Cum ar trebui să acceptăm boala?

 Cum ar trebui să acceptăm boala?

Sfântul Porfirie ne dă o lecție importantă despre boală. Cuvintele Lui pot fi greu de înțeles, dar trebuie să ne deschidem sufletul pentru a le primi, astfel încât să putem urma ceea ce ne învață marele sfânt.

Când suferim, nu ar trebui să ne gândim la asta ca pe o pedeapsă de la Dumnezeu, ci ca pe un dar. Dumnezeu îngăduie boala în folosul nostru. Amintiți-vă, Dumnezeu este iubire și încearcă mereu să ne conducă să devenim ca El, astfel încât să putem intra în împărăția Lui. Acceptând durerea și disconfortul nostru ca pe un dar, trebuie să ne gândim la boală ca la o oportunitate de a împărtăși într-un mod mic Patimile lui Hristos. Este harul Său care lucrează în noi. Când vedem acest lucru în acest fel, vom experimenta bucuria că El este cu noi și ne permite să participăm la patima Sa. Patimile Lui sunt cele care duc la Învierea Sa. Așa că și noi suntem conduși la Învierea noastră prin harul Său atunci când trăim cu durere.

Nici nu trebuie să vă temeți de durere ca semn al morții, ci să vă gândiți că, dacă este timpul nostru să murim, moartea este singura ușă către cer și viața veșnică cu El.

Sfântul Porfirie spune că nu ar trebui să ne rugăm pentru a fi ușurați de durerea noastră, deoarece aceasta poate fi un semn de egocentrism. În schimb, ar trebui să ne rugăm să fim iertați pentru păcătoșenia noastră. De obicei, boala și durerea noastră ne fac conștienți de păcătoșenia noastră și simțim nevoia să-L chemăm pe Dumnezeu pentru ajutor. Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să devenim o persoană bună capabilă să facă voia Lui și să urmeze poruncile Lui.

Boala ne smerește. Ne face să realizăm că nu deținem controlul. Este ca focul fierbinte care purifică aurul. Focul încălzește metalul auriu și impuritățile plutesc în vârf. Apoi sunt îndepărtate, lăsând aur pur. Când suntem bolnavi și realizăm că nu putem controla destinul vieții noastre, este ca și căldura care purifică aurul. Păcătoșenia noastră ajunge la vârf și, cu rugăciunea noastră de iertare, Dumnezeu poate îndepărta impuritățile din inimile noastre. Pe măsură ce cerem continuu sincer mila Lui, descoperim că harul Său ne este dat în moduri tainice. Această credință pe care o avem în bunătatea lui Dumnezeu față de noi și în harul Său mântuitor trebuie să fie curată și necondiționată. Trebuie să credem fără îndoială că Dumnezeu este Creatorul și Mântuitorul nostru. Pe baza acestei credințe trebuie să avem dragoste totală pentru El, iubindu-L mai mult decât pe oricine  din lumea asta. Cu această iubire putem spune așa cum spune Sfântul Porfirie: „Chiar dacă vrei să mă trimiți în Iad, fă-o atâta timp cât nu-ți pierd dragostea”. Pentru el dragostea lui Dumnezeu nu avea limite.

În boală, Sfântul Porfirie ne învață să ne acceptăm condiția știind că Dumnezeu ne iubește și că El permite această boală pentru a ne putea apropia de El. Adu-ți aminte de păcătoșenia ta, roagă-te Lui continuu pentru mila și iertarea ta și cere-I să te facă o persoană bună în ochii Săi. Nu cere lucruri egoiste cum ar fi să te facă bine, ci cere-I doar ca El să te facă o persoană mai bună.

Ai răbdare, nădejde și iubește-L pe Dumnezeu din toată inima ta.

Referință: Răniți de dragoste, pp. 224 -231