Sinaxar 4 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.

Sfântul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660.  Cel care avea sa fie numit "cel mai armonios dintre melozi" s-a aflat  fara grai in primii sapte ani ai vietii sale. Scapat de aceasta infirmitate prin Sfânta Impartasanie, arata incepind de atunci un talent de exceptie, in special in arta vorbirii intelepte si a studiului Sfintei Scripturi. Parintii sai il incredintara ca  slujitor bisericii Invierii la Ierusalim (dupa unii ar fi devenit calugar la Saint Sabas, unde a si studiat) iar cel care se afla in tronul patriarhal, Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual.  Intuise in el asemenea calitati incit voia sa il pregateasca drept succesor al sau si il numi, in ciuda vârstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dându-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti. In aceasta calitate, la putin timp de la  cel de-al Saselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrâni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestându-si adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim,  ocupata in vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita decât un singur reprezentant la Sinod).

Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfântul Andrei ramase in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramâna multa vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mântuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de  responsabil al orfelinatului Sfântul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios.  Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta la conducerea acestor institutii de binefacere,  pe care le dezvolta si le transforma in ostrov al mântuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la practicarea virtutii. Reusi atât de bine in aceasta sarcina, incât in 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dându-i drept misiune sa anuleze hotarârile celui de-al Saselea Sinod si sa reânvieze erezia monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfântul Andrei trebui sa incuviinteze toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua vointe ale lui Hristos.

Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfântul Pastor isi incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina primitori ai  harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit, nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice.

El este in special autorul Canonului celui Mare care, cântat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rândul  credinciosilor la mântuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei", sfântul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptând la portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca - recapitulând prin  viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post si rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mântuitorul intregii omeniri.

In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfântul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne,  in amintirea acestei  renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrâni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu mâinile lui si procurând tuturor  minunata mângâiere prin cuvintele sale.

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfântul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformându-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere. 

Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea.  Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facând escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maica Sfântului Simeon, celui din muntele minunat.

Cuvioasa Marta petrecând cu tot felul de fapte bune, si având multa credinta spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dânsa mai înainte de savârsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutându-se de la cele pamântesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facându-i sa se bucure si spunându-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea întru lumina si în bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfantului Andrei Rubleov, iconograful.

Icoane de Andrei Rubelov pe situl Adevar-Ortodox.

Tot în aceasta zi, pomenirea chinuirii Sfântului sfintitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Donat, episcopul Leviei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiprila, care, strujita fiind, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea de minuni, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Teofil, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Andrei, Episcopul Cretei (Criteanul)

Sfîntul Andrei acesta s-a născut la Damasc din părinţi creştini, şi a fost mut pînă la vîrsta de şapte ani. Cînd părinţii lui 1-au dus la sfînta biserică şi 1-au cuminecat cu Sfintele lui Dumnezeu Taine, copilul a început să vorbească. Iată puterea Sfintei împărtăşiri! La vîrsta de paisprezece ani, Andrei a mers la Ierusalim şi s-a îmbrăcat în îngerescul chip în lavra Sfîntului Sava cel Sfinţit. Cu priceperea şi cu nevoinţele el i-a întrecut pe mulţi dintre părinţii cei bătrini. fâcîndu-se lor pildă. După o vreme a devenit secretarul particular al patriarhului, la a Patriarhului dorinţă şi alegere. Apoi, în vremea domniei împăratului Constantin al IV-lea, s-a convocat Sinodul al Şaselea Ecumenic la Constantinopol, spre a curaţi biserica de erezia monotelită, care zicea cum că Domnul nostru Iisus Hristos ar avea doar o singură voinţă, cea dumnezeiască, iar nu două, şi dumnezeiască şi omenească.

Patriarhul Ierusalimului Theodor, neputînd călători el însuşi la Constantinopol, 1-a trimis în locul lui pe Andrei acesta, secretarul lui particular, care la acea vreme era arhidiacon. Acolo slăvitul Andrei a strălucit cu lumina darurilor cea dăruită lui de Domnul: cu rivna lui pentru Sfînta Credinţă, cu marea lui înţelepciune şi dreaptă socoteală, cu darul frumoasei vorbiri şi al elocinţei. Bine luptînd pentru Sfînta Ortodoxie, d s-a întors apoi la Ierusalim, la chemarea sa arhidiaconească. După o altă vreme, Sfîntul Andrei a fost ridicat şi intronizat Episcop al Cretei. El a fost un întîistătător foarte iubit de popor. Sfîntul Andrei a fost un zilot al Ortodoxiei, un luptător neînduplecat contra tuturor ereziilor. El a făcut minuni cu rugăciunea, între care s-a numărat şi alungarea saracinilor din Insula Creta.

Sfîntul Sfinţit Andrei a alcătuit multe cărţi de învăţătură, cîntări şi canoane, între care renumit în toată Creştinătatea este Canonul cel Mare carele se cîntă în Sfîntul şi Marele Post, în joia din Săptămîna a Cincea. Astfel era înfăţişare lui, încît "văzînd a lui faţă şi auzind ale lui cuvinte cele ca mierea curgătoare, oamenii se bucurau şi îşi îmbunătăţeau viaţa." La sfîrşit, pe cînd se întorcea dintr-o călătorie la Constantinopol, Sfîntul Andrei şi-a prorocit propriul lui sfîrşit, care avea să fie mai înainte de a ajunge în Insula Creta. Sfîntul lui suflet s-a înălţat la Domnul pe cînd corabia în care se afla plutea pe lîngă Insula Mitilene. Astfel şi-a încheiat alergarea cea pămîntească acest mare luminător a Bisericii, carele s-a strămutat la locaşurile cele cereşti ale împărăţiei lui Hristos Dumnezeu la anul 712 de la întrupare.

Pomenirea Sfintei Cuvioase Marta

Această Sfînta Marta a fost mama Sfîntului Simeon de la Muntele Minunat (prăznuit la 24 mai). Arzînd cu tot sufletul de dragostea lui Dumnezeu şi credinţa cea întru El, ea nu a voit să se gîndească la căsătorie. Cînd părinţii ei au logodit-o cu un tînăr, Marta s-a gîndit să părăsească în taină casa părinţilor ei şi să fugă în pustie. Dar ei i s-a înfăţişat Sfîntul Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, care a sfătuit-o să împlinească dorinţa părinţilor ei şi să se căsătorească, ceea ce Marta a împlinit. Din această nuntă s-a născut minunatul Sfînt Simeon, marele nevoitor din Muntele Minunat.

Sfînta Marta a avut pururea obiceiul de a se scula la miezul nopţii pentru a-şi aduce rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. Ea pururea miluia săracii, cerceta orfanii, slujea bolnavilor. Cu un an mai înainte de sfînta ei adormire, ea a văzut mulţime de îngeri cu luminări în mîini, şi a aflat de la ei despre cînd va fi ceasul ieşirii ei. Auzind aceasta, Marta s-a închinat mai cu dinadinsul postului şi rugăciunii, şi cu mai mare rîvnă faptelor ei celor bune. Ea a adormit cu pace la anul 551 după Hristos, şi a fost îngropată la piciorul stîlpului pe care s-a nevoit fiul ei, Stîlpnicul Simeon. După fericita ei adormire, ea a venit de multe ori la cei bolnavi şi suferinzi, povăţuindu-i ce să facă. Cea mai mare minune a ei care s-a însemnat a fost aceea cînd s-a înfăţişat înaintea stareţului mînăstirii în care se afla Simeon.

După adormirea Cuvioasei Marta, stareţul a aşezat o candelă la racla ei, cu făgăduinţa ca această candelă să nu fie lăsată niciodată să se stingă. Dar după o vreme, din trîndăvia oamenilor, candela s-a stins. Atunci stareţul s-a îmbolnăvit, iar Sfinta a venit la el şi i-a zis: "Pentru ce nu păstrezi candela aprinsă la mormîntul meu? Să cunoşti, sfinţite părinte, că nu eu am nevoie de candelă pururi nestinsă din partea oamenilor, căci fost-am aflată vrednică înaintea lui Dumnezeu, Lumina cea Cerească şi Veşnică; ci oamenii au pururea nevoie să păstreze aprinsă candela la mormîntul meu. Căci aşa făcînd, ei mă silesc ca pururea să mă rog înaintea lui Dumnezeu pentru ei.» Vădit este aşadar, că scopul pentru care noi ne rugăm sfinţilor este acela de a-i sili mereu, ca pe unii care sînt mai vrednici decît noi, să se roage pururea lui Dumnezeu pentru mîntuirea sufletelor noastre.

Cîntare de laudă la Dumnezeiasca Purtare de Grijă a lui Dumnezeu

Minunat este Domnul întru a Sa Purtare de Grijă,

El glas limpede i-a dat lui Andrei, cel mai înainte mut.

Elpre cel mut l-a făcut trîmbiţă a Lui cu totul de aur,

Precum demult pre Saul facutu-l-a Bisericii Lui stîlp.

Zadarnic voit-a Marta de cununie să fugă;

Ea voii lui Dumnezeu cu adevărat s-a plecat.

A lui Dumnezeu Purtare de Grijă

Pre Marta, şi nevrînd, spre cununie o a îndreptat;

Dumnezeiască lucrare a fost aceasta:

Prin astă cununie, Sfînt lui Dumnezeu

şi oamenilor s-a născut.

Oricine dăruieşte lui Dumnezeu, dăruieşte Celui Mai Bun,

Si a sa neştiutoare voie o supune

Voii lui Dumnezeu.

Fiul meu, nimic să nu plănuieşti fără Domnul,

Altminteri ale tale planuri rămînfară rod.

Cunoaşte că toate ale vieţii tale căi şi doriri

In mîna Lui sînt, ale Domnului Făcătorul.

Ale Lui sînt culmile înalte şi adîncurile,

Ale lui stihiile, temeliile şi munţiipămîntului.

Al Lui este trupul şi al Lui sufletul,

Si duhul celor cîte sînt, cu podoaba lor.

Intru a Sa arie, şi cu a Sa seceră,

A cui voie vom împlini, dacă nu a Lui?

Cugetare

Dacă viaţa ta întreagă ţi-a trecut lin şi fără griji, atunci cu adevărat trebuie să ţi-o plîngi cu amar. Căci şi Sfînta Scriptură şi trăirea omenească afirmă ca şi cu o gură că nimeni nu lasă nimic de valoare în urma lui pe acest pămînt, sau slăvit în ceruri, care să nu fi fost împlinit întru trude şi suferinţe de toată vremea.

Dacă însă viaţa ta toată s-a scăldat în sudori şi în lacrimi de dragul adevărului şi dreptăţii, atunci bucură-te şi te veseleşte, căci plata ta va fi cu adevărat mare în ceruri.

Niciodată să nu cedezi gîndului nebun cum că Dumnezeu te-a părăsit. Dumnezeu cunoaşte cu de-amănuntul cît poate îndura fiecare şi care sînt măsurile suferinţelor şi durerilor fiecăruia. Sfîntul Nil Sorski zice: «Dacă pînă şi cel mai neînvăţat om cunoaşte bine cît poate duce calul, cît măgarul, şi cît cămila, şi le încarcă pe fiecare după puterea ce o are, dacă orice olar ştie cît să lase oalele la ars în cuptor, încît să fie vase bune pentru trebuinţele oamenilor, oare nu cu atît mai mult ştie Domnul care este măsura ispitelor pe care le poate îndura orice om astfel încît să fie aflat vrednic de a intra întru împărăţia Cerurilor?

Luare aminte

Să luăm aminte la toate minunile pe care le-a lucrat Dumnezeu prin mîinile lui Moise şi Aaron în pămîntul Egiptului (Ieşirea 7-10):

• La cît de mari şi de înfricoşate au fost acele minuni;

• La cum inima lui Faraon a rămas împietrită înaintea tuturor acestor înfricoşate minuni;

• La cum şi inima mea stă împietrită înaintea minunilor lui Dumnezeu, pe care El le lucrează în viaţa mea şi a celor din jurul meu, şi cum eu cel dintîi am nevoie să-mi plîng păcatele mele cu amar, mai înainte ca să piară ticălosul meu suflet şi să meargă la chinul cel veşnic.

Predică Despre mîntuirea sufletului ca răsplată a credinţei

Dobîndind răsplata credinţei voastre, mîntuirea sufletelor (I Petru 1:9).

Fraţilor, care este răsplata credinţei? Ea este mîntuirea sufletului. Dar care este scopul credinţei? El este mîntuirea sufletului. Şi care este rodul credinţei? El este mîntuirea sufletului. Prin urmare, noi nu căutăm să dobîndim credinţa pentru ea însăşi, ci pentru răsplata mîntuirii sufletului pe care ea ne-o aduce.

Nimeni nu se osteneşte călătorind de dragul nevoinţelor călătoriei, ci de dragul fericirii care ştie că îl aşteaptă la capătul drumului. Nimeni nu aruncă funia de salvare la apă de dragul aruncării funiei, ci de dragul celui care se îneacă, şi pe care vrea să-l salveze. Dumenezeu ne-a dăruit credinţa ca pe un drum, la capătul căruia El însuşi ne întîmpină, cu cununa mîntuirii sufletelor noastre. Si ca şi pe o funie, Dumnezeu ne aruncă nouă, celor care ne înecăm, puterea credinţei, spre a ne putea salva cu ea din marea păcatelor, ignoranţei şi viciilor.

Acesta este scopul credinţei. Oricine cunoaşte preţul sufletului omenesc va recunoaşte că nu există nimic pe lume mai necesar şi mai binefăcător decît credinţa. Neguţătorul de pietre preţioase, care îşi depozitează comoara în vase anume de pămînt, îşi duce vasul cu grijă, ascunzîndu-1 de ochii oamenilor şi pururea veghind asupra lui. Oare pentru vasul cel de lut se teme negustorul? Nu, ci el se teme pentru comoara pe care o păstrează în el. Toată viaţa noastră pămîntească nu este decît un vas de lut care ascunde comoară de mare preţ. Comoara aceasta de mare preţ este sufletul. Vasul e din pămînt ieftin, dar conţinutul lui este foarte scump.

Mai întîi, omul trebuie să aibă credinţă în marele preţ pe care îl are sufletul lui; al doilea, omul trebuie să creadă marea strălucire şi adevărata viaţă pe care o va avea acest suflet în împărăţia lui Dumnezeu; al treilea, el trebuie să creadă în Domnul Dumnezeu Cel Viu, Care pururea aşteaptă întoarcerea sufletului nostru la El, Cel Care ni 1-a dăruit; şi al patrulea, omul trebuie să creadă pericolului care îl paşte pe suflet de a se pierde în această lume. Oricine are credinţă în aceste patru lucruri va şti cum să-şi păzească sufletul, şi va şti de asemenea că mîntuirea sufletului este scopul călătoriei lui pe acest pămînt, scopul credinţei lui, rodul vieţii lui, scopul existenţei lui terestre, şi îndreptăţirea tuturor suferinţelor îndurate de el în această viaţă.

Noi credem de dragul mîntuirii sufletelor noastre. Oricine are credinţă adevărată trebuie să ştie că scopul ei este mîntuirea sufletului. Cel care crede că scopul credinţei lui este altul decît mîntuirea sufletului lui nu are o credinţă adevărată, nici nu cunoaşte marea valoare a sufletului lui.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Preadulce, Cela Ce ne-ai dăruit nouă biruinţa şi strălucirea credinţei, întăreşte-o pre dînsa şi o ţine pururea întru noi, ca să putem sta neînfruntaţi înaintea Judecăţii Tale, cu suflete curate şi luminate,

Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

Pe cal și pe călăreț i-a înecat în Marea Roșie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt și a mântuit pe Israel, care cânta cântare de biruință.
Scuturând somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuți locaș luminat prin virtute, descoperitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta, te-ai și arătat dumnezeiesc locaș Stăpânului.
Fiind învățat de dumnezeiescul dar al Preasfântului Duh, împlinindu-ți canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos, lăudând-o cu vers bine întocmit, dumnezeiescule Andrei.
Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înțelepțește plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât sihăstrește, prin dragostea ta cea tare, ai cântat cântări dumnezeiești, Preînțelepte Andrei.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-n pe noi.
Fiul tău și Dumnezeu este cu adevărat Dorire și Dulceață și Plinirea bunătăților, Preacurată. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce cu credință aleargă acum către tine.

tropar - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Andrei, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 2-lea

Trâmbițând luminat dumnezeieștile cântări, cele cu dulceață, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu Lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andrei. Pentru aceasta, toți grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toți.

Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Criteanul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Prăznuiește astăzi întreaga creștinătate strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată latura creștinească; și se bucură, căci a dobândit vistierie mare, prin dumnezeieştile tale cântări și laude, Părinte Andrei, cele cu dulceaţă alcătuite. Pentru aceasta, toţi grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toţi, care cu mulțumire strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Icosul 1

Prin limba ta cea insuflată de Dumnezeu, Duhul Sfânt a grăit Bisericii lui Hristos, arătând credincioșilor în veci puterea mântuitoare a dreptei credințe, Andrei, părinte cuvioase! Pentru aceea, într-un cuget îți strigăm ție:
Bucură-te, păstor dumnezeiesc;
Bucură-te, ierarh atotînțelept;
Bucură-te, vlăstar de Dumnezeu sădit al Damascului;
Bucură-te, lauda dăruită de Dumnezeu insulei Creta;
Bucură-te, gură mișcată de Duhul Sfânt care ai izvorât învățături de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, liră bine viersuitoare a cântărilor de miere curgătoare;
Bucură-te, sfânt organ cu bună glăsuire al Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 2

Din patimi, din primejdii și nevoi, din tot felul de ispite, de boli și nenorociri, păzește-ne nevătămați cu rugăciunile tale, Andrei părinte. Și stând în ceruri împreună cu corurile cele netrupești ale sfinților, nu ne uita pe noi, cei care cu credință alergăm la tine, ca să te rogi către Domnul pentru noi, cei ce cântăm: Aliluia!

Icosul 2

Prin calda ta rugăciune și harul luminos, cu dragoste ai alcătuit stihirile de pocăință; vino și întru întâmpinarea rugăciunilor credincioșilor care se roagă ție cu credință și cer să îi izbăvești din felurite patimi și dureri, și din toată deznădejdea, din furtuna și toată nenorocirea, pe cei care aleargă la curată rugăciunea ta pururea și care te laudă pe tine așa:
Bucură-te, propovăduitor al pocăinței celei adevărate;
Bucură-te, dreptarul cuvioasei nevoințe;
Bucură-te, temelie neclintită a credinței;
Bucură-te, icoană a desăvârșitei petreceri;
Bucură-te, luminător al învățăturii celei duhovnicești;
Bucură-te, propovăduitor și cântăreț al pocăinței;
Bucură-te, călăuzitor inimilor și cugetelor tuturor credincioșilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 3

Te-ai arătat propovăduitor și cântăreț al pocăinței, călăuzind inimile și cugetele tuturor credincioșilor, ocrotitorule al celor ce se pocăiesc, lauda credincioșilor celor din Creta și întărirea lor, părinte. Mântuiește, sfinte Andrei, pe toți cei ce aleargă cu dor la acoperământul tău, ca la unul care ai dobândit har cu îmbelșugare de la Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul 3

Întărindu-ți pașii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vânturilor celor potrivnice. Pentru aceasta, strigăm către tine: 
Bucură-te, că în biserici și astăzi se cântă cântările tale, Sfinte;
Bucură-te, că ele străpung inimile tuturor credincioșilor și le veselesc;
Bucură-te, că noi, cântând cu evlavie Canonul tău cel Mare, nădejde dobândim;
Bucură-te, că prin el suntem aduși la pocăință cu multă străpungere;
Bucură-te, că pe tine, Sfinte Părinte Andrei, te fericim; 
Bucură-te, că ai lăudat pe Domnul Hristos și pe Născătoarea de Dumnezeu; 
Bucură-te, Andrei preaînțelepte, că îi veselești pe credincioși prin cântările  tale;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 4

Mare păzitor te-am dobândit pe tine noi, credincioșii, și la acoperământul tău alergăm, înțelepte, știindu-te pe tine ajutor și acoperitor, strălucind pe pământ cu feluritele tale minuni, Părinte, alungând întunericul patimilor și micșorând întunecarea demonilor. Pentru aceea, izbăvește-ne pe noi și ne ocrotește o, Andrei, cu rugăciunile tale către Domnul, căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Nu înceta, o, Părinte, să mijlocești către Domnul pentru noi, cei care pururea cerem ajutorul tău, căci ție ți s-a dat de la Dumnezeu să împlinești cererile credincioșilor. Drept aceea, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel care ne izbăvești din toată furtuna vieții și din toată întristarea;
Bucură-te, izbăvitorule din toată nenorocirea și nevoia;
Bucură-te, că ne ești sprijin tare atunci când ne rugăm ție;
Bucură-te, preacinstite Părinte, care liniștești în pace toată viața noastră; 
Bucură-te, ajutorul grabnic al celor ce te cinstim pe tine din tot sufletul și cerem mijlocirea ta;
Bucură-te,  cel ce cu înțelepciune ai păstorit turma ta cea din Creta;
Bucură-te, că ai dus-o pe aceasta la pășunea mântuirii; 
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 5

Cu canoanele și cântările tale, Sfinte Andrei, ai strălucit în Biserica lui Hristos și ai veselit inimile credincioșilor, chemat fiind să-i izbăvești grabnic pe cei ce sunt în primejdii și în tot felul de necazuri. Roagă-te, cuvioase Andrei Domnului, pentru noi care Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul 5

Toată dorirea ta punând-o în Domnul, te-ai făcut pe sineți, Părinte, organ al Duhului Sfânt: ai îndestulat pe săraci, ai tămăduit pe bolnavi, părinte orfanilor te-ai făcut, toată Creta ai umplut-o de minuni, fericite, și toată Biserica ai împodobit-o cu cuvintele și cu cântările tale; de aceea, ție îți cântăm, Părinte Andrei, unele ca acestea:
Bucură-te, prietenul cel adevărat întru Hristos;
Bucură-te, că ne pomenești și pe noi înaintea Lui, cei ce te cinstim pe tine;
Bucură-te,  că poți să ne ajuți pe calea mântuirii prin părinteasca ta purtare de grijă;
Bucură-te, cel care nu treci cu vederea pe cei ce ne rugăm ție din suflet;
Bucură-te, slobozitor din tot felul de dureri ale sufletului;
Bucură-te, că tu ești ocrotitorul nostru neadormit;
Bucură-te, doctor și tămăduitor al celor bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 6

Pe doctorul, pe ocrotitorul și izbăvitorul credincioșilor celor din primejdii, pe păstorul Cretei, pe Andrei cuvântătorul de Dumnezeu, să-l rugăm toți ca să fim izbăviți din chinuri, din rele întâmplări și din boli. Și astfel să putem cânta pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Arhiereu al Cretei, dar ocrotitor și mijlocitor al lumii ești, pentru aceea Biserica te laudă pe tine, Andrei. Cu rugăciunile și mijlocirile tale, izbăvești o, Părinte, din multe primejdii, sminteli și nenorociri pe cei ce cad la tine cu credință. Dăruiește-ne plinirea cererilor noastre prin purtarea ta de grijă părintească și păzește-i pe toți cei ce sărută sfântă icoana ta și îți cântă:
Bucură-te, cârmuitorul cel bun; 
Bucură-te, milostiv ierarh, ocrotitorul tuturor credincioșilor care se pocăiesc cu evlavie;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce se roagă ție cu credință;
Bucură-te, Arhipăstorule al Cretei, care tămăduiești  sufletele noastre;
Bucură-te,  acoperământ tare și păzitor al celor ce cântă Canonul cel Mare;
Bucură-te, fluierul dumnezeiesc al dreptei credințe; 
Bucură-te, psaltire desfătată a Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 7

Gândul tău fiind împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Părinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor, stea cu totul luminoasă, luminând totdeauna cu minuni, pe credincioşii care te laudă pe tine și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ai deschis vistieria cea bună a inimii tale și ai scos dintr-însa cuvinte bune, pline de darul Duhului Sfânt. Pentru aceea, cu înțelepciune, cu pricepere și cu dumnezeiască insuflare, ai alcătuit cărți prin care te-ai arătat ritor iscusit și sfințit cuvântător insuflat de Dumnezeu. Iar noi îți cântăm așa:
Bucură-te, timpan care dai sunet de dumnezeiască glăsuire;
Bucură-te, că ai lăudat strălucit pe Preacurata Maică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că a lăuda Sfânta și de viață făcătoarea Cruce a Mântuitorului te-ai învrednicit;
Bucură-te, că a lăuda încă și alte stăpânești praznice ai fost tocmit;
Bucură-te, că pe lângă acestea, a lăuda și pe unii sfinți ai ajuns;
Bucură-te, că ai alcătuit cu mult meșteșug în versuri și muzică multe canoane și tropare;
Bucură-te, că prin acestea  luminezi praznicele și îndemni pe creștini la pocăință, la dumnezeiasca veselie și bucurie;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 8

Nu numai cu cuvintele tale ai împodobit păstoria ta și ai veselit orice Biserică a creștinilor, ci și cu lucruri și cu isprăvi de mare cuviință. Iar noi cu mulțumire îți strigăm ție: Aliluia!

Icosul 8

Ca un ierarh dumnezeiesc, preafericite, luptându-te păstoreşte, ai alungat de la biserica strămoșească năvălirile vrăjmașilor răpitori, ca unul care porți numele bărbăţiei, Sfinte Andrei. Pentru aceea, noi îți cântăm:
Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne lăudăm acum cu învăţăturile tale;
Bucură-te, că ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, că luminându-te cu raza Dumnezeiescului Duh, preasfinţite, ai lăudat cetele sfinţilor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de pecetea vieţuirii sfinte, Părinte Andrei, grăitorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai avut cuvântul împodobit cu viaţa, arătându-te dreptar al teologiei celei adevărate;
Bucură-te, că prin cuvânt ne-ai descoperit slava Prealăudatei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 9

Ai purtat grijă de mireni, învățându-i să aibă dragoste și râvnă către Dumnezeu, iar nu către trup și către lume; să defaime dezmierdările cele lumești, iar poruncile lui Dumnezeu să le păzească și să se nevoiască pentru mântuirea lor. Pentru aceasta, pururea te lăudăm, Părinte Andrei, și lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Pe cei tineri îi înveți ca pe niște copii, iar pe cei bătrâni îi înțelepțești. Pe cei păcătoși îi întorci la pocăință și dai nădejde de mila lui Dumnezeu celor ce se pocăiesc. Îndemni la nevoințele faptelor bune pe cei ce se nevoiesc. Pe cei ce sunt luptați, îi ajuți; pe cei ce se află în primejdia căderii în păcat, îi sprijini; pe cei căzuți îi ridici. Pentru aceasta și noi îți strigăm:
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, că celor neputincioși le dai putere;
Bucură-te, celor întristați, mângâiere;
Bucură-te, celor deznădăjduiți, ridicare;
Bucură-te, văduvelor părtinitor;
Bucură-te, sărmanilor, tată; 
Bucură-te, celor săraci, vistierie; celor flămânzi, hrană și celor goi îmbrăcăminte; 
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 10

Precum Domnul se va face în veacul ce va să fie, lumină sfinților, viață, slavă, hrană, îmbrăcăminte și bucurie, tot în acest chip, prin viețuirea întru Hristos, te-ai făcut și tu, Sfinte Andrei, tuturor celor care aleargă la Dumnezeu. Pentru care noi cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Cei ce ne lăudăm acum cu învăţăturile tale şi ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cinstim pomenirea ta, Sfinte Andrei, Preafericite, strigând ție:
Bucură-te, preasfinţite;
Bucură-te, preaînţelepte;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, că ai stins tulburarea patimilor şi ai ajuns la viaţa nepătimirii;
Bucură-te, că ţi-ai luminat viaţa cu strălucirea faptelor;
Bucură-te, că acum se veseleşte Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tine, fericite;
Bucură-te, cântarea cea nouă în biserica cuvioşilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 11

Privind neabătut la înălțimea cunoașterii și scrutând adâncul fără fund al înțelepciunii, ai împodobit lumea cu învățăturile tale, părinte Andrei, pentru aceea, roagă-L pentru noi pe Hristos să se mântuiască sufletele noastre, ierarhule al Cretei, ca să cântăm așa: Aliluia! 

Icosul 11

Lipsindu-te de toată grija cea lumească, te-ai pătruns de dumnezeiasca cugetare, nevoindu-te cu postiri, cu privegheri și cu lacrimi. În acest chip s-a curățit trupul tău, s-a sfințit sufletul și s-a luminat mintea, și asemănându-te lui Dumnezeu, te-ai unit tăinuit cu Dânsul și ai dobândit arvuna bunătăților cerești. Pentru aceasta, îți strigăm:
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că ai ajuns la măsurile cele desăvârșite ale faptei bune;
Bucură-te, cel înțelepțit în lucrarea virtuților și în cuvintele insuflate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, părinte hrănitor al sărmanilor;
Bucură-te, cel vrednic de toate minunile;
Bucură-te, că ai ajuns mitropolit în vestita insulă a Cretei;
Bucură-te, că ai ajuns păstor și dascăl al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 12

Cu dumnezeiască cuviinţă rânduind faptele bunătăţii, Preafericite Andrei, ai lăudat nevoinţele sfinţilor Bisericii. Acum și noi îți înălțăm ție rugăciuni de laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Vestirea cuvintelor tale, frumuseţea şi curăţia dogmelor s-au răspândit peste tot pământul, Sfinte Andrei, Fericite. Pentru aceasta, cu diadema bunei cuviinţe te-a încununat Hristos, Împăratul tuturor, iar noi îți cântăm:
Bucură-te, înger pământesc care ne ajuți la dobândirea vieții celei veșnice;
Bucură-te, că îndulcindu-te întru unirea cea dumnezeiască, de strălucirea Luminii celei neajunse te-ai împărtășit;
Bucură-te, tăinuitorule al lucrurilor dumnezeiești;
Bucură-te, că păzeşti de primejdii acum, prin rugăciunile tale, pe cei ce cu dragoste şi cu râvnă săvârşesc sfinţită pomenirea ta;
Bucură-te, că te veseleşti în ceruri cu cetele celor fără de trup;
Bucură-te, căci te-ai arătat propovăduitor preaales al credinţei celei adevărate;
Bucură-te, grăitorule de cele descoperite ție de la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Condacul 13

O, Părinte Andrei, săvârşind astăzi sfinţită pomenirea ta, ca o zi de praznic plină de veselie, cu credinţă grăim ţie; cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi toţi de primejdiile vieţii și de uneltirile celui viclean, ca să putem cânta pururea: Aliluia! (de trei ori).

Apoi, Icosul 1

Prin limba ta cea insuflată de Dumnezeu, Duhul Sfânt a grăit Bisericii lui Hristos, arătând credincioșilor în veci puterea mântuitoare a dreptei credințe, Andrei, Părinte cuvioase! Pentru aceea, într-un cuget îți strigăm ție:
Bucură-te, păstor dumnezeiesc;
Bucură-te, ierarh atotînțelept;
Bucură-te, vlăstar de Dumnezeu sădit al Damascului;
Bucură-te, lauda dăruită de Dumnezeu insulei Creta;
Bucură-te, gură mișcată de Duhul Sfânt, care ai izvorât învățături de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, liră bine viersuitoare a cântărilor de miere curgătoare;
Bucură-te, organ sfânt cu bună glăsuire al Bisericii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc!

Condacul 1

Prăznuiește astăzi întreaga creștinătate strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată latura creștinească; și se bucură, căci a dobândit vistierie mare, prin dumnezeieştile tale cântări și laude, părinte Andrei, cele cu dulceaţă alcătuite. Pentru aceasta, toţi grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toţi, care cu mulțumire strigăm ție: Bucură-te, Părinte Andrei, om ceresc și înger pământesc! 

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

O, Părinte Andrei, vas ales al luminărilor celor de taină și al darurilor celor nematerialnice ale Mângâietorului ți-ai făcut sufletul prin viețuirea fără prihană, părinte, și ai strălucit în Biserică precum un soare luminos, luminând mulțimile credincioșilor cu razele virtuților și cu lumina învățăturilor și cu fulgerele laudelor duhovnicești și al cântărilor tale, ducându-ne pe noi la lumina cea adevărată a vieții celei în Hristos ca să ne facem și noi fii ai luminii. Te lăudăm pe tine, Cuvioase Andrei, ca pe un ierarh de un chip cu Dumnezeu și învățător al tainelor celor de sus și adevărat iconom al feluritului har al Duhului. Cine va putea spune învățăturile tale, ierarhe al Domnului, piatra de temelie a Cretei, Andrei, de Dumnezeu fericite? Căci ai răsunat ca o alăută și i-ai învățat pe toți să cinstească pe Hristos în două firi, ca Dumnezeu și om desăvârșit, pătimind cu trupul, dar cu dumnezeirea rămânând nepătimitor.

Părinte Andrei, tu ești țarina aleasă a sădirii lui Hristos, brazda multroditoare a arăturii Aceluia, pământul udat tainic cu tainicile picături ale dumnezeieștilor cuvinte, tu ești mlădița sădită de Dumnezeu a viței celei cuvântătoare a Bisericii care pârguiești strugurii copți ai propovăduirii, limba cea de Dumnezeu grăitoare, gura cea fără de tăcere a teologiei, tăblița scrisă de Dumnezeu a cereștilor cuvinte. Pentru aceea, și acum bucurându-ne, noi clerul, călugării și credincioșii, să te cântăm după vrednicie, izbăvește-ne de tot răul acestei vieți, învață-ne să ne pocăim și ajută-ne să dobândim smerenia și dragostea cea întru Hristos, Domnul nostru. Amin!