Sinaxar 21 Aprilie

 

 

Sinaxar 21 Aprilie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirca sfântului sfinţitului mucenic Ianuarie episcopul, şi cei împreună cu dânsul Procul, Soson şi Faust diaconii, Dezidcriu citeţul, Eutihie şi Acution.

Aceşti sfinţi au fost daţi la multe chinuri în zilele împăratului Diocleţian şi a lui Timotei guvernatorul Carnpaniei, şi mai pe urmă neînfricoşându-se nici plecându-se poruncilor păgâneşti, li s-au tăiat capetele. Iar arhiereul Ianuarie a fost băgat în cuptor, şi scăpând din el, i s-au tăiat vinele, şi tăindu-i-se şi lui capul cu sabia şi-a primit sfârşitul.

Tot în această zi, pomenirca pătimirii sfântului sfinţitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei şi a celor împreună cu el.

În împărăţia lui Antonin stăpânind guvernatorul Teodot în Perga Pamfiliei, alegea la rânduiala ostăşească pe tinerii cei frumoşi şi tari cu trupul, spre slujba împărătească. Cu aceştia au luat şi pe acest fericit Teodor, frumos la vedere, şi la guvernatorul Teodot l-au dus; care a pus pe el ca şi pe ceilalţi tineri semnul cel ostăşesc. Iar sfântul Teodor semnul acela îndată l-a aruncat de la sine, zicând: "Eu însemnat sunt din pântecele maicii mcle, cu Împăratul meu cel ceresc, cu Domnul Iisus Hristos, şi nu voiesc să fiu ostaş la alt împărat." Şi l-a întrebat pe el guvernatorul: cărui împărat te-ai făcut ostaş? Răspuns-a sfântul: "M-am făcut ostaş Aceluia ce a făcut cerul şi pământul." Şi îndată guvernatorul cunoscând că e creştin, i-a zis: "Au nu vei aduce zeilor noştri jertfe?" Răspuns-a sfântul: "Eu demonilor celor necuraţi jertfă niciodată n-am adus, nici voi aduce." Atunci a poruncit guvernatorul ca să-l bată pe el; şi bătându-l foarte, iarăşi la întrebare l-a pus inainte, şi i-a zis: "Acum, oare, pleca-tu-te-ai, şi mai cu blândeţe ne vei răspunde nouă, şi te vei închina zeilor?" Răspuns-a sfântul: "De ai fi cunoscut şi tu pe Dumnezeul ce te-a făcut pe tine, singur ai fi voit ca să te închini Aceluia." Şi a poruncit guvernatorul ca să aprindă un foc, şi să aducă o tigaie mare de fier, şi să topească multă smoală, pucioasă şi ceară, şi să pună în tigaie pe mucenicul gol, şi să toarne peste dânsul cele topite. Şi făcându-se aceasta, deodată a făcut Dumnezeu o minune preaslăvită. Pentru că un vuet mare ridicându-se, şi făcându-se cutremur, a crăpat pământul în două în acel loc, unde se afla focul şi tigaia, şi apă multă din crăpătura pământului a izvorât, şi a stins focul şi tigaia, iar sfântul mucenic cu totul a rămas sănătos, şi către guvernator a zis: "Iată vezi că nu al puterii mele este lucrul acesta, ci al lui Hristos Dumnezeului meu, Căruia eu slujesc; iar tu de voieşti ca să cunoşti puterea zeilor tăi, clădeşte alt foc şi tigaia iarăşi o arde, şi porunceşte ca pe unul din ostaşii tăi să-l întindă pe ea în numele zeilor tăi, şi atunci vei vedea puterea lor, şi tăria cea întru toate a Dumnezeului meu o vei cunoaşte."

Iar ostaşii cei ce-i stau înainte auzind acestea, au zis către guvernator: "Nu, domnule, să nu faci nouă aceasta, ci mai ales papilor zeilor să le faci aşa. Pentru că mai degrabă va asculta tigaia pe popa, ca şi pe Teodor, şi nu-l va arde pe acela, precum şi pe dânsul." Iar guvernatorul îndată poruncind să cheme pe un popă, l-a întrebat pe el: "Cum îţi este numele?" Răspuns-a popa: "Dioscor îmi este mie numele." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Cu ce fel de vrajă şi buruiană se ung creştinii, şi intră cu îndrăzneală în foc, şi nearşi rămân, precum şi Teodor acum de foc nevătămat este?" Răspuns-a Dioscor: "Creştinii nu sunt vrăjitori, ci numele lui Hristos este aşa de puternic, încât unde este chemat Acela, acolo toată buruiana si basmele cele vrăjitoreşti se strică, şi demonii se cutremură." Zis-a guvernatorul: "Au doară, mai tare este Hristos decât Dia al nostru?" Răspuns-a Dioscor: "Dia şi ceilalţi zei cu dânsul sunt idoli surzi şi nesimţitori, şi te rog pe tine, nu mă sili pe mine ca să mă sui pe tigaie, ci de voieşti ca să ştii puterea lui Dia, pe acela singur mai ales să-l pui pe foc." Zis-a guvernatorul: "Şi cine poate să facă aceasta? Pentru că cine va îndrăzni să pună pe zeu în foc?" Zis-a Dioscor: "Porunceşte-mi mie, şi eu voi face aceasta. Şi de se va împotrivi mie Dia, atunci îl voi crede pe el, că este Dumnezeu, şi poate să se apere pe sineşi de foc." Zis-a guvernatorul: "Cu adevărat de acum nu mai eşti tu popă de vreme ce unele ca acestea asupra zeilor grăieşti." Răspuns-a Dioscor: "Am fost popă, asemenea ţie întru credinţă păgânească, însă văzând acum pe fericitul Teodor neclintit de chinurile ce i se dau de la tine şi de foc nears, am cunoscut puterea lui Hristos, şi neputinţa mincinoşilor zei am înţeles-o, şi m-am întărit întru credinţa lui Hristos, şi voiesc astăzi să mă fac împreună ostaş cu Teodor." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Dacă aşa grăieşti Dioscor, apoi suie-te pe tigaie, ca şi Teodor." Atunci Dioscor căzând către mucenicul lui Hristos, a zis: "Robule al lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Teodore, roagă-te pentru mine"; şi s-a rugat sfântul pentru Dioscor. Apoi au dezbrăcat de Dioscor, şi pe tigaia cea încinsă întinzându-l, tare a strigat: "Mulţumesc ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor, că cu robii Tăi mă rânduieşti pe mine; primeşte cu pace sufletul meu." Şi acestea zicând şi-a dat duhul, şi a luat într-un ceas cununa muceniciei ca şi tâlharul pe cruce raiul.

După săvârşirea fericitului Dioscor, pe sfântul Teodor l-a aruncat în temniţă. După aceea în altă zi, de picioare împiedicându-l şi de un cal sălbatic legându-l, l-au târât pe uliţele cetăţii, gonind foarte tare calul; calul, fără de rânduială purtându-se, peste prăpastii căzând s-a zdrobit, şi a pierit, iar mucenicul cu nevăzută puterea lui Dumnezeu păzindu-se, şi din legătură dezlegându-se, a rămas întreg şi fără de vătămare, toţi mirându-se de o minune ca aceea. Iar doi din ostaşi: Socrat şi Dionisie, cei ce legaseră pe sfântul de cal, povesteau o vedenie oarecare minunată. Că în timp ce alerga calul, au văzut o căruţă de foc din cer pogorându-se la mucenic, care pe mucenicul cel târât l-a luat în sineşi şi-l trăgea, şi l-a pus pe acela în divan întreg. Aceşti doi ostaţi spunând aceasta la toţi, au strigat: "Mare este Dumnezeul creştinilor." Aceasta auzind guvernatorul, a poruncit ca şi pe aceia împreună cu sfântul Teodor în temniţă să-i închidă, şi a gătit trei zile un cuptor, cu foc mare încindându-l. După aceea în cuptorul acela a aruncat pe mucenicul şi pe amândoi ostaşii ce crezuseră în Hristos, pe Socrat şi pe Dionisie, şi îndată niste rouă dumnezeiască s-a pogorât de sus, şi i-a rourat pe dânşii, şi văpaia a răcorit-o, şi şedeau sfinţii în mijlocul cuptorului ca în mijlocul unui vânt răcoros şi vorbeau unul cu altul.

Atunci şi-a adus aminte sfântul Teodor de fericita maica sa, care mai înainte cu trei ani se robise de cei de alt neam, şi în ţară străină cu alţi mulţi fusese dusă, şi s-a rugat pentru dânsa lui Dumnezeu zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arată-mi mie pe maica mea, precum Tu ştii, cu dumnezeiască puterea Ta. Pentru că doresc ca să o văd pe ea, iar Ţie toate Îţi sunt cu putinţă; arată-mi mie pe aceea, ca şi ceilalţi să cunoască măririle Tale." Aşa sfântul rugându-se, se stingea văpaia încet, fiindcă încă şi ploaie cu rugăciunile mucenicului se pogorâse, şi a stins cuptorul, şi se plecau sfinţii spre somn întru dânsul, şi acum era noapte. Şi în vis îngerul stând înaintea sfântului Teodor, i-a zis: "Nu te mâhni Teodore pentru maica ta, că iată o vei vedea pe ea"; şi deşteptându-se sfântul din somn, a spus prietenilor săi vedenia cea din vis. Şi încă el aceea spunând a stat în mijlocul cuptorului maica sfântului, care se numea Filipia, şi văzând pe fiul său cel iubit, s-a bucurat şi l-a sărutat cu dragoste, şi pe ostaşii cei ce erau împreună cu dânsul, şi le-a spus de unde şi cum a venit, cu nevăzută mână purtându-se. Iar sfântul mucenic Teodor la cer mâinile ridicându-şi, mulţumirea cea cuvenită a dat lui Dumnezeu. Iar a doua zi guvernatorul din somn sculându-se a zis către ai săi: "Mi se pare mie că n-a rămas în cuptor nici un os al lui Teodor şi al ostaşilor celor aruncaţi împreună cu dânsul."

Acestea grăind el, unul din străjerii cei ce păzeau cuptorul, a mers la guvernator spunân-du-i că mucenicii sunt vii în cuptor, şi că focul încă de seara s-a stins de tot, din pricina unei ploi care s-a vărsat de sus peste cuptor, stingându-l, şi că maica lui Teodor din robie fără de veste venind, şade în cuptor ca într-o cămară cu fiul şi cu ostaşii vorbind despre Dumnezeul lor. Aceasta auzind guvernatorul s-a spăimântat şi sculându-se a mers la cuptor, şi chemând pe fericita Filipia, a zis către dânsa: "Oare, tu eşti maica lui Teodor?" Răspuns-a fericita: "Eu sunt." Zis-a către dânsa guvernatorul: "Învaţă pe fiul tău ca să se închine zeilor, ca să nu piară el şi pe tine fără fiu să te facă." Iar ea a răspuns: "Fiul meu, precum de dânsul mai înainte de zămislirea lui de la Domnul meu înştiinţare am luat, răstignit va fi de tine, şi va jertfi lui Dumnezeu jertfă de laudă." Zis-a guvernatorul: "De vreme ce tu singură ai hotărât fiului tău moarte pe cruce, aşa să fie." Şi îndată a poruncit ca pe sfântul Teodor să-l răstignească, iar sfintei Filipia cu sabia să-i taie capul, iar pe ce doi ostaşi, pe Socrat şi pe Dionisie, să-i împungă cu suliţele. Şi aşa sfinţii mucenici ţi-au luat cununile. Iar sfântul Teodor trei zile pe cruce spânzurând viu, după aceea către Domnul s-a dus. Atunci oarecare din dreptcredincioşi, luând trupurile sfinţilor, le-a învălit cu cinstite giulgiuri cu aromate, şi la loc însemnat le-a pus cu cinste, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime slăvit în veci. Amin.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Filipia maica sfântului Teodor, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Alexandra împărăteasa şi a slugilor ei Apolo, Isachie şi Codrat.

Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-a mărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor Domnului.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfânt Maximian era din Roma veche, fiu de părinţi bogaţi şi de bun neam; din oarecare trebuinţe lăsând Roma s-a dus la Constan-tinopol, unde strălucind cu starea şi cinstea vieţii lui, şi cunoscut fiind ca isteţ cu mintea şi foarte învăţat, a fost hirotonisit preot de fericitul întru pomenire patriarhul Sisinie. Ajungând el până în vremea ereticului Nestorie, care a fost în urma preasfântului Sisinie, a fost prohirisit patriarh în Constantinapol, prin alegerea împăratului şi a tot poporul. Şi bine păstorindu-ţi turma sa doi ani şi cinci luni, şi Biserica nevătămată de sminteli păzind-o, s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie Sinaitul.

Acest între sfinţi părinte al nostru lăsând lumea şi cele din lume şi luându-şi crucea sa pe umeri, după cuvântul Domnului, a urmat lui Hristos cu osârdie; şi dorind de mai mare nevoinţe de fapte bune, s-a dus la Ierusalim, şi închinându-se la cinstitele locuri şi cu credinţă sărutându-le s-a suit la Muntele Sinaiului; şi acolo aflând monahi foarte desăvârşiţi în sihăstreasca petrecere, a rămas împreună cu ei supunându-li-se şi slujindu-le. Deci, făcându-se foarte smerit cugetător, a luat de la Dumnezeu darurile cunoştinţei şi multei înţelepciuni. Prin care scriind vieţi ale sfinţilor părinţi, şi cuvinte de suflet folositoarc alcătuind, ajungând la adânci bătrâneţi s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent şi către cei împreună cu dânsul

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent şi al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmos: Pe voievozii cei tari...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împreună cu Oştite îngerilor celor fără de materie şi de împărtăşirea Luminii Celei Neapuse luminându-te la suflet, sfinţite, luminează-mi inima mea, a celui ce-ţi laudă astăzi praznicul cel purtător de lumină, Preafericite Ianuarie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie ai fost cu totul preasfinţit, crescând împreună cu virtuţile şi primind ungere sfinţită, te-ai preoţit, păstorind poporul şi cu sângele muceniciei luminându-te ai strălucit mai mult decât soarele, preacuvioase.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi-se inima cu Lumina Cea Dumnezeiască, bărbăteşte ai intrat la luptă, având râvnă Dumnezeiască şi surpând toată înşelăciunea idolească, ai primit cununa biruinţei, pururea pomenite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te preamăreşte pe tine cu adevărat, Maica lui Dumnezeu şi te fericeşte pururea, Născătoare de Dumnezeu, precum ai zis mai înainte, proorocind cu sfinţire, când purtai pe Hristos în pântecele tău, Preacurată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind înflorit cu Lumina Sfântului Duh, dănţuind în mijlocul cuptorului, te-ai asemă­nat cuvioşilor tineri cei de mai înainte, preafericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cete de puteri sfinţite dănţuiau împreună cu tine în mijlocul cuptorului, cu care împreună lăudai pe Făcătorul de bine, rămânând nears de foc, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Hristos Apărător, stând în mijlocul tiranilor, erai fără frică; şi răbdând munci, te-ai arătat mucenic preamărit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rupe lanţurile păcatelor mele, Mireasă a lui Dumnezeu, cea care ai rupt legăturile iadului cu naşterea ta şi toate le-ai umplut de bucurie.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea chipului...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Soson levitul şi purtătorul de lupte şi pe Sfinţitul Faust şi pe Marele Procul şi pe Dezideriu, pe toţi cu un glas să-i cinstim.

Stih: Sfinte Mucenice Procul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nedormitând nicicum cu dormitarea necredinţei prin Dumneze­ieşti privegheri, ai adormit gândul cel rău al celor fără de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Procul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe ostaşii cei viteji ai adevărului, pe Sfinţii Mucenici Procul, Faust, Soson, pe Eutichie şi pe Ianuarie, toţi să-i cinstim cu laude.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să mărim pe Ceea ce este Una Binecuvântată, prin care Cel cu totul Preabun, Care S-a născut dintr-însa, cu adevărat, din destul a binecuvântat pe toţi.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sânge sfinţit ai făcut haina ta mai luminoasă şi la Biserica cea de sus te-ai suit ca un preot, preafericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curgând la pământ sângele tău cel de mult preţ, s-a făcut râu de tămăduiri, care usucă pâraiele pătimirilor, părinte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făclia cea cu şase lumini a mucenicilor luminând a ars zecile de mii ale demonilor, iar pe credincioşi îi luminează cu Dumnezeiescul dar.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudămu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin care a răsărit celor din întuneric Lumină Neapusă Stăpânul tuturor şi cu dragoste te fericim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimea călcătorilor de lege, văzându-te că faci minuni cu cuvinte, cunoscătorule de cele sfinte, aleargă către Făcătorul, cu tot sufletul, luminându-se minunat te-a preamărit pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, ierarhe şi mai înaintea sfârşitului şi după Dumnezeiescul tău sfârşit făcător de mulţime de minuni, căci din pruncie ai luat darul Sfântului Duh.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fiinţă în Trei Feţe cinstind, părinte, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi şi chinuit fiind, te-ai numărat cu adunările cetelor celor nenumărate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spre binefacerea oamenilor S-a Întrupat Dumnezeu Cuvântul din Curate sângiurile tale, pe Care roagă-L neîncetat, Maica lui Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

 

CONDAC

glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei v-aţi împodobit, Măriţilor Mucenici Ianuarie şi Teodor şi întru cele de sus locuind, pretutindenea străluciţi. Căutaţi spre noi, cei ce am venit în Biserica voastră şi într-însa neîncetat strigăm: păziţi-ne pe noi pe toţi, rugând pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cei trei tineri te-ai asemănat în mijlocul văpăii, o Sfinţite Mucenice Ianuarie, dănţuind împrejur cu pogorârea îngerilor, şi lăudând cu cântări de Taină pe Mântuiutorul Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat înaintea divanurilor celor tirăneşti, mucenice, luptând cu mare tărie şi ruşinând pe cei cu credinţă rea şi arătând adevărul tuturor celor rătăciţi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând tu în trupul tău omorâciunea cea purtătoare de viaţă şi după moartea ta ai înviat mortul, ca şi cum ar fi fost viu, părinte, mărindu-te pe tine Dumnezeu, Sfinte Pătimitorule Ianuarie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi, Fecioară, sufletul meu, care este omorât de patimi şi de multe păcate.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudat să fie acum Marele Mucenic Procul, dimpreună cu Sfinţii Mucenici Eutihie, Acution şi cu Dumnezeieştii Mucenici Dezideriu, Faust şi Soson cel cu cuget viteaz şi cu Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, mucenicii cei străluciţi ai Mântuitorului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor cea strălucită, îmbogăţindu-se cu tine căpetenie, strălucite cunoscător de cele sfinte, a călcat pe căpeteniile demonilor şi a surpat cutezanţa cea mare a necredinţei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bine săvârşindu-ţi nevoinţa şi păzindu-ţi credinţa, prin chinuri şi prin tăiere ai ajuns la Cetele cele de sus, preamărite şiai dobândit mărirea Domnului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce S-a Sălăşluit în chip de negrăit în pântecele tău Prea­curată şi Şi-a făcut Lui locaş pe cei cu dreaptă credinţă, Căruia strigăm neîncetat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva cu adevărat...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luptele cele de cinste ale Sfântului Ianuarie, chinurile şi rănile, vitejia cea până la sânge, durerile şi moartea cea silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, cu veselie le mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai la înălţimea cinstitei mucenicii ca un soare neapus, pururea fericite, aducând mulţimea mucenicilor ca pe nişte Stele Dumnezeieşti şi acum luminaţi marginile pământului cu luminile pătimirilor celor prea mari.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să săvârşim, credin­cioşilor, ziua de praznic, lăudând pe Sfinţii Mucenici Acution, pe Procul cu Soson şi cu Faust, pe Eutihie înţeleptul, cu Dezideriu şi pe Ianuarie, ca pe cei ce se roagă acum pentru toţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Strălucirile Luminii, Care este întru tine, luminează sufletul meu cel orb, Fecioară şi mă povăţuieşte, ca să umblu pe căile cele mântuitoare şi să scap de poticnirile rătăcirii, ca să te fericesc pe tine cu credinţă.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu vopselele sângiurilor tale vopsind haina preoţiei, ai ară­tat-o vădit mai luminoasă, slujitorule al lui Hristos. Drept aceea te-ai suit la veşnicile Locaşuri, izvorând noianuri de tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine şi rugându-te totdeauna lui Dumnezeu, să dea tuturor iertare păcatelor.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stat tu înainte rugân­du-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut, Hristoase, cu Trup, văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Cel Născut din Tatăl fără de început, strigă: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Ce răsplă­tire ţi-a dat poporul iudeilor? Ci, scoală-Te şi mântuieşte pe cei ce au crezut întru Tine, ca Cel Ce eşti Singurul Iubitor de oameni.