Sinaxar 21 Februarie

     

 


 

În această lună, ziua a douăzeci şi una, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Timotei, cel din Simboli.

Acest fericit, intrând de mic în viaţa monahală şi stingându-şi cu totul săltările patimilor cu multă înfrânare şi cu neîncetate rugăciuni şi ajungând mai presus de patimi, s-a arătat vas vrednic al Sfântului Duh, rămânând până la sfârşitul vieţii sale în feciorie şi sufleteşte şi trupeşte. El nu a îngăduit niciodată să vină înaintea lui vreo femeie; ci aflându-se în munţi şi locuind în pustietăţi îşi uda sufletul cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat şi darul tămăduirilor; căci şi demonii din oameni a alungat, şi toate celelalte boli a tămăduit. Astfel vieţuind şi ajungând la bătrâneţi bune, şi-a săvârşit viaţa, mutându-se către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Eustaţiu, patriarhul Antiohiei celei mari.

Acest mărturisitor Eustaţiu a trăit pe vremea lui Constantin cel Mare. Învăţător fiind, prin cuvântul înţelepciunii sale, Eustaţiu a trimis razele dreptei credinţe în toată lumea. A fost de faţă la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purtători de Dumnezeu părinţi. Astfel, fiind adânc cunoscător al dogmelor dreptei credinţe, a înfruntat pe arienii ce se încercau să despartă firea dumnezeiască zicând că Fiul este doar o făptură şi-L înstrăinau în felul acesta de părintească cinste. Pentru îndrăzneala şi râvna dumnezeiască ce avea pentru ajutorarea dreptei credinţe, a fost pizmuit de Eusebiu al Nicodimei şi de Teognis al Niceei şi de Eusebiu al Cezareii, şi de toţi ceilalţi care erau părtaşi ai hulelor lui Arie, sau mai vârtos zicând ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta făcându-se că merg să-l vadă, pe când se găseau în drum spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se găsea sfântul Eustaţiu şi făcând sfat l-au caterisit. Dar pentru ca să se arate că l-au caterisit cu pricină binecuvântată, au cumpărat cu daruri multe pe o femeie desfrânată ca să facă năpastă sfântului. Aceasta venind cu un copil de curând născut, a mers înaintea adunării lor, mărturisind că a rămas însărcinată de pe urma lui Eustaţiu şi a născut acel copil. Iar ei cercând pe femeie să adeverească vina numai cu jurământul, îndată l-au judecat şi l-au scos pe sfânt din scaun şi au înduplecat şi pe împărat să-l izgonească. Astfel sfântul Eustaţiu a fost trimis în Tracia, în cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a şi săvârşit din viaţă. Cât priveşte femeia aceea care l-a năpăstuit, căzând în boală grea, a mărturisit tot vicleşugul ce s-a făcut asupra sfântului, şi a spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au îndemnat-o să mărturisească împotriva lui, şi că fiind amăgită şi îndemnată a făcut pâra aceea cu cuvinte de către dânşii şi cu bani. Şi a mai spus că dacă a jurat cu vicleşug, nu a spus totuşi nici un fel de minciună; căci pruncul a fost făcut cu adevărat cu un Eustaţiu, care însă era fierar şi care trăise cu dânsa.

După o sută de ani, pe vremea împărăţiei lui Zenon, au fost ridicate sfintele lui moaşte şi au fost trimise la Antiohia. Atunci a ieşit înainte toată mulţimea cetăţii, cale de vreo optsprezece mile, şi l-au primit cu cântări, cu lumină şi cu tămâieri. Pe sfântul Eustaţiu l-a cinstit cu laude şi dumnezeiescul Gură de Aur.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintelui nostru Gheorghe, episcopul Amastridiei.

Acest cuvios era fiu de părinţi binecredincioşi, al căror nume era Teodor şi Megeta şi locuia în ţinutul numit Cromin. Părinţii lui, neavând copii, se rugau lui Dumnezeu prin post şi fapte bune, să le dea şi lor un prunc. Ajungând ei la adânci bătrâneţi li s-a vestit prin dumnezeiesc glas atât zămislirea celui ce era să se nască din ei, cât şi numirea şi darul preoţiei pe care avea să le poarte. Născându-se acesta, a lepădat îndulcirile tinereţilor, şi a îmbrăţişat pe cele stătătoare şi nu s-a lenevit la învăţăturile dumnezeieşti şi omeneşti. Pentru aceasta părinţii săi, văzând propăşirea lui, slăveau pe Dumnezeu. Şi astfel după ce s-a învăţat de-ajuns, s-a dus la muntele Siriei, şi aflând acolo un cinstit bătrân a luat de la el schima monahicească; mutându-se acela către Domnul, s-a dus la Vunita, supunându-se la toată aspra vieţuire şi sihăstrie. Şi fiindcă episcopul bisericii Amastridei s-a mutat către Domnul, acest sfânt prin voinţă dumnezeiască şi cu acordul preoţilor, fără ca el să voiască, a fost suit pe scaunul arhieriei, şi aşezat ca lumina în sfeşnic. Fiind hirotonit în Constantinopol şi ducându-se la scaunul său, toate se săvârşeau prin osârdia sa, adică: aşezămintele cele sfinte, bună podoabă Bisericii, orânduiala sfinţitei tagme, ajutorarea orfanilor şi a văduvelor, case de ospătare pentru săraci, plăţi de datorii şi înainte de toate dreapta credinţă către Dumnezeu. Pe lângă acestea încă şi semne şi minuni de tot felul se săvârşeau printr-însul. Şi astfel bine petrecându-şi viaţa, s-a mutat din acestea de aici în pace, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Ioan Scolasticul, Patriarhul Constantinopolului s-a născut în Sirimion, lângă Antiohia şi a studiat dreptul. A fost hirotonit preot datorită pioşeniei şi sfinţeniei de care dădea dovadă. Mai târziu a fost ridicat la rangul de patriarh, şi a păstorit între anii 565 şi 577.

Pe când era încă presbiter, Ioan a întocmit o compilaţie de Reguli în Biserică în 50 de Capitole, iar mai târziu, în perioada cât a fost patriarh a scris un Cod de legi civile raportate la Biserică. Din aceste colecţii a fost compilat Nomocanon-ul (adică "Legea-canon"), folosit în administraţia bisericii. Sf. Ioan a mai compus "Imnul heruvimilor" şi "La cina ta de taina."

Tot în această zi, pomenirea sfântului Zaharia, patriarhul Ierusalimului, care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Zaharia, Patriarhul Ierusalimului, a trăit între sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, devenind patriarh în anul 609.

În anul 614 împăratul persan Chosroes a atacat Ierusalimul, l-a prădat şi a întemniţat o mulţime de creştini, printre care şi pe Sf. Zaharia. Chosroes a capturat, de asemenea, şi Crucea dătătoare de viaţă a Mântuitorului Hristos. În timpul invaziei au murit în jur de 90.000 de creştini. La puţin timp, Chosroes a fost obligat să încheie pace cu împăratul bizantin Heraclius (610-641). Crucea Domnului a fost dusă înapoi la Ierusalim, la fel ca şi prizonierii creştini care mai rămăseseră în viaţă, printre care şi Sf. Zaharia, care mai apoi a murit în pace în anul 633.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Mauriciu şi a celor împreună cu dânsul, şaptezeci de mucenici.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Maximian, căruia, pe când trecea prin cetatea Apamiei, i-au fost pârâţi că sunt creştini. Înfăţişându-se înaintea lui şi creştini pe sine mărturisindu-se, îndată li s-au luat cingătorile şi au fost aruncaţi în închisoare. Iar după trei zile fiind chemaţi, iarăşi au fost întrebaţi, şi rămânând neclintiţi în credinţa lor, au fost chinuiţi cumplit. Şi socotind împăratul Maximian ca să mâhnească şi mai mult pe sfântul Mauriciu, a poruncit ca fiul acestuia Fotino, să fie ucis înaintea lui. După ce a văzut însă că ei păzesc credinţa neclintită şi nu se pleacă, i-a trimis într-un loc de luncă, ce se afla între două pâraie şi un lac, fiind plin acel loc de viespi şi de muşte, de ţânţari şi de bondari. Şi ajungând chinuitorii cu ei acolo şi dezbrăcându-i şi legându-i de stâlpi, i-a uns cu miere şi apoi au plecat după ce au aruncat trupul neînsufleţit al lui Fotino, în faţa tatălui său. Iar fericiţii şi vitejii aceştia zece zile şi zece nopţi răbdând chinurile de pe urma înţepăturilor viespilor şi ciupiturile altor gâze şi făcând rugăciune către Dumnezeu, s-au săvârşit în pace.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Timotei din Simboli

Troparul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine steaua cea înţelegătoare, care ai strălucit plin de lumină, părinte, cu înălţimea înfrânării şi ai luminat inimile credincioşilor, pururea te lăudăm, Fericite Timotei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având aţintit la Dumnezeu ochiul cugetului, părinte, ai scuturat din sufletul tău somnul nepăsării, şi te-ai făcut locaş al Dumnezeiescului Duh şi loc de sfinţenie, Fericite Timotei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Într-armat fiind părinte, cu smerenia, ai trecut nevătămat meşteşugirile vicleanului şi te-ai înălţat către Dumnezeu; şi te îndulceşti acum de Slava Lui totdeauna, Fericite Timotei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cinstim cu laude pe Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, care în chip de netâlcuit a zămislit în pântece pe Dumnezeu şi Făcătorul tuturor şi cu adevărat L-a Născut cu Trup şi Fecioară a rămas.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întărirea mea eşti, Mântuitorule şi Scăparea şi Puterea mea. Inima mea care s-a căit, întăreşte-o întru frica Ta; că nu este sfânt ca Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivindu-te pentru toţi cu milostivirea ta, te-ai făcut ca un alt Avraam, primind pe cei ce veneau de pretutindeni, Fericite Timotei; şi prin ostenelile tale ai slujit pe Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând mădularele tale cele de pe pământ, părinte, precum zice Apostolul, te-ai arătat părtaş Vieţii Celei Veşnice; întru care adu-ţi aminte totdeauna de cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu răsăritul faptelor tale, părinte, soare neapus te-ai făcut, luminând pururea cu razele nevoinţelor tale, până la marginile pământului şi risipind întunericul demonilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Curată, Născătoarea Împăratului împăraţilor, rupe lanţurile greşelilor mele şi mă îndreptează către cărările pocăinţei, prin rugăciunile tale.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Din Munte Umbros, din Ceea ce Singură este Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere mai înainte a cunoscut Proorocul, Cuvinte, că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Totdeauna fiind întărit cu rugăciunile tale, arcurile şi săgeţile vrăjmaşilor celor înţelegători le-ai socotit ca pe nişte săgetături copilăreşti, vrednicule de laudă, Părinte Timotei!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chipului iconomiei lui Hristos celei în legătură cu noi închinându-te, cugetătorule de Dumnezeu, ai suferit ispită de bătăi, de la cei ce se lepădau de Dânsul, Părinte Timotei!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat plin de bărbăţie şi ai fost neclintit pururea întru doxologia cea către Dumnezeu, neavând câtuşi de puţină odihnă în acele ceasuri, Părinte Timotei!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prunc Tânăr ai născut pe pământ pe Cel Născut din Tatăl fără stricăciune mai înainte de toţi vecii, Maică Preasfântă, Îndreptarea creştinilor.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai alungat întunericul cel mai dinainte al adâncului; şi-mi dăruieşte Lumina Poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând, să Te slăvesc pe Tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Preasfintei Treimi, fericite, cu cuget curat şi luminat fiind de razele cele de acolo, părinte, ne luminezi totdeauna, pe noi care ne primejduim întru întunericul patimilor celor sufleteşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-ţi trupul cu înfrânare şi sufletul cu nepătimire, te-ai făcut cunoscut slugă Împăratului tuturor şi cu adevărat ai primit de la Dânsul harurile minunilor, Fericite Timotei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu cu gând iscoditor, ci cu inimă curată, a venit la tine femeia cea stearpă, cerând prin tine, slugă credincioasă, să se învrednicească a se arăta roditoare de prunci, lăudând pe Hristos Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte în Înălţime, te-a făcut pe tine mai Desfătată decât cerurile, Marie, Născătoare de Dumnezeu. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru noi toţi, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat: auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bine păzindu-ţi vrednicia fecioriei în toată viaţa ta, către faţa femeilor niciodată n-ai căutat, lepădându-te cu totul de ispita aceasta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajuns-ai la limanul cel duhovnicesc, neudat de valurile plăcerilor trupeşti, Preafericite Timotei, cu vânturile cele purtătoare de viaţă ale Duhului bine plutind, prealăudate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu este cu putinţă ca cineva să alerge la rugăciunile tale, neclintit în credinţă, de trei ori fericite şi să nu primească în grabă de la Dumnezeu, ceea ce a cerut, mărindu-te pe tine, cuvioase părinte, după vrednicie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce şade Nemărginit pe umerii Heruvimilor a locuit în pântecele tău, mărginit cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea; şi din tine a ieşit, mântuindu-mă pe mine, Preacurată.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca o stea luminoasă de la Răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioşilor faptele bune ale minunilor tale, purtătorule de minuni, de Dumnezeu Înţelepţite Timotei.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cel Ce ai mântuit prin Înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce suna ca tunetul l-ai prefăcut în rouă. Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stingând văpaia patimilor cu roualacrimilor, ai izvorât darul minunilor; prin care curăţeşti întinăciunile patimilor, Fericite Timotei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat ai dobândit Fericirea Cea Dumnezeiească, cuvioase, moştenind pământul celor blânzi şi te-ai umplut de bucuria celor aleşi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca cel ce ai aflat îndrăzneală, fericite, cere iertare de păcate pentru cei ce cu dragoste săvârşim pomenirea mutării tale din viaţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiind izbăviţi cu totulde blestemul cel de demult, cu Preasfântă Naşterea ta, Ceea ce eşti Binecuvântată, pe tine bine te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Cel Ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale; Cel Ce pui nisipul hotar mării şi pe toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie Îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorâtor patimilor te-ai arătat prin multă înfrânare şi prin necontenită priveghere; şi cugetând pururea cu inima la sporirea faptelor bune, cuvioase, ai trecut din mărire în mărire către Viaţa Cea fără de sfârşit şi a nestricăciunii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte tămâie ai adus din suflet curat, cuvioase, rugăciunile tale către Dumnezeul Cel Preacurat şi ai luat de la Dânsul Dumnezeiasca lucrare a minunilor, ca să alungi demonii şi să tămăduieşti bolile oamenilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urâtor de viclenie, fără de răutate şi milostiv, blând şi împodobit cu simţ de dreptate; cuvios, fără de greşeală, depărtat de toată toată nedreptatea şi stâlp pustnicilor te-ai făcut, părinte. Pentru aceasta te cinstim credincioşii întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numai pe tine, Frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a Sălăşluit în pântecele tău, precum a binevoit; şi a ieşit mai Frumos decât toţi oamenii, Preacurată, curăţind firea noastră cea întunecată.

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Binecuvântat esteDomnul Dumnezeul lui Israel, Cel Ce a ridicat nouă nădejde de mântuire, în casa lui David, slugii Sale; întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul dintru Înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserică de sfinţenie, izvor de umilinţă, pârâu de iertare şi noian nemărginit al dragostei, slugă a Domnului nemincinoasă, cetăţean Cerului şi împreună locuitor cu îngerii şi izvor de minuni, te-ai arătat, înţeleptule.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ştiind, părinte, că mila este mai lăudată decât judecata, nu ai trecut cu vederea pe străini; ci tuturor cu bine ţi-ai deschis milostivirea, cuvioase, făcându-te tată săracilor, apărător văduvelor, îmbrăcăminte celor goi şi hrană flămânzilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De pe pământ ai ajuns la cer, unde ai avut frumoasă vieţuire, încă fiind în trup, cuvioase; rugându-te să ni se dăruiască iertare de păcate nouă, celor ce cinstim cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstitul tău sicriu totdeauna izvoreşte nouă, părinte, râuri de tămăduiri, care usucă revărsările bolilor de tot felul şi adapă tot sufletul spre Dumnezeiască bună rodire, Sfinţite Timotei, sluga lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Urmând cuvintele celor grăite ţie, neamuri şi neamuri te vom ferici, cea pururea Fericită; că tu ai născut pe Dumnezeu Cel cu adevărat Fericit, Preacurată Fecioară, Cel Ce cu adevărat face fericiţi pe toţi cei ce-I slujesc Lui.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Grăbeşte de ne întâmpină...

Neprihănit te-ai arătat cu adevărat Celui Ce ţi-a zidit sufletul şi trupul tău, Cuvioase părinte al nostru Timotei. Pentru aceasta te şi veseleşti împreună cu fecioarele cele înţelepte; şi cu credinţă dănţuieşti împreună cu cuvioşii părinţi; iar nouă te-ai arătat izvorâtor de minuni.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Grăbeşte de ne întâmpină pe noi, până a nu ne robi vrăjmaşii noştri, cei ce te hulesc pe Tine şi ne ameninţă pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască ei cât de puternică este credinţa ortodocşilor, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit pe Cruce, de bunăvoie, pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Acela roagă-L neîncetat, Binecuvântată, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.