Simplu și dumnezeiesc, Sf. Ioan Damaschin, marele teolog al Bisericii, ne explică de ce ne închinăm la icoane.

 

Simplu și dumnezeiesc, Sf. Ioan Damaschin, marele teolog al Bisericii, ne explică de ce ne închinăm la icoane. SF. IOAN DAMASCHIN: DE CE CINSTIM ICOANA

De ce în Vechiul Testament nu se reprezenta Dumnezeirea?

Pe lângă acestea cine poate să facă chipul Dumnezeului nevăzut, necorporal, necircumscris și fără de formă? Este culmea nebuniei şi a lipsei de credinţă să înfăţişezi Dumnezeirea. Pentru acest motiv în Testamentul Vechi nu era obişnuită întrebuinţarea icoanelor.

Dar când Dumnezeu, din pricina milostivirii  Lui, s -a făcut om cu adevărat pentru mântuirea noastră şi s-a făcut om, nu cum s-a arătat lui Avraam în chip de om, şi nici cum s-a arătat profeţilor. Ci s-a făcut om în chip substanţial şi real — a locuit pe pământ, a petrecut cu oamenii, a făcut minuni, a suferit, a fost răstignit, a înviat, s-a înălţat și toate acestea s-au `întâmplat în chip real și a fost văzut de oameni.

Necesitatea icoanei

Deci când s-au făcut acestea, s-a înfăţişat în icoană chipul Lui spre a ne aduce aminte de El și spre a căpăta învăţătură noi, care n-am fost de faţă atunci. Pentru ca fără să fi văzut, dar auzind şi crezând, să avem parte de fericirea Domnului. Dar pentru că nu toţi ştiu carte, şi nici nu se ocupă toţi cu cititul, părinţii au socotit ca să fie pictate acestea în icoane ca nişte fapte de vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele. În adevăr, de multe ori neavând în minte
patima Domnului, dar văzând icoana răstignirii lui Hristos, ne aducem aminte de patima mântuitoare. Și căzând în genunchi ne închinăm.

Nu ne închinăm materiei

Nu ne închinăm materiei, ci Celui ce este înfăţişat în icoană. După cum nu ne închinăm materiei din care este făcută Evanghelia, nici materiei crucii, ci
chipului crucii. Deci prin ce se deosebeşte crucea care are chipul Domnului de una care nu-l are? Tot astfel şi cu privire la Maica Domnului. Cinstea
dată ei se urcă spre cel întrupat din ea.

Tot astfel și cu isprăvile sfinţilor bărbaţi, isprăvi care ne îndeamnă spre bărbăţie, spre râvnă, spre imitarea virtuţii lor şi spre slava lui Dumnezeu. Căci după cum am spus, cinstea dată de cei împreună robi către cei buni este dovada dragostei faţă de stăpânul obştesc, şi cinstea adusă icoanei se îndreaptă către cel înfăţişat în icoană.
Tradiţia închinării la icoane este nescrisă, după cum nescrisă este şi închinarea spre răsărit, închinarea la cruce, și altele foarte multe asemeneaacestora.