Sinaxar 1 Iulie

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la Roma.

Acesti sfinti au trait în marea cetate a Romei în zilele împaratului Carin, si erau frati, iar cu mestesugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinta si marturisirea în Hristos, si nimic altceva. Fiind ei pârâti la împaratul, ca fac vindecarile cu mestesug fermecatoresc, si nevrând sa se lepede de Hristos, ci mai vârtos înca si pe împaratul Carin l-au mântuit din pagânatate, fiind tamaduit de dânsii. Caci acesta, spaimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut în Hristos. pe Care si împaratul cu toti ai casei lui L-a marturisit. Atunci împaratul a liberat pe sfinti, trimitându-i cu cinste la locul lor. Dupa aceea dascalul lor, cel ce i-a învatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si luându-i, s-a suit cu dânsii într-un munte facându-se a merge ca sa culeaga ierburi de leacuri. Si acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.

Tot întru aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Radautilor.

Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini în orasul Radauti la începutul sec. al XIV-lea. Înca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte întreaga slujba dupa care zabovea, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala.

Parintii din obstea catedralei vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna si smerenie.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la staretul obstei, s-a îndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti.

Aici, în aceasta cuvioasa obste vine sa se nevoiasca si cuviosul Daniil Sihastrul sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie.

Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie si înfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. Veghind la pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramântul în toate câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu întelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al pastoritilor sai sufletesti.

S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria - Laura.

Cunoscându-si dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mânastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea învierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la mormântul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curând, cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

În anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost duse.

Cu rugaciunile Sfântului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie, ce a întarit manastirea de la Izvorul adânc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru Patriciul, care a vietuit întru ale lui Evandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecând, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care prin sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care în Nicomidia prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfinţii Mucenici şi doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, 

cei ce s-au săvârşit la Roma

 Aceştia au fost din marea cetate a Romei, în zilele împăratului Carus (282-284), fraţi fiind, şi, cu meşteşugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci şi dobitoace şi neluând altă parte, de la cei ce se lecuiau, decât credinţa şi mărturisirea lui Hristos. Deci, au fost pârâţi la împărat, că, prin meşteşug vrăjitoresc, fac vindecările şi că, astfel, în fiecare zi, părăsind închinarea la idoli, mulţi se apropie de Hristos. Şi a trimis împăratul, îndată ostaşi, să-i prindă, şi să-i aducă înaintea lui, la judecată. Şi ostaşii, mergând în satul de lângă Roma, unde Sfinţii aveau locuinţa lor, de la părinţi, nu i-au aflat, deoarece credincioşii îi siliseră, pe Sfinţi, să se ascundă într-o peşteră. Deci, ostaşii, mâniindu-se, au prins pe nişte bărbaţi cinstiţi, din satul acela, şi, legându-i în lanţuri, i-au dus la Roma.  Aflând de aceasta, Sfinţii Cosma şi Damian, nerăbdând ca alţii să sufere în locul lor, au ieşit din peşteră şi s-au predat singuri. Deci, ostaşii eliberând pe acei bărbaţi, au pus în lanţuri pe Sfinţii Cosma şi Damian. Iar, a doua zi, pe când împăratul sta la judecată, iar Sfinţii îşi mărturiseau credinţa lor în Hristos, deodată, capul împăratului s-a sucit, cu faţa la spate, şi nu putea să-l mai întoarcă. Dar, cu acest prilej, împăratul însuşi s-a izbăvit din păgânătate, că a fost tămăduit de dânşii, crezând în Hristos, el şi toată casa lui, eliberând pe Sfinţi, pe care i-a trimis la locul lor. Dar dascălul păgân al Sfinţilor, cel care îi învăţase pe ei meşteşugul vindecărilor, nerăbdând slava pe care oamenii de la sate, o aduceau Sfinţilor doctori fără de arginţi, la îndemnul vrăjmaşului, a primit în inima lui, gândul lui Cain.   Şi, sub cuvânt de a culege împreună buruieni de leac, pe un munte, i-a despărţit pe cei doi fraţi, unul de altul, şi i-a ucis cu pietre. Şi aşa s-au învrednicit de cununile muceniceşti de la Hristos, Căruia I se cuvine slavă şi cinste în veci Amin. 

Întru această zi, cuvânt din Pateric, pentru folosul sufletului.

       Un frate oarecare a mers la muntele Feremului, la un bătrân, mare cu viaţa şi foarte iscusit, în fapte bune. Şi, închinându-se, după obicei, l-a întrebat pe el, zicând: "Ce voi face, părinte, că îmi piere sufletul meu?" Zis-a lui bătrânul: "Pentru ce îţi piere sufletul?" Răspuns-a lui fratele: "Eu, părinte, când eram în lume, în viaţa mirenească, foarte mult posteam şi rugăciuni şi privegheri făceam şi multă râvnă sufletească şi umilinţă şi lacrimi aveam. Iar, dacă m-am lepădat de lume şi m-am făcut călugăr, nici unele din aceste bunătăţi nu le mai văd la mine." Zis-a lui bătrânul: "Să mă crezi, fiule, că acele bunătăţi, ce-mi spui, că le făceai, când erai mirean, toate, pentru mândrie şi lauda oamenilor, le făceai, că aveai şi îndemnător spre aceasta, pe cel ce, în taină, se lupta cu tine. Şi acele fapte ale tale, nu erau primite de Dumnezeu.   Pentru aceea, nici diavolul, atunci nu te lua în seamă, nici nu îţi sta ţie împotrivă, cu război ca să-ţi ia sporirea ta. Iar, acum, te vede pe tine, că ai ieşit la luptă cu el, pentru aceea, şi el se întrarmează împotrivirea ta. Însă, mai primit şi mai plăcut este lui Dumnezeu un psalm, pe care-l vei citi acum, cu smerenie, decât o mie de psalmi, pe care îi citeai în viaţa mirenească, cu mândrie." Zis-a, iarăşi, fratele: "Eu, părinte, acum nici să postesc nu pot, că toate faptele cele bune s-au luat de la mine." Zis-a lui bătrânul: "Frate, să-ţi ajungă ţie, ceea ce ai, dar rabdă cu mulţumire şi te vei folosi." Iar, el se împotrivea, zicând: "Cu adevărat, părinte, pierit este sufletul meu." Atunci, bătrânul a început a-i zice lui aşa: "Crede-mă, frate, că nu voiam să-ţi spun ţie cele ce am să-ţi zic, ca să nu-ţi slăbească gândul tău, că te văd foarte înşelat de vrăjmaşul diavol şi eşti aruncat în trândăvie şi în deznădejde. 

        Dar, ascultă fiule, sfatul meu, şi lasă părerea aceea că vieţuiai şi făceai bine, când erai în viaţa mirenească. De vreme ce toate acele fapte ale tale, din viaţa mirenească erau din mândrie, precum au fost şi faptele fariseului aceluia, care, pentru bunătăţile lui, cele cu multă mândrie, îi părea lui, că este mai plăcut, lui Dumnezeu, decât toţi oamenii şi cu acaparere a lui, din mândrie, şi-a pierdut toate ostenelile lui. Iar tu, acum, smerindu-te înaintea lui Dumnezeu şi parându-ţi-se că nu faci nici o faptă bună, înaintea lui Dumnezeu, această smerenie, fiule, îţi ajunge ţie spre mântuirea sufletului tău. Că şi vameşul, care nici o bunătate nu făcuse, cu o smerenie, ca aceasta, s-a îndreptat. Că, mai plăcut este lui Dumnezeu, omul care se găseşte păcătos şi leneş şi cu inima lui înfrântă şi smerită, decât cel ce face multe bunătăţi şi se înalţă în gândul său, socotindu-se pe sine, că este mare şi plăcut înaintea lui Dumnezeu." Acestea auzind, fratele a luat mare folos şi multă mângâiere în sufletul său şi s-a închinat bătrânului până la pământ, zicând: "Să ştii, părinte, că, astăzi, mi-ai mântuit sufletul meu." Şi aşa s-a dus, mulţumind lui Dumnezeu." 

Întru această zi, învăţătură a Sfântului Nil

 Vezi, fiule, că scurtă este viaţa oamenilor şi, pentru aceasta, dator este omul să nu uite niciodată moartea. Ci, ori de stă ori de umblă, ori dacă lucrează, ori dacă mănâncă, ori dacă bea, să aibă frică de Dumnezeu şi gândul la moarte, iar, în gură, psalmi să aibă, rugăciuni a-L lăuda pe Dumnezeu. Sufletul omenesc se află între îngeri şi draci. Şi îngerul îl îndeamnă, şi-i arată, şi-l învaţă, cele spre fapte bune, iar dracul, îl îndeamnă la păcate. Iar sufletul are putere să urmeze oricui va voi, ori îngerului, ori dracului. Pentru aceasta, ia aminte, să nu superi pe înger. Să ştii că postul şi înfrângerea şi privegherea domolesc poftele şi nu le lasă pe ele să crească, iar liniştea şi rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu, cu totul, patimile ruşinează. Şi, de este creştinul îndelung - răbdător şi milostiv, acestea, mânia, o fac, cu totul, nelucrătoare. 

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, 

către bogaţii care nu fac milostenii.

 Pentru ce te mâhneşti, omule, de milostenia cu cele trecătoare, nevrând să dai săracului, că, fără milostenie, nici tu nu vei lua de la Dumnezeu Împărăţia Cerului. Pentru ce lepezi dumnezeiasca învăţătura, cea pentru milostenie? Că, dacă nu crezi, apoi, şi de botez, ţi se cade să te lepezi. Sau, de te socoteşti a fi credincios, apoi, ce vei răspunde Judecătorului, că, pereţii tăi îi îmbraci cu podoabe, iar, pe oameni, nu-i îmbraci, caii îi impodobesti, iar pe săraci, goi fiind, îi treci cu vederea? N-ai miluit, şi, deci, nici tu nu vei fi miluit. N-ai deschis săracului casa ta, ţi se va închide şi ţie Raiul. N-ai dat pâine celui flămând, nu vei lua, nici tu, viaţa veşnică. Arată-ţi, omule, faptele, zice Domnul, şi-ţi vei lua plată. Că nimeni, după spargerea târgului, nu face neguţătorie, nici, după război, nu se arată vitejia, nici, după serbare, nu se încununează cineva. Aşa şi cu bogăţia, ce nu s-a cheltuit în milostenii.  

 Cum vor lua bogaţii Împărăţia Cerurilor şi se vor izbăvi din chinuri, dacă săracii, miluiţi de ei, nu se vor ruga pentru sufletele lor? Căci, cei care au luat mâncări şi îmbrăcăminte şi arginţi pentru viaţa lor, şi cu bună credinţă s-au ostenit, aceia pot a-i scăpa din osândă pe bogaţii cei milostivi. Drept aceea, sârguiţi-vă, voi, cei bogaţi, a face milostenie, ca să luaţi milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. 

•

 

 Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul cest sfînt a fost un nobil din Constantinopol şi mare comandant de oşti în vremea împăratului Nichifor (802-811). Într-un război cu bulgarii împăratul a fost ucis, iar acest Petru, împreună cu cincizeci de generali şi nobili greci au fost luaţi prizonieri. Într-un chip minunat, Sfîntul loan Teologul 1-a eliberat pe Petru din acea temniţă. Văzînd această mare minune, Petru a dispreţuit toată slava cea lumească şi s-a retras la Muntele Olimp unde, sub povăţuirea Sfîntului loanichie cel Mare, s-a nevoit întru viaţa pustnicească timp de treizeci şi patru de ani. După moartea soţiei şi fiului lui, el s-a strămutat la Constantinopol unde a mai vieţuit încă opt ani întru post şi rugăciunie. El după aceea, la 865, a adormit întru Domnul, aflîndu-se întru al şaptezeci şi şaptelea an al vieţii lui pe pămînt.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Potitus

Acesta a fost un copil în vîrstă de treisprezece ani din insula Sardinia, care a luat schingiuiri pentru credinţa lui şi de la tatăl lui cel trupesc, şi de la persecutorii creştinilor care se aflau la putere. Lui Potitus i s-a tăiat capul sub domnia împăratului Antoninus, după ce mucenicul i-a vindecat-o şi i-a botezat-o pe fiica acestuia, Agnes.

† Sfântul Nicolae Velimirovici

Noul „Gură de Aur”

• Pomenirea Sfinţilor Cosma şi Damian

Sfinţii Cosma şi Damian au fost doctori fără de arginţi şi făcători de minuni. Ei s-au născut la Roma şi au fost fraţi de sînge, botezaţi de mici şi crescuţi în credinţa creştină. Ei au fost dăruiţi de Duhului Sfînt cu puterea de a vindeca oamenii şi chiar şi animalele din gospodăriile lor de toate bolile şi neputinţele, de obicei doar prin punerea mîinilor. Ei nu cereau răsplată pentru munca lor, ci doar credinţa în lisus Hristos Dumnezeu de la cei pe care îi vindecau. Ei au împărţit cu milostivire săracilor şi nevoiaşilor marea lor avere moştenită de la părinţi. În timpul acela pe tronul Romei se afla împăratul Galeriu. Dar încă înainte de a urca acesta pe tron cei doi fraţi au fost legaţi şi întemniţaţi de persecutorii creştinilor. Judecîndu-i multă vreme, Galeriu le-a poruncit să se lepede de Hristos şi să aducă jertfe idolilor. Sfinţii Cosma şi Damian nu numai că nu s-au supus nelegiuitei porunci, ci încă 1-au sfătuit să se lepede el de mincinoşii idoli şi să îl recunoască pe Unul şi Adevăratul Domnul Dumnezeu. «Dumnezeul nostru nu este făcut de mîini omeneşti, ci mai curînd toate cele cîte sînt, sînt făcute de Mîinile Lui. Dumnezeii tăi, împărate, sînt lucrul închipuirii şi mîinilor oamenilor îndemînatici să le întruchipeze din piatră şi din lemn. Dacă ţi-ar lipsi aceşti meşteşugari, împărate, tu cu adevărat nu ai mai avea la ce să te închini». După ce Sfinţii Cosma şi Damian au făcut o minune chiar asupra împăratului, căci 1-au vindecat de o infirmitate gravă, împăratul şi-a proclamat credinţa în Hristos şi i-a eliberat pe sfinţii fraţi cu pace. Ei au continuat să-L slăvească pe Dumnezeu şi să vindece bolnavii, fiind slăviţi la rîndul lor din toate părţile de popor. Invidios pe slava lor, un anume doctor, care mai demult le fusese lor dascăl de medicină, i-a ademenit într-un munte, sub pretextul culegerii de ierburi de leac, şi i-a omorît cu pietre. Ei au luat cu cinste mucenicia pentru credinţa lor la anul 284. Pomenirea lor a rămas veşnică în Biserica lui Hristos de pe pămînt, iar sufletele lor sau strămutat în locaşurile cele cereşti ale Veşnicei împărăţii, în care se veselesc întru bucuria vieţii celei neîmbătrînitoare.

• Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Acest sfînt a fost un nobil din Constantinopol şi mare comandant de oşti în vremea împăratului Nichifor (802-811). Într-un război cu bulgarii împăratul a fost ucis, iar acest Petru, împreună cu cincizeci de generali şi nobili greci au fost luaţi prizonieri. Într-un chip minunat, Sfîntul loan Teologul 1-a eliberat pe Petru din acea temniţă. Văzînd această mare minune, Petru a dispreţuit toată slava cea lumească şi s-a retras la Muntele Olimp unde, sub povăţuirea Sfîntului loanichie cel Mare, s-a nevoit întru viaţa pustnicească timp de treizeci şi patru de ani. După moartea soţiei şi fiului lui, el s-a strămutat la Constantinopol unde a mai vieţuit încă opt ani întru post şi rugăciunie. El după aceea, la 865, a adormit întru Domnul, aflîndu-se întru al şaptezeci şi şaptelea an al vieţii lui pe pămînt.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Potitus

Acesta a fost un copil în vîrstă de treisprezece ani din insula Sardinia, care a luat schingiuiri pentru credinţa lui şi de la tatăl lui cel trupesc, şi de la persecutorii creştinilor care se aflau la putere. Lui Potitus i s-a tăiat capul sub domnia împăratului Antoninus, după ce mucenicul i-a vindecat-o şi i-a botezat-o pe fiica acestuia, Agnes.

Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Potitus

Tatăl pe tînărul Potitus îl întreabă :

«De-ţi este atît de adevărată credinţa,

Eşti gata să mori pentru ea?»

Fiul răspunde:

«Mîntuitorul a făgăduit

Că cei ce suferă pentru El încinşi sînt cu putere de sus,

Spre a putea îndura suferinţele.

Întru a Lui făgăduinţă eu cu adevărat nădăjduiesc.

Tată, Dumnezeul meu mare este, şi puternic,

Slăvit şi Minunat,

Viaţă şi Izvorul Vieţii.

El i-a ajutat lui David în război,

Cînd pe cumplitul Goliat l-a culcat la pămînt.

El va fi şi cu mine întru a mea suferinţă,

Întru care spre amara moarte mă îndrept».

Cînd Gilas tatăl pre fiul lui aude,

El pare că bea dintru al adevărul vin,

Şi strigă:

„O ,bătrîn zadarnic ce sînt!

A anilor mei înţelepciune unde-i?

Iată că fiul meu cel copil îmi arată mie adevărul!»

Bătrînul Gilas Botezul primeşte,

Iar Potitus fiul, martiriul, în sînge.

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Cugetare

Prin pomenile şi rugăciunile pe care creştinii le fac pentru cei adormiţi ai lor, ei arată legătura dintre lumea aceasta şi cea care va să vină.

Biserica de pe pămînt [Luptătoare] şi Biserica cea din ceruri [Biruitoare] sînt Una şi Aceeaşi Biserică, un trup şi un suflet, aşa cum rădăcina de sub pămînt unul şi acelaşi trup îl formează cu trunchiul şi ramurile care se înalţă de la suprafaţa pămîntului.

Este de aceea uşor de înţeles cum se face că noi, cei de pe pămînt, primim ajutor de la sfinţii şi drepţii din Biserica cea Cerească, tot aşa cum cei păcătoşi ai noştri care au murit pot primi ajutor de la noi cei vii care ne rugăm şi facem pomeni pentru ei.

Sfintul Athanasie zice:

„Aşa cum se întîmplă cu vinul din butoi, care simte primăvara înflorirea viei şi fierbe, sporindu-şi tăria şi aroma, aşa se bucură, se curăţesc şi se îmbunătăţesc şi sufletele celor adormiţi ai noştri, cînd noi cei vii ne rugăm pentru ei, pomenindu-i la Jertfa Cea Fără de Sînge a Domnului”.

Sfîntul Efrem Sirul aduce acelaşi exemplu cu vinul şi via cînd zice :

«Astfel, cînd pînă şi în firea vegetală se vede atîta iubire şi unire, oare nu cu atît mai mult vor simţi cei adormiţi ai noştri iubirea, jertfa şi rugăciunile care le aducem pentru ei?»

Luare aminte

Să luăm aminte la tainica prefacere a apei în vin (loan 2: 1-11):

• La cum Domnul, la Nunta din Cana Galileii, a preschimbat apa în vin;
• La cum şi sufletul meu, cînd se cunună cu Dumnezeul Cel Viu, îşi preface apa cea trupească a lui întru băutură dumnezeiască.

Predică

Despre cum trebuie să ne bucurăm de Hristos – „Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme” (I Petru 1:6).

Astfel grăieşte Sfîntul Petru Apostol, a cărui viaţă a fost plină de multe feluri de ispite şi dureri.

Astfel grăieşte bărbatul care şi-a lăsat casă şi familie şi a urmat lui Hristos; care pentru dragostea lui Hristos a îndurat multe chinuri şi lipsuri : foamea, setea, temniţa, prigonirile din partea iudeilor de un sînge cu el, cele din partea păgînilor romani, a prorocilor mincinoşi, a sălbăticiei păgînilor cea de obşte; şi care la urmă a fost răstignit pentru Hristos, după ce a îndurat cu bucurie toate pentru dragostea Lui. Bărbatul care a suferit în viaţa lui cele mai teribile încercări şi chinuri pentru dragostea lui Hristos ne sfătuieşte şi ne îndeamnă să ne bucurăm întru El, astfel încît bucuria noastră să înghită toate suferinţele şi chinurile noastre, care în comparaţie cu ea, trebuie socotite mici.

Dar de ce, fraţilor, trebuie să ne bucurăm noi pururea în Hristos? Noi trebuie să ne bucurăm întru El pentru că El ne-a arătat realitatea celei mai mari şi mai frumoase nădejdi a omenirii. El ni L-a arătat nouă pe Cel Unul, Atotputernic, Atotînţelept şi Atotmilostiv Dumnezeu, Care ne-a dăruit nouă cinstea şi privilegiul de a ne numi fii ai Lui. El ne-a arătat nouă viaţa cea nepieritoare şi veşnică: viaţă de mii de ori mai bună şi neînchipuit mai bună decît această viaţă a noastră de pe pămînt. El ne-a arătat nouă împărăţia cea duhovnicească, împărăţia îngerilor şi a drepţilor, împărăţia a tot binele, a luminii adevărului şi dreptăţii. El ne-a arătat nouă şi ne-a descoperit care trebuie să fie scopul vieţii noastre pe pămînt, sensul tuturor eforturilor şi luptelor noastre întru această viaţă trecătoare. El ne-a descoperit nouă oceanul iubirii şi fericirii celei cereşti, faţă de care toate suferinţele, chinurile şi ispitele pe care le suferim în această viaţă sînt ca nişte stropi de apă murdară, care nu pot nicicum să întineze oceanul. O, fraţilor, mare este bucuria care ne aşteaptă! O, fraţilor, mic este preţul pe care Domnul ni-1 cere în schimbul acestei bucurii, în care se scaldă îngerii şi în care înoată drepţii! Nu ni se cere decît să împlinim cu gîndul, cuvîntul şi fapta puţinele şi scurtele Lui porunci!

O,  Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Izvorule Tainic al Bucuriei Vieţii, Cela Ce eşti bucuria şi slava noastră, lauda şi mulţumirea noastră! Pune Degetul Tău pe gurile noastre şi nu lăsa nici un strop de ispită a tristeţii să ne murdărească şi să ne otrăvească pre noi. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

   ACATISTUL Sfinţilor Doctori fără de Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică

  (1 NOIEMBRIE)
(sunt patronii căsniciilor creştine şi păzitorii armoniei în familie)

Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).

Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul, glas 1

    Doctorii cei întelepti ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugati-vă si acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuieste poporul Tău si tara aceasta si slobozeste sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu si ale Sfintilor Cosma si Damian, tămăduitorilor Tăi fără de arginti.
    Slavă..., si acum...
    Minunea minunilor văzându-o întru tine, ceea ce esti plină de dar, făptura se bucură, că ai zămislit fără sământă si ai născut în chip de negrăit pe Cel pe Care căpeteniile îngeresti a-L vedea nu pot. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

 

Condacul 1

   Fără de sfârsit este harul sfintilor pe care de la Hristos l-au luat. Pentru aceasta si moastele lor lucrează neîncetat cu dumnezeiasca putere. Si chiar numele lor numai fiind chemat, izbăvesc de boli de netămăduit. Prin acestia, Doamne, slobozeste-ne si pe noi de patimile trupesti si sufletesti, ca multumind, să strigăm: Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Icosul 1

   După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni s-a auzit ca un lucru de mirare viata tuturor sfintilor mucenici pentru că puterea Mântuitorului s-a făcut minunată întru ei. Dintre unii ca acestia au fost si sfintii tămăduitori Cosma si Damian, cărora le cântăm:

Bucurati-vă, căci v-ati născut în Roma cea veche din părinti evlaviosi;
Bucurati-vă, căci de ei ati fost învătati să fiti credinciosi;
Bucurati-vă, căci învătând mestesugul cel doctoricesc, ati tămăduit bolile si neputintele;
Bucurati-vă, căci milă având, prin punerea mâinilor ati vindecat suferintele;
Bucurati-vă, căci de la nimeni n-ati luat plată pentru tămăduiri;
Bucurati-vă, sfintilor compătimitori de suflete aflate în dureri;
Bucurati-vă, că la toate ati avut împreună ajutător darul lui Dumnezeu;
Bucurati-vă, că pentru El pe toti cei din dureri i-ati ajutat mereu;
Bucurati-vă, căci numai de o plată ati avut trebuintă;
Bucurati-vă, căci doreati ca cei suferinzi să se întărească întru credintă;
Bucurati-vă, voi care nu numai în Roma ati chemat la Hristos;
Bucurati-vă, că în cetăti umblând si miluind, voi ati fost de folos;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 2

   Pe lângă darul tămăduirilor primit de la Hristos, voi si popoarelor le faceti bine prin mare voastră milă. Căci averile mostenite de la strămosi la împărteati la săraci si neputinciosi. Pentru robii Tăi acestia Doamne, îti strigăm si noi: Aliluia!

Icosul 2

  Voi, flori înmiresmate de darul smereniei, când tămăduiati pe cei neputinciosi ziceati: „Noi numai mâinile le punem pe voi, căci cu puterea noastră nimic nu putem face. Toate le lucrează prin noi tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unul adevăratul Dumnezeu, în care de veti crede cu neîndoială, îndată veti fi sănătosi." Pentru aceasta vouă vă grăim:

Bucurati-vă, smeritii robi ai lui Hristos;
Bucurati-vă, fratilor care ati luptat prea frumos;
Bucurati-vă, pereche de crini cu mireasmă care aduce alinare;
Bucurati-vă, Sfintilor cu inimi de o noblete încântătoare;
Bucurati-vă, voi care pentru Domnul ati avut multă lucrare;
Bucurati-vă, albine zburătoare din floare în floare;
Bucurati-vă, suflete încărcate de lumină;
Bucurati-vă, raze purtătoare de aprinsa milă;
Bucurati-vă, stele strălucitoare pe un cer senin;
Bucurati-vă, harfe cu armonii dintr-un cântec lin;
Bucurati-vă, vase alese ale Duhului Sfânt;
Bucurati-vă, voi care frumos ati trăit pe pământ;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 3

  Trăind voi într-un sat oarecare din hotarele Romei si luminând pe toti din jur cu sfânta credintă, ati fost urâti de vicleanul diavol. Astfel, niste slujitori ai lui v-au pârât din pizmă la împăratul Carin, iar acesta trimitându-si slugile ca să vă caute, ati fost acoperiti prin credinciosi, de Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 3

  O, voi cei mult iubiti de crestinii pe care i-ati miluit, mai mult din silă decât de bunăvoie ati ascultat sfatul lor de a vă ascunde de cei ce vă căutau, căci voi vrând pentru Hristos a vă da în mâinile lor, cu greutate v-ati supus vrerii lor, de aceea si noi vă cântăm:

Bucurati-vă, ostasi curajosi ai împăratului Nebiruit;
Bucurati-vă, căci în pesteri v-au ascuns cei ce v-au iubit;
Bucurati-vă, căci acei ostasi pe alti oameni de vază i-au înlăntuit;
Bucurati-vă, căci aceasta aflând, după ei, din pesteră iesind, ati fugit;
Bucurati-vă, că în mâinile lor de voie v-ati dăruit;
Bucurati-vă, că împăratul Carin v-a întemnitat si păzit;
Bucurati-vă, voi care la judecată de el ati fost mustrati si vrăjitori socotiti;
Bucurati-vă, fiindcă zeilor Romei voi niciodată n-ati voit să slujiti;
Bucurati-vă, căci cu o gură voi amândoi ati grăit;
Bucurati-vă, căci împăratul a auzit; „Noi pe nici un om n-am înselat si rău noi n-am uneltit!";
Bucurati-vă, Sfintilor plini de credinta si dragoste adevărată;
Bucurati-vă, curajosilor mucenici cu bărbătia neclătinată;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 4

  Astfel împăratul Carin auzea: „Cu puterea Mântuitorului Hristos, ce a zis: Pe cei bolnavi tămăduiti, pe cei leprosi curătiti si în dar ati luat, în dar dati!, noi pe neputinciosi fără plată îi tămăduim, căci sufletelor lor noi le slujim, si-n veacul viitor de la împăratul tuturor plată vom lua", Căruia si noi împreună cu voi îi cântăm: Aliluia!

Icosul 4

  Domnul a zis "Flămând am fost si Mi-ati dat să mănânc, am însetat si Mi-ati dat să beau, am fost gol si M-ati îmbrăcat", si noi, o, împărate, acestea ne sârguim a le împlini si zeilor tăi nici nu vrem a gândi să-i slujim; ci de voiesti împărate, noi îti punem înainte un sfat bun, adică să cunosti pe Unul si adevăratul Dumnezeu, Făcătorul tuturor, care răsare soarele si peste cei răi si peste cei buni, cu darul Căruia si noi vă cântăm:

Bucurati-vă, căci ati zis: „Aceluia să-I slujesti îti dorim împărate, depărtându-te de idoli";
Bucurati-vă, iubitorilor desăvârsiti ai vrăjmasilor uneltitori de chinuri;
Bucurati-vă, căci Carin vă îndeamnă să slujiti zeilor;
Bucurati-vă, căci umplându-vă de Duhul Sfânt, l-ati înfruntat înspăimântător;
Bucurati-vă, căci l-ati certat să fie rusinat cu zeii lui;
Bucurati-vă, căci atunci s-a arătat puterea Domnului;
Bucurati-vă, că fata lui la spate s-a sucit si grumajii i s-au întepenit;
Bucurati-vă, căci toti cei de fată au înlemnit;
Bucurati-vă, căci ei au strigat: „Mare este Dumnezeul crestinilor!";
Bucurati-vă, căci afară de Dânsul nu este altul mai înfricosător;
Bucurati-vă, fiindcă atunci multi au crezut, urmându-vă credinta;
Bucurati-vă, căci si împăratul vă ruga să-i tămăduiti neputinta;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 5

  „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul crestinilor, o, împărate, care si-a dat viata si împărătia?" ziceau sfintii. Ci cunoaste si crede într-insul cu toată inima ta, ca să te tămăduiască pe tine. Iar el cutremurându-se a zis: „Cred în Tine, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, miluieste-mă pe mine si nu pomeni nestiinta mea cea dintâi", Căruia si noi îi cântăm: Aliluia!

Icosul 5

  Acestea zicând, i s-au îndreptat grumajii si fata i-a venit din spate la loc. Si ridicându-se din locul său, a îngenuncheat, ridicând mâinile la cer, si multumea grăind: „Binecuvântat esti Hristoase Dumnezeule cel adevărat, care m-ai adus din întuneric la lumină prin acesti sfinti ai Tăi", cărora le grăim:

Bucurati-vă, căci prin dragoste si credintă pe împăratul l-ati căstigat;
Bucurati-vă, căci mult popor atunci s-a îndreptat;
Bucurati-vă, că aflând consătenii de biruinta voastră, v-au întâmpinat;
Bucurati-vă, fiindcă crestinii se veseleau împreună cu voi slăvind pe Domnul Hristos;
Bucurati-vă, căci smerindu-vă mai mult decât ei, laude în inimi I-ati adus;
Bucurati-vă, căci prin sate din nou voi ati început a umbla;
Bucurati-vă, căci oameni si dobitoace prin voi se vindecau;
Bucurati-vă, osârduitori neobositi;
Bucurati-vă, tămăduitorilor de toti iubiti;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 6

  Dorind Hristos sufletele voastre curate, a voit a vă arăta pe voi biruitori asupra lui Veliar cel ucigător de suflete si pururi rău făcător, ca astfel si prin voi să se arate nebiruita slava Sa, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 6

  Nesuferind bunul vostru nume, un doctor din părtile acelea, inspirat de cel rău, a uneltit uciderea voastră. El, mintind că doreste a aduna plante de leac, v-a luat la munte pe voi, cărora vă cântăm:

Bucurati-vă, căci despărtindu-vă el pe voi, v-a amăgit;
Bucurati-vă, căci, a vă omorî, el a voit;
Bucurati-vă, căci deosebit pe voi cu pietre v-a ucis;
Bucurati-vă, căci nevinovati pentru Hristos voi v-ati stins;
Bucurati-vă, că trupurile voastre lângă un izvor au fost ascunse;
Bucurati-vă, căci el arăta limpede inimile voastre bune;
Bucurati-vă, căci cununa muceniciei de la Domnul ati primit;
Bucurati-vă, voi care ca Stefan, în Ierusalim v-ati sfărsit;
Bucurati-vă, că la ceruri v-ati mutat alături de Cel pe care L-ati slujit;
Bucurati-vă, în Domnul, pe Care cu toata inima L-ati iubit;
Bucurati-vă, gândindu-vă si la noi cei ce vă cinstim;
Bucurati-vă, rugându-vă pentru noi, cei ce de voi ne amintim;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 7

  La pomenirea sfintilor fără de arginti toti să alergăm, din inima curată si din cunostintă lămurită strigând: Bucură-te, doime tămăduitoare a bolilor, căci ati primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, Căruia cu voi îi strigăm: Aliluia!

Icosul 7

  Păzind poruncile Domnului si prea întelepteste tăind boala iubirii de arginti, tămăduiti neputintele noastre, căci în dar luând, vă rugăm, în dar dati-ne nouă, celor ce cu dragoste în această zi a prăznuirii voastre vă cântăm:

Bucurati-vă, ajutătorii si tămăduitorii sufletelor celor ce vă iubesc;
Bucurati-vă, cununa laudelor celor ce vă prăznuiesc;
Bucurati-vă, vă aducem de ziua voastră;
Bucurati-vă, este astăzi pentru voi lauda noastră;
Bucurati-vă, voi ce mult L-ati iubit pe Domnul;
Bucurati-vă, căci ati cunoscut ce înseamnă omul;
Bucurati-vă, fiindcă sufletele le-ati pretuit din dragoste pentru Iisus;
Bucurati-vă, căci viata voastră întreagă I-ati adus;
Bucurati-vă, stâlpii curcubeului ceresc;
Bucurati-vă, desăvârsire adâncă a omului pământesc;
Bucurati-vă, inimi pline de dar ceresc;
Bucurati-vă, pereche de îngeri ce nouă acum ne slujesc;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 8

  Măcar că nu avem dragostea si credinta voastră, dar vă rugăm pliniti silinta noastră, a celor ce vă cerem ajutorul, ca prin mijlocirea la tronul lui Dumnezeu, împreună cu voi să cântăm acum si în veacul viitor: Aliluia!

Icosul 8

   Prin virtutile cele prealuminate arătându-vă, fericitilor, sălas Dumnezeiescului si Atotlucrătorului Duh, cu cercetările voastre arătati-ne nouă, mănăstirea aceasta, casă si noian de tămăduiri dumnezeiesti, ca multumindu-vă să strigăm:

Bucurati-vă, îngeri ceresti si pământesti;
Bucurati-vă, voi ce acum sunteti fericiti;
Bucurati-vă, căci noi, dorind de voi, vrem să fim miluiti;
Bucurati-vă, sfesnice de lumină încântătoare;
Bucurati-vă, încălzitori de cugete si inimi iubitoare;
Bucurati-vă, rugând pe Domnul pentru a noastră mântuire;
Bucurati-vă, risipitori de patimi din suflete aflate în robie;
Bucurati-vă, voi cei ce v-ati arătat tuturor luminati;
Bucurati-vă, căci de Sfânta Treime ati fost înăltati;
Bucurati-vă, căci noi vă fericim după datorie;
Bucurati-vă, că rugăciunile voastre pentru noi le dorim până în vesnicie;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 9

  Toti să dăntuim duhovniceste mărind pe Cosma, cugetătorul de Dumnezeu, si pe Damian, pururi rugătorul, doimea cea cinstită care prin fapte bune au slăvit pe Stăpânul a toată lumea, Dumnezeu, Domnul si Mântuitorul nostru, cântând: Aliluia!

Icosul 9

  Veniti, cu credinta să vedem în ziua de astăzi izvorul care izvorăste râuri de minuni, si cu veselie împreună Domnului să strigăm: Minunat esti Dumnezeule, Cel ce faci negrăite minuni pe pământ prin robii Tăi Cosma si Damian, cărora le cântăm:

Bucurati-vă, căci astăzi este prăznuirea voastră;
Bucurati-vă, căci si noi după datorie vă dăruim dragostea noastră;
Bucurati-vă, sfintilor doctori fără asemănare;
Bucurati-vă, bolilor noastre dându-le vindecare;
Bucurati-vă, luminătorii ortodoxiei;
Bucurati-vă, surpătorii mândriei;
Bucurati-vă, trandafiri ai seninătătii;
Bucurati-vă, fântâni ale vietii;
Bucurati-vă, că oamenilor le dati ajutor;
Bucurati-vă, că fiind chemati, voi veniti lin si usor;
Bucurati-vă, potire îndestulate;
Bucurati-vă, moaste de sfinti înmiresmate;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 10

  Astăzi împreuna se bucură cu noi, doctorilor, întru pomenirea voastră, îngerii, dumnezeiestii Apostoli, Proorocii, Cuviosii si toti dreptii, împreună cu care întru bucurie v-ati sălăsluit, pentru lume rugati-vă Domnului cântând: Aliluia!

Icosul 10

  Doime dumnezeiască de lumină strălucitoare, cei fără de arginti, purtători de Dumnezeu preacinstiti, cereti iertare de greseli, îndreptare vietii si scăpare de toate cele rele pentru cei ce vă laudă pe voi totdeauna zicând:

Bucurati-vă, locasuri curate ale luminii;
Bucurati-vă, torente ale milostivirii;
Bucurati-vă, cascade vărsătoare de har;
Bucurati-vă, căci aveti dragoste plină de jar;
Bucurati-vă, săgeti pătrunzătoare;
Bucurati-vă, limanuri izbăvitoare;
Bucurati-vă, alungătorii demonilor;
Bucurati-vă, stâlpii desăvârsirilor;
Bucurati-vă, cuptoare încinse ale credintei;
Bucurati-vă, căci în voi s-a copt pâinea vointei;
Bucurati-vă, câmpii îmbietoare;
Bucurati-vă, lanuri pline de soare;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 11

  Cu picăturile voastre cele de la Dumnezeu lucrătoare, întinăciunea noastră sufletească o spălati si depărtati bolile cele de durere, Sfintilor, împrăstiind pornirile demonilor, ca niste ocrotitori si tămăduitori ai nostri, ca împreună cu voi să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 11

  Cu cununa împărătiei Tale Hristoase, si cu stema luminată ai împodobit cu bunăcuviintă pe cei ce au iubit strălucirea cea nemăsurată a frumusetii Tale. Iar credinciosilor, pe acestia i-ai arătat făcători de minuni, cărora le cântăm:

Bucurati-vă, vlăstare de virtute înăltătoare;
Bucurati-vă, perle mult strălucitoare;
Bucurati-vă, flori aducătoare de mireasmă dintr-o zi senină;
Bucurati-vă, sfintilor plini de lumină;
Bucurati-vă, icoane împodobite cu mirul minunilor;
Bucurati-vă, voi mult nevoitorilor;
Bucurati-vă, căci viata lui Hristos ati închinat;
Bucurati-vă, căci voi, Lui negresit i-ati urmat;
Bucurati-vă, că poruncile Lui v-ati sârguit să le-mpliniti;
Bucurati-vă, voi cei blânzi si smeriti;
Bucurati-vă, triluri încântătoare;
Bucurati-vă, primăveri surâzătoare;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 12

  Ca doi îngeri strălucitori luminati pământul, fiind miscati de Duhul Sfânt, o, purtătorilor de Dumnezeu. Toată făptura înconjurati, pe cei din patul durerilor cercetând si din nevoi îi ridicati, ca prin voi si ei să cânte Domnului: Aliluia!

Icosul 12

  O, cât este de uimitoare această biserică a Sfintilor celor fără de arginti, către care venind voi, săvârsiti lucruri si semne înfricosătoare, tămăduitorilor! Pentru aceasta adunându-ne astăzi, vă lăudăm pe voi cu mare glas cântând:

Bucurati-vă, mugurii vitei adevărate;
Bucurati-vă, cu sfintii în cântări neîncetate;
Bucurati-vă, doxologie armonioasă;
Bucurati-vă, de scăpare, a noastră casă;
Bucurati-vă, ochii cei vărsători de lacrimi;
Bucurati-vă, izbăvitori din aprinse patimi;
Bucurati-vă, mană pe pământ căzută si de oameni culeasă;
Bucurati-vă, călăuzitori spre patria cerească;
Bucurati-vă, vulturii iubirii desăvârsite;
Bucurati-vă, zburători în zări nesfârsite;
Bucurati-vă, Cosma si Damiane, Sfintilor doctori fără de arginti!

Condacul 13

  Măcar că nu suntem vrednici a deschide gurile noastre, să cerem mila pentru bolile cele sufletesti si trupesti, care s-au abătut asupra noastră din cauza multimii fărădelegilor făcute. Dar arătându-ne multumitori, Doamne, căci ne-ai adus pănă în clipa de fată, împreună cu Preacurata Fecioară Maria si alesii Tăi Cosma si Damian, Te rugăm si Te chemăm pe Tine, Duhule al Adevărului, vino si mângăie inimile si sufletele noastre, ale celor ce cu dragoste strigăm: Aliluia!

(Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, ...) si Condacul 1 ( Fără de sfârsit este harul sfintilor pe care de la Hristos l-au luat, ...).