SFÂNTUL PROROC IOIL DESPRE SFÂRŞITUL LUMII, ZIUA DOMNULUI ŞI JUDECATA VIITOARE (19 octombrie)

19 OCTOMBRIE:

 Sfântul Prooroc Ioil a fost din seminţia lui Ruvin, din satul Metomor. El a proorocit despre pustiirea Ierusalimului şi a dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care se face milostiv Dumnezeu. A mai proorocit şi pentru venirea Sfântului Duh peste tot trupul, precum şi pentru înfricoşata Judecată de apoi. Apoi s-a sfârşit cu pace şi a fost îngropat în pământul său. El a vieţuit mai înainte de naşterea Domnului nostru Iisus Hristos cu 800 de ani, iar numele lui înseamnă dragostea lui Dumnezeu, ori pârgă, sau începătură a lui Dumnezeu.

Sfârşitul [Ioil 2:10; 3:4]

 

Înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului, soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele [Ioil2:10; 3:4].

Sfântul Chiril al Ierusalimului îi combate pe cei care spun că lumea va pieri cu totul. El susţine că Domnul va crea lumea din nou, ,,atunci când va veni întru slavă în ziua cea de pe urmă. Căci lumea aceasta are început şi sfârşit, însă ea va fi făcută din nou […]. Sfânta Evanghelie spune că soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer [Matei 24:29]. Dar noi să nu plângem pentru aceasta, de parcă numai noi ne-am cunoaşte atunci sfârşitul; şi stelele apun, însă după un timp răsar din nou. Dumnezeu va face cerurile să se cutremure nu ca să le distrugă, ci ca să le facă din nou, încă şi mai frumoase […]. Privim spre Înviere, cuprinzând aici restaurarea întregii creaţiuni.”

Sfântul Vasile (cca 330-379) întăreşte că ,,Domnul a prezis că la pieirea lumii au să se arate semne în soare şi lună şi stele: soarele se va preface în sânge, iar luna nu-şi va mai da lumina ei [cf. Ioil2:11;3:4]. Acestea sunt semnele sfârşitului lumii.”

Sfântul Ioan Gură de Aur face următorul comentariu: ,,Prin expresia ziua cea mare şi înfricoşătoare a Domnului [Ioil2:10; 3:4] înţelegem atât ziua Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea), cât şi ziua când Domnul va veni din nou, la sfârşitul lumii.”

Drept pentru care Venerabilul Beda adaugă: ,,Cuvântul soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului [Faptele Apostolilor2:20; Ioil2:10; 3:4] – este de înţeles cu referire pe de o parte, la cele întâmplate cu prilejul Patimilor Domnului [cf. Matei 27:45], iar, pe de altă parte, la ceva ce se va petrece în viitor, înainte de Ziua Domnului, adică înainte de ziua judecăţii.”

 

Ziua Domnului [Ioil 2:11]

 

„Dar Domnul Îşi face auzit glasul în fruntea oştirilor Sale, căci întinsă foarte este tabăra Lui şi puternic este cel ce împlineşte poruncile Lui. Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte şi cine va putea sta împotriva ei?” [Ioil 2:11]

Sfântul Vasile cel Mare arată despre aceasta următoarele: ,,Pentru ce căutaţi Ziua Domnului? Aceea este întuneric şi nu lumină [Amos 5:18]. Negreşit întuneric celor vrednici de întuneric. Scriptura cunoaşte şi ziua cea neînserată, cea continuă, cea fără de sfârşit, pe care Psalmistul a numit-o a opta pentru că se află în afara acestui timp săptămânal. Încât fie de zici zi, fie de zici veac, vei exprima aceeaşi idee.”

Căci Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte şi cine va putea sta împotriva ei? [Ioil 2:11] Într-alt loc, Sfântul Ambrozie scrie: ,,Vai de cei ce doresc Ziua Domnului! [Amos 5:18], căci se vorbeşte aici despre întuneric, nicidecum despre lumină, căci vădit este  că ziua – când cei aflaţi fără de pată vor străluci, iar cei osândiţi vor merge spre chinuri – este plină de întuneric pentru cei care se ştiu pe sine plini de răutate şi de nevrednicie. Pe lângă aceasta, Scriptura ne mai învaţă că în ziua cea veşnică a răsplăţii nu se cunoaşte trecerea de la ziuă lanoapte.”

Fericitul Ieronim remarcă idea că ,,în ziua aceea viaţa fiecăruia în parte se va dezvălui pe de-a întregul; de aceea spune prorocul că […] Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte [Ioil 2:11]”.

 

Judecata viitoare [Ioil 3:1-2,12; 4:1-2, 12]

 

A. Căci iată în zilele acelea şi în vremea aceea, când voi întoarce pe Iuda şi pe Ierusalim din robie, aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în Valea lui Iosafat şi mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi [Ioil 3:1-2,12; 4:1-2]. Valea lui Iosafat este de găsit, fără îndoială, dacă ne luăm după cele arătate în acest capitol, fie în apropierea Ierusalimului, fie chiar în interiorul cetăţii. Valea aceasta, al cărei nume nu este menţionat nicăieri altundeva în Vechiul sau în Noul Testament, decât numaila Ioil 4:2 şi4:12, semnifică locul unde Dumnezeu va judeca neamurile. Tradiţia Bisericii, potrivit lui Eusebiu (cca 290-cca 339/340) şi Fericitului Ieronim, identifică pe bună dreptate locul acesta cu Valea Chedronului, aflată în partea de răsărit a Ierusalimului sau, mai precis, în partea de nord a Văii Chedronului [cf. II Regi 18:18] sau în Valea Şave [cf. Facerea 14:17] 4.

În timpul Triodului, cu ocazia Duminicii Înfricoşatei Judecăţi, Biserica întreagă cântă: ,,În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci Te milostiveşte, Dumnezeule, şi mă miluieşte.”

 

B. Să se trezească toate neamurile şi să vină în Valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur [Ioil 4:12]. Vestind dinainte dreapta mânie a lui Dumnezeu, Sfântul Teofan arată: ,,Vestind mai dinainte cuvintele cele dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pre dreptate, care s-a întâmplat din rea credinţa norodului celui ce cugetă cele deşarte.”