Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer
așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru
rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Slavă…, Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. (ps.142)

Cântarea 1, Glasul al 6-lea:
Irmos: Ajutor și acoperitor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părinților noștri și-L voi înălța pe Dânsul, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Acum mă apropii eu, păcătosul și împovăratul, către Tine, Stăpânul și Dumnezeul meu, și nu îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă rog și grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte, ca să plâng faptele mele cu amar.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
O, amar mie, păcătosul, că sunt ticălos, mai mult decât toți oamenii; pocăință nu este în mine. Ci-mi dă mie,
Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.
Slavă…
Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Și acum…
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, și mă izbăvește de lațul vrăjmașului, îndreptândumă pe calea pocăinței, ca să plâng faptele mele cu amar.

Cântarea a 3-a:
Irmos: Întărește, Doamne, pe piatra mărturisirii Tale, inima mea care se clatină, că Tu ești singur sfânt și Domn.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoșătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se vor vădi; amar va fi atunci păcătoșilor, căci se vor trimite la chinuri. Deci, aceea știind, suflete al meu, pocăiește-te de faptele tale cele rele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor plânge; și atunci nimeni nu ne va putea ajuta, că faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu întârzia, ci, mai înainte de sfârșit, pocăiește-te de faptele tale cele rele.
Slavă…
O, vai de mine, cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele și cu gândurile, neavând picături de lacrimi de la învârtoșarea inimii mele; ci acum caută la pământ, suflete al meu și te pocăiește de faptele tale cele rele.
Și acum…
Iată, Doamnă, Fiul tău ne învață spre bine; iar eu, păcătosul, pururea fug de cele bune; ci tu, ca o milostivă, miluiește-mă ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.

Cântarea a 4-a:
Irmos: Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a cutremurat că vrei să te naști din Fecioară și să Te arăți oamenilor, și a zis : Am auzit glasul Tău și m-am temut, slavă puterii Tale, Doamne !
Stih:Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Desfătată și plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va despărți sufletul de trup. Deci, pocăiește-te de acestea, suflete al meu, pentru împărăția lui Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce oprești plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubești; desfrânarea și amărăciunea iubești. Deci, lasă acelea, suflete al meu, și te pocăiește pentru împărăția lui Dumnezeu.
Slavă…
O, nebune om! Până când te vei afunda și ca o albină vei aduna bogăția ta, care degrabă va pieri ca praful și ca cenușa? Ci caută mai vârtos împărăția lui Dumnezeu.
Și acum…
Doamnă de Dumnezeu Născătoare, miluiește-mă pe mine păcătosul și mă întărește spre fapte bune și mă păzește ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă; ci mă povățuiește, Fecioară, la împărăția lui
Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:
Irmos: Pe mine, cel ce mă rog dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, Te rog luminează-mă și mă îndreptează întru poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Adu-ți aminte, ticălosule om, că de păcate ești robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu neputința, ca o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mi se cutremură mădularele și cu totul sunt vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile și cu totul dându-mă pe mine Gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Slavă…
Pe desfrânatul și pe tâlharul care s-au pocăit i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am îngreuiat și de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Și acum…
Ajutătoare minunată și grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, nevrednicului, că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.

Cântarea a 6-a:
Irmos: Din iadul cel mai dedesubt am strigat din toată inima către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit și a scos din stricăciune viața mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe pământ viață desfrânată am viețuit și sufletul la întuneric l-am dat; dar acum, milostive Stăpâne, izbăveștemă de toată robia vrăjmașului și mă înțelepțește ca să fac voia Ta.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină, așa și eu slujesc păcatului; ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvirea aceasta și-mi dă inimă ca să fac voia Ta.
Slavă…
Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale și cazi lăcrimând și suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ție ajutor ca să faci voia Lui.
Și acum…
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzește-ne pe noi de răutățile vrăjmașului celui văzut și celui nevăzut și primește rugăciunile noastre și le du pe acestea Fiului tău, și-mi dă minte ca să fac voia Ta.
Condacul, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, pentru ce te îmbogățești în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ți pui nădejdea? Părăsește pe acesta și te întoarce către Dumnezeu strigând: Îndurate Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul.
Icos:Gândește, suflete al meu, la ceasul cel amar al morții și la judecata cea înfricoșătoare a Făcătorului Dumnezeu; că îngerii cei întunecați te vor lua pe tine, suflete, și te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăiește, strigând: Miluiește-mă, Doamne, pe mine, păcătosul.

Cântarea a 7-a:
Irmos: Am greșit, am făcut fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nu am păzit și nici nu am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților noștri.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în bogăția cea trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu știi cui le vei lăsa, ci strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, păcătosul!
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumusețea cea degrab-trecătoare, că vezi cum și cei puternici și cei tineri mor; ci strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul.
Slavă…
Adu-ți aminte, suflete al meu, de viața cea de veci, de împărăția cerului cea gătită Sfinților, de întunericul cel osebit și de mânia lui Dumnezeu, care este asupra celor răi, și strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!
Și acum…
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu și te roagă Ei, că este grabnic ajutătoare celor ce se pocăiesc, ca să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine, nevrednicul.

Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Cel pe Care oștile cerești Îl slăvesc și de Care se cutremură heruvimii și serafimii, pe Acela toată suflarea și făptura lăudați-L, binecuvântați-L și Îl preaînălțați întru toți vecii.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă, zăcând fără de mărire și fără de chip. Dar ce aștept? Și în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe Care Te rog ca, mai înainte de sfârșit, să mă îndreptezi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta și voi fi judecat, Unule lesne iertătorule!
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cred că vei veni să judeci viii și morții și toți vor sta întru a lor rânduială: bătrânii și tinerii, conducătorii și supușii lor, domnii și judecătorii, bogații și săracii, femeile și bărbații. Oare cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea, strig Ție: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc!
Și acum…
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primește rugăciunea mea cea nevrednică, păzește-mă de moartea cea urâtă și-mi dăruiește mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc.

Cântarea a 9-a:
Irmos: Neînțeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire și fără stricăciune nașterea Maicii Celei fără de bărbat, căci nașterea Lui Dumnezeu înnoiește firele. Pentru aceasta toate neamurile pe Tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credință Te mărim.
Stih:Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Acum scap la voi, Îngeri, Arhangheli și toate Puterile, care stați înaintea scaunului lui Dumnezeu: Rugați-vă către Făcătorul vostru, să fie izbăvit sufletul meu de munca de veci.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Acum plâng către voi, sfinților, patriarhilor, împăraților și prorocilor, apostolilor și arhiereilor și toți aleșii lui Hristos, ajutați-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmașului.
Slavă…
Acum ridic mâinile mele către voi, sfinților mucenici, pustnicilor, preacuvioșilor și toți Sfinții, care vă rugați către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morții.
Și acum…
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul întru tine nădăjduiesc, și roagă pe Fiul Tău, ca să mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va ședea să judece viii și morții.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care Singur din fire eşti fără de păcat, şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta această dureroasă a mea rugăciune, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat în mine. Tu, Doamne Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Mintea cu totul mi-am întinat, trupul cu totul l-am spurcat, sufletul cu totul l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Cine dar nu mă va plânge pe mine păcătosul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. Însă de vreme ce eşti milostiv și multmilosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc înaintea Ta și din adâncul sufletului strig Ţie: milostiveşte-te, Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinţei mele, ia aminte la glasul rugăciunii mele şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, pentru că Tu ești Cel Care nu dorești moartea păcătosului. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă umilinţă spre îndreptarea mea, ca primind iertare mulțimii greșelilor mele să proslăvesc milostivirea Ta și să laud totdeauna Preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.