Într-o zi, o persoană a urcat pe munte unde a întălnit o pusnică care medita în tăcere, și a întrebat-o:
-Ce faci aici în pustietate singură?
La care ea a răspuns:
-Și cum poți avea atâta muncă?Văd că nu faci nimic pe aici ...
Femeia îl privii și îi raspunse:
-Trebuie să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să liniștesc doi iepuri, să disciplinez un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu.
- Și unde sunt toate animalele de care îmi vorbești căci nu le văd?
-Le am în interior. A răspuns femeia.
Șoimii se aruncă peste tot ce mi se prezintă, bine sau rău, trebuie să-i antrenez să vadă numai lucruri bune. Ei sunt ochii mei.
Cei doi vulturi cu ghearele lor rănesc și distrug tot ce ating, trebuie să îi învăț să nu rănească. Reprezintă mâinile mele.
Iepurii vor să meargă unde își doresc, și nu vor să se confrunte cu situații dificile, trebuie să îi învăț să fie liniștiți, chiar dacă există suferință sau poticnire. Sunt picioarele mele.
Măgarul este întotdeauna obosit, încăpățânat, nu vrea să-și poarte sarcina de multe ori. Este corpul meu.
Cel mai dificil de îmblânzit este șarpele. Deși este închisă într-o cușcă puternică, este întotdeauna gata să muște și să otrăvească pe oricine din apropiere. Trebuie să îl disciplinez cel mai mult. Este limba mea
Am și un leu. O ... cât de mândru, degeaba crede că este regele. Trebuie să-l îmblânzesc. Este ego-ul meu.
-Cum vezi, prieten, am mult de lucru. Dar tu ce vrei să îmblănzești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.