SF.CUVIOS PORFIRIE KAVSOKALIVITUL (+2 decembrie)

 Sfântul Porfirie Kavsokalivitul - îndreptar de credinţă în suferinţă Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu (....) A devenit proverbială, ca o apoftegmă sau un sfat de Pateric, recomandarea Sfântului Porfirie de a ne ruga, atunci când suntem în suferință, nu pentru ridicarea din patul de boală, ci pentru sporul ­duhovnicesc sau, cum spunea el, „să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să ne facem buni”. Din acest motiv, Sfântul Porfirie îndemna: „Să nu vă rugați pentru sănă­tatea voastră. Să nu spu­neți: «Doamne, fă-mă bine». Nu! Ci «Doamne, ­Iisuse Hristoase, miluiește-mă», deasupra oricărui interes, cu iubire, fără să aștep­tați nimic. «Doamne, fie orice va vrea iubirea Ta...»”.

În clipe de încercare și de sufe­rință, sunt foarte eficiente rugăciunile scurte, izvorâte din adâncul sufletului și înălțate cu nădejde în înțelepciunea lui Dumnezeu, Care nu face nici un lucru fără folos, ci spre mântuirea noastră; și cu credință în mila și ajutorul Lui, spre ușurarea și ridicarea din suferință. ­Deosebit de eficientă și cu roade binefăcătoare este rostirea ­„rugăciunii lui Iisus”.

Cu o astfel de credință și tărie morală, creștinul poate înfrunta bolile și suferințele cele mai grele și îndelungate, iar moartea îi este, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, „un câștig, căci viața este Hristos” (Filipeni 1, 21), întrucât, precum frumos tâlcuia Sfântul Porfirie: „Viața nu se oprește în mormânt, odată cu moartea. Continuă dincolo de mormânt, sub un alt chip. Trecerea la cealaltă viață se face așa cum deschizi o ușă și ajungi într-un loc vecin, așa cum treci pe o punte și ajungi de cealaltă parte”.

Gândul adevăratului creștin este acela că: „Eu sunt veșnic! Cu toții trebuie să simțim la fel, să lucrăm ca niște nemuritori și să trăim ca oameni gata să moară în orice clipă”, însă aceasta presupune, precum ne învață duhovnicescul Porfirie, pregătirea pentru a intra în Împărăția iubirii veșnice a lui Dumnezeu, adică „trebuie să fim pregătiți, să trăim din această viață aproape de Hristos în așa fel încât, când vom ajunge în viața viitoare, să ne primească neîntârziat în preajma Lui. Iar în ziua Judecății să ne aflăm de-a dreapta lui Hristos”.

Sau, după cuvintele unei pisanii de la intrarea într-o mănăstire athonită, dragă Sfântului Porfirie: „Dacă mori înainte de a muri, nu vei muri când vei muri”, ceea ce, în cugetul său duhov­nicesc, înseamnă „dacă omul nostru cel vechi va muri, vom trăi în veșnicie. Acolo nu există moarte”.

Nu oricine are puterea de a cere și a înfrunta cu atâta tărie morală suferințele pe care le-a purtat marele Porfirie, însă îndemnurile sale și mai ales modelul pe care ni-l oferă acesta de răbdare în grelele pătimiri reprezintă un izvor de alinare și de mângâiere pentru tot sufletul credincios și încercat.

Viaţa fără Hristos nu este viaţă
Iată cum stau lucrurile… Dacă nu îl vezi pe Hristos în tot ceea ce faci, eşti fără Hristos. Hristos este Prietenul nostru, Fratele nostru; El este tot ce e frumos şi bun. El este totul. În Hristos nu este mâhnire, deprimare sau închidere în sine; omul, în schimb, trece prin felurite ispite şi situaţii care îl fac să sufere. Hristos este bucurie, viaţă, lumină; este lumina adevărată, care îl face pe om bucuros, îl face să zboare, să vadă tot, să vadă toţi oamenii, să sufere pentru toţi şi să dorească să-i aibă cu el, aproape de el. Este posibil ca oamenii să ajungă la deznădejde şi, văzând înaintea lor realitatea vie a haosului, să spună: „Ne prăbuşim în haos! Întoarceţi-vă cu toţii înapoi, am fost înşelaţi!”, şi astfel să revină la calea care îi duce la Dumnezeu, iar credinţa noastră ortodoxă va străluci.Sfântul Porfirie Kavsokalivitul - îndreptar de credinţă în suferinţă Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu (....) A devenit proverbială, ca o apoftegmă sau un sfat de Pateric, recomandarea Sfântului Porfirie de a ne ruga, atunci când suntem în suferință, nu pentru ridicarea din patul de boală, ci pentru sporul ­duhovnicesc sau, cum spunea el, „să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să ne facem buni”. Din acest motiv, Sfântul Porfirie îndemna: „Să nu vă rugați pentru sănă­tatea voastră. Să nu spu­neți: «Doamne, fă-mă bine». Nu! Ci «Doamne, ­Iisuse Hristoase, miluiește-mă», deasupra oricărui interes, cu iubire, fără să aștep­tați nimic. «Doamne, fie orice va vrea iubirea Ta...»”.
  
În clipe de încercare și de sufe­rință, sunt foarte eficiente rugăciunile scurte, izvorâte din adâncul sufletului și înălțate cu nădejde în înțelepciunea lui Dumnezeu, Care nu face nici un lucru fără folos, ci spre mântuirea noastră; și cu credință în mila și ajutorul Lui, spre ușurarea și ridicarea din suferință. ­Deosebit de eficientă și cu roade binefăcătoare este rostirea ­„rugăciunii lui Iisus”.
  
Cu o astfel de credință și tărie morală, creștinul poate înfrunta bolile și suferințele cele mai grele și îndelungate, iar moartea îi este, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, „un câștig, căci viața este Hristos” (Filipeni 1, 21), întrucât, precum frumos tâlcuia Sfântul Porfirie: „Viața nu se oprește în mormânt, odată cu moartea. Continuă dincolo de mormânt, sub un alt chip. Trecerea la cealaltă viață se face așa cum deschizi o ușă și ajungi într-un loc vecin, așa cum treci pe o punte și ajungi de cealaltă parte”.
  
Gândul adevăratului creștin este acela că: „Eu sunt veșnic! Cu toții trebuie să simțim la fel, să lucrăm ca niște nemuritori și să trăim ca oameni gata să moară în orice clipă”, însă aceasta presupune, precum ne învață duhovnicescul Porfirie, pregătirea pentru a intra în Împărăția iubirii veșnice a lui Dumnezeu, adică „trebuie să fim pregătiți, să trăim din această viață aproape de Hristos în așa fel încât, când vom ajunge în viața viitoare, să ne primească neîntârziat în preajma Lui. Iar în ziua Judecății să ne aflăm de-a dreapta lui Hristos”.
  
Sau, după cuvintele unei pisanii de la intrarea într-o mănăstire athonită, dragă Sfântului Porfirie: „Dacă mori înainte de a muri, nu vei muri când vei muri”, ceea ce, în cugetul său duhov­nicesc, înseamnă „dacă omul nostru cel vechi va muri, vom trăi în veșnicie. Acolo nu există moarte”.
  
Nu oricine are puterea de a cere și a înfrunta cu atâta tărie morală suferințele pe care le-a purtat marele Porfirie, însă îndemnurile sale și mai ales modelul pe care ni-l oferă acesta de răbdare în grelele pătimiri reprezintă un izvor de alinare și de mângâiere pentru tot sufletul credincios și încercat.
  
Viaţa fără Hristos nu este viaţă
Iată cum stau lucrurile… Dacă nu îl vezi pe Hristos în tot ceea ce faci, eşti fără Hristos. Hristos este Prietenul nostru, Fratele nostru; El este tot ce e frumos şi bun. El este totul. În Hristos nu este mâhnire, deprimare sau închidere în sine; omul, în schimb, trece prin felurite ispite şi situaţii care îl fac să sufere. Hristos este bucurie, viaţă, lumină; este lumina adevărată, care îl face pe om bucuros, îl face să zboare, să vadă tot, să vadă toţi oamenii, să sufere pentru toţi şi să dorească să-i aibă cu el, aproape de el. Este posibil ca oamenii să ajungă la deznădejde şi, văzând înaintea lor realitatea vie a haosului, să spună: „Ne prăbuşim în haos! Întoarceţi-vă cu toţii înapoi, am fost înşelaţi!”, şi astfel să revină la calea care îi duce la Dumnezeu, iar credinţa noastră ortodoxă va străluci.Dumnezeu lucrează în chip tainic şi nu vrea să încalce libertatea omului. El rânduieşte totul în aşa fel încât, încet-încet, omul merge acolo unde trebuie.  SFINTE CUVIOSE PORFIRIE ROAGA-TE LUI HRISTOS DUMNEZEU PENTRU NOI!! AMIN!