Acad. Prof. Dr. Doru Constantin Dulcan despre Iisus:

"Pentru mine, Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buddha, Confucius, Pitagora, etc.), Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci şi Iertarea. Este extraordinar! Ce înseamnă Iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere științific, știți ce înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN-ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN-ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic! ...e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare. Mai simplu spus: Vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare. Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „Credinţa ta te-a vindecat!” Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există, nu este totul. Nu doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la Biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde. Iată, după 2000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică. Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor? Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică. Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important. Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității...”

 

"Eu cred ca Dumnezeu este dublura tuturor lucrurilor. Mulți m-au combătut şi mi-au spus: “Dumneata eşti panteist!”. Şi ce e rău dacă spun că tot ce e în Universul ăsta e făcut de Dumnezeu şi că el se află înapoia tuturor lucrurilor? Te deranjează că este peste tot, vrei neapărat să fie undeva anume, în centrul universului? Pe mine nu mă deranjeaza să Îl văd peste tot. Asta e viziunea mea şi aşa rezultă din fizica cuantică, un argument pe care am să-l invoc aici. Fizica cuantică spune clar: Mai întâi experiențele făcute în laborator au demonstrat cu privire la două subparticule pereche care se învârt în sens invers fiecare – mişcarea de spin – că dacă uneia îi schimbi spinul şi cealaltă se schimbă imediat. Să zicem că luăm două ceasuri care se învârt în sens invers; dacā schimbi acele unuia, imediat celălalt se schimbă automat; dacă îl duc pe unul la capătul Universului, şi acolo se schimbă instantaneu. Şi o altă experiență făcută în Franța, în ’83: se ia un foton, se împarte în două şi se trimit jumătățile prin fibra de sticlă la 7 km distanță. Apoi li se dă drumul să iasă din conducte. Cei doi fotoni gemeni vin şi se unesc din nou, ca şi cum fiecare ştia unul de celălalt. De aici s-a dedus că există o inteligență dincolo de noi, la nivel de subparticulă.
– Dumnezeu pare să acţioneze dinlăuntrul materiei…
– În profunzimea materiei s-a calculat că la dimensiunea de 10 la minus 23 – imaginați-vă infinitul mic! - există o rațiune, o inteligență care ține toate subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, în forma atomului care constituie Universul; şi tot ce vine din profunzimea materiei ia formă la noi; materia pare corp solid, dar în realitate totul este Energie, pentru că şi Dumnezeu este Energie şi informație. Această informație care vine de undeva înseamnă o rațiune care emite. Ce rațiune poate să emită în Cosmos o informație? Nimic altceva decât rațiunea lui Dumnezeu. El este cel care a constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului stă o lege morală. Mi se pare extraordinar! Şi vreau să discut aici aspectul cercetat de mine: creierul respectă un cod etic, adică tot ceea ce este negativ, gândul, emoția, are ca efect în corpul nostru schimbarea reacției din alcalin în acid, ceea ce înseamnă boalā, moarte etc. Tot ceea ce este pozitiv: generozitate, credință, bunătate, compasiune pentru semeni se cheamă în chimie alcalinitate, adică sănătate şi viață. Tot ce e negativ produce rău, tot ce e pozitiv are un efect bun. Mai mult, creierul prelucrează, procesează informația în zone diferite: tot ceea ce este negativ o face într-o zona şi ceea ce e pozitiv în altă parte. Şi atunci întrebarea: creierul este o masă anatomică – discuția o purtăm neurologic, şi nu poate să aibe inteligența, să facă distincția între bine şi rău, să aleagă. Cea care discerne este o cunoaştere, este conştiință! De unde vine conştiința? Din marea conştiință cosmică: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseşte pur şi simplu de creierul uman pentru a arăta omului care este calea dreaptă care este calea greşită, eronată, care poate să ducă la suferință, la boală şi la moarte. Creierul, în ultimă instanță, respectă un cod etic care este codul religiilor, un cod intelectual de bun simț. Am spus două lucruri: că, deşi ateii cred că sunt fără Dumnezeu, sigur Dumnezeu nu e fără ei! Şi al doilea lucru, cred că Dumnezeu preferă un ateu care respectă toate lucrurile bunului simț decât un credincios care cum iese din Biserică, începe să înjure vecinii … Primul îl respectă pe semenul său fiindcă bunul simț îi spune să facă aşa. El nu ştie că respectă o lege morală, cum spune Kant: “Legea morală din mine şi cerul înstelat de deasupra capului.” După opinia mea, este mai preţuit de Dumnezeu față de celălalt care se duce de ochii lumii la biserică fără a fi neapărat mai bun…"

Fragment din interviu cu:
Acad. Prof. Dr. Doru Constantin Dulcan