În orele în care Iisus Hristos a stat răstignit pe cruce a rostit
şapte fraze celebre cărora teologii le-au dat diferite interpretări.
De la momentul răstignirii şi până în momentul morţii Sale, în
Vinerea Mare, Iisus a stat răstignit pe cruce, pe muntele Golgota,
alături de doi tâlhari. Totodată, El a rostit şapte fraze, prin unele
dintre acestea arătându-şi umanitatea Sa şi împlinirea profeţiilor
scripturistice.
„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 24) –
este prima rostire a lui Iisus, prin care Mântuitorul se roagă pentru
cei care-l lovesc şi batjocoresc, pentru toţi care nu înţelegeau în acel
moment ceea ce se întâmplă.
„Femeie, iată fiul tău”. Apoi a zis lui Ioan: „Iată mama ta! Şi
din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19,26-27) – Iisus îi
încredinţează apostolului Ioan grija pentru Maria, Maica Domnului. Este
unul dintre argumentele invocate de teologi în a arăta că Maria nu a
avut alţi copii, că Iisus, unicul ei fiu, s-a îngrijit de ea înainte de a
muri.
„Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23,
39-43) – sunt cuvintele spuse de Iisus unuia dintre tâlharii răstigniţi
alături de El. În timp ce unul dintre ei îl batjocorea, celălalt tâlhar
îl ceartă, întrebându-l dacă nu se teme de Dumnezeu. Iisus îi spune
acestuia că „azi vei fi cu mine în Rai”, semn că şi în ceasul al 12-lea
te poţi mântui, te poţi îndrepta.
„Eli, Eli, lama sabahtani, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, pentru
ce M-ai părăsit” ( Matei 27, 46) – este momentul în care Iisus vorbeşte
cu Dumnezeu-Tatăl din postura de Fiu al Omului, arătându-şi umanitatea
Sa care a resimţit toată suferinţa crucificării.
„Mi-e sete” – sunt cuvintele lui Iisus care împlinesc profeţiile
din Vechiul testament, unde se spunea : „Şi mi-au dat spre mâncarea mea
fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet” (Psalmi 68, 25). Totodată,
aceste cuvinte arată încă o dată firea umană a lui Iisus.
„Săvârşitu-s-a” – în loc de apă, Iisus primeşte oţet, apoi
rosteşte aceste cuvinte care arată că tot ceea ce trebuia să se întâmple
s-a petrecut.
„Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu”. Şi aceasta
zicând "Şi-a dat duhul" (Luca 23, 46) – ultimele cuvinte ale lui Iisus
înaintea morţii arată că Fiul îşi încredinţează „duhul” Tatălui.
Primul cuvânt
Tată
iartă-i căci nu ştiu ce fac.
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce, pentru a plăti cu suferinţa Ta păcatele mele, ai deschis divina ta gură pentru a obţine iertarea de la veşnica dreptate, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine,
şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, pentru meritele preţiosului tău Sânge, vărsat pentru noi, dă-mi o durere vie pentru vina mea, ca să facă astfel ca inima mea să adoarmă în sânul infinitei tale milostiviri.
Dumnezeul meu, cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al doilea cuvânt
Adevăr îţi spun, azi vei fi cu mine în Paradis.
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce, la vederea credinţei tâlharului răstignit, care, în timpul umilinţei la care eşti supus, te recunoaşte de Fiu al lui Dumnezeu
şi-l asiguri de paradis, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine, şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, pentru meritele preţiosului tău Sânge, trezeşte în inima mea o credinţă
atât de statornică şi hotărâtă, care să nu se clatine la vreo ispită a Celui Rău, astfel încât să pot obţine şi eu premiul paradisului.
Dumnezeul meu, cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al treilea cuvânt
Femeie iată fiul tău; iată mama ta.
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce,
ai uitat de suferinţele tale şi mi-o laşi pe însăşi Mama ta preasfântă, astfel, ca prin mijlocirea ei, să pot apela la tine cu încredere în momentele mai grele ale vieţii, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine, şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, prin martiriul Mamei tale retrezeşte în inima mea o speranţă vie în meritele infinite ale preţiosului tău Sânge,
astfel încât să pot evita condamnarea veşnică, pe care am meritat-o pentru păcatele mele.
Dumnezeul meu cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al patrulea cuvânt
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce,
şi, adunându-se suferinţă după suferinţă, în afară de toate durerile din trup, ai suferit cu infinită răbdare cea mai dureroasă durere în suflet pentru aparenta abandonare a Tatălui veşnic,
ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine, şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, prin meritele infinite ale preţiosului tău Sânge, dă-mi harul de a suferi cu răbdare durerile agoniei mele,
astfel încât, unindu-le la ale tale, să pot fi părtaş la gloria ta în paradis.
Dumnezeul meu cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al cincilea cuvânt
Mi-e sete!
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce, şi nesătul încă de atâta umilinţă şi suferinţă vrei să suferi mai mult,
pentru ca toţi oamenii să se mântuiască, arătând că toată Pătimirea ta nu a fost suficientă să stingă setea Inimii tale iubitoare, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine, şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, prin meritele infinite ale preţiosului tău Sânge, aprinde focul carităţii în inima mea,
care s-o facă să moară de dorinţa de a fi unită cu tine pentru eternitate.
Dumnezeul meu cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al şaselea cuvânt
S-a sfârşit!
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce, de pe această catedră de adevăr ai anunţat că ai împlint opera de Răscumpărare, prin care omul, fiul furiei şi al pierzaniei, a devenit fiul lui Dumnezeu şi moştenitor al paradisului, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine, şi când mă voi afla în ceasul de pe urmă, prin meritele infinite ale preţiosului tău Sânge, fă să mă despart de lume şi de mine şi dă-mi harul de a-ţi oferi din inimă sacrificiul vieţii mele pentru iertarea păcatelor.
Dumnezeul meu cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Al şaptelea cuvânt
Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul!
O Isuse, din dragoste pentru mine, agonizând pe cruce, şi, prin împlinirea sacrificiului suprem, ai înfăptuit voia Tatălui veşnic prin încredinţarea duhului tău în mâinile sale ca apoi să-ţi înclini capul şi să mori, ai milă de toţi cei aflaţi în agonie şi de mine,
iar când mă voi afla în ceasul de pe urmă, prin meritele infinite ale preţiosului tău Sânge, ajută-mă să mă resemnez la voinţa ta divină, ca să trăiesc sau să mor aşa cum îţi place ţie şi să nu doresc nimic decât împlinirea voinţei tale.
Dumnezeul meu cred şi sper în tine, te iubesc şi mă căiesc pentru păcatele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.