𝙏𝙖𝙞𝙣𝙖 𝙋𝙤𝙘𝙖̆𝙞𝙣𝙩̧𝙚𝙞 𝙘𝙪𝙥𝙧𝙞𝙣𝙙𝙚 𝙥𝙖𝙩𝙧𝙪 𝙚𝙡𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩𝙚:
1. 𝙎𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙥𝙖̆𝙘𝙖𝙩𝙪𝙡.
2. 𝙎𝙖̆-𝙡 𝙢𝙖̆𝙧𝙩𝙪𝙧𝙞𝙨𝙚𝙨̧𝙩𝙞.
3. 𝙎𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙙𝙚𝙯𝙡𝙚𝙜𝙚 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙪𝙡.
4. 𝘾𝙖𝙣𝙤𝙣𝙪𝙡.
Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă. Să spuneţi păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori chiar mărturisirea după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie raţională.
Deci, să fiţi bine spovediţi!
Asta-i taină care mântuieşte!
Păcatele dezlegate nu se mai iau în vedere, spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, nici la Vămile Văzduhului, nici la Judecată de Apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm este dezlegarea de păcate.
Dă-ţi seama ce uşor poţi să te mântuieşti! Şi te duci la un semen de-al tău să-i spui, la un om, nu la un înger.
Nu trebuie să existe ruşine la spovedit.
Aceasta este o armă foarte eficace a diavolului, să-ţi dea ruşine la spovedit.
O spovedanie bună înseamnă să spui tot.
Dacă te ruşinezi, ascunzi din păcate.
Apoi, să vă cercetaţi oriunde, să vă controlaţi, că e mare greşeală să nu fii înregistrat în tot ce faci. Urmăriţi-vă pe voi înşivă, înregistraţi-vă paşii şi mintea. Pentru că se poate să te speli pe faţă şi să te speli numai la o subţioară, dar pe una să nu te speli, uiţi.
N-ai nevoie să laşi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a uşurat şi te-a scos din adânc de ape.
Tu eşti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că eşti numai la jumătate de centimetru?
𝗦𝗽𝗼𝘃𝗲𝗱𝗲𝘀̧𝘁𝗲-𝘁𝗲 𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁.
𝑁-𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑢ℎ𝑜𝑣𝑛𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑙𝑎𝑢𝑧𝑖 𝑡𝑢 𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒.
𝑆̧𝑖 𝑝𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑠̧𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑒𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 ℎ𝑎𝑟 𝑠̧𝑖 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡𝑒, 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑠𝑡, 𝑖̂𝑠̧𝑖 𝑑𝑎̆ 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎.
𝐶𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑢ℎ𝑜𝑣𝑛𝑖𝑐 𝑝𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒?
Şi atunci, te simte şi, delicat, poate să-ţi spună:
„De ce mă minţi, măi frate?”
Pentru că duhovnicul nu poate să-ţi lase impresia că-ţi cunoaşte ţie păcatele.
Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Puneţi mâna pe creionaş şi notaţi păcatele.
Altfel, ţi-l poate dilua mai târziu satana.
Dar, dacă nu te-ai pregătit, şi te-ai dus întâmplător, şi te-ai lăsat pe seama duhovnicului, şi ai omis o serie întreagă de păcate pe care nu le-ai spus, acelea nu sunt iertate.
𝙏𝙖𝙞𝙣𝙖 𝙋𝙤𝙘𝙖̆𝙞𝙣𝙩̧𝙚𝙞 𝙘𝙪𝙥𝙧𝙞𝙣𝙙𝙚 𝙥𝙖𝙩𝙧𝙪 𝙚𝙡𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩𝙚:
1. 𝙎𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙥𝙖̆𝙘𝙖𝙩𝙪𝙡.
2. 𝙎𝙖̆-𝙡 𝙢𝙖̆𝙧𝙩𝙪𝙧𝙞𝙨𝙚𝙨̧𝙩𝙞.
3. 𝙎𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙙𝙚𝙯𝙡𝙚𝙜𝙚 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙪𝙡.
4. 𝘾𝙖𝙣𝙤𝙣𝙪𝙡.
Iar dacă nu puteţi să faceţi canonul pe care vi l-a dat, sunteţi în culpă.
Trebuie să vă spovediţi că nu aţi putut să faceţi canonul sau nu aţi vrut.
De ce să nu se poată face?
Chestia asta că-l fac sau nu-l fac, mai ales că nu-l fac, trebuie s-o discutaţi cu duhovnicul care vi l-a dat.
E singurul care poate să vi-l uşureze.
(Arhim. Arsenie PAPACIOC,
Sfânta Taină a Spovedaniei)
𝙏𝙖𝙞𝙣𝙖 𝙋𝙤𝙘𝙖̆𝙞𝙣𝙩̧𝙚𝙞 𝙘𝙪𝙥𝙧𝙞𝙣𝙙𝙚 𝙥𝙖𝙩𝙧𝙪 𝙚𝙡𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩𝙚:
1. 𝙎𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙥𝙖̆𝙘𝙖𝙩𝙪𝙡.
2. 𝙎𝙖̆-𝙡 𝙢𝙖̆𝙧𝙩𝙪𝙧𝙞𝙨𝙚𝙨̧𝙩𝙞.
3. 𝙎𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙙𝙚𝙯𝙡𝙚𝙜𝙚 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙪𝙡.
4. 𝘾𝙖𝙣𝙤𝙣𝙪𝙡.
Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă. Să spuneţi păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori chiar mărturisirea după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie raţională.
Deci, să fiţi bine spovediţi!
Asta-i taină care mântuieşte!
Păcatele dezlegate nu se mai iau în vedere, spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, nici la Vămile Văzduhului, nici la Judecată de Apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm este dezlegarea de păcate.
Dă-ţi seama ce uşor poţi să te mântuieşti! Şi te duci la un semen de-al tău să-i spui, la un om, nu la un înger.
Nu trebuie să existe ruşine la spovedit.
Aceasta este o armă foarte eficace a diavolului, să-ţi dea ruşine la spovedit.
O spovedanie bună înseamnă să spui tot.
Dacă te ruşinezi, ascunzi din păcate.
Apoi, să vă cercetaţi oriunde, să vă controlaţi, că e mare greşeală să nu fii înregistrat în tot ce faci. Urmăriţi-vă pe voi înşivă, înregistraţi-vă paşii şi mintea. Pentru că se poate să te speli pe faţă şi să te speli numai la o subţioară, dar pe una să nu te speli, uiţi.
N-ai nevoie să laşi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a uşurat şi te-a scos din adânc de ape.
Tu eşti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că eşti numai la jumătate de centimetru?
𝗦𝗽𝗼𝘃𝗲𝗱𝗲𝘀̧𝘁𝗲-𝘁𝗲 𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁.
𝑁-𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑢ℎ𝑜𝑣𝑛𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑙𝑎𝑢𝑧𝑖 𝑡𝑢 𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒.
𝑆̧𝑖 𝑝𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑠̧𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑒𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 ℎ𝑎𝑟 𝑠̧𝑖 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡𝑒, 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑠𝑡, 𝑖̂𝑠̧𝑖 𝑑𝑎̆ 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎.
𝐶𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑢ℎ𝑜𝑣𝑛𝑖𝑐 𝑝𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒?
Şi atunci, te simte şi, delicat, poate să-ţi spună:
„De ce mă minţi, măi frate?”
Pentru că duhovnicul nu poate să-ţi lase impresia că-ţi cunoaşte ţie păcatele.
Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Puneţi mâna pe creionaş şi notaţi păcatele.
Altfel, ţi-l poate dilua mai târziu satana.
Dar, dacă nu te-ai pregătit, şi te-ai dus întâmplător, şi te-ai lăsat pe seama duhovnicului, şi ai omis o serie întreagă de păcate pe care nu le-ai spus, acelea nu sunt iertate.
𝙏𝙖𝙞𝙣𝙖 𝙋𝙤𝙘𝙖̆𝙞𝙣𝙩̧𝙚𝙞 𝙘𝙪𝙥𝙧𝙞𝙣𝙙𝙚 𝙥𝙖𝙩𝙧𝙪 𝙚𝙡𝙚𝙢𝙚𝙣𝙩𝙚:
1. 𝙎𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙥𝙖̆𝙘𝙖𝙩𝙪𝙡.
2. 𝙎𝙖̆-𝙡 𝙢𝙖̆𝙧𝙩𝙪𝙧𝙞𝙨𝙚𝙨̧𝙩𝙞.
3. 𝙎𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙙𝙚𝙯𝙡𝙚𝙜𝙚 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙪𝙡.
4. 𝘾𝙖𝙣𝙤𝙣𝙪𝙡.
Iar dacă nu puteţi să faceţi canonul pe care vi l-a dat, sunteţi în culpă.
Trebuie să vă spovediţi că nu aţi putut să faceţi canonul sau nu aţi vrut.
De ce să nu se poată face?
Chestia asta că-l fac sau nu-l fac, mai ales că nu-l fac, trebuie s-o discutaţi cu duhovnicul care vi l-a dat.
E singurul care poate să vi-l uşureze.
(Arhim. Arsenie PAPACIOC,
Sfânta Taină a Spovedaniei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.