Cel mai înalt grad de înțelepciune umană este acela de a-ți putea adapta caracterul la circumstanțe și de a-ți păstra calmul în ciuda furtunilor externe

 

 --- Inima mea se umple prea repede de emoții... de vise, de pasiuni. De idei, uneori bizare, nebunești, extravagante și totuși cred mereu în ele, până la bază. Am primăvara în inimă, marea în ochi, stelele în mâini. Sunt o războinică plina de temeri, dar lupt și nu mă dau niciodată înapoi. Sunt volubil și nesigur, nu sunt niciodată fericit cu cine sunt. Urăsc să mă uit în oglindă, găsesc mereu vreun defect. Dar știu un lucru. Astăzi știu că tot ceea ce sunt este exact ceea ce pot fi. Eu sunt acesta, făcuta din lacrimi și zâmbete, din inimă și pasiune, din mare și soare, din respirații și șoapte. Cred în promisiuni, în priviri iubitoare, în tăceri pline de cuvinte, în dorințe șoptite stelelor. Orice s-ar întâmpla, știu că am făcut tot ce am putut, că am dat totul. Trebuie doar să învăț să mă iert pentru toate momentele în care cred că nu sunt suficienta și pentru toate acele momente mi-aș dori să fiu diferita de ceea ce sunt. Trebuie să învăț să mă îmbrățișez mai des pentru că poate, până la urmă, nu sunt chiar așa de rea. Și dacă aș fi diferita... nu aș mai fi eu.