Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei -------- Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți 2 Martie

 

În această lună, în ziua a doua, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Teodot, episcopul Cirenei, din insula Cipru.

Sfântul Mucenic Teodot, născut în Galaţia - Asia Mică, era Episcopul Cirenei din Cipru.  În timpul unei persecuţii a creştinilor din timpul păgânului împărat Liciniu (311-324), Sf. Teodot îl mărturisea pe Hristos fără oprelişti, cerându-le păgânilor să lase deoparte idolii şi să se închine la adevăratul Dumnezeu. Sabin, ighemonul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului şi aducerea sa la judecată.

Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai aşteptat după soldaţi ci s-a dus singur la ighemon, spunându-i: "Eu, cel pe care-l cauţi, sunt aici. Am venit să-l propovăduiesc pe Domnul Dumnezeul meu. "  Ighemonul a hotărât să fie bătut fără milă, să-l suspende de un copac şi să-i scrijelească trupul cu obiecte ascuţite, după care l-a aruncat în închisoare. După cinci zile, Sf. Teodot a fost dus în faţa ighemonului care, a presupus că după atâtea chinuri, sfântul a renunţat la credinţa lui ca să nu mai sufere mai mult.

Cu toate acestea, Sf. Teodot nu a încetat să-L proslăvească pe Hristos. La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut cuie în tălpi şi l-au pus să meargă. Mulţi dintre martorii suferinţelor martirului au fost atât de impresionaţi de răbdarea cu care acesta îndura chinurile şi de inspiraţia divină a cuvintelor sale, încât au crezut ei înşişi în Hristos. Auzind acestea, Sabin a ordonat să oprească tortura şi să-l arunce pe sfânt în închisoare.

În timpul Sf. Constantin Cel Mare (prăznuit în 21 mai), creştinilor li s-a permis să-şi manifeste credinţa şi printre cei eliberaţi din închisori s-a aflat şi Sf. Teodot. Acesta s-a întors în Cirene şi după doi ani în scaunul episcopiei, a adormit întru Domnul în pace prin anul 326.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Isihie Sincliticul.

Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului împărătesc şi făcând totodată parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte şi în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Cvint, făcătorul de minuni.

Acest sfânt s-a născut în Frigia şi a învăţat acolo dreapta credinţă. Ducându-se apoi în satul Neolida, împărţea milostenii celor lipsiţi. Dar în vremea împăratului Aurelian, ighemonul Rufin îl îndemna să jertfească idolilor, sub ameninţarea cu moartea. Cum însă sfântul Cvint cu rugăciunea lui a vindecat pe ighemon de demonul de care era cuprins, acesta l-a lăsat în pace. Şi iarăşi fiind prins de cei ce se aflau la templul idolilor, deoarece întâmplându-se la un cutremur, templul şi toate statuile care se găseau în el au căzut la pământ, cei ce-l ţineau prins pe sfânt au fugit şi l-au lăsat slobod. La patruzeci de zile de la cutremur venind în fruntea locului aceluia conducător Clearh şi acesta fiind om superstiţios şi plin de teamă faţă de religia idolilor, a poruncit ca sfântul Cvint să fie din nou prins şi să i se zdrobească fluierele picioarelor. Dar acestea îndată, cu puterea lui Hristos, s-au făcut din nou sănătoase. Iar după zece ani, de la zdrobirea picioarelor lui, timp în care mergând din loc în loc vindeca toată boala şi toată slăbiciunea şi ajuta pe săraci, s-a mutat la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Nestor şi a sfântului mucenic Tribimiu.

Aceşti sfinţi erau de fel din cetatea chiverioţilor din Pergam. În vremea împărăţiei lui Decius cel nelegiuit, fiind aduşi de închinătorii de idoli înaintea conducătorilor cetăţii şi mărturisind pe Hristos au fost chinuiţi în multe chipuri; dar pentru că au rămas neînduplecaţi în credinţa lor, li s-au tăiat capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Parmena, unul din cei şapte diaconi.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Troadiu şi a celor împreună cu dânsul, care au pătimit mucenicia pe vremea împăratului Decius.

Sfântul Mucenic Troadiu a suferit pentru Hristos în Pontus Neocezareea, sub împăratul Decius (249-251), îndurând torturi oribile. Sf. Grigorie al Neocezareei (prăznuit în 17 noiembrie) i-a proorocit acestuia mucenicia şi i-a văzut suferinţele printr-o viziune. De asemenea, el i-a văzut sufletul cum ieşea din trup, odihnindu-se în bucuria cea cerească.

Tot în această zi pomenirea sfintei fecioare Eutalia, care de sabie s-a săvârşit.

Sfânta Eutalia a trăit în Sicilia şi avea mamã pe o femeie greacă după neam, care era bolnavă de curgere de sânge şi care îşi găsise în cele din urmã vindecarea în urma rugăciunilor sfinţilor mucenici Alfiu, Filadelf şi Ciprin. Pentru aceasta, crezând în Hristos, s-a botezat împreună cu Eutalia, fiica ei. Un alt fiu al ei, cu numele Sermilian, auzind aceasta, a prins-o şi a voit să o strângă de gât, dar scoasă fiind din mâinile lui de către o slujitoare a ei, a fugit. Sora lui, Eutalia, defăimând cu cuvinte aspre fapta cea cu totul urâtă pe care o încercase asupra mamei lor, acesta a întrebat-o: nu cumva şi tu eşti creştină? Da, i-a răspuns sfânta. Iar nelegiuitul acela, dezbrăcând-o, a biciuit-o cumplit şi a dat-o unuia dintre servitori, ca să o batjocorească. Rugându-se însă sfânta, servitorul a orbit. Văzând aceasta Sermilian i-a tăiat capul cu sabia.

Tot în această zi pomenirea sfinţilor mucenici Andronic şi Atanasia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi pomenirea sfântului părintelui nostru Nicolae, preotul din Plana (Grecia).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

 

Sfantul Teodot, Sfantul Nicolae Planas

 

Pe 2 martie 2024 se implinesc 92 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sfantului Nicolae Planas, ocrotitorul celor casatoriti.

Intreaga viata a sfantului Nicolae Planas a fost una caracterizata de jertfa. El a trait in mijlocul oamenilor, fiind o pilda vie de vietuire crestina. Sfantul Nicolae Planas este cunoscut ca ocrotitor al celor casatoriti deoarece multe sunt familiile care, in urma rugaciunilor catre sfant, au dobandit linistea. Acest fapt nu inseamna neaparat ca atunci cand ii cerem ajutorul in rugaciune, vom fi feriti de ispite, ci mai degraba, sa avem credinta ca prin ajutorul sfantului, vom avea puterea de a le birui.

Sfantul Teodot s-a nascut in Galatia (Asia Mica) si a fost episcop al cetatii Cirene din Cipru. In timp ce imparatul Liciniu (311-324) ii persecuta pe crestini pentru ca nu aduceau jertfe zeilor, Teodot le cerea paganilor sa se inchine lui Hristos. Cand Sabin, conducatorul insulei Cipru, l-a sfatuit pe Teodot sa se lepede de Hristos, acesta a raspuns: "Daca ai sti tu bunatatea Dumnezeului meu, in Care imi pun eu nadejdea, si Care in urma acestor chinuri ma va incununa pe mine cu fericita nemurire, si tu ai vrea sa suferi aceste chinuri numai sa dobandesti ceea ce am." Este intemnitat si supus la diverse chinuri. La inceput, l-au pus pe un gratar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au batut cuie in talpi si l-au pus sa mearga. Multi din cei ce au vazut cu cata rabdare indura chinurile, au primit credinta in Hristos. Sfantul Teodot a fost eliberat in vremea Sfantului Constantin cel Mare si a trecut la cele vesnice in anul 326.

Troparul Sfantului Teodot

Si partas obiceiurilor si urmator scaunelelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drep invatand si cu credinta rabdand pana la sange, sfintite mucenice Teodot, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

 

Sfantul Ioachim din Itachi

Sfantul Ioachim din Itachi este un sfant mai putin cunoscut pe pamanturile noastre, romanesti, dar mijlocitor al rugaciunilor noastre, asemenea tuturor celorlalti. El este sarbatorit de catre crestini de doua ori pe an: pe 2 martie, ziua trecerii lui la Domnul si pe 23 mai, ziua mutarii sfintelor sale moaste.

Sfantul Ioachim Papulachis s-a nascut in anul 1786, intr-un mic satuc numit Kalivia, vizavi de satul Stavros din Itachi, in Grecia. Parintii lui se numeau Anghel si Agni, fiind la randul lor crestini ortodocsi. Micul Ioan, acesta era numele sfantului - inainte de a deveni calugar, a petrecut o copilarie grea, mama lui murind cand acesta era inca foarte mic. Tatal sau s-a casatorit cu o femeie foarte dura, care nu pierdea nici o ocazie de a-l pedepsi si tortura pe micul Ioan.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Năzuinţele tale, mucenice, le-ai îndreptat către Dumnezeu, ale Cărui Porunci păzindu-le te-ai făcut ierarh şi cu sângele mu­ceniciei, cu adevărat ai strălucit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieşte şi cu bunăcuviinţă petrecând, prin nevoinţele înfrânării ai omorât porni­rile trupului şi ai dobândit via­ţă, cel ce eşti podoaba ierarhi­lor şi desăvârşirea mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Duhul Sfânt sălăşluindu-Se în inima ta cea înţeleaptă, din pruncie te-ai arătat drept, plin de milă şi blând, Dumnezeiescule ierarh, Sfinţite Mucenice Teodot.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea omenească, prin înşelă­ciune, a fost robită mai întâi. Dar, născând tu pe Hristos, a dobândit liberare, cu multă în­ţelepciune lăudându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimile, cu suspinele şi cu curgerea sângelui tău ai stins cărbunii cei aprinşi ai înşelă­ciunii, Sfinţite Mucenice Teodot.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea curată arătându-te pe tine Sfinţit şi Dumneze­iesc luminător, te-a făcut şi mărturisitor adevărat al Pati­milor lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stând înaintea locului de jude­cată şi rănit fiind cu răni cum­plite, nu te-ai lepădat de numele lui Hristos, Sfinte Mucenice Teodot.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tămăduieşte sufletul meu cel slăbit de năvălirile şarpelui celui viclean şi robit de păcate, Preacurată.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmându-ţi-se trupul de lovituri, cugetul ţi-a rămas cu adevărat prea tare şi ai strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te de dragostea Stăpânului, ai suferit cu răbdare durerile cele cumplite ale rănilor, ca şi cum nu tu, ci altul ar fi pătimit, Sfinţite Mucenice Teodot, cel mare între mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Chinurile ce se apropiau de trupul tău nu te-au înfricoşat; căci prin cuget curat ai văzut răsplătirile cele viitoare, care ţi-au uşurat durerile tale, de Dumnezeu înţelepţite părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Palat Prealuminos al Stă­pânului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, arată-ne şi pe noi locaşuri ale Sfântului Duh, când aducem laudă Domnului, în locaşul tău cel Sfânt.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicat fiind pe lemn, Înţe­lepte Teodot, cu tărie ai răbdat sfâşierile trupului tău, în timp ce toţi se minunau.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind spânzurat, ai răbdat strujirile trupului, având de partea ta pe Stăpânul, Care cu credinţă în El te întărea pe tine, Sfinte Teodot.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea sângelui vopsindu-ţi haina ta cea sfinţită, prealuminoasă ai arătat-o, Fericite Teodot.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Zămislit-ai pe Dumnezeu, Cel Ce s-a făcut Om, Stăpână! Pentru aceasta, neamuri şi nea­muri te fericesc pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de lau­dă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele Cel curs din coasta Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închis în temniţă ca un tâl­har fiind, Sfinte Teodot, ai păzit Po­runcile cele Dumnezeieşti ale Stăpânului, Celui Ce a luminat Dumnezeiască pomenirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat înaintea judecăţii ce­lor nedrepţi şi fiind judecat, ai judecat tu însuţi pe cei fărădelege, care socoteau mai mult nedreptatea decât dreptatea, de Dumnezeu înţelepţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valurile chinurilor celor ce se abăteau asupra ta s-au sfărâ­mat ca de o piatră, înălţându-te tu, cu suirea inimii tale, către Piatra Cea din capul unghiu­lui, Hristos Dumnezeu, Fericite Teodot.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sălăşluindu-Se în pântecele tău Hristos, Dumnezeul nostru, a alungat păcatul care se sălăşluise între oameni şi prin iubirea Sa de oameni, i-a făcut pe aceştia ai Săi.

 

CONDAC, glasul al 3-lea

Credinţa cea rea a mării ai ruşinat şi înşelăciunea închi­nării la idoli cu puterea dreptei credinţe ai rănit-o şi făcându-te ca o ardere de tot Dum­nezeiască, prin lucrarea minu­nilor tale ai ajuns cunoscut până la marginile lumii, Preasfinţite Mucenice Teodot. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăru­iască nouă mare milă.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De dragostea Dumnezeies­cului Duh fiind aprins şi pe pat înroşit în foc fiind pus, ai rămas nears, strigând: Binecu­vântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca şi cum altul ar fi pătimit, iar nu tu, cu tot cugetul tău ai alergat către Dumnezeu, feri­cite şi tăierile şi arderile nu le-ai luat în seamă, nesimţindu-le, prin purtarea de grijă a lui Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea cuvintelor tale pe cei ce erau lipsiţi de în­ţelegere, la judecata ta i-ai ru­şinat, arătându-i ca pe nişte ne­putincioşi plini de rea credinţă, că ţineau mai mult la altarele idolilor decât la Ziditorul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împreună cu cetele cele de sus, Maica lui Dumnezeu, stri­găm ţie: bucură-te, cer însufle­ţit şi palat preaslăvit şi scaun de foc, pe care Hristos cu Trupul S-a odihnit.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împotrivindu-te vrăjmaşului, prin chinurile tale, Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, piroane ţi s-au bătut în picioare şi ai mers pe cărarea care duce către Împărăţia Ce­rurilor, prealăudate, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind pe Dumnezeu, Cel Ce a venit pe pământ şi prin Dumnezeieştile Patimi a nimicit patima cea de tot pierzătoare, ai suferit patima cea Dumneze­iască şi fericită cu trupul, Sfinte Teo­dot, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângelui tău şi cu apele învăţăturilor celor sfinţite ai adăpat cu har inimile credincioşilor celor buni, preasfinţite şi ai făcut ca să odrăslească în ele Înţelepciunea Cea Dumnezeiască a Ziditorului, Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De toată spurcăciunea ai cu­răţit firea omenească, Fecioară, născând Ploaia Cea Cerească, pe Cel Ce s-a făcut Om pentru noi şi pe noi, cei ce eram învechiţi, ne-ai înnoit, Preacurată, pe cei care strigăm: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Ne­tăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla cea Dumnezeiască a moaştelor preasfinţitului păs­tor izvorăşte tot felul de tămă­duiri şi potoleşte patimile şi dezleagă durerile cele din toată vremea, cu Darul cel Dumneze­iesc al Mântuitorului.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un sfinţit mucenic având puterea de a lega şi de a dezle­ga, dezleagă lanţurile răută­ţilor mele şi răcoreşte sufletul meu, cel ce arde de focul păca­tului, rugând pe Cel Milostiv pentru mine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi Biserica prăznuieşte cu credinţă pomenirea ta cea preasfinţită şi mutarea ta către Iubitorul de oameni; şi bucurându-se, îţi împleteşte ţie cu­nuni Dumnezeieşti de laude.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigându-te pe tine ca pe o stea plină de lumină străluci­toare, cu Razele Cele Luminoase ale Dumnezeieştilor doriri şi cu luminile cele curate ale minu­nilor tale ne luminăm, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Mucenice Teodot.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născut-ai nouă, Fecioară, Lumina Care a Strălucit în chip de negrăit din Tatăl mai înainte de lumină, risipind întunericul necunoştinţei; şi pe cei ce dor­meau în umbra păcatului i-a luminat.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Neînţeleasă şi nepricepută este, Stăpână, de Dumnezeu dăruită, Taina cea cu adevărat înfricoşătoare, care s-a săvârşit întru tine! Că, pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut cu Trup din Preacuratul tău sânge; pe Care, ca pe Fiul tău, roagă-L totdeauna, Preacurată, să mân­tuiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Preacurata Mieluşea şi Maica Ta cea Neispitită de nuntă, Hristoase, văzându-te mort, spânzurat pe Cruce, cu dure­re de mamă jelindu-se, striga: ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea cea fărădelege şi nemulţumi­toare, care de multe şi mari da­ruri s-a bucurat de la Tine, Fiul meu? Laud smerenia Ta cea Dumnezeiască!

Viața Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți

Bucuria și viața sa au fost să slăvească pe Dumnezeu ziua și noaptea, să săvârșească Liturghii, privegheri, Vecernii, Paraclise, aghiasmă, Sfinte Masluri, Parastase. Diferitele bisericuțe unde liturghisea sfântul părinte erau pentru mulți mângâiere și scăpare.

Acesta s-a născut în insula Naxos, din părinți binecredincioși, primind la botez numele Nicolae. Din fragedă pruncie a avut o aleasă înclinație spre cele duhovnicești, fiind adesea găsit în paraclisul Sfântului Nicolae, aflat pe moșia părinților, unde, înfășurat într-un cearșaf, petrecea timp îndelungat cântând toate cântările bisericești știute de dânsul.

După adormirea tatălui său, pe când Nicolae avea 19 ani, se mută împreună cu mama și sora sa în Atena, iar la vârsta de 28 de ani se căsătorește, dobândind un copil. În 1879, este hirotonit diacon, iar în 1884, preot.

După plecarea soției sale la cele veșnice, vreme de 50 de ani a liturghisit zilnic, timp în care nu s-a îmbolnăvit niciodată, de la opt dimineața, până la două sau trei după-amiaza. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiați ai săi și se odihnea puțin, așezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la una dintre biserici unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile mânca fără untdelemn. De praznice, cânta paraclisele lor până la Odovanie.

Bucuria și viața sa au fost să slăvească pe Dumnezeu ziua și noaptea, să săvârșească Liturghii, privegheri, Vecernii, Paraclise, agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase. Diferitele bisericuțe unde liturghisea Sfântul Părinte erau pentru mulți mângâiere și scăpare.

Ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi. Din nemăsurata sa iubire pentru cei trecuți la cele veșnice, avea pomelnice îngălbenite de vreme, la care adăuga mereu altele, pe toate citindu-le cu purtare de grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa, mulți vor fi dobândit loc în Împărăția Cerurilor.

Ajuta familii nevoiașe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere, deoarece sărăcia le împingea la stricăciune, tineri să-și plătească studiile. Șoferii de taxiuri îl duceau fără bani, știind că acela care îl ducea pe Sfântul Părinte se bucura de mult câștig în ziua aceea.

Din tot ce făcea și vorbea, se vedea că nu are nici o idee despre sfințenia sa, căci lacrimile pentru păcatele lui nu lipseau din ochii lui, deși încerca să trăiască ascuns și singur.

Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu îndelungă răbdare, tăcere și rugăciune, Dumnezeu de multe ori săvârșind minuni cu nevoitorul său plin de simplitate.

Astfel petrecu Sfântul Părinte o jumătate de veac, fără zgomot, neștiut de nimeni, însă avându-i în inima sa pe toți, făcând din inima Atenei adevărată pustie și umplând-o cu mireasma rugăciunii, precum sihaștrii de odinioară pustia.

În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas pleacă la cele veșnice, fiind înmormântat, iar la vreme rânduită fiind aflat nestricat, răspândind bună mireasmă și săvârșind mulțime de minuni celor ce i se roagă cu credință.

Trecerea sa în rândul sfinților s-a săvârșit la 23 iulie 1992.

Paraclisul Sfântului Nicolae Planas

După rugăciunile începătoare:

Psalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea...

 

Tropar

Glasul al 4-lea

Săltaţi acum popoare bătând din palme cu tărie şi primiţi pe Sfântul cel vestit între Sfinţi, pe Nicolae Naxiotul, pe primitorul cel călduros al tuturor celor ce i se roagă şi pârga cea dumnezeiască a tuturor preoţilor; pe cel care în vremurile din urmă a bineplăcut lui Dumnezeu.

Slavă... Şi acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi: Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...

 

Cântarea 1

Gasul al 8-lea

Irmos: „Apa trecând-o ca pe uscat...”

Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vlăstarul cel ales al Naxului şi moştenitorul cel sfinţit al Raiului, sădit fiind de mic, Părinte, în curţile Domnului cele sfinte, ai adunat cu îmbelşugare, belşug de roade nemuritoare.

Chemat ai fost din pruncie, spre a Domnului slu­jire, şi fără murmur ai purtat, ca un preot adevărat, jugul cel uşor şi bun al preablândului Stăpân.

Slavă...

Dăruieşte-mi harul tău, Părinte, înţelepciune şi luminare minţii, ca să laud în cântări ale tale îndurări.

Şi acum...

Fiind bun şi milostiv, Părinte Nicolae, roagă-te neîncetat de Dumnezeu Născătoarei, să ridice de pe sufletele noastre, sarcina mulţimii de păcate.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: „Doamne, Cel ai făcut cele de deasupra...”

Făcându-te asemenea Serafimilor prin slujba privegherilor, şi trăind ca un neagonisitor, te-ai îmbogăţit cu rodul ostenelilor.

Umplându-te de dumnezeiască râvnă, ai săvârşit Liturghia cea sfântă, pe care în fiece zi vreme de cincizeci de ani neîncetat o ai înălţat.

Slavă...

Pâraie de lacrimi vărsând, şi văpaia patimilor tale stingând, ai ajuns la limanul cel lin, de unde te roagă, Cuvioase, pentru sufletele noastre.

Şi acum...

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, mângâierea celor ce sunt în întristare, nu înceta a te ruga pentru noi, cei cufundaţi în nevoi, ca să dobândim prin tine, sufletelor mântuire.

Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a:

Părinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelor luminare.

Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor mele.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: „Am auzit Doamne, taina rânduielii Tale...”

Toată mâhnirea ai alungat când Dumnezeu te-a încercat, căci rămânând fără soţie, ai ales altă-nsoţire, a monahilor vieţuire.

Lepădând întinăciunea cea trupească, împreună şi pe cea sufletească, petrecut-ai viaţă îngerească, şi te-ai ridicat mai presus de lume, pe care nu o uita în rugăciune.

Slavă...

Umblând prin ropot de ape multe, neudat ai ajuns la biserica ta, Sfinte, unde te-ai înălţat prin rugă sfântă, ca un vultur ce spre ceruri se avântă.

Şi acum...

Milostiveşte-te spre robii tăi, o, Maică a milostivirii, şi ne scoală pe noi din somnul cel greu al nesimţirii, şi roagă-te cu îndrăznire pentru a noastră mântuire.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: „Luminează-ne pe noi. Doamne...”

Pentru multa ta smerenie şi mai multa osteneală, dobândit-ai către Domnul minunată îndrăzneală; de aceea, nu-nceta din sfinţita rugăciune pentru pace între oameni şi bunăvoire-n lume.

N-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor dormitare, până ce n-ai adunat vistierii nemuritoare de care ne-mpărtăşeşte şi pe noi cei sărăciţi, care suntem în păcate şi de patimi istoviţi.

Slavă...

Dreptar te-ai făcut, Părinte, prin învăţăturile tale, care s-au făcut tuturor făclii spre luminare. Arată-mi şi mie calea, care, prin ascultare, nerătăcit să mă conducă, la veşnica cămară.

Şi acum...

De râvna cea bună, Stăpână, umple inima mea, ca să mă ostenesc şi eu pentru mântuirea mea. Şi-mi întăreşte sufletul, cu buna sprijinire, ca să mă ridic şi eu din multa lenevire.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: „Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul...”

Slujind Înaintemergătorului şi lui Elisei Proorocul, te-ai învrednicit de harul şi binecuvântarea lor, iar mie celui ce îndrăznesc în laude să te cinstesc, dăruieşte-mi cu-ndurare a ta binecuvântare.

Rogu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugăciunile tale, de cursele vrăjmaşului cele multe, degrab să aflu uşurare. Şi mă păzeşte nevătămat de ele, cu a ta apărare.

Slavă...

Slobozeşte-mă de patimi. Sfinte, şi de a ispitelor felurime, de bolile cele ce mă chinuiesc, de moarte şi de stricăciune, dăruindu-mi sănătate trupului şi a sufle­tului nepătimire.

Şi acum...

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciu­nile tale, cere nouă de la Fiul tău, iertare de greşeli şi dumnezeiască întărire, să scăpăm de a lumii împătimire.

Apoi troparele de după Cântarea a 3-a:

Părinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelelor luminare.

Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor mele.

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Slavă... Şi acum..., glasul al 6-lea:

Părinte de trei ori fericite, slujitor neobosit al Tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit la rugăciune şi liturghisitor plin de râvnă al Jertfei celei fără de sânge, stâlp al răbdării şi al sărmanilor părinte, pildă de smerenie şi pentru lume rugător fierbinte, nu înceta Nicolae Sfinte milostiv a-L face pe cerescul Părinte, pentru sufletele noastre cele prihănite.

 

EVANGHELIA

(Luca 13, 1-9)

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Nicolae, Milostive, curăteşte mulţimea greșelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulţimea greșelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Glasul al 6-lea

Din fragedă copilărie ţi-ai afierosit inima lui Dumnezeu pe care L-ai iubit, şi dorind să petreci viaţă îngerească ai primit slujirea preoţească, şi covârşind pe mulţi în nevoinţa privegherii, la Cer te-ai ridicat prin virtutea răbdării. Pe Dumnezeu roagă-L preabunule Părinte, să ne păzească de nevoi şi ispite.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: „Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon...”

Celor ce te lăudăm pe tine, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, fă-te grabnic ajutător şi din primejdii izbăvitor, ca să cântăm noi, păcătoşii: Bine eşti cuvântat Dumnezeul Părinţilor noştri.

Lepădându-te de bogăţiile vieţii, Părinte, ai umblat pe urmele Domnului cele sfinte, Căruia cu credinţă i-ai cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă...

Inima ta cea curată de dragostea Domnului învă­păiată, ca o făclie în întuneric s-a arătat şi cu vrednicie a cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum...

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, roagă-te împreună cu Sfântul Nicolae, lui Hristos bine să-I plac şi să-I cânt neîncetat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: „Pe împăratul ceresc...”

Smerindu-ți trupul tău, Părinte, prin posturi, privegheri şi pătimiri multe, ai ajuns prin văzduh mergător şi cu îngerii împreună-vorbitor.

Cum nu ne vom minuna noi smeriţii, de credinţa ta cea mare, Sfinte? Căci închinându-te Sfinţilor din biserica ta şi ale lor picioare neajungând a le săruta, aceia cu dragoste spre tine coborau.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe cei ce se închină în biserica ta şi pe toţi cei ce-ţi cinstim pomenirea, nu ne trece cu vederea, Părinte, ci ne dăruieşte binecuvântare şi-ntărire.

Şi acum...

Caută Fecioară de Dumnezeu Născătoare spre duhovniceştii fii ai Părintelui Nicolae şi te roagă Fiului tău, să-i păzească de ispita celui rău.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: „Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu,...”

Împreună-locuitor cu îngerii te-ai făcut când cu moarte cuvioasă către Domnul ai trecut, pe Care roagă-L, Părinte Nicolae, să ne dăruiască iertare de greșeli.

A credincioşilor aleasă mulţime ce de pretutindeni aleargă la tine, îţi cântă şi te laudă neîncetat, ca pe un prieten al lui Hristos adevărat.

Slavă...

În toată latura drept-slăvitoare a ajuns vestea isprăvilor tale, pentru aceasta cu toţii aleargă la tine mişcaţi de dragoste fiiască, ca de mângâiere dumnezeiască să se învrednicească.

Şi acum...

O, Maică Preacurată, primeşte-mi ruga cea săracă şi o du pe ea Fiului tău, rugându-L să mă izbăvească de înşelăciunea celui rău.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat...

Şi acestea:

Pe cel minunat între preoţi şi neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumătate de veac, Jertfa cea fără de sânge o a înălţat, pe Nicolae cel nou, toţi să-l lăudăm.

Pe vlăstarul cel nou al Naxului şi liturghisitorul cel sfinţit al atenienilor, pe Nicolae Planas, părintele nostru şi bineplăcutul lui Dumnezeu, cu laude şi cântări acum să-l întâmpinăm.

Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu îngerii, toată obştea dreptcredincioşilor cu dragoste să-l lăudăm.

Pe râvnitorul cel nou, pe tăinuitorul Domnului, pe cel ales între preoţi, pe liturghisitorul cel neobosit, pe mijlocitorul păcătoşilor, pe Sfântul cel de curând ară­tat, cu dragoste lăudându-l să-l cinstim.

Cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergătorul Domnului, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu Cuvioşii şi cu toţi Sfinţii, roagă-te lui Dumnezeu, Părinte Nicolae, pentru sufletele noastre.

Apoi: Otpustul.