Sinaxar 7 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Toma cel din Maleo.

Acesta a stralucit mai întâi cu viata înaltata de voievod, facând multe si mari biruinte împotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos si socotind toate ale lumii ca nimic a intrat sub jugul cel usor al Domnului. Si atât a întrecut pe ceilalti în rabdarea ostenelilor pentru fapta buna, si cu numele si viata cea cinstita, încât parea un stâlp de foc pentru cei ce erau aproape de dânsul când se ruga. Si suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a stralucit ca un luceafar, si îndeletnicindu-se cu rugaciuni si privegheri, a luat darul tamaduirilor: gonind dracii din oameni, dând vedere orbilor, pe schiopi îndreptând si cu rugaciunea izvorând apa. Si alte minuni facând, a raposat în Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiriachi.

În zilele împaratului Diocletian, la anul 282, era un crestin anume Dorotei împreuna cu sotia sa care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, se rugau lui Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu, fagaduind sa daruiasca iarasi Lui pe copilul ce se va naste lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au nascut un prunc de parte femeiasca în ziua de Duminica, pentru care lucru si pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va sa zica Duminica. Si au hranit-o cu învatatura si cuvântul Domnului, dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o pe fecioara, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu.

Iar când pagânul Diocletian a ridicat prigoana asupra crestinilor, atunci au fost pârâti nascatorii sfintei împreuna cu dânsa la tiran, cum ca sunt crestini. Acesta cercetând pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la partile Meletinei în Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe mucenita si aflând-o tare în credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostasilor celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfânta catre Maximian: "Nu te însela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul Bitiniei.

Ilarion, cercetând pe mucenita, a dus-o în capistea idolilor. Acolo rugându-se sfânta, s-a facut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii si s-au facut ca niste praf; dupa aceasta a urmat si o furtuna de vânt, care a împrastiat în vazduh praful idolilor, si un fulger a ars fata stapânitorului Ilarion, care cazând din scaun a murit.

Venind alt stapânitor în locul lui si fiind înstiintat de acestea, a hotarât ca sfânta sa fie supusa la felurite chinuri, din care a ramas nevatamata. Atunci a sezut stapânitorul la judecata si a dat asupra sfintei hotarârea sa fie ucisa afara din cetate prin taierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca sa se roage; si dupa ce s-a rugat mult, a învatat pe crestinii cei ce îi urmasera; apoi culcându-se pe pamânt, si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, si mergând ostasii aproape de dânsa, vrând ca sa-i taie capul, si vazând-o moarta s-au spaimântat. Deci s-a facut glas dumnezeiesc catre dânsii: "Mergeti, fratilor, si propovaduiti maririle lui Dumnezeu". Iar ostasii întorcându-se au slavit pe Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.

Acest cuvios parinte al nostru a trait la Muntele Sinai si este cel despre care vorbeste Sfantul Ioan Scararul (praznuit la 30 martie si in Duminica a 4-a din Postul Mare) in cartea sa "Scara raiului", treapta a patra.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Peregrin, si cei dimpreuna cu dânsul: Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satornin si Ghermano.

Acestia erau din Italia, dar din pricina prigoanei ce se facea de Traian, au venit la Dirahia, unde vazând pe Sfântul Astie episcopul spânzurat pe Cruce si fericindu-l, au fost prinsi de ostasi. Si marturisindu-se ca sunt crestini, din porunca antipatului Agricola, au fost aruncati în Marea Adriatica. Si asa au luat cununa muceniciei. Iar moastele lor scotându-le marea afara, le-a ascuns în nisip. Dupa ce au trecut 70 de ani, s-au aratat episcopului Alexandriei, care luându-le le-a îngropat cu cinste, facând deasupra lor o casa de rugaciune.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstatie, care de foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Policarp cel nou, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Evanghel, care de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Teodot din Ankira

Acest mucenic al lui Hristos a fost creştin în taină şi din această poziţie a ajutat puternic Biserica, adunînd şi îngropînd cu cinste trupurile mucenicilor lui Hristos.

Astfel, el a îngropat trupurile a şapte fecioare care fuseseră omorîte pentru mărturisirea Sfintei Credinţe. Dar cînd păgînii au prins de veste, ei l-au supus la aceleaşi torturi şi la urmă l-au omorît. (Vezi şi ziua de 18 mai, pentru mai multe detalii din viaţa Sfîntului Teodot.)

Pomenirea Sfintelor Muceniţe Chiriaca, Valeria şi Maria

Aceste muceniţe au fost toate trei din Cezareea Palestinei. Cînd a început prigonirea creştinilor, ele s-au retras din cetate şi s-au ascuns la o colibă, unde au petrecut în rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, postind şi rugîndu-se ca să se răspîndească în întreaga lume credinţa creştină şi ca prigonirea Sfintei Biserici a lui Hristos să înceteze.

Fiind bîrfite la stăpînire, ele au fost aduse înaintea judecăţii, torturate, şi ucise în chinuri la anul 304. Astfel s-au încununat aceste sfinte muceniţe cu slăvitele cununi ale martiriului.

Pomenirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Marchellus, Papă al Romei

În timpul domniei lui Maximian, Marchellus, Papă al Romei fiind, a fost osîndit să pască vitele la un oarecare loc. Spre a-i plăcea lui Diocleţian, care îl făcuse al doilea împărat, Maximian a început să construiască băi publice la Roma, aşa numitele Thermae, şi i-a silit pe creştini să lucreze la ele, precum faraon îi silise odinioară pe evrei să frămînte cărămidă în Egipt şi să facă cele mai chinuitoare şi periculoase munci.

Mulţi creştini au pierit muceniciţi astfel. Printre ei s-au numărat diaconul Chiriac, care avea mare putere asupra diavolilor şi o vindecase pe Artemia, fiica posedată a lui Diocleţian, şi pe Jovia, fiica împăratului persan, şi le botezase pe amîndouă; de asemenea printre aceştia s-a numărat Artemia însăşi; apoi diaconii Sisinie, Smaragdus şi Largius, cei care au fost împreună cu diaconul Chiriac; diaconul Afronianus; doi soldaţi romani proaspăt botezaţi, Papius şi Maurus; bătrînul Saturnin; Crescentianus; şi fericitele fecioare Priscilla şi Lucina, care din averile lor făcuseră cimitirul pentru creştinii ucişi.

Sfîntul Papă Marchellus a păzit vitele vreme îndelungată, iar la urmă, din pricina înfometării, umilinţelor şi torturilor din partea soldaţilor, s-a odihnit şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Sfîntul Sfinţit Mucenic Marchellinus, Papă al Romei

Marchellinus a fost predecesorul Papei Marchellus pe tronul patriarhal de la Roma. Cînd împăratul Diocleţian l-a chemat la ordine şi l-a ameninţat cu torturile, Marchellinus a jertfit idolilor, drept pentru care împăratul i-a dăruit un strai scump. Dar după aceasta Marchellinus s-a pocăit cu amar pentru lepădarea lui de Hristos, ca altădată Apostolul Petru.

La vremea aceea se ţinea un sinod al episcopilor în regiunea Campania. Papa Marchellinus s-a îmbrăcat în sac, şi-a turnat cenuşă pe cap şi a intrat astfel în sfînta adunare, mărturisindu-şi păcatul înaintea tuturor şi cerînd judecată. Părinţii i-au zis că el singur trebuie să se judece.

Atunci Marchellinus a zis: „Eu vrednic de rangul preoţesc nu mă mai socotesc a fi; iar trupul meu îngropare să nu aibă după moartea mea, ci la cîini să fie aruncat." Zicînd acestea, el a legat cu blestem pe oricine i-ar călca dorinţa după moarte.

După acestea Marchellinus s-a dus înaintea lui Diocleţian, i-a aruncat cu dispreţ înainte straiul cel scump, L-a mărturisit pe Hristos şi i-a blestemat pe idoli. Împăratul turbat a poruncit ca Marchellinus să fie torturat şi apoi omorît în afara cetăţii, împreună cu trei bărbaţi aleşi şi făcători de bine: Claudie, Cyrinus şi Antoninus.

Trupurile acestor trei bărbaţi au fost îngropate imediat, dar trupul Papei Marchellinus a zăcut neîngropat vreme de treizeci şi şase de zile. Sfîntul Apostol Petru însă i-a apărut noului Papă, Marchellus, şi i-a poruncit ca să ia trupul lui Marchellinus şi să-l îngroape, zicîndu-i: Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa (Luca 18:14).

Pomenirea Sfîntului Cuvios Daniil din Pustia Sketică

Acest Daniil a fost stareţul vestitului Schit din Egipt. El a fost ucenicul Sfîntului Arsenie şi povăţuitor al multor sfinţi mari. Multe din cuvintele şi învăţăturile lui sînt cuvinte vii şi faruri călăuzitoare pentru monahi şi astăzi. Odată, pe cînd barbarii au atacat Schitul, fraţii l-au chemat îngroziţi ca să fugă împreună cu ei.

El le-a zis: "Dacă Domnul Însuşi nu mă va păzi, atunci la ce bun mi-ar fi să trăiesc?" Daniil a mai zis: "Cu cît ţi se îngraşă trupul mai tare, cu atît mai mult îţi slăbeşte sufletul." El a vieţuit împreună cu fraţii în obşte timp de patruzeci de ani, dar după aceea s-a retras în pustie, la anul 420 după Hristos.

El s-a întîmplat la Alexandria cînd un bătrîn desfrînat şi rău şi-a ucis pe nora lui, Sfînta Tomaida (vezi aprilie, în 13 zile), pentru că şi-a păzit întreagă fecioria ei împotriva desfrînatului ei socru. Daniil şi ucenicul lui au luat trupul sfintei şi l-au îngropat.

Cîntare de laudă la Sfîntul Marchellinus

O păcătosule, alungă deznădejdea,

Şi fă pocăinţă înaintea lui Dumnezeu,

Căci deznădejdea este bucuria diavolilor.

Iată Marchellinus Ierarhul lui Dumnezeu a fost,

Iar cînd fiarele schingiuirilor a văzut,

De Domnul înaintea împăratului pămîntesc s-a lepădat.

Dar pe el deznădejdea nu l-a biruit,

Ci el mai înainte a alergat

Şi păcatul şi-a mărturisit pe faţă.

Apoi cu vitejie el păcatul şi-a spălat

Întru al lui sînge.

O păcătosule, nu te omorî de întristare,

Nu ţine înăuntru şerpii păcatului.

Căci păcatul ascuns este ca un şarpe în inimă,

Care inima păcătosului ce se tăinuieşte roade.

Petru Apostolul a păcătuit, dar îndată ieşind,

A plîns cu amar.

Aşa fac cei care se pocăiesc întru adevăr.

Cînd un mare Apostol şi un mare ierarh au păcătuit,

Dar pocăindu-se cu amar, i-a iertat Dumnezeu,

Oare crezi că El

Nu te va ierta şi pe tine?

Ci doar pocăieşte-te cu amar,

Fără să-ntîrzii.

Căci moartea păzeşte la uşi,

Ea vine cînd nici gîndeşti,

Ea te poate despărţi de Domnul pe vecie

Dacă tu îţi amîni pocăinţa.

Grăbeşte, scutură deznădăjduirea!

Grăbeşte la pocăinţă cu amar!

Cugetare

Sfinţii au un acut sentiment al conştiinţei. Ceea ce omul obişnuit consideră doar o scăpare, sfinţii socotesc o mare călcare a Legii lui Dumnezeu. S-a povestit despre Avva Daniel că de trei ori l-au luat rob tîlharii, ducîndu-l în adîncul pădurii. Din fericire, el de două ori a scăpat din acea sclavie, iar a treia oară, vrînd să scape, el l-a lovit pe un tîlhar cu o piatră, l-a ucis şi a fugit.

Această crimă a apăsat ca plumbul inima bătrînului. Neştiind cum să facă, el a mers atunci la Patriarhul Alexandriei, Timotei, i-a mărturisit păcatul lui şi a cerut sfat. Patriarhul l-a mîngîiat şi l-a slobozit fără nici un canon. Dar conştiinţa continuînd să-l tulbure, el s-a dus şi la Papa de la Roma. Papa i-a zis aceleaşi lucruri ca Timotei al Alexandriei.

În continuare tulburat şi nemulţumit, Daniel a mers pe rînd la Patriarhii ceilalţi, ai Constantinopolului, Antiohiei şi Ierusalimului, mărturisindu-le tulburarea inimii lui şi cerînd sfat. Dar sfaturile primite nu-i împrăştiau tulburarea inimii. Atunci el s-a întors la Alexandria şi s-a predat autorităţilor explicîndu-le crima lui.

Autorităţile l-au arestat, şi l-au dus înaintea Ducelui Alexandriei la judecată. Avva Daniil a arătat în amănunte înaintea tribunalului crima lui, cerînd să fie omorît pentru aceasta, cum cerea legea, spre a-şi mîntui sufletul de chinurile cele veşnice. Ducele s-a minunat şi s-a uimit de povestea şi cererea bătrînului şi la urmă i-a zis: "Du-te, Părinte, şi roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, chiar de vei mai şi ucide încă şapte din aceştia!"

Văzînd aşa şi inima lui neaflînd cu nici un chip alinare, Avva Daniil a hotărît să ia la chilia lui un lepros şi să-l îngrijească pînă la moartea lui, iar cînd acel lepros va muri, să ia altul. Aşa a şi făcut, şi a aflat liniştea conştiinţei lui.

Luare aminte

Să luăm aminte la vindecarea minunată a femeii cu curgerea de sînge:

La cum, avînd credinţă mare, femeia cu scurgere de sînge s-a atins de poala hainei Domnului Iisus şi s-a vindecat îndată;

La cum şi sufletul meu este asemenea femeii cu scurgere de sînge, cîtă vreme este rob păcatului trupului şi sîngelui;

La cum, printr-o singură atingere a Stăpînului Hristos, sufletul meu poate primi vindecare şi insuflare dumnezeiască.

Predică Despre imitarea furnicii

Du-te, leneşule, la furnică, şi vezi munca ei şi prinde minte! (Pildele lui Solomon 6:6).

Este voia lui Dumnezeu, a Aceluia Care ne-a trimis în lume, ca să lucrăm cîtă vreme ne aflăm în lume. Stăpînul Hristos însuşi ne porunceşte: Lucrează! Priveghează! El îi laudă pe cei care îşi înmulţesc talanţii primiţi şi îi osîndeşte pe cei care îşi îngroapă talanţii. El numeşte timpul petrecut de El pe pămînt slujire şi zice că El nu a venit în lume ca să fie slujit, ci ca să slujească.

El foloseşte ca exemplu pre Tatăl Său Cel Ceresc şi zice: Tatăl Meu pînă acum lucrează; şi Eu lucrez (loan 5: 17). El le porunceşte ucenicilor Lui: Lucraţi cîtă vreme aveţi lumină.

O ce cumplită ruşine este pentru om cînd furnica, această făptură mică şi lipsită de raţiune, este dată ca pildă a sîrguinţei, demnă de urmat! Dar, atunci cînd omul nu este în stare să imite sîrguinţa lui Dumnezeu, este nevoie să fie trimis cel puţin la exemplul furnicii, pe care să-l urmeze! Furnica lucrează vara întreagă şi îşi pregăteşte hrana ei pentru iarnă.

Fraţilor, oare noi ne pregătim hambarele noastre de iarnă, pe care să le deschidem şi să ne înfruptăm din ele după moarte? O, să nu ne fie nouă a ne înfăţişa cu mîinile goale înaintea Celui Care ne dă nouă cu mînă largă de toate, şi din belşug, tot timpul cît ne aflăm în viaţa aceasta! Lenea este unul dintre păcatele de moarte, căci ea ucide sufletul omului.

Sufletul trîndav este peştera tuturor viciilor; sufletul trîndav este locuinţa diavolului. O Stăpîne Atotputernice Doamne, Tu Care eşti pururea însăşi pacea şi însăşi lucrarea, izbăveşte-ne pre noi de ucigătoarea trîndăvie şi mişcă-ne pre noi spre lucrarea faptelor celor bune cu puterea Duhului Tău Celui Sfînt, spre mîntuirea sufletelor noastre. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Toma din Maleon

Troparul Sfântului Cuvios Toma din Maleon, glasul al 8-lea

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Toma, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind în sufletul tău lumina dumnezeiescului dar, mărite, ai părăsit negura patimilor ca pe alt Egipt şi ai avut viaţă cerească.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând vestit în viaţă, părinte, ai ridicat multe semne de biruinţă împotriva vrăjmaşilor şi sihăstrind cu cuviinţă, tare ai rănit mulţimea demonilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sihăstreşte luptându-te cu vrăjmaşul, cuvioase, l-ai smerit pe el cu ajutorul Dumnezeiescului Duh şi ai luat din Cer cunună de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numai tu, Fecioară, ai născut pe Dumezeu, Cel Ce întru toate este Neîncăput, făcându-Se prin bunătate întru tine Încăput. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-Se Dumnezeu rugăciunilor tale, te-a slobozit de legături prin mâna proorocului şi te-a îndreptat să mergi către nevoinţele cele ostenitoare ale sihăstriei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a binevoit odinioară să treacă Israel pustiul, povăţuit prin stâlp, te-a povăţuit pe tine cu stâlp de foc, cunoscând mai înainte sufletul tău bun.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu adevărat Cădelniţă de aur, Năstrapă a manei, Munte Dumnezeiesc şi Cămară Veselitoare a lui Dumnezeu te numim pe tine, Fecioară.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiescul foc al înfrânării ai ars spinii păcatului şi ai strălucit lumina minunilor, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind ochii sufletului tău de noroiul patimilor, ai deschis luminile ochilor celor ce nu vedeau, fericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înstrăinatu-te-ai de tulburările cele lumeşti, purtătorule de Dumnezeu şi ai dobândit liniştea cea mai presus de lume.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, care ai zămislit pe Dumnezeu în chip de netâlcuit, izbăveşte-ne pe toţi de supărări şi de nevoi.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avut-ai cu bună credinţă pe Ilie Tesviteanul, care, arâtânduţi-se noaptea, te povăţuia pe tine către pustie, părinte şi te învăţa cele dumnezeieşti, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe alt Carmel, ai locuit în Muntele Maleon, înţelepte, îndestulat fiind cu vedenii dumnezeieşti şi minunat luând darul minunilor, Fericite Toma.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea Ce în chip de negrăit ai născut pe Cel pironit cu trupul pe Cruce, vindecă inima mea, care este rănită de năpădirile vrăjmaşului, Preacurată, Ceea ce eşti Milostivă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pustiu fără de apă ai locuit şi ploaia rugăciunilor tale, cuvioase, a plecat pe Stăpânul să izvorască în pustiu apă din destul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca dreptul Avraam cel de de mult, te-ai îndepărtat de patria ta, de pământul în care te-ai născut şi te-ai apropiat de Dumnezeu şi în pământul celor blânzi te-ai sălăşluit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pustnic adevărat te-ai făcut şi după îngropare izvorăşti, cu puterea Duhului, daruri de vindecări, celor ce au trebuinţă de ele, Preacuvioase Părinte Toma.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce lucrezi toate cu voirea, de bunăvoie Te-ai sălăşluit în pântece Neispitit de nuntă, învrednicindu-ne, ca un Milostiv, de nestricăciune, pe noi cei ce eram bolnavi de stricăciune.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Mare biruinţă bărbăteşte ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască. Pe împăratul cel stricăcios şi toate cele frumoase le-ai biruit, să vârşind sălăşluirea la Muntele Maleon din care te-ai suit la cele cereşti, către Împăratul împăraţilor, Sfinte Părinte Toma; roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur din câmpul Deiera şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea lui Hristos dând orbilor vedere şi ologilor bună umblare, celor surzi mântuire şi bolnavilor vindecare, Preacuvioase Părinte Toma, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu linişte ţi-ai săvârşit viaţa, părinte preafericite, luminându-te cu lipsa de avere şi împodobindu-te cu înfrânarea, cântând cu umilinţă inimii, grăiai către Stăpânul: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Cinstită, Neispitită de nuntă, Preacurată Binecuvântată, Ceea ce eşti Îndreptarea celor căzuţi, mântuirea celor păcătoşi, miluieşte-mă pe mine, cel nesăţios, care cânt Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frâul postirii supunând patimile sufletului, cele cu anevoie de oprit, te-ai asemănat cu îngerii cei fără de trup, cântând: lăudaţi, lucruri, pe Domnul şi preînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Încercând a urma viaţa cea sfinţită a Tesviteanului Ilie, te-ai suit în munte să vorbeşti cu Dumnezeu, curăţindu-ţi mintea prin înfrânare şi cântând: Binecuvântaţi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Izvor viu, ca Una care ai născut Apa Vieţii, adapă sufletul meu cel topit de văpaia păcatelor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sărac fiind cu duhul, părinte, ai luat Împărăţia Cerurilor, umplându-te de slavă nespusă, împreună cu toţi aleşii şi luând răsplătirile după vrednicia ostenelilor tale, Sfinte Părinte Toma. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sicriul moaştelor tale izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce cu credinţă se apropie; acesta îneacă patimile sufleteşti şi ridică durerile trupurilor. Fericite Toma, cel ce te rogi pentru cei ce cu credinţă te fericesc pe tine, pururea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Unindu-te cu cetele cele prealuminoase ale cuvioşilor şi luminându-te cu lumina cea neînserată după înţelegere, Părinte Toma, luminează pe cei ce să vârşesc cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta şi-i învredniceşte să dobândească mântuire prin rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strălucind tuturor cu raza minunilor tale, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, goneşti negura patimilor şi a necazurilor, Preacurată şi întinde lumina veseliei cea înţelegătoare peste cei ce te slăvesc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Bineplăcând Domnului, cuvioase, prin fapte dumnezeieşti şi prin vieţuirea curată, te-ai învrednicit moştenirii celor fără de trupuri, Sfinte Părinte Toma, Preafericite.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Văzând mai înainte cea stearpă venirea ta şi răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru va să fie; dinăuntru pruncul sălta în pântecele ei, la închinăciunile tale, pentru că el cunoscuse Întruparea lui Dumnezeu în pântecele tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o maică, grăia: ce minune nouă şi străina este aceasta, Fiule? Cum Te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?