Obiceiuri și tradiții de Crăciun în satul tradițional

Pregătirea casei de sărbătoare, constituirea cetelor de colindători după reguli stricte, umblatul preotului cu icoana Nașterii pe la casele gospodarilor, tăierea porcului de Ignat, pregătirea bucatelor alese pentru masa de Crăciun, colindatul propriu-zis, descolindatul pentru cei care nu au vrut să-i primească pe vestitorii Nașterii Domnului sunt câteva dintre obiceiurile și tradițiile care definesc această perioadă plină de farmec a lunii decembrie.

Pregătirea locuinței de sărbătoare

Nașterea Domnului Iisus Hristos, prăznuită pe 25 decembrie, este un eveniment deosebit de important în viața țăranului român deschizând ciclul sărbătorilor de iarnă, care au fost anunțate de Sfinții Andrei și Nicolae și se vor încheie cu Boboteaza.

În satul tradițional românesc, această sărbătoarea așteptată cu drag de întreaga familie, trebuie întâmpinată cu sufletul și casa curate. De aceea, în Postul Crăciunului, se acordă o mare grijă acestor aspecte, pentru ca totul să fie în ordine perfectă.

Femeile și fetele se ocupă cu treburile din interiorul locuinței (gătit, curățenie). Casele primenite se pregătesc de sărbătoare cu țesături lucrate cu măiestrie de stăpânele casei. În camera curată, acolo unde se vor primi colindători, se pun cele mai frumoase și curate lucruri: așternuturi, fețe de pernă, ștergare, iar pe jos se aștern foițe de lână.

Icoana Nașterii Domnului, încadrată de ștergar curat (de borangic, în Dobrogea) și cu un fir de busuioc, precum și candela aprinsă ocupă un loc de mare cinste, pe peretele de la răsărit.

După cum se arată în volumul „Dobrogea, studiu etnografic. Românii autohtoni”, „pregătirea și împodobirea interiorului locuinței țărănești se face cu mare atenție în fiecare gospodărie. Primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare cinste din partea gazdei, dar și un prilej de sugerare a situației materiale a fetei de măritat, de aceea ea va deveni «sediul» lucrurilor celor mai de preț din casă a podoabelor și a obiectelor de valoare”.

Lada de zestre ocupă și ea un loc special în acest ansamblu din ea fiind scoase cele mai frumoase straie de sărbătoare cu care membrii familiei creștine se vor îmbrăca pentru a merge la biserică de Crăciun.

Dacă de interiorul locuinței se ocupă în mod special femeiele și fetele, grija gospodăriei, în ansamblul ei, este rezervată bărbaților. De aceea, în perioada premergătoare Crăciunului, capii de familie, ajutați de flăcăi și băieții mai mărișori, repară gardurile, porțile, anexele gospodărești și sparg lemnele necesare pentru cele trei zile de Crăciun.

Traditii de Craciun

 

La inceput a fost cuvantul. Asa ca vom incepe cu termenul "Craciun". Pentru lingvisti, acest cuvant, drag si familiar, e un cuvant ciudat. Unii spun ca l-am mostenit din latinescul "creationem" - "creatie, nastere".

Altii sustin ca e vorba de un cuvant mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei. Iar altii spun ca ar veni din slava. Termenul "Craciun" are in limba romana cel putin opt sensuri.

Insa cuvantul este mai simplu de explicat decat sunt traditiile. In fiecare zona a Romaniei exista un mod specific de a intampina si sarbatorii Craciunul.

In unele zone in Ajunul Craciunului, gospodarii isi strang din sat tot ce au imprumutat. In Mehedinti parintii pun copiilor banuti in buzunare de Craciun pentru ca anul viitor sa fie imbelsugat.

Tot in ajunul Craciunului, painea se aseaza sub masa pentru a aduce noroc familiei iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug.

In orice loc din Romania Craciunul incepe cu postul care dureaza sase saptamani: (15 noiembrie - 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, cum ar spune bunicii la mancarea de dulce.

Un post adevarat inseamna renuntare la dragostea fizica, la bautura, plata datoriilor. In sate in post nu se deschid radioul sau televizorul, nu se fac petreceri. Postul se incheie in noaptea de Craciun dupa Litanie.

Din 15 noiembrie de cand se lasa postul cuvenit acestei sarbatori, dupa fiecare liturghie sau dupa fiecare vecernie, romanii de la sate incep sa repete colindele.

In unele parti ale tarii exista un obicei numit "Umblatul cu icoana", care semnifica nasterea lui Isus. In nordul Moldovei se pregateste masa de Ajunul Craciunului cu mancare de post. Nimeni nu are voie sa descopere masa pana nu intra preotul pe usa.

Preotul blagosloveste masa, gusta primul bucatele, abia apoi mananca cei ai casei Taierea porcului de Ignat este un obicei pur romanesc, obiceiul a fost "crestinat" la sfarsitul evului mediu.

Ca de fiecare data exista o legenda in spatele acestui obicei. Legenda spune ca un barbat, pe nume Ignat, vrand sa taie porcul, si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap.

Ajunul Craciunului incepe cu:
Buna dimineata La Mos Ajun, La Mos Ajun	Ne dati, ne dati, Ne dati ori nu ne dati, Ne dati, ne dati, Ne dati ori nu ne dati.	Buna dimineata La Mos Ajun Ne dati ori nu ne dati, Ne dati ori nu ne dati.	Am venit si noi odata La un an cu sanatate, Domnul sus sa ne ajute La covrigi si la nuci multe.

Batranul a murit, a fost ingropat, iar fiul, ravasit de cele intamplate, si-a luat lumea in cap. Dupa altii Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul.

Ziua de Ignat este pe 20 decembrie. In acesta zi oamenii nu au voie sa faca altceva in gospodarie decat sa taie si sa prepare porcului. Traditia spune ca cei saraci, daca nu au porc, trebuie sa taie un alt animal.

Batranii crede ca in noaptea de dinaintea Ignatului, porcul isi viseaza cutitul. Cei milosi nu au voie sa participe la taiatul porcului, pentru ca el moare greu si carnea nu mai este buna. In ziua de Ignat copii sunt insemnati in frunte cu sangele animalului.

Deobicei bunicii fac semnul crucii pe fruntea copiilor pentru ca acestia sa fie sanatosi. Ziua de Ignat este dedicata prepararii carnii si conservarii ei.

Femeile si barbatii incep transarea si pregatirea slaninii, a caltabosilor, sangeretelui. In unele gospodarii din Valcea o buna parte din carne se prajeste si sareaza si se pastreaza in untura topita.
Acum incep pregatirile pentru masa de Craciun. Gospodinele pun deoparte carne pentru sarmale, cea pentru friptura, osanza pentru prajituri. Totul este aproape gata pentru Craciun.

Copiilor pe vremuri le se imparteau covrigi si nuci si mere. Azi ... Azi bani si dulciuri. La sate in ajun merg la colindat si copiii si adultii.

In seara de Ajun, casele frumos decorate si perfect curatate isi primesc colidatorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri si gesturi.

Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor.

In Ardeal in asteptarea colindatorilor mesele sunt intinse. Colindatorii isi incep ziua in zori si termina in amurg. In Maramures colindatorii intreaba: "Slobodu-i a corinda?".

Dupa ce canta in curte vreo doua-trei corinde incheiate cu urari, tinerii sunt poftiti inauntru, pentru a fi cinstiti cu bucate si bautura.

Ziua de ajun este pentru romani un bun prilej sa isi viziteze pe prietenii, rudele si pe vecini. Daca primesc dezlegare de la preotul satului dupa ce isi "colinda" rudele si prietenii, romanii primesc in schimb tuica fiarta, vin si cozonac.