ÎNDEMN LA SIMPLITATE

file:///C:/Users/User/Downloads/ernest-bernea-preludii.pdf 

 19 | ÎNDEMN LA SIMPLITATE
01 | LA VÂNAT DE OAMENI
De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă
legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să
fie numai dragostea şi mângâierea.
De ce se chinue oamenii unii pe alţii? N’au loc sub soare? Nu le
ajunge pânza cerului? Sânt atât de grele păcatele ce ne apasă,
încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de pute-
re pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.
E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Încli-
narea spre a face rău e atât de puternică, încât pentru a o învinge
a fost nevoe de marea dragoste şi jertfa Dumnezeului întrupat.
Sânt oameni sinceri şi sânt oameni vicleni. E sfâşietor de trist
să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciu-
nii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat
este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără
pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestu-
ia, faptă care nu are nici o deosebire faţă de aceea a unui lup
fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.
De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De
ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul?
Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl
ai odată cu viaţa.
02 | OMuL „rEALIST”
Omul „realist” este în genere înclinat să trăiască mai mult
prezentul; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu
reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simţu-
rile atât de rafinate de civilizaţia aceasta de care sânt atât de
mândriA mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura şi a exploata
pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzaţii tari, a
te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel
adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei
vieţi pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.
Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest om; poate să se frân-
gă şi osia cerului! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea.”
Totul trebuie consumat acum pe calea simţurilor însetate de
puternice sguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacţie a
pământului uscat şi nerodit din noi.
Gândurile mari, credinţele, dorul unei vieţi mai pure şi mai
frumoase sânt ale poeţilor, ale visătorilor; omul „realist” n’are
ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentru că „nu
umblă după himere.” Acest om îndobitocit de binele material,
acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îşi duce
viaţa numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în pro-ţa numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în pro-
pria sa întunecime.
Drama începe acolo unde prezenţa sa este activă. El retea-
ză elanuri, compromite credinţe, îngenunche frumuseţea şi
omoară oamenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinţa
sa înrădăcinată atât de puternic într’un pământ care şi el re-
fuză să-l primească.
Omule mic, omule rău, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât
de puternic?
03 | Libertăţi şi Libertate
De veacuri omul suferă şi luptă pentru libertate: libertatea de
cuget, de faptă, libertatea pentru darurile frumuseţii şi ale
credinţei.
O zădărnicie cât muntele vieţii. Omul trăieşte mereu, trăieşte
21 | ÎNDEMN LA SIMPLITATE
dezgustător de plin toate libertăţile făpturii sale căzute; trăieş-
te libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei şi a furtului; liber-
tatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă
viaţa într’o mlaştină unde cresc numai plante otrăvitoare.
Omul nu a înţeles şi nici nu a făcut nimic pentru câştigarea
adevăratei libertăţi care este o condiţie absolută a omeniei. Li-
bertatea nu poate fi găsită decât în inima ta; ea este o floare a
spiritului. Nu căta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă pia-
tra ce acoperă aurul.
Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi
decât interioară, nu poate fi decât dragostea şi creaţia; liberta-
tea este putere deschisă pajiştilor înflorite ale lui Dumnezeu.
Când omul apare, omul de conştiinţă şi misiune, apare şi li-
bertatea. În acest caz libertatea nu este ceva formal şi relativ,
ci este ceva esenţial şi absolut. Împrejurul omului adevărat, în
fapta şi în cugetul său, în simţămintele care îl străbat, liberta-
tea este o cale a vieţii şi a desăvârşirii, este o condiţie a spiri-
tualităţii şi un semn al omului în rosturile sale mari.