Sinaxar 3 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint, cubiculariul.

Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masa împaratului Traian (anul 108). Fiind pârât ca este crestin, a fost silit sa guste din jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a face aceasta, ci mai vârtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul si bagat în temnita. Acolo i s-a dat sa manânce numai din cele jertfite idolilor, dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramas postind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului.

Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie cel Mic, pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator în erezia sa. Dar nimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus în diptice numele Sfântului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tâlharescul lui Sinod. Si a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i sa anatematizeze pe începatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfântul Anatolie a urmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutat catre Domnul, lasând în locul sau pe Sfântul Ghenadie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si Golinduh.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu si Mochian.

Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecându-se, ci în fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia. Sfântului Mochian când era dus la moarte îi urmau femeia si copiii plângând, iar el îi sfatuia sa taca. Iar când Sfântului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa, fiind de fata, l-a primit în mâini. Si asa muceniceste savârsindu-si viata, au primit cununile muceniciei.

Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Mucenic lachint

Sfântul Iachint a fost cubicular al împăratului Traian [slujitor al meselor imperialei. El era tînăr cu vîrsta, iar în taină, creştin. Cu un prilej în care împăratul aducea necuratele lui jertfe idolilor, Iachint s-a ţinut departe, nevoind să vadă întinăciunea şi să fie silit să participe la ea. Din pricina aceasta el a fost acuzat şi adus în faţa împăratului la judecată, împăratul 1-a sfătuit să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor. Dar lachint nu s-a lăsat, ci a stat tare ca un diamant. El a zis: „Creştin sînt şi pre Hristos cinstesc. Lui mă închin, Lui singur îi aduc jertfă curată, însăşi viaţa mea." Bătut, scuipat, biciuit, sfîntul a fost apoi aruncat în temniţă. La porunca împăratului, lui nu i s-a dat nimic să mănînce, în afară de necuratele cărnuri jertfite idolilor. Sfântul lachint a refuzat spurcata hrană şi a murit în temniţă, după opt zile. Atunci paznicii temniţei au văzut în celula Sfântului lachint doi îngeri luminoşi. Unul a acoperit trupul mort al mucenicului cu veşmîntul lui cel strălucitor, iar celălalt i-a aşezat pe cap o cunună minunată, închisoarea toată s-a umplut de lumină şi de bună mireasmă. Tînărul Sfânt lachint a luat cu cinste cununa muceniciei şi s-a încununat cu veşnica slavă la anul 108.

Pomenirea Sfîntului Anatolie, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Anatolie a fost mai întîi presbiter [preot] în Biserica Alexandriei, iar după moartea Sfântului Patriarh Flavian, el a fost ridicat în scaunul patriarhal al Constantinopolului, la anul 449. In timpul arhipăstoririi lui, scaunul constantinopolitan a fost ridicat la aceeaşi cinste cu scaunul Romei, la Sinodul Ecumenic al Patrulea de la Calcedon, din anul 451. Sfîntul Patriarh Anatolie a luptat mult penru curăţia Credinţei Ortodoxe şi a luat suferinţe cumplite din mîna ereticilor, pînă la uciderea de către ei, la anul 458, în timpul împăratului Leon cel Mare. Sfântul Anatolie bine a păstorit Biserica Constantinopolitană timp de aproape nouă ani, strămutîndu-se la locaşurile cele cereşti, printre Sfinţiţii Ierarhi din împărăţia Cerurilor.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Alexandru

Sfântul Alexandru acesta s-a născut în Asia şi a fost crescut şi educat la Constantinopol. După încheierea studiilor, el s-a dedicat serviciului militar, devenind ofiţer. Citind în Sfînta Scriptură, el a ajuns la locul în care Mîntuitorul zice: Dacă voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi (Matei 19: 21). Aceste cuvinte au atins adînc inima lui Alexandru. Fără să mai aştepte, el s-a dus, a vîndut toată averea lui, a dat-o săracilor, şi s-a retras la pustie. După nevoinţe lungi şi dureroase întru curăţirea sufletului şi trupului, el a întemeiat Mînăstirea Achimiţilor [Neadormiţilor], care au rînduiala de a lupta pururea contra somnului, în biserica lor slujbele continuau neîncetat, zi şi noapte, fără întrerupere. Frăţia era organizată în două schimburi.

Fiecare schimb cunoştea exact care sînt ceasurile lui de zi şi de noapte, şi mergea în biserică spre a continua citirile şi cîntarile celor pe care îi înlocuiau. Neluînd nimic cu sine, Sfîntul Alexandru a călătorit mult prin părţile răsăritului, luminînd lumea cu Credinţa în Hristos, biruind pre eretici cu cuvîntul, lucrînd cu harul lui Dumnezeu multe şi mari minuni, şi îmbătrînind frumos întru slujba Lui. El la urmă şi-a sfîrşit alergarea pămîntească la Constantinopol, la anul 430, de unde sfintele lui moaşte s-au arătat slăvite şi făcătoare de minuni, vestind tuturor slava cu care Dumnezeu îi încununează pe Sfinţii Lui.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Isaia Pustnicul

Acest sfînt cuvios Isaia a dus viaţa tuturor neovinţelor în pustia egipteană numită Sketis, în veacurile al cincilea şi al şaselea. El este pomenit în cartea Sfinţilor Varsanufie şi Ioan (Răspunsul 249 şi altele) ca fiind bărbat de mare sfinţenie. El a scris multe învăţături pentru monahi şi sihastri. Din ele insă ne-au rămas foarte puţine, căci cele mai multe au fost distruse de musulmani.

Sfîntul Isaia zice: „Mintea, mai înainte de a se ridica din somnul trindăviei, împreună-vieţuieşte cu demonii." „Cununa tuturor faptelor bune întru aceasta stă: ca omul să-şi pună toată nădejdea în Dumnezeu, ca el să scape la ajutorul Lui o dată şi pentru totdeauna din toată inima şi din toată virtutea lui, ca el să se umple de milostivire către toţi, ca el să plîngă pururea înaintea lui Dumnezeu, cerînd de la El ajutor şi milostivire." Care este semnul, pentru un om, că păcatul lui a fost iertat? „Semnul că un anume păcat s-a iertat acesta este: că el nu mai generează nici o lucrare în inima omului aceluia, care 1-a uitat într-o asemenea măsură, încît în convorbiri cu alţii despre păcate similare, el nu mai simte nici o aplecare către el, ci mai curînd îl socoteşte ca pe ceva total străin lui. Acesta este semnul că păcatul i-a fost iertat desăvîrşit." Rugăciunea şi asceza deşarte sînt pentru omul care ascunde în sine răutate faţă de aproapele şi dorinţă de răzbunare. „Veghează din toată puterea ta ca nu cumva să rosteşti un anumit cuvînt cu buzele, şi alt cuvînt cu inima." „Cununa tuturor faptelor bune este dragostea; iar cununa tuturor patimilor este îndreptăţirea de sine a păcatelor."

Cîntare de laudă la Sfîntul Alexandru

Cuviosul Alexandru, Sfîntul lui Dumnezeu,

Templu a înălţat Celui Ce nicicîndNu Doarme,

Locaş sfînt, Mînăstire slăvită.

In ea Domnul este pururea slăvit,

In ea Lui pururea I se aduc laude neadormite,

Al ei nume peste veacuri pînă la noi a ajuns.

Da, temple neadormite ale noastre inimi

Să fie, întru care Toţi Sfinţii locuiesc.

întru ale noastre inimi noi pururi

Cuvine-se să aducem

Slavă neadormită lui Dumnezeu Celui Viu.

Rugăciunea întru ale noastre inimi

Neîncetat să bată,

Iar iubirea să lumineze cu flacără nestinsă.

Noi Duhului Sfînt Dumnezeu ne rugăm

Ca ale noastre inimi să le încălzească

Cu al Său har.

Noi Domnului Hristos Dumnezeu ne rugăm să sădească întru ale noastre inimi

Al Său cuvînt ziditor.

Noi sfinţilor îngeri ai lui Dumnezeu ne rugăm să privegheze în templul inimilor noastre

Noapte şi zi.

Piară păcătoşii şi să nu mai fie, ascundă-se veşnic

De la a Sfinţilor faţă,

Dintru templul inimilor noastre, noapte şi zi.

Noi Preasfmtei Născătoare de Dumnezeu ne rugăm să binecuvînteze

Tempul inimilor noastre

Cu miros de bunămireasmă.

Noi Sfinţilor Apostoli şi Tuturor Sfinţilor

Ai lui Dumnezeu ne rugăm,

Aleşilor Lui, Mucenicilor Lui, Sfintelor Fecioare

Care Lui viaţa şi-au închinat,

Sihastrilor ce s-au sfinţit în pustiile lumii.

Noi Domnului Hristos ne rugăm

Ca Veşnică Liturghie întru inimile noasre să slujească.

Noi Domnului Hristos înţelepciunea lui Dumnezeu ne rugăm

Ca Lui laudă veşnică neadormit să aducem.

Cugetare

Iubirea este atotputernică. Printre altele, ea mai are şi puterea de a uşura soarta păcătoşilor celor adormiţi. Biserica Ortodoxă adevereşte mereu aceasta, aducînd pururea jertfa de rugăciune şi milostenie pentru cei adormiţi. Bogată şi preabogată întru duhovnicie, Biserica ştie că rugăciunile şi milosteniile aduse ca din partea celor adormiţi de către cei vii îi ajută pe adormiţi în cealaltă lume. înaintea sfintei ei adormiri, Sfînta Anastasia Egumena (pomenită la 12 aprilie) a poruncit obştii surorilor ca timp de patruzeci de zile după adormirea ei să aştearnă în fiecare zi masă săracilor şi nevoiaşilor. Dar obştea a împlinit porunca numai de-a lungul a zece zile, şi s-a oprit. Atunci sfînta s-a înfăţişat din cealaltă lume înaintea surorilor, însoţită fiind de doi îngeri, şi le-a zis:

Pentru ce aţi călcat porunca mea? Să cunoaşteţi voi că timp de patruzeci de zile după adormirea sufletului, trebuie să se cheme în ajutor mila lui Dumnezeu pentru el, şi că aceasta se face prin milostenii şi prin rugăciunile aduse de preot la Nesîngeroasa Jertfa. Dacă omul care a murit a fost păcătos, el primeşte prin aceste jertfe de milostenie şi rugăciune iertarea păcatelor de la Dumnezeu, iar dacă el nu a fost păcătos, atunci prin ele Dumnezeu trimite ajutorul Său însuşi celui viu care aduce jertfa." Desigur că milosteniile şi rugăciunea care se au în vedere aici stau în legătură cu dragostea viilor pentru cei adormiţi ai lor. Cu adevărat, de mare ajutor sînt pentru cei adormiţi faptele de milostenie şi rugăciune aduse pentru ei de cei vii ai lor care nu iau uitat pe pămînt.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata prefacere a toiagului în şarpe, iar apoi a şarpelui în toiag (Ieşirea 4):

• La cum Domnul, Carele a zidit şarpele şi toiagul din ţărînă, puternic este ca pentru scopuri tainice să prefacă ceea ce este mort în ceva viu, iar ceea ce este viu, în ceva mort;

• La cum Domnul puternic este, după a mea credinţă şi rugăciune, să întoarcă şi pre al meu suflet la viaţă, care ce a fost uscat şi omorît cu păcatele.

Predică Despre bucuria credinţei în Hristos

Pe El, fără să-L fi văzut, II iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită (I Petru 1:8). Acestea sînt cuvintele Sfîntului Apostol Petru. El L-a văzut pe Domnul şi L-a iubit. El a privit la Domnul şi a crezut în El. Tocmai de aceea laudă el iubirea celora care nu L-au văzut pe Domnul, şi credinţa celor care nu L-au privit cu ochii lor. Domnul nostru însuşi zice: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut (Ioan 20:29). Fericiţi cei ce nu L-au văzut pe Domnul aşa cum L-a văzut apostolul, dar totuşi îl iubesc cu apostolică iubire. Fericiţi cei ce nu au privit la Domnul aşa cum a privit apostolul, dar totuşi cred în El cu a apostolului credinţă!

O, fraţilor, chiar dacă nu îl vedem pre Domnul, dar noi vedem totuşi lucrările Lui care au luminat toată istoria omenirii, de la un capăt la celălalt, şi au luminat fiecare lucru din zidire cu un înţeles al lui, duhovnicesc. Chiar dacă nu îl vedem pe Domnul aievea, dar noi vedem totuşi Slăvită Biserica Lui, cea zidită pe Scump Sîngele şi Preacurat Trupul Lui, şi pe sîngele a nenumăraţi Sfinţi şi Drepţi, a nenumărate suflete botezate întru Sfînt Numele Lui dintru toţi vecii. Chiar dacă nu îl vedem pre Domnul faţă către faţă, aşa cum L-au văzut apostolii, noi credem că El este în mijlocul nostru prin Sfîntul Trup şi Sfîntul Sînge de care ne împărtăşim după a Lui poruncă; pe care primindu-L, ne umplem de bucurie negrăită şi preamărită.

Fraţilor, viu este Domnul şi aproape ne stă El! Aceasta este credinţa noastră cea de neclintit, aceasta este scînteia care ne aprinde inimile de iubire pentru Domnul Cel pururea viu şi aproape!

Să ştim că din iubire Domnul şi Făcătorul nostru S-a pogorît pînă la noi pe pămînt şi ni S-a arătat nouă din dragoste pentru noi, să mai ştim şi că El a murit pentru noi, iar mai apoi tot pentru noi a înviat - ce alte dovezi mai mari ne putem dori pentru credinţa noastră, şi ce îndreptăţire mai mare pentru a-L iubi veşnic şi arzător?

Fraţilor, viu este Domnul nostru Iisus Hristos, şi aproape ne stă El şi astăzi. El Se descoperă multor suflete drepte care îi slujesc Lui întru răbdarea inimii şi vieţii.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Cela Ce eşti pururea viu, Cela Ce Te-ai răstignit şi ai înviat, învie întru noi credinţa şi dragostea pentru Tine pînă la ultima noastră suflare pe acest pămînt, ca prin credinţă şi dragoste să ne învrednicim a Te vedea şi faţă către faţă, cum le-ai dăruit apostolilor Tăi.

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Iachint – Doctor fără de arginți și izgonitor de demoni (3 iulie)

iun.7

Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Părăsind mărirea pământească ai moștenit slava veșnicelor bucurii, fiind de-a pururi împreună cu Domnului Iisus Hristos, Sfinte Iachint. Roagă-te și pentru noi nevrednicii care cu credință te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Icosul 1

Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu Părintele Cetelor Îngerești te-a ales pe tine, Sfinte Iachint, să fii diamant nebiruit în lupta cu păgânii, stând bărbătește împotriva înșelăciunii, iar noi te cinstim:

Bucură-te, viteaz în cuget;

Bucură-te, tânăr la trup;

Bucură-te, înțelept cu mintea;

Bucură-te, cel cu gândire de bătrân;

Bucură-te, piatră de mult preț a Bisericii;

Bucură-te, primind încununarea cea cinstită;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 2

În Roma era multă prigoană împotriva creștinilor pe vremea împăratului Traian, fiind dată poruncă împărătească să chinuiți toți cei care nu aduc jertfă zeilor și mulți creștinii se mântuiau cu sângele muceniciei: Aliluia!

Icosul 2

Erai de neam bun din Cezareea Capadociei, Sfinte Iachint, având vârsta de 20 de ani și slujind la tronul lui Traian în rangul de postelnic adică sfătuitorul lui cel mai de bază, fiindcă împăratul se desfăta de înțelepciunea ta în ciuda vârstei fragede, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că aveai viața și credința întreg înțeleaptă;

Bucură-te, creștin adevărat;

Bucură-te, slujind în taină lui Hristos;

Bucură-te, plin de curăție și înfrânare;

Bucură-te, cel milostiv cu săracii;

Bucură-te, mâncând numai de post și cele cuvenite;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 3

Sosind o prăznuire mare a necuraților zei, împăratul Traian s-a dus cu tot poporul să aducă jertfe idolilor, dar tu, Sfinte Iachint, ai rămas în palat și ai început a te ruga fierbinte lui Dumnezeu din odaia ta: Aliluia!

Icosul 3

Un alt tânăr care avea aceeași rânduială de postelnic te-a văzut și te-a pârât la împărat că te închini lui Iisus Hristos numindu-L Dumnezeu.

Bucură-te, că Traian tocmai prânzea din jertfele idolilor;

Bucură-te, că a poruncit să te aducă la el;

Bucură-te, că ți-a dat să mănânci și tu carne spurcată;

Bucură-te, că ai refuzat;

Bucură-te, că stăpânitorul s-a mâniat foarte tare;

Bucură-te, că ai rușinat porunca lui;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 4

Vorbind cu tine, Sfinte Iachint, împăratul s-a înfuriat și mai rău căci erai iscusit în vorbă și adâncit în credința ta, așa încât păgânul a rămas fără cuvinte și a poruncit să te bată peste gură, iar tu te rugai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Fiind căzut la pământ din pricina bătăilor nu te puteai ridica de jos singur, iar Traian a poruncit să îți bage cu de-a sila în gură spurcăciunea jertfită idolilor.

Bucură-te, că ți-ai strâns tare gura și dinții;

Bucură-te, că nu ai primit deloc carnea lor;

Bucură-te, că nu ai mâncat hrana necuraților;

Bucură-te, că ai rămas cu trupul nepângărit;

Bucură-te, că și inima ți-ai apărat-o de diavoli;

Bucură-te, că sufletul nu ți s-a pângărit;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 5

Văzând împăratul că nu te poate birui a poruncit să fii legat cu legături de fier, să îți bage picoarele în legături de obez și să te închidă în temniță, iar tu Sfinte Iachint dădeai slavă lui Dumnezeu că pătimești pentru El: Aliluia!

Icosul 5

Scoțându-te iar în priveliște, păgânul te-a ispitit din nou să jertfești zeilor punând înaintea ta diferite unelte de muncire dar tu Sfinte Iachint nu te-ai speriat și nu te-ai lăsat înșelat de diavol.

Bucură-te, că ai părăsit cu gândul viața cea scurtă;

Bucură-te, că ai ales a-L cinsti pe Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut iar fărtă cruțare;

Bucură-te, că ți-au spânzurat trupul;

Bucură-te, că l-au strujit cu unghii de fier;

Bucură-te, că ai răbdat cu vitejie;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 6

Fiind ceasul al șaptelea și fiindcă toți din priveliște se minunau de puterea ta de a îndura, Sfinte Iachint, împăratul a poruncit să fii dus în temniță și să nu ți se dea nimic de mâncare decât din cele jertfite idolilor, iar tu ai primit și această încercare cu bucurie: Aliluia!

Icosul 6

În fiecare zi ți se aducea aceeași mâncare spurcată și o puneau înaintea ta în temniță, sfinte, dar venind dimineața le găseau pe toate neatinse, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că nu gustai nimic;

Bucură-te, că nici nu te uitai la mâncarea necurată;

Bucură-te, că toate îți erau ca o urâciune pângărită;

Bucură-te, că îți era mai foame de dragostea lui Hristos;

Bucură-te, că îți era mai sete de harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nu vroiai să pierzi aceste nestemate;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 7

Traian mereu trimitea slujitori să întrebe dacă ai căzut în ispită, dar afla de fiecare dată că nu te atingi de mâncăruri nici măcar cu degetul ci te bucuri petrecând fără hrană și băutură și faci rugăciuni către Dumnezeul tău: Aliluia!

Icosul 7

Stăpânitorul păgânilor s-a înfuriat crezând că îți aduce altcineva mâncare pe ascuns, Sfinte Iachint, dar străjerii se jurau că nimeni altul nu vine la tine fiinscă ei păzesc temnița cu dinadinsul, nelăsând să se apropie cineva.

Bucură-te, că multe zile ai petrecut în foame și sete;

Bucură-te, că te rugai neîncetat;

Bucură-te, că te veseleai cu duhul;

Bucură-te, că aveai ospăț preaîndestulat;

Bucură-te, că te hrăneai cu darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, că trupul tău nu slăbea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 8

Trecând 38 de zile, unul din străjeri a intrat după obicei în temniță aducând mâncare spurcată și a văzut temnița plină de o lumină negrăită și doi îngeri stăteau lângă tine, Sfinte Iachint, iar noi ne închinăm: Aliluia!

Icosul 8

Un înger acoperea trupul tău, Sfinte, cu o haină prealuminoasă, iar celălalt îți punea pe cap o cunună mult minunată, și temnița mirosea a miresme cerești.

Bucură-te, că îngerii vesteau ziua izbăvirii tale;

Bucură-te, că ți-au adus în dar mântuirea;

Bucură-te, că haina îmbrăca sufletul tău curat;

Bucură-te, purtătorul cununii mucenicilor;

Bucură-te, că nici foamea nici setea nu te-au biruit;

Bucură-te, că îngerii erau păzitorii tăi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 9

Străjerul s-a speriat și a alergat la Traian spunându-i cele văzute, dar acesta nu l-a crezut și a socotit ca după două zile să te scoată iar la chinuri, Sfinte Iachint, ca să te muncească și mai cumplit, dar Dumnezeu nu a lăsat voia lui, ci a împlinit promisiunea adusă de îngeri: Aliluia!

Icosul 9

Intrând slujitorii în temniță în a 40-a zi de când nu ai mai mâncat și băut nimic, te-au găsit sfârșit în Domnul iar îngerii în chipuri de tineri prealuminoși stătau împrejurul tău ținând lumânări în mâini.

Bucură-te, că temnița era plină de lumină;

Bucură-te, că buna mireasmă era peste tot;

Bucură-te, că sufletul tău era deja în Brațele Domnului Hristos;

Bucură-te, că te-ai mutat la Izvorul Vieții;

Bucură-te, că ai primit hrană mana cerească veșnică;

Bucură-te, că acum bei necontenit din harul negrăit al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 10

Trupul tău cel cinstit a fost aruncat în afara cetății fiind păzit strajă, dar îngerul lui Dumnezeu era acolo avea grijă să nu se atingă de el fiarele. Într-o noapte preotul Timotei, primind înștiințare dumnezeiască s-a dus și a luat sfintele moaște fără ca cineva să îl oprească și le-a dus în casa lui, punându-le în raclă și cădind toată ziua cu tămâie în jur: Aliluia!

Icosul 10

Înainte de mutarea lui la Domnul, preotul Timotei a încredințat racla cu sfintele moaște unei văduve credincioase, iar aceasta aprindea candela toată ziua și cădea și ea cu tămâie.

Bucură-te, că din raclă izvora bună mireasmă;

Bucură-te, că femeia se ruga zii și noaptea lângă moaște;

Bucură-te, că un bărbat bogat s-a întâmplat să orbească;

Bucură-te, că i te-ai arătat în vis;

Bucură-te, că i-ai spus să ia trupul tău să îl trimită acasă, în Capadocia;

Bucură-te, promițându-i vindecarea orbirii cu ungerea uleiului din candelă;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 11

Sculându-se bărbatul și crezând acelei vedenii s-a dus în casa văduvei și i-a spus porunca mucenicului iar femeia l-a dus în camera în care zăcea trupul tău, Sfinte, ungând ochii cei orbiți și acesta de îndată și-a căpătat vederea, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Dar bărbatula uitat pe loc de porunca dată de tine, Sfinte Iachint, și trecând o vreme i s-a pus o ceață întunecoasă pe ochi și a orbit iar. A alergat la moaștele tale și a cerut din nou tămăduire, căindu-se pentru nepăsarea lui.

Bucură-te, că s-a auzit un glas de sus vorbid;

Bucură-te, că vocea a zis: ”Cel ce a batjocorit, batjocorit a fost”;

Bucură-te, că bărbatul a căzut în genunchi, plângând;

Bucură-te, că și-a uns ochii cu untdelemn din candelă;

Bucură-te, că i s-au deschis și ochii sufletețti, nu numai trupești;

Bucură-te, că el a crezut atunci în Dumnezeu;

Bucură-te, că s-a luminat cu Sfântul Botez;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 12

Murind văduva, noul creștin a luat racla cu moaștele tale, Sfinte Iachit, a pecetluit-o și a trimis-o cu oameni credincioși în Cezareea Capadociei, poruncindu-le ca atunci când se vor apropia de cetate să lase caii liberi să aleagă ei cărarea: Aliluia!

Icosul 12

Caii au dus căruța cu sfintele tale moaște direct în fața casei tale părintești, Sfinte Iachint, și deși părinții tăi se mutaseră la Domnul, oamenii au primit cu bucurie venirea ta la ei iar noi te cinstim:

Bucură-te, că s-a făcut adunare mare de creștini;

Bucură-te, că au pus sfintele moaște într-o raclă de marmură;

Bucură-te, că au mulțumit lui Dumnezeu pentru tine;

Bucură-te, că te slăvim și noi, Sfinte, ca ocrotitor;

Bucură-te, cel ce ne aperi și ne eliberezi de ispite;

Bucură-te, minunat Sfânt, biruitor întru Domnul;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Iachint, cel ce te-ai săvârșit din viață refuzând a mânca jerfele idolilor, hrănește-ne și pe noi cu credința, cu rugăciunea și cu darul Duhului Sfânt, ca să se tămăduiască toate bolile trupești, sufletești și mintale, să ne putem ridica inima la rugăciune spre slava Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu Părintele Cetelor Îngerești te-a ales pe tine, Sfinte Iachint, să fii diamant nebiruit în lupta cu păgânii, stând bărbătește împotriva înșelăciunii, iar noi te cinstim:

Bucură-te, viteaz în cuget;

Bucură-te, tânăr la trup;

Bucură-te, înțelept cu mintea;

Bucură-te, cel cu gândire de bătrân;

Bucură-te, piatră de mult preț a Bisericii;

Bucură-te, primind încununarea cea cinstită;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Condacul 1

Părăsind mărirea pământească ai moștenit slava veșnicelor bucurii, fiind de-a pururi împreună cu Domnului Iisus Hristos, Sfinte Iachint. Roagă-te și pentru noi nevrednicii care cu credință te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Iachint, robul lui Hristos, Doctor a toate bolile!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Iachint, lăudăm nevoința ta cea nebiruită prin care ai scos biruitor cuvântul dreptei credințe, căci ai ales a muri de foame și de sete mai degrabă decât să mânânci din carnea necurată a jertfelor idolești. Cel ce la culoare ești precum Cerul, te-ai uns în sângele muceniciei și te-ai făcut părtaș bucuriei oștilor îngerești.

Nu lăsa aceste rugăciuni fără răspuns, ci roagă-L pe Dumnezeu înaintea Căruia ai căpătat îndrăzneală și mijlocește pentru noi la El să ne dea sănătate, liniștirea nervilor, somn lin, răbdare și toate virtuțile creștinești și întărește cele dinăuntrul nostru să nu slăbim de foame sau sete.

Cel ce ai postit desăvârșit 40 de zile precum Domnul Iisus Hristos în pustia Carantaniei și prin puterea lui Dumnezeu ai lăsat diavolul păgubaș și ai învins ispita, vino degrabă și la noi și izgonește toate uneltirile satanei, ca să trăim o viață de rugăciune iar mai apoi să fim vrednici a moșteni Împărăția Sfinte Treimi, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!