Sinaxar 3 Martie

 

În această lună, în ziua a treia, pomenirea sfinţilor Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc.

Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc au fost martirizaţi în oraşul Pontine Amasea (Asia Mică) în anul 308.

Fraţii după sânge Eutropiu şi Cleonic, erau camarazi cu Vasilisc, nepotul Marelui Mucenic Teodor Tiron (prăznuit în 17 februarie). După moartea martirică a Sf. Teodor, ei au ajuns în închisoare, unde, prin predicile lor au întors mulţi prizonieri păgâni la credinţa creştină.

Când l-a torturat pe Sf. Teodor, Publius a pierit ruşinos, lovit de mânia divină. Asclepiodot a fost ales ca următorul conducător al oraşului Amaseea şi s-a dovedit a fi mai crud decât predecesorul său. Ştiind că prietenii Sf. Teodor Tiron se aflau în închisoare, a cerut să fie aduşi în faţa lui. Sfinţii Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc şi-au mărturisit cu tărie credinţa în faţa noului ighemon. Pentru aceasta au fost crunt bătuţi, până li s-a învineţit tot corpul. 

În timpul suferinţelor, Sf. Eutropiu se ruga cu glas tare la Dumnezeu, "Ajută-ne, Doamne să putem îndura aceste răni pentru cununa muceniciei, aşa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tău, Teodor." Ca răspuns, Însuşi Domnul li s-a înfăţişat mucenicilor împreună cu îngerii Săi şi cu Sf. Teodor Tiron, spunându-le: "Priviţi, a venit Mântuitorul să vă ajute, ca să aveţi viaţă veşnică."

Soldaţii împreună cu alţi martori ai viziunii au fost învredniciţi să vadă şi ei pe Mântuitorul. Aceştia l-au sfătuit pe Asclepiodot să oprească torturile. Văzând că oamenii sunt gata să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu, ighemonul a ordonat ca mucenicii să fie duşi în închisoare, după care l-a invitat pe Sf. Eutropiu la cină, cerându-i să se închine idolilor dar să rămână creştin în suflet, lucru pe care sfântul l-a refuzat.

În ziua următoare, mucenicii au fost duşi la un templu păgân şi puşi să se închine idolilor. Eutropiu s-a rugat lui Dumnezeu: "Doamne, fii cu noi şi alungă mânia păgânilor. Primeşte în acest loc sacrificiul nesângeros al creştinilor, în numele Tău, adevăratul Dumnezeu." Nu bine a terminat rugăciunea şi s-a pornit un cutremur care a năruit pereţii templului şi statuia zeiţei Artemis a fost făcută bucăţi. Toţi au fugit din templu de frică să nu fie prinşi sub dărâmături. În rumoarea cutremurului s-a auzit o voce de sus: "Rugăciunea ta a fost ascultată şi în acest loc se va înălţa un lăcaş de rugăciune al creştinilor." După cutremur, ighemonul Asclepiodot şi-a revenit greu din şoc şi a dat ordin să se bată stâlpi în pământ, mucenicii să fie legaţi şi să li se toarne pe corp smoală fierbinte. Sfinţii au început să se roage lui Dumnezeu şi Eutropiu striga către păgâni: "Fie ca Domnul să întoarcă faptele voastre împotriva voastră!

Smoala a început să curgă pe lângă corpul sfinţilor ca apa, arzând corpurile torţionarilor. Martorii văzând acestea, au fugit îngroziţi dar ighemonul în răutatea sa a poruncit să rănească corpurile sfinţilor cu gheare de fier şi să presare rănile cu un amestec de muştar, sare şi oţet, chinuri pe care sfinţii le-au îndurat cu deosebită tărie.

În noaptea dinaintea execuţiei lor, sfinţii au petrecut în rugăciune iar Domnul le-a apărut din nou şi i-a îmbărbătat. În dimineaţa de 3 martie, Sf. Eutropiu şi Cleonic au fost crucificaţi dar Vasilisc a fost lăsat în închisoare. 

Sf. Vasilisc a fost executat în 22 mai în oraşul Komana. Mucenicului i s-a tăiat capul şi i-au aruncat corpul în râu dar creştinii au găsit moaştele şi le-au îngropat într-un câmp arat. Mai târziu s-a construit la Komana o biserică cu hramul Sf. Vasilisc.

Vezi ziua de 22 mai pentru detalii despre viaţa Sf. Mucenic Vasilisc.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Teodoret, care a fost preot în Antiohia.

Sfântul sfinţitul mucenic Teodoret, preotul din Antiohia, a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Unchiul acestui împărat cu numele tot Iulian, fusese mai întâi creştin şi ajunsese chiar anagnost al Bisericii din Antiohia. Înduplecat de nepotul său, care se găsea pe tronul împărăţiei, s-a lepădat de credinţa în Hristos, a început să se închine idolilor şi a primit de la împărat toată bogăţia, şi sfintele odoare, pe care marele Constantin le dăruise Bisericii Antiohiei şi pe deasupra a mai fost pus şi prigonitor şi judecător al creştinilor din Antiohia. Deci, pornind prigoană împotriva creştinilor şi clerul Bisericii împrăştiindu-se a rămas în Antiohia numai sfântul Teodoret singur cu credincioşii de acolo, propovăduind cu îndrăzneală şi mărturisind credinţa în Hristos. Din porunca lui Iulian a fost însă prins şi adus înaintea judecăţii, după ce mai întâi a fost ţinut câtva vreme în închisoare. La judecată, sfântul Teodoret a fost supus la multe şi îngrozitoare chinuri, încât chiar cei care-l chinuiseră au încetat a mai da ascultare poruncilor de chinuire. De aceea tiranul, înfuriindu-se, a poruncit ca aceştia să fie aruncaţi în adâncul râului Oronte, iar pe când erau duşi la moarte, sfântul le zicea: duceţi-vă, fiii mei, pe calea cea fericită, în pace, căci voi veni şi eu, urmându-vă vouă şi mă voi bucura cu voi de bucuria cea veşnică întru împărăţia cerurilor. Astfel au primit aceştia sfârşitul lor mucenicesc. Iar sfântul Teodoret, fiindcă Iulian Tiranul se năpustise asupra lui şi-l silea să aducă jertfă idolilor, a proorocit sfârşitul cu care aveau să moară şi Iulian împăratul şi unchiul lui, Iulian prigonitorul. Atunci tiranul a poruncit îndată să i se taie capul. Şi în vreme ce-l duceau spre tăiere, sfântul se ruga plin de veselie sufletească, iar tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul. Sfintele lui oseminte au fost îngropate, cu multă evlavie de nişte creştini, care au pus la inimă cuvintele sfântului şi care au văzut, după câtva vreme, că cei doi Iuliani, atât răucredinciosul unchi, cât şi preaînrăutăţitul nepot, şi-au primit sfârşitul după cum spusese sfântul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Zenon şi Zoil, care în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Piamun fecioara, care în pace s-a săvârşit.

Fecioara Piamun a trăit în sfinţenie nu departe de Alexandria, în casa mamei sale, ca şi în pustnicie. Mânca doar la sfârşitul zilei iar după rugăciune torcea fuiorul de in.

Sfânta  Piamun a dobândit darul clarviziunii. Oamenii unui sat foarte populat, orbiţi de lăcomie, au hotărât să distrugă sătucul sfintei fecioarei ca să devieze apele Nilului către pământurile lor, atunci când se revărsau.  Sf. Piamun a ştiut de intenţia lor şi le-a spus şi bătrânilor satului despre ce aveau aceia de gând să facă. Bătrânii miraţi au căzut în genunchi în faţa sfintei, implorând-o să se ducă la acei oameni şi să-i convingă să renunţe la planul lor. Dar monahia nu s-a dus să-i întâlnească pentru că a evitat contactul cu oamenii, în schimb a stat toată noaptea la rugăciune şi, în dimineaţa următoare, când oamenii acelui sat s-au pornit înarmaţi spre distrugerea locaşului sfintei fecioare, aceştia au încremenit pe drum, nemaiputându-se mişca. 

Atunci Dumnezeu le-a descoperit necredincioşilor că rugăciunile Sfintei Piamun i-a oprit din drumul lor. Oamenii şi-au revenit şi s-au căit pentru păcatul lor, trimiţând sol de pace în satul sfintei, cu mesajul "Mulţumim lui Dumnezeu că prin rugăciunile Sfintei Piamun ne-a izbăvit pe noi."

Sfânta Piamun s-a înălţat în pace la Domnul în anul 337.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

Troparul Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu revărsările cele pline de strălucire ale dumnezeieştii lu­mini strălucitori fiind şi cu cu­nunile luptelor voastre cu ade­vărat fiind luminaţi, sfinţilor cei întocmai la număr cu Preasfânta Trei­me, pe Aceasta îmblânziţi-O pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Duhovniceşte găsind în voi răsunet cuvintele dumnezeieşti şi uniţi fiind între voi, muceni­cilor, cu legătura păcii aţi biruit înşelăciunea vrăjmaşului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţilor Mucenici, cei întocmai la nu­măr cu Preasfânta Treime, arătându-vă că, în credinţa voastră în Sfânta Treime cugetaţi cu adevărat acelaşi lucru, aţi aflat aceeaşi cunună, Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc, bunilor biruitori.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Frumos, mai mult decât fiii oamenilor, Cuvântul Cel mai înainte de veci, ieşind din pântecele tău, Stăpână, a şters posomorârea morţii, Curată şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Eutropie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te în Hristos, Sfinte Eutropie, ai fost cu adevărat purtător de biruinţă, precum şi numele te arată, împotriva vrăjmaşilor, mucenice mărite.

Stih: Sfinte Mucenice Cleonic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pătimind, ai luat cu adevărat strălucirea cea nemuritoare a biruinţei, înţelepte Mucenice Cleonic, ca un viteaz fiind pi­ronit pe cruce.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împlătoşându-te cu Crucea, împărăteşte ai surpat închi­narea la idoli a elinilor, Mărite Mucenice Vasilisc, pururea po­menite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Liman liniştit şi ancoră cu neputinţă de smuls având, cre­dincioşilor, pe Născătoarea de Dumnezeu, să ne izbăvim din rătăcirea celor cumplite.

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întemeiaţi fiind pe Piatra adevărului, v-aţi arătat neclintiţi înaintea mulţimii chinuri­lor, mult pătimitorilor muce­nici, dărâmând, cu adevărat, toate întăriturile înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toată dorirea voastră ridi­când-o către Ziditorul, strânşi fiind în legături şi suferind durere de pe urma rănilor voastre, v-aţi arătat neclintiţi la locul de chinuri, Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind de raze preafru­moase, ca unii care priviţi pe Hristos în faţă, prea lesne aţi suferit, mucenicilor, revărsarea focului, arzând laolaltă pe cei potrivnici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întinderea păşunii morţii ai oprit, născând pe Hristos, Râul vieţii; pe Care roagă-L să stin­gă cuptorul păcatului sufletului meu, Preacurată Maică a mi­lostivirii.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine, cu credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăria cugetului vostru aţi zdrobit bârfeala cruzimii chi­nuitorilor, surpându-le semeţia, mucenicilor prearăbdători.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aţi părăsit bunăstarea voas­tră înfloritoare, ostăşia, bogăţia şi mărirea, bucurându-vă de cele cereşti mai presus decât de cele pământeşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neînfricoşându-vă de cruzi­mea nebunească a chinuitorilor, aţi îndurat vitejeşte focul, bi­ciuirile, scrijelirile şi chinurile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru mine îmbrăcându-Se din tine, Cel Ce m-a zidit, Năs­cătoare de Dumnezeu, a ieşit în două firi şi într-o Singură Ipostază, fără amestecare fiind cunoscut.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel curs din coasta Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata frăţească a muceni­cilor fiind întărită după chinuri îndelungate şi adeverită pe Cruce, dumnezeiescul Cleonic a fost încununat cu cunună ne­veştejită, împreună cu Sfântul Mucenic Eutropie.

Stih: Sfinte Mucenice Vasilisc, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mergând pe calea cea neclin­tită a muceniciei, deşi a avut pi­cioarele străpunse de piroane, Sfântul Vasilisc a zdrobit capetele de­monilor, călcându-le în picioare, măritul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcând din inima ta biserică, ai răsturnat chipul înşelăciunii, arzându-l şi tăindu-ţi-se capul cu sabia, ai primit cununa, Sfinte Mucenice Va­silisc, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Trandafir în mijlo­cul spinilor şi ca pe un Crin Preacurat şi ca pe o Floare din văi aflându-te Mirele, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a Sălăşluit Cuvântul.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel curs din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Luminători luminoşi v-aţi arătat, dumnezeieşti mucenici, cei trei la număr şi cu strălu­cirile minunilor voastre, lumi­naţi toată zidirea, alungând pu­rurea noaptea cea adâncă a ne­putinţelor şi rugându-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăru­iască nouă mare milă.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum, după vrednicie, pre­cum a zis Ziditorul celor care pătimesc, dobândind viaţa veş­nică, purtătorilor de biruinţă cântaţi: Binecuvântat eşti în Bi­serica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Moştenind petrecerea tainică cea mai presus de minte şi stră­lucirea şi cununa, frumuseţea cea veşnică, fără de durere şi plină de bucurie, strigaţi: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În cuptorul chinurilor păti­mire răbdând, mucenicilor, ne­clintit, aţi ars pe slujitorii ră­tăcirii, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rupe, Fecioară, zapisul păca­telor mele. Izbăveşte-mă de vă­tămarea de tot felul şi de năvă­lirea celui viclean asupra mea, ca să strig ţie: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână!

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sosit-a acum prăznuirea voastră cea strălucită de peste an, plină de veselie şi de bucurie, sfinţilor; întru care cu dragoste lăudându-vă pe voi cu cântări, Dătătorului de cununi şi Dumnezeu Îi strigăm: Bine­cuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoase sunt rănile voas­tre, mucenicilor; că v-aţi arătat lui Dumnezeu întocmai ca au­rul şi ca piatra preţioasă. Şi cu credinţă închinându-ne vouă, lui Dumnezeu, Celui Ce v-a în­tărit pe voi, Îi strigăm: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnu­lui, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.

Izvor nemincinos de daruri s-a dăruit întru Hristos, cu ade­vărat, mucenicilor; căci pămân­tul cel fără de umezeală aduce roade şi cel fără de apă izvorăşte râuri şi firea cea lipsită de înţe­legere a ajuns înţelegătoare, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul, Sălăşluindu-Se în pântecele tău, Preacurată, Trup S-a făcut, îndumnezeind firea mea, Stăpână, Dumnezeu Cel Adevărat, cu nespusa Lui iubire de oameni. Pe Care cu credinţă lăudându-L, cântăm: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnu­lui, pe Domnul!

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum văzând în chip lă­murit Slava Domnului, purtătorilor de cunună, îm­preună cu cetele celor fără de trup şi cu ale mucenicilor şi ale drepţilor, rugaţi-vă cu căldură pentru noi, mucenicilor, voi cei ce sun­teţi trei la număr.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După vrednicie, sălăşluind cu totul pe Mântuitorul întru voi, v-aţi arătat cetate a lui Dumnezeu, întemeiată pe tur­nuri dumnezeieşti, Sfinţilor Mucenici Eutropie şi Cleonic, împreună cu Sfântul Vasilisc, cugetătorilor de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru credincioşii care să­vârşesc pomenirea voastră prea­sfântă şi care laudă sfinţitele voastre lupte dumnezeieşti, ce­reţi de la Dumnezeu, măriţilor mucenici, ca să dăruiască nouă ier­tare de păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură te-ai arătat Sprijinitoarea şi Nădejdea şi Mântui­rea mea; tu, Scăparea şi Zidul de apărare şi Mângâierea cea Dum­nezeiască a sufletului meu. Pen­tru aceasta, de toată osândirea mă scapă, pururea Fecioară.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Treimea mucenicilor a măr­turisit înaintea poporului celui mult pe Preaslăvita Treime şi pătimind, cu cetele celor fără de trup s-a numărat. Pe aceştia, astăzi, să-i lăudăm cu credinţă, prăznuind pomenirea lor cea sfinţită şi aducătoare de veselie lumii.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea creştinilor, Prea­sfântă Fecioară, roagă neîn­cetat, împreună cu Puterile cele de sus, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii nouă tuturor, celor ce cu cre­dinţă şi cu dragoste pururea te mărim pe tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

O, Minune nouă! O, Taină în­fricoşătoare! A strigat Maica cea Preacurată şi cu totul fără prihană, când a văzut pe Dom­nul întins pe Cruce, Cel ce ţine toate în palma Sa, de judecăto­rii cei fărădelege ca un osândit la moarte pe Cruce este osândit.