️Uneori avem zile ca și ale lui Pavel - în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.

 ️Uneori avem zile ca și ale lui Pavel - în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.
▫️️Alte zile le avem ca și ale lui Petru - în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Iov - vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.
▫️️În unele zile ne simțim ca și Solomon - când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.
▫️️Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona - când vrem să fugim de responsabilități.
▫️️Avem și zile asemănătoare lui Moise - în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.
▫️️Sunt zile când suntem ca și Sarah - triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite și am râs crezând că sunt imposibile.
▫️️Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean - vrem să facem bine necondiționat.
▫️️Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb - pregătiți de război.
▫️️Sunt zile când ne simțim precum Ieremia - când inima ne plânge plină de durere.
▫️️Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel - ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Ilie - preferăm să ne ascundem în peșteră.
▫️️Avem zile când suntem precum David - simțim să săltăm de bucurie.
▫️️Avem zile când ne simțim ca și Ana - nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.
▫️️Avem zile când suntem precum Avraam - ne simțim biruitori și de neînvins.
▫️️Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?
▫️️Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi, ci înseamnă că avem nevoie de Dumnezeu.

La capătul vieții mai este un drumeţ care merge mai departe: Sufletul."

Părintele Arsenie Papacioc


"Când ţi-ai mulţumit conştiinţa şi eşti în pace cu  toţi, când posteşti cu plăcere şi nu ai nicio supărare pe nimeni, atunci mulţumirea sufletească te întărește ca să fii sănătos şi cu o bucată de pâine şi un pic de apă, iar inima ta se întărește cu Harul lui Dumnezeu." (Părintele Ilie Cleopa)



Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine.

Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât Îi îngăduim noi.

El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

Gândiți-vă cât de lipsiți de milă suntem noi, oamenii, când suntem sănătoși și ne îndeletnicim cu deșartele noastre griji lumești și alte neghiobii fără rost.

Cultivăm astfel în noi un uriaș egoism și îndreptățire de sine.

Prioritatea lui Dumnezeu însă, este să ne vindece mai întâi sufletul, apoi trupul.

De aceea bolile sunt „iubitele lui Dumnezeu”.

Este expresia „pe cine îl iubește Domnul, îl ceartă”, adică pe cel pe care îl iubește (pe toți deopotrivă îi iubește, dar aici Apostolul vorbește despre dragoste cu reciprocitate), îl educă, îl instruiește, astfel încât să se îndrepte și să-I semene mai mult, pe măsura voinței și a răbdării fiecărui om.

Când avem dragoste sau fie și numai frică de Dumnezeu, atunci Dumnezeu intervine în viața noastră.

Starețul Porfirie a spus ceva nemaiauzit: Dumnezeu nu a deschis mintea medicilor ca să afle tratamentul cancerului, care este înaintea ochilor lor, deoarece „... a văzut că astfel s-a umplut Raiul.”.

Totodată a spus că „Sănătatea duhovnicească neutralizează cancerul.”.

Sfântul Luca al Crimeei


"Te tulbură grijile lumeşti? Grăieşte: „Luminează-mă, Iisuse, cum să îmi rezolv problema şi fă să mă port după voia Ta sfântă!”. Şi degrabă te vei linişti şi vei păşi cu nădejde.

 În toate şi pentru toate aşază Numele lui Iisus ca temelie, acoperământ şi podoabă şi nu te teme de vrăjmaşi!

 Să te înfricoşezi doar când le faci pe toate fără Iisus. Fără medicament să nu aştepţi vindecarea şi înlăturarea putreziciunii!"

Sf Efrem Filotheitul