au iesit, in intampinarea sfintelor moaste insusi imparatul cu maica sa si mult popor, cu lumanari, cu cadiri si cu cantari, s-au inchinat lor cu smerenie si negraita bucurie.
        Au luat, apoi, sfanta racla si au dus-o, mai intai, in marea biserica a Sfintei Sofii, de unde Sfantul Nichifor fusese izgonit. Si, a fost dat ca, in ziua in care fusese izgonit, adica la 13 martie, in aceeasi zi, dupa 33 de ani, sa se si intoarca. Iar, a doua zi, dupa aceasta prea frumoasa intampinare, a fost dusa racla cu sfintele moaste, din Sfanta Sofia, in biserica Sfintilor Apostoli a fost asezata, acolo, ca un dar de mare pret, la loc de cinste, randuindu-se in aceasta zi de praznuire in Sinaxarul cel de peste an, intru pomenirea Sfantului Nichifor Marturisitorul, si intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant in veci. Amin.
 

 
 

Intru aceastã zi, cuvant despre un preot, care slujea cu ingerii.

        Spunea un oarecare staret, ca a fost un preot sfant si curat, iar, cand slujea Liturghia, vedea ingeri de-a dreapta si de-a stanga sa. Dar, el deprinsese slujba Liturghiei de la eretici, pentru ca era neinvatat si neiscusit la dumnezeiestile Taine si la cuvinte. Deci, cand slujea Liturghia, in neiscusinta si nerautate zicea si ceea ce era gresit si nu stia aceasta. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit la dansul un oarecare diacon, care stia dumnezeiestile Scripturi. Deci, s-a intamplat preotului acestuia, fiind diaconul de fata, de a facut Sfanta Liturghie. Si a zis diaconul catre preot: "Acestea pe care le zici, nu sunt ale credintei celei drepte, ci eretice sunt, adica ale potrivnicului lui Hristos." Insa preotul nadajduindu-se ca vedea pe Sfintii ingeri cand slujea, nu lua aminte la cele zise de diacon. Iar diaconul nu-l slabea pe el, zicandu-i: "Parinte, te ratacesti, pentru ca Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu nu primeste pe cei ce zic cuvintele acestea."
        Deci, dupa ca a vazut preotul ca in acest chip este ocarat si mustrat de diacon, pe cand slujea chiar Liturghia, si a vazut, dupa obicei, pe Sfintii ingeri in preajma sa, atunci i-a intrebat pe ei, zicand: "De vreme ce diaconul acesta ma ocaraste pe mine, ce trebuie sa fac?" Si i-au zis ingerii: "Sa te lasi, ca bine te sfatuieste." Iar preotul a zis: "Dar voi, de ce nu mi-ati spus mie?" Zis-au lui ingerii: "Dumnezeu a randuit ca oamenii, pe oameni sa-i indrepteze."
 

 
 

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Simeon, facatorul de minuni, cel din muntele minunat.

        Iata, taina va spun voua, acum. Stiu pe un om in neamul acesta, care a luat vestire ca putini sunt aceia, care isi dau sufletele lor in mainile ingerilor, la moarte. Pentru ca s-au inmultit faradelegile si nedreptatile, ratacindu-se dragostea, si dracii s-au facut primitorii sufletelor. Pentru aceasta, le fac lor vami fara de mila, si despartirea lor de trup cu amara judecata se face. Si zice ca, de la Duhul Sfant este, dintru o mie de suflete, abia un suflet, in vremile de acum, sa se afle in mainile ingerilor, la vremea iesirii lor din trup.
        Deci, pe unul ca acela, drept fiind si neintinat, cu sarguinta il primesc ingerii, intru cantari, fericindu-l, si-l apara de puterea vrajmasului, dupa cum scrie, si se inalta el mai presus de suirea vamilor acestuia. Iar sufletul cel pacatos este oprit sa se suie la cele mai presus ale vazduhului, ca ii cere diavolul raspuns si face judecata cu cei ce-l duc, pentru pacatele lui, fiindca vinovat este si nu are el semn de fapte bune, ca sa treaca si sa scape. Ca de acesta, ca de un judecator, ce sade, intru inaltime, graieste si dumnezeiescul Apostol Pavel, numindu-l domn si stapanitor al vazduhului, care lucreaza in fiii cei nesupusi. Iar pe noi sa ne izbaveasca Dumnezeu de aceasta, Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.