Sinaxar 19 Aprilie
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Paleolavritul, adică de la Lavra cea veche.
Acest preacuvios, de mic pornindu-se de dorire dumnezeiască, s-a alipit de Dumnezeu, şi părăsind desfătarea ţi mândria lumii, şi înstrăinându-se de patria sa şi de rudeniile sale, şi ridicând crucea, a mers în ţară străină şi necunoscută, pentru Domnul; şi sosind la cinstitele locuri, a mers la Mănăstirea fericitului Hariton. Şi săvârşind tot felul de fapte bune, s-a mutat din cele deşarte către veşnicele şi fericitele locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Pafnutie.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Socrat şi Dionisie, care, fiind împunşi cu suliţe, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirca preacuviosului părintelui nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.
Acest sfânt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covârşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Când prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osândit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singură haină şi umbla desculţ, care a fost şi ctitor, în acelaşi munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche
Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche, glasul al 8-lea
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche, glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1
glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din tinereţe întărindu-te cu nădejdea cea către Dumnezeu, ai alergat către Bunul Dumnezeu, Preafericite Ioan, nevoindu-te cu înfrânările cele mai alese ale călugăriei.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind plin de dar bogat şi purtător de lumină, sălăşluindu-te în locuri cinstite, cinstit ai petrecut, ducând suirile către faptele cele bune, Fericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îndreptat cu tăria Duhului, ai alergat la grădina purtătorului de Dumnezeu Hariton, întru care petrecând, ai fost lucrător de cele sfinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înstrăinându-ţi cugetul tău de cele pământeşti, preacuvioase, pe acesta l-ai pironit întru bunătăţile cele cereşti, părinte Ioan şi ai dobândit de acolo lumina cea prealuminoasă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine Preacurată, de Dumnezeu dăruită S-a arătat nouă Soarele dreptăţii Hristos şi cu lumina a luminat pe cei ce şedeau din început întru tăria întunericului.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin înfrânare omorându-ţi cugetul cel trupesc, te-ai apropiat de Duhul Cel făcător de viaţă, Preacuvioase Părinte Ioan.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lumina cea dumnezeiască şi zăritoare de lumină arătat s-a sălăşluit în inima ta, Părinte Ioan, Fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu Singură celor de pe pământ mai presus de fire, te-ai făcut mijlocitoare de cele bune, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta: Bucură-te, strigăm ţie.
Irmosul
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Pentru dragostea chipului tău...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hrănindu-te în părţile cele de Dumnezeu luminate şi luminându-te cu vărsarea luminii, părinte, ai vieţuit întru înfrânări şi în faptele cele bune, de Dumnezeu înţelepţite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înstrăinându-te de locul naşterii tale şi de ai tăi şi prin nevoinţa cea de bunăvoie luând crucea, te-ai aropiat de Hristos, de Dumnezeu înţelepţite, Fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-te tuturor mort, cu înfrânare ai petrecut prin puterea cea de viaţă purtătoare, către care te-ai şi mutat, Preaînţelepte Ioan.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel mai presus de fire S-a sălăşluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu, Fecioară. Acesta şi după naştere cu puterea cea dumnezeiască te-a păzit pe tine Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin singurătate câştigându-ţi cuget curat, părinte, prin Puterea Sfântului Duh ai scăpat de cursele vrăjmaşului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întru darul cel dumnezeiesc, întru înţelepciune şi întru învăţătură arătată de Dumnezeu petrecând, ai fost preot sfinţit, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toate neamurile cu bună credinţă te fericesc pe tine, Preacurată, ca pe Ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Cel cu adevărat fericit.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te râvnitor dumnezeieştii înţelepciuni, te-ai încununat de la dânsa cu cununa darurilor şi cu toate chinurile ai fost ucenic al lui Hariton cel purtător de lumină.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin lucrarea faptelor celor bune, punându-ţi picioarele tale pe piatra lui Hristos, te-ai suit către Dumnezeu, înţelepte, punând suirile în inima ta cu cuget dumnezeiesc, Părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin naşterea ta, de blestemul maicii noastre Eva celei dintâi ne-am mântuit, căci tu, Maică Fecioară, născând pe Hristos, în locul blestemului aceleia, ai izvorât tuturor binecuvântare.
Irmosul
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persienesc...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea cea dumnezeiască, ca şi cu o haină îmbrăcându-te, ai putut scăpa de toată năpasta ereticilor, preafericite, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Domnul, Cel Ce S-a înstrăinat pe pământ pentru noi, Acesta întru înstrăinare arătat te-a păzit pe tine, ca pe cel ce strigai: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti locaş sfinţit şi dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te. Căci prin tine s-a dat nouă Bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigăm: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Şi cu trupul şi cu sufletul şi cu dreapta credinţă înfrumuseţându-te, Cuvioase, te-ai făcut organ dumnezeiescului cuget şi cel mai de aproape al poruncilor şi trâmbiţa cântării celei curate, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mutându-te către Viaţa cea nemuritoare şi către fericirea cea fără de sfârşit, te-ai învrednicit a dobândi bucuria cea nestricăcioasă, Fericite, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Scuturând praful morţii prin naşterea ta cea dumnezeiască, ne-am făcut nestricăcioşi, Preacurată, căci ai născut, Curată Stăpână pe Viaţa cea firească şi adevărată şi pururea fiitoare. Pentru aceasta toţi te fericim pe tine Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea din...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin înfrânare, mutându-te către Hristos, ai câştigat preafericitul sfârşit, Părinte Ioan şi după moarte te-ai sălăşluit întru viaţa cea fără pătimire şi fără durere.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învrednicindu-te a te sălăşlui în pământul celor blânzi, Părinte, te-ai făcut asemenea sihaştrilor şi bărbaţilor celor purtători de Dumnezeu, cu care împreună arătat ai şi dobândit fericită îndulcire, preacuvioase.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izvorul nemuririi ne-ai izvorât nouă, Fecioară, născând pe Hristos, apa curăţiei, cu care ne curăţim de toată întinăciunea păcatului, mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul
Hristos, Piatra cea din capul unghiului, cea netăiată de mână, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Rănindu-ţi sufletul de dumnezeiasca dorire, Fericite, te-ai înstrăinat şi lăsând îndestularea mâncării şi desfătarea vieţii, cinstit ai locuit în părţile cele străine şi prin durerile înfrânării veştejindu-ţi trupul tău şi petrecând în sihăstrie, bărbăteşte ai ajuns către săvârşirea faptelelor celor bune, Preacuvioase Ioan. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Sufletul meu cel smerit, care acum se cufundă ca fiind fără de ocârmuire în viforul ispitelor vieţii şi se arată plin peste măsură de povara păcatelor şi se primejduieşte să cadă în fundul iadului, apucă-l mai înainte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară cu totul fără de prihană, cu rugăciunea ta cea fierbinte şi îl miluieşte, dându-i liman bine şi liniştit, ca să strig ţie cu credinţă: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dea mie iertare de greşeli, că pe tine te am nădejde, eu robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Din sângiurile mele Om Te-ai făcut, iar din sângiurile Tale pe oameni i-ai îndumnezeit şi Te-ai pogorât ca un Preabun căutând pe cei ce s-au stricat prin mâncare, strigat-a de demult cu plângere cea fără prihană, plângând pe Hristos, când era spânzurat pe Cruce. Pe Care văzându-L omorât, vărsa izvoare de lacrimi, slăvindu-L pe El.
Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche; Sfântul Sfințit Mucenic Pafnutie; Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei
Sfantul Cuvios loan Paleolavritul, de la Lavra Veche. Praznuirea sa de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 17 aprilie
foto: crestinortodox.ro
Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche; Sfântul Sfințit Mucenic Pafnutie; Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei
Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche; Sfântul Sfinţit Mucenic Pafnutie
articol: basilica.ro
18 aprilie
Cuviosul Ioan de la Lavra Veche – Aproape de Ierusalim se afla o mănăstire care se numea Lavra Veche sau Peştera Veche. La început a fost doar o peşteră de tâlhari, dar a devenit mănăstire prin grija Sfântului Hariton, care, prins fiind de tâlhari, a scăpat din mâinile lor şi a dat de comoara lor. Cu aceasta el a construit o biserică în peşteră şi una deasupra peşterii. Cuviosul Ioan pe care îl pomenim astăzi este cunoscut sub numele de Ioan „de la Peştera Veche”, pentru că a fost unul din urmaşii lui Hariton, ce a slujit în ea. A trăit din tinereţe aici, iar pentru viaţa lui îmbunătăţită s-a învrednicit a fi hirotonisit preot.
articol preluat de pe: basilica.ro
Cuv. Ioan de la Lavra veche; Sf. Mc. Pafnutie
articol: calendar-ortodox.ro
Sinaxar 19 Aprilie
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Paleolavritul, adică de la Lavra cea veche.
Acest preacuvios, de mic pornindu-se de dorire dumnezeiască, s-a alipit de Dumnezeu, şi părăsind desfătarea ţi mândria lumii, şi înstrăinându-se de patria sa şi de rudeniile sale, şi ridicând crucea, a mers în ţară străină şi necunoscută, pentru Domnul; şi sosind la cinstitele locuri, a mers la Mănăstirea fericitului Hariton. Şi săvârşind tot felul de fapte bune, s-a mutat din cele deşarte către veşnicele şi fericitele locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Pafnutie.
Sfântul Sfințit Mucenic Pafnutie. Praznuirea sa de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 19 aprilie – foto: aparatorul.md
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Socrat şi Dionisie, care, fiind împunşi cu suliţe, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirca preacuviosului părintelui nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.
Acest sfânt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covârşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Când prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osândit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singură haină şi umbla desculţ, care a fost şi ctitor, în acelaşi munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro
Maine, 20 aprilie, facem pomenirea
✝ Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului; Sfântul Cuvios Teodor Trihina; Sfântul Apostol Zaheu; Sfântul Cuvios Atanasie; Sfântul Cuvios Ioasaf; Sfântul Anastasie Sinaitul; Sfântul Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei
Sfântul Ierarh Teotim I Scitul, episcop de Tomis
Sf. Ier. Teotim, Episcopul Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina
articol: basilica.ro
20 aprilie 2016
Sfântul Teotim s-a născut pe la jumătatea veacului al IV-lea în Dobrogea şi a vieţuit de tânăr în nevoinţă, rugăciune şi cercetarea Sfintelor Scripturi, dobândind şi o aleasă cultură clasică grecească în şcolile vremii. A urmat de tânăr calea vieţii monahale, probabil într-una dintre sihăstriile Casimcei dobrogene. Pentru sfinţenia şi înţelepciunea sa a fost ales episcop al Tomisului, după trecerea la cele veşnice a Fericitului episcop Gherontie, care luase parte la Sinodul al II-lea Ecumenic (Constantinopol, 381).
Virtuţile şi înţelepciunea ierarhului Teotim l-au făcut cunoscut şi apreciat chiar şi de către barbarii huni, care îl numeau „zeul romanilor”. Cu toate că aceştia erau sălbatici din fire, el i-a atras cu blândeţea şi cu milostenia. Văzând acestea, unul dintre barbari, crezând că Sfântul Teotim este bogat, a vrut să-l răpească. Astfel, el şi-a pregătit o funie cu laţ, s-a sprijinit în scut şi a ridicat mâna dreaptă vrând să arunce laţul asupra Sfântului; dar, în aceeaşi clipă, braţul i-a rămas înţepenit. A fost nevoie de rugămintea celorlalţi păgâni pe lângă Sfântul ca să-l elibereze din lanţurile nevăzute.
Altă dată, mergând Sfântul, împreună cu ucenicii lui, au întâlnit pe drum o ceată de huni, care înaintau spre Tomis. Atunci, ucenicii au început să se vaite că vor pieri de mâinile barbarilor, dar Sfântul s-a dat jos de pe cal şi a început să se roage, iar barbarii nu l-au zărit nici pe el, nici pe însoţitorii săi, nici caii de pe care descălecaseră, ci au trecut mai departe, pe alături.
Ierarhul Teotim a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care, împreună cu Sfinţii dobrogeni Ioan Casian şi Gherman, l-a apărat în împrejurări grele. De asemenea, Sfântul Teotim era cunoscut pentru adânca sa cunoaştere teologică, fiind un bun apărător al credinţei ortodoxe. Un scriitor creştin, Socrate Scolasticul, spunea despre Sfântul Teotim că „era cunoscut de toţi – împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi barbari – pentru evlavia şi cinstea vieţii sale”. Istoricii timpului spun că el a publicat scrieri în formă de dialog şi că a scris unele omilii la textele evanghelice. În fragmentele care s-au păstrat el vorbeşte despre liniştea minţii şi a inimii. Astfel, prin scrierile sale, Sfântul Teotim este „întemeietorul Filocaliei româneşti”.
Sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea, renumite prin viaţa lor duhovnicească, au format pe vestiţii „călugări sciţi”, teologi care aveau să participe la discuţiile hristologice ale vremii. Bisericile înălţate de Sfântul Teotim, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi frumos împodobite cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul mare de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului ortodox.
În anul 399, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a trimis ierarhului Teotim călugări misionari pentru creştinarea hunilor, aflaţi atunci şi în Dobrogea. În anul 400, Sfântul Teotim a luat parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învăţăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. În anul 403, episcopul Teotim a fost din nou la Constantinopol, unde, la Sinodul de la Stejar, împreună cu Sfântul Gherman din Dobrogea, a luat apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur în faţa acuzaţiilor nedrepte aduse împotriva lui, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre Dobrogea străromână şi marele ierarh constantinopolitan.
Astfel, bine păstorind pe credincioşii dobrogeni şi creştinând mulţi barbari, Sfântul Teotim s-a mutat cu pace la cele veşnice, într-o zi de 20 aprilie, între anii 404 şi 407, fiind pomenit ca Sfânt de vechile martirologii. Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendarul bisericesc în anul 1992.
