Traumele psihice se reflectă întotdeauna în masa musculară a corpului

 Traumele psihice se reflectă întotdeauna în masa musculară a corpului și se transformă in chisturi energetice. Aceste traume se fixează într-un anumit loc din carapacea musculară.
De exemplu, privarea emoțională se reflectă în obrazul stâng, iar teama de afirmare in obrazul drept.
O paralizie facială pe partea stângă poate foarte bine să-şi aibă originea într-o traumă psihoafectivă, în timp ce o reacție similară pe partea dreaptă poate să apară ca urmare a unui şoc emoțional.
Minciuna se reflectă în buza superioară, refuzul provocării este marcat în bărbie la nivelul muşchilor submentonieri.
Succesul se va reflecta în muşchii din jurul nasului, vascularizarea nasului îl face foarte sensibil la atingere.
În afară de o uşoară mișcare aşa-zisă a nasului turtit, nasul acestor subiecţi se baza pe un registru psihotonic dramatic de sărac.
De regulă, era vorba despre persoane marcate de eșec profesional sau afectiv.
Oare succesul sau reuşita influențează mobilitatea nasului? Se pare că da!
În funcție de gradul de mobilitate al nasului unei persoane poate fi determinat potențialul său de reușită vitală.
Am întâlnit mulți bărbați și multe femei care avuseseră succes din punct de vedere profesional, niciodată n-am văzut ca unul dintre ei să aibă nasul rigid.Oamenii care nu primesc niciodată îmbrățișări sau care au primit prea puține sunt inconfundabili, datorită armurii pe care au fost nevoiți să o construiască în jurul sufletului lor.
Faptul de a nu fi strâns în brațe de cineva pe care îl iubim ne proiectează într-o dimensiune a singurătății, unde singura soluție pare să fie întărirea caracterului nostru dincolo de limitele umane pentru a reuși să ne descurcăm singuri.
Primul semn al vieții este îmbrățișarea.
Ea înseamnă protecție, încredere oarbă, grijă și leagăn care alină melancolia.
Acesta este hrana pe care un copil ar trebui să o primească.
Iubirea se transformă în ostilitate sau indiferență, iar acea îmbrățișare reconfortantă o vei căuta în altă parte.
Sau, chiar mai rău, vei crede că nu există.
Vei crede că tu nu exiști.
Și totuși, tu exiști.