În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfintelor Muceniţe Fecioare Minodora, Mitrodora şi Nimfodora.
Aceste fericite, surori după trup, au trăit în Bitinia în timpul domniei împăratului Galeriu Maximian (către 305-311). Şi străluceau cu frumuseţea sufletelor şi a trupurilor lor. Iar din dragoste pentru Hristos s-au retras în munţi, aproape de apele cele calde numite Pitia. Departe de oameni şi de grijile lumeşti, ele au cultivat florile sfintelor virtuţi şi s-au îndulcit cu mierea vederilor dumnezeieşti, astfel că au devenit locaşuri ale Duhului Sfânt şi mulţi veneau la ele ca să ia vindecare, atât de bolile trupeşti, cât si de cele sufleteşti.
Fiind pârâte la Fronton, mai-marele cetăţii, şi amare chinuri suferind pentru mărturisirea lui Hristos, şi-au dat sufletele către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Varipsava (Baripsabas).
Acest sfânt a trăit în Dalmatia, şi luând de la un oarecare pustnic, cinstitul sânge, care a curs din coasta Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, făcea cu dânsul lecuiri. Pentru aceasta a fost ucis, noaptea, cu vicleşug de cei necredincioşi. Dar odorul acesta a rămas iarăşi la ucenicul sau cu paza.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Pulheria împărăteasa, care în pace s-a săvârsit.
Sfânta Impărăteasă Pulcheria, fiică a împăratului bizantin Arcadius (395-408), a fost coregenta şi asfatuitoare a fratelui ei sora cu Teodosie cel Mic (cel Tânar: 408-450). A primit o educaţie aleasă şi s-a remarcat prin întelepciune şi credinţa, studiind învătăţura ortodoxă. Prin eforturile ei s-a zidit biserica Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu (Teotokos) la Vlaherne, precum şi alte biserici şi mănăstiri. De asemeni, cu ajutorul ei a fost convocat Sinodul al III-lea Ecumenic şi erezia lui Nestorie a fost condamnată.
Din cauza intrigilor împărătesei Evdochia (Eudochia) - soţie a împăratului Teodosie cel Mic - Pulcheria a fost înlăturată de la putere, aşa încăt ea s-a dedicat credinţei şi rugăciunii într-o viaţă de retragere. Totusi, când dezordinea a început să pună stapânire pe Imperiu, la cererea fratelui ei, împăratul Teodosie cel Tânar, Pulcheria a revenit şi a reuşit să calmeze spiritele încinse de ereticii vremii.
Dupa moartea lui Teodosie cel Mic, Marcian (450-457) a fost ales împărat. Sfânta Pulheria a vrut din nou să se retragă, dar atât împăratul cât si ceilalţi demnitari ai Imperiului au rugat-o să nu refuze tronul, aşa că a devenit logodnica a lui Marcian (Marchian). Pentru binele Imperiului a consimţit să devina soţia lui Marcian, cu condiţia să i se permită să-şi păstreze fecioria chiar în căsătorie. Aşa încât împăraţii au trăit în curăţie, ca frate şi soră, până la sfârşit.
Prin eforturile ei s-a convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în anul 451, unde au fost condamnate învăţăturile eretice ale lui Dioscor şi Eutihie.
În tot cursul vieţii ei sfânta Pulcheria a apărat învăţătura ortodoxă a credinţei împotriva diferitelor erezii ale timpului. A adormit cu pace întru Domnul la 54 de ani, în anul 453, după ce a dat o mare parte din bunurile ei săracilor.
Tot în această zi, pomenirea Sfintilor Apostoli Apelie (Apelles), Luca (Luciu) şi Climent (Clement).
Alt Apelie a fost acesta, şi altul a fost cel ce a fost episcop la Iraclia Traciei. De acesta pomeneşte Pavel Apostolul la Epistola către Români (16, 10), că s-a facut luminator Smirnei şi fiind episcop al acestei cetăţi şi slujind lui Dumnezeu cu cuviinţă, către Dânsul a călătorit.
De asemenea şi acest Luca, n-a fost evanghelistul, ci acela de care mărturiseşte Fericitul Pavel în Epistola către Timotei, că a fost arhiepiscop în Laodiceea Siriei, şi bine păstorind-o, s-a mutat către Domnul. Iar unii zic că acesta este unul şi acelaşi cu Luciu, pe care Apostolul Pavel îl pomeneşte în aceeaşi epistolă către Romani (16, 21).
Iar Climent (Clement) acesta, este cel de care pomeneşte Apostolul Pavel în Epistola către Filipeni (4, 3) ca fiind "împreună-lucrător cu el". Sfântul Apostol Clement a fost făcut episcop al Sardiei (sau Sardica, în Asia Mica), şi purtând rănile lui Hristos pe trupul sau, către Domnul a răposat.
Aceştia sunt cu toţii scrişi în Cartea Vieţii şi se praznuiesc împreună cu ceilalti 70 de apostoli în ziua de 4 ianuarie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Petru Marturisitorul, mitropolit de Niceea, care cu pace s-a săvârşit.
Sfântul Petru a fost episcop de Niceea şi a apărat credinţa ortodoxa în vremea luptei iconoclaste din timpul domniei împăratului Leon Isaurul (813-820). A mărturisit şi suferit pentru credinţa sa, şi a murit în anul 823. De la Sfântul Teodor Studitul (prăznuit la 11 noiembrie) ni s-au păstrat opt scrisori către sfântul episcop Petru, scrise între anii 816-823.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Canon de rugăciune către Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
Troparul Sfintelor Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
Glasul al 4-lea
Valurile cele întreite ale chinurilor şi moarte amară, pentru viaţa cea veşnică aţi schimbat, sfintelor muceniţe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceea, cu sabia fiind tăiate, urmaţi acum Mielului Celui înjunghiat şi vă rugaţi pentru cei ce cinstesc sfinţită pomenirea voastră.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Faceţi Milostivă pe Treimea Cea Nezidită, pe Care cu dreaptă credinţă aţi propovăduit-o, Măritelor Muceniţe, nouă celor ce cinstim acum Dumnezeieştile voastre nevoinţe, de Dumnezeu fericitelor.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuvintele vrăjmaşului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinţei celei Dumnezeieşti, ci au răbdat întreitele valuri ale chinurilor şi moarte fără dreptate pentru Hristos, Viaţa tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie bărbătească preacinstitele şi au surpat pe balaurul cel mare şi viclean, călcându-l cu picioarele.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o Cămară Însufleţită şi Locaş Nepieritor, ca pe o Uşă Cerească şi ca pe o Masă Dumnezeiască, ca pe un Palat şi Scaun al Stăpânului, pe Maria cea Preacurată cu laude să o cinstim.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu cugetul mort, din pricina lipsei de cunoştinţă, tiranul cel fără de lege silea pe Muceniţa Minodora, chinuind-o cumplit, să se lepede de Hristos, Viaţa noastră a tuturor.
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Judecătorul cel cumplit cu toiege îţi sfărâma mădularele, nedându-şi seama că-ţi împleteşte ţie cunună neveştejită, muceniţa, ceea ce nu ţi-ai clipit ochii de la privirea către Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin chinuri sfinte de trei ori fericitele muceniţe au aflat în ceruri avuţie şi laudă veşnică, apropiindu-se mai luminat de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată goneşte întunericul sufletului meu; rupe lanţurile păcatelor mele; miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Atotîndurătorul.
Irmos: Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.
Stih: Sfântă Muceniţă Mitrodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminată cu Razele Crucii, pururea Fericită Mitrodora, fiind spânzurată pe lemn, ai răbdat chinul focului; jăratecul rătăcirii cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins.
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Uitându-se cu cugetul la Faţa Cea Prealuminată a Mirelui şi socotindu-I Frumuseţea Cea Neasemănată, durerile sfărâmării fluierelor vitejeşte le-a răbdat, Sfânta Minodora cea pururea pomenită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfrumuseţatu-v-aţi fecioarelor şi luminat v-aţi mărit, cu totul iubind pe Cuvântul Cel Preamărit; de a Cărui dragoste fiind rănite, cu vitejie aţi răbdat mulţimea chinurilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De răutatea celui viclean fiind eu omorât, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă; căci la tine am năzuit şi fiind căzut la adâncimea păcatelor, scoate-mă ca o Milostivă, Ceea ce eşti fără prihană.
Cântarea a 5-a
Irmos: «Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Gând răbdător şi cuget nebiruit arătând muceniţele înaintea divanurilor şi-au împletit cununi de biruinţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Nimfodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suferă sfâşierile cu unghii de fier, Sfânta Nimfodora, fiind spânzurată pe lemn, pentru dragostea Mirelui Celui Nemuritor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să fie lăudate cugetătoarele de Dumnezeu trei fecioare, cele ce sunt locaşuri ale Preasfintei Treimi şi închipuire adevărată a Dumnezeirii prin unimea gândului şi a Treimii prin treimea numărului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine, Fecioară, Preacurată şi fără prihană, S-a Întrupat Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de cuvânt, Preafericită.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Frumuseţea Ta Cea Neasemănată, Hristoase, muceniţele cele rănite de dragosta Ta cea preadulce, Cuvinte Cel fără de început, vitejeşte au răbdat amărăciunea chinurilor.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte crini aţi răsărit în mijlocul mucenicilor, fecioare pururea pomenite şi aţi umplut de bun miros Biserica cu Darul Duhului, prin mirosurile chinurilor celor de multe feluri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Numai de Mirele Cel Nemuritor dorind fecioarele cele tinere, n-au băgat în seamă moartea cea văzută, fiind întărite cu putere nevăzută.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânt este Domnul, Care S-a Sălăşluit în pântecele tău, aflându-te pe tine mai Sfântă şi mai Curată decât toată zidirea, Maica lui Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Chinuite fiind cu cruzime pentru Sfânta Treime, aţi biruit pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ, fiind alcătuite cu Duhul ca nişte surori. Pentru aceea, v-aţi sălăşluit împreună cu cele cinci fecioare în Cămara cea Cerească, biruitoarelor; şi împreună cu îngerii staţi înaintea Împăratului tuturor, bucurându-vă neîncetat.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Poruncindu-vă tiranul cel fărădelege ca să jertfiţi la idoli, pe faţă l-aţi înfruntat fecioarelor, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-vă gândul luminat cu Raze de la Stăpânirea Cea Dumnezeiască, aţi risipit negura idolilor, prealăudatelor muceniţe, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nici tăierile membrelor, nici goana, nici durerile n-au putut să despartă de Hristos pe muceniţe, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai presus de fiinţă te-ai învrednicit, Fecioară, a purta în pântece pe Ziditorul, Care iarăşi ne-a zidit pe noi, cei ce cu credinţă cântăm: Hristoase, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, aţi potolit boldurile şarpelui, săvârşind lupte bărbăteşti în trup femeiesc. Pentru aceea, v-aţi încununat cu cununi Dumnezeieşti.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejeşte luptându-vă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, aţi biruit cu trupul pe cei fără de trup, cugetătoarelor de Dumnezeu fecioare, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întărite în Hristos Iisus Mântuitorul, aţi biruit tăria vrăjmaşului strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Fiind împodobite cu rănile muceniciei şi cu frumuseţea chinurilor, prealăudate tinere fecioare, aţi câştigat Împărăţia cea de sus, în Hristos Iisus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca într-un Locaş Împărătesc sălăşluindu-Se întru tine Dumnezeu, a primit Trup omenesc şi în două Firi lumii S-a arătat, prin tine, Fecioară; Aceluia Îi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Frumuseţea Mirelui, încă în trup muritor fiind, aţi poftit din suflet nemurirea, purtătoarelor de chinuri. Pentru aceea, sunteţi fericite după vrednicie.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte mieluşele fără de răutate, aţi stat înaintea tiranilor ca între nişte lupi sălbatici şi biruind înfricoşarea lor, v-aţi adus lui Hristos jertfă bine primită.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împletitu-v-aţi, fecioarelor, cunună neveştejită şi aţi dobândit Dumnezeiască mărire şi v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea cu adevărat Veşnică, împreună cu mucenicii, ca nişte muceniţe prealăudate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unele ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, cinstitelor fecioare, rugaţi-vă pentru cei ce cu dragoste săvârşesc pomenirea voastră, ca şi ei să dobândească mărirea de care v-aţi învrednicit voi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Milostiv fii mie, Hristoase, când vei veni cu Slavă să judeci lumea; risipeşte negura patimilor mele, prin rugăciunea Aceleia ce Te-a născut şi ale cinstitelor Tale muceniţe, ca un Bun şi Mult Îndurat.
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Înspăimântatu-s-a de răbdarea voastră cea multă Cetele cele cereşti ale slujitorilor celor fără de trup; căci, sfărâmânduvi-se fluierele picioarelor cu toiege, aţi suferit, ca şi cum altul ar fi pătimit şi moarte amară aţi răbdat cu trup femeiesc, zdrobind pe balaurul cel viclean; şi nevoinţa voastră a fost primită la Dumnezeu Dătătorul de viaţă, ca a unora ce v-aţi luptat pentru credinţă.
SEDELNA la Praznicul Naşterii Maicii Domnului
Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un Nor al Luminii, astăzi a strălucit nouă şi din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu va mai fi osândit Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea Singură Curată: bucurie vesteşte la toată lumea naşterea ta.
Sfânta Împărăteasă Pulheria
Sfântă Împărăteasă Pulheria a luat parte la amândouă sinoadele, atât din Efes, cât și din Calcedon, ca o mare apărătoare a credinței. Era într-însa râvna de dreaptă credință și mare înțelepciune, că în sufletul și în inima ei cea curată petrecea Sfântul Duh ca într-o biserică sfântă, și cu mari daruri a îmbogățit-o pe ea.
Murind Arcadie împăratul grec, a lăsat pe fiul său cel mic Teodosie fiind de opt ani, și pe cele trei fiice, Pulheria, Arcadia și Marina. Și era Pulheria cu cinci ani mai mare decât fratele său, foarte înțeleaptă și curată. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a dăruit-o ca pe un dar împărăției grecești, spre ajutor tânărului Teodosie și spre apărarea Ortodoxiei care, în acea vreme, era tulburată de eretici. Aceasta, având o înțelegere care covârșea anii ei, a fost primită la împărăție împreună cu fratele său și a fost rânduita Augustă. Și era atunci de șaisprezece ani când, luând puterea cea împărătească, nu cu cunoștință femeiască, ci cu înțelepciune bărbătească, a început a așeza împărăția grecească; de la înțelepciunea și cunoștința ei toată lumea se minuna, pentru că de la Dumnezeu avea această dăruire pentru curăția vieții sale. Că pentru dragostea lui Dumnezeu și purtând grijă de pacea grecilor n-a vrut să se însoțească cu bărbat, ca să nu fie vreo dezbinare între bărbatul și fratele ei, ci făgăduindu-se pe sine mireasă lui Dumnezeu a vrut ca până la moarte să petreacă în feciorie. Iar spre semnul fecioriei sale celei lui Dumnezeu logodită, în soborniceasca biserică din Constantinopol a făcut un prestol dumnezeiesc din aur și din pietre scumpe, minunat și de mult preț.
Încă îndemna spre paza fecioriei și pe Arcadia și pe Marina, surorile ei, care așijderea au făgăduit lui Dumnezeu ca să-și păzească curăția lor până la sfârșitul vieții. Și viețuiau cu dânsa în post și în rugăciune, supunându-se ele acesteia nu numai ca celei mai mari surori, ci ca și maicii lor, și ca împărătesei; încă ținea loc de maică și fratelui său Teodosie, împăratul, pentru că se îngrijea de dânsul foarte mult, învățându-l pe el frica lui Dumnezeu. Și știind bine limba greacă și latină, singură i-a fost lui învățătoare, nu numai învățându-l pe el carte, ci și la bunele obiceiuri povățuindu-l pe dânsul.
Ci îl învăța pe el toate lucrurile cele bune spre o bună și cuviincioasă ocârmuire. Și cădea sămânța cea bună nu pe pământ rău, că o asculta pe ea în toate și atâta a putut învățătura ei cea bună încât atunci când a ajuns la vârsta de bărbat desăvârșit era mai mult decât alți împărați bun și blând, răbdător și nerăutăcios, înțelept și socotitor, îndurător și milostiv, pentru că, pe lângă învățătura, și rugăciunea Sfintei Pulheria i-a sporit lui în viață. Această sfântă a zidit o Biserică prea slăvită în numele Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu și a făcut în Vlaherne alte multe biserici și mânăstiri; a dat la săraci nelipsită milostenie, și prin sârguință ei împărăția era în pace și în liniște mare, ferită de dezbinările eretice dinlăuntru. Săvârșindu-se douăzeci de ani de la nașterea împăratului Teodosie și venind vremea însurării lui, preafericita Pulheria se sârguia ca să afle o fecioară vrednică de cămara împărătească. În acea vreme, a venit de la Atena în Constantinopol o oarecare fecioară, pe nume Athinais (sau Atinaida), pagina cu credința, foarte frumoasă și înțeleaptă, fiică a unui filosof atenian, anume Leontie, care învățase bine de la tatăl său filosofia, astronomia, geometria și toată înțelepciunea greacă și pe mulți înțelepți cu cunoștința îi întrecea.
Deci, venise în Constantinopol pentru o pricină că aceasta: murind tatăl ei, a împărțit moștenirea toată la doi fii ai săi, Valerie și Aetie, iar ei nu-i lăsase mai nimic, numai câțiva galbeni. Întrebându-l pe el rubedeniile și vecinii ce lasă fiicei sale, a răspuns: „Destul este ei frumusețile și înțelepciunea ei”. Și aceasta zicând-o, a murit. Și împărțiră cei doi frați toată averea părintească între dânșii, iar surorii lor nu i-au dat nimic. Pentru aceea venise ea la Constantinopol, ca să se jeluiască de nedreptatea fraților săi. Pe aceea văzând-o Pulheria, precum și frumusețea ei, bunul obicei și înțelepciunea cercetându-le cu privirea, a gândit să o logodească pe ea cu fratele său.
Drept aceea, mai întâi spre sfântul botez a apropiat-o pe ea și ca pe o fiică a făcut-o sieși. Apoi, ca pe o vrednică de nunta împărătească, a însoțit-o cu împăratul, fratele său Teodosie. Și i-a dat ei nume din Sfântul botez, Eudoxia. După aceea, i-a născut Eudoxia lui Teodosie o fiică, care, când a împlinit vârsta potrivită, a fost însoțită cu Valentinian al III-lea în Roma, cel pe care l-a învrednicit Teodosie la o parte a împărăției sale.
În timpul acestor drept credincioși împărați a fost soborul al treilea a toată lumea în Efes, care a discutat erezia lui Nestorie, prin sârguință fericitei Pulheria, pentru că mare râvna avea aceasta pentru dreapta credință. Și pe fratele său, fiindcă începuse a se înșela cu eresul și a rătăci din adevărata cale, l-a sfătuit, și în dreapta credință l-a întărit, fapt pentru care era cinstită de sfinții părinți cu multe laude. După câțiva ani, vrăjmașul, nesuferind să vadă risipirea eresurilor sale care se făcea prin Sfânta Pulheria, s-a înarmat asupra ei vrând să o depărteze pe ea de la împărătescul scaun și de la stăpânire. Acest lucru l-a și făcut la o vreme, Dumnezeu îngăduind ca plăcuții săi să fie ispitiți. Iar ispitirea aceea s-a început cu un chin ca acesta: era la împăratul Teodosie un famen oarecare, anume Hrisafie, iubit de împăratul și între sfetnici nu mai prejos, dar plin de vicleșug și de răutate, de vrajbă și de iubire de argint. Acela s-a sculat asupra prea sfințitului patriarh Flavian, care se suise pe scaun după sfântul Proclu. Și era Flavian bărbat vrednic de acea cinste, ca un dreptcredincios, care și viață cerească avea. Iar Hrisafie era eretic și nu se învoise la supunerea lui. Deci, căutând asupra lui pricină, a trimis la dânsul, zicând să se gătească un dar împăratului spre binecuvântare, ca unul ce a fost pus arhiereu din nou. Iar el, gătind, a trimis niște pâini curate. Iar Hrisafie, lepădând pâinile, a zis: „Aur, iar nu pâini, se cade a se trimite spre binecuvântare de la patriarh”. Iar patriarhul prin trimiși i-a răspuns zicând: „Bine știe Hrisafie că aurul și argintul bisericesc este al lui Dumnezeu și la nimeni nu se poate da, decât numai la săraci”.
Atunci, Hrisafie, mai mult mâniindu-se asupra patriarhului, se gândea cu ce fel de meșteșug i-ar săpa lui groapa. Văzând că fericită Pulheria, dreptcredincioasă fiind, îl sprijină foarte mult pe patriarh și nu îi era cu putință ca să-i facă lui ceva rău, a gândit vrăjmașul ca să-i facă rău și ei. Deci, a început a semăna neghină între Pulheria și Eudoxia împărăteasa, făcând vrajbă între dânsele cu felurite meșteșuguri.
În acea vreme s-a întâmplat un lucru ca acesta: avea obicei împăratul Teodosie de iscălea împărăteștile sale scrisori fără a le citi, necercând nici să știe ce era scris într-însele și oricine poftea, după a sa voie, gătind scrisoarea, o aducea la împăratul, iar el neobservând ce era scris într-însa, punea mâna sa cea împărătească. Drept aceea, fericită Pulheria văzând acea neîngrijire a lui, a vrut, ca una ce totdeauna se îngrijea de dânsul, ca să-l îndrepteze pe el cu dragoste. Și a pus la cale o meșteșugire de acest fel: a scris o adresă ca din partea împăratului, în care scria cum împăratul îi da în robie pe femeia sa surorii sale, Pulheria, prin rugămintea ei, și îi adeverește că de acum nu mai are stăpânire asupra ei. O scrisoare ca aceasta gătind-o, i-a dat-o împăratului să o iscălească. Iar el, după obiceiul său, necitind scrisoarea și neștiind ce era într-însa scris, a pus mâna sa cea împărătească și a iscălit. Iar Pulheria, luând acea scrisoare, a chemat cu cinste pe împărăteasa Eudoxia în palatul său și cu vorbă de dragoste și cu cinste a ținut-o pe ea la sine mult. Iar trimițând împăratul după împărăteasa, Pulheria nu a lăsat-o pe ea. Și a doua oară trimițând, i-a răspuns zâmbind Pulheria: „Să știe împăratul că nu are putere peste împărăteasa sa, că mi-a dat-o mie în robie și prin scrisoarea sa cea împărătească a în-tărit aceasta”. Acestea zicându-le, a mers singură la fratele său și i-a zis: „Vezi, împărate, că nu faci bine iscălind scrisorile necitite!”. Și i-a arătat lui scrisoarea aceea. Cu o meșteșugire ca aceasta înțeleaptă a sfătuit pe împăratul ca să fie mai cu pază și să cerceteze și să citească scrisorile acelea pe care avea să-și pună împărăteasca iscălitură. Înștiințându-se de aceasta, vicleanul vrăjmaș Hrisafie, famenul, s-a apropiat de Eudoxia împărăteasa, zicându-i: „Vezi ce-ți face ție Pulheria, cum te defaimă? Roaba ei vrea să te facă pe tine. Până când vei suferi de la dânsa unele ca acestea?! Au nu ești ca și ea împărăteasă și cu împăratul mai de aproape, ca un trup cu dânsul?”. Unele ca acestea și mai multe zicându-le, vrăjmașul a pornit spre mânie pe Eudoxia, care după aceea a început a-și îndemna bărbatul ca, luând stăpânirea împărătească de la Pulheria, singur să împărățească. Iar împăratul, îndemnat de femeie și de Hrisafie, deși se gândea să le urmeze sfatul, se rușina ca să aducă necinste asupra surorii și învățătoarei sale. Deci în taină a rugat pe patriarh ca pe Pulheria, când va intra în biserică, să o sfătuiască ca să se facă diaconiță, ca pe una ce viețuia cu curăție și cu sfințenie și de slujba diaconiei fiind vrednică. Pentru că era obiceiul într-acele vremi ca pe fecioarele cu viață curată să le silească, chiar și nevrând, la slujirea diaconească. Deci și pe sfânta Pulheria voia să o silească la aceeași faptă, ca să o depărteze cu o slujbă ca aceasta de la stăpânirea împărătească. Deci, patriarhul a spus de aceasta Pulheriei în taină, iar ea, cunoscând o scornire ca aceea a fratelui său și cunoscând vrajba împărătesei și a lui Hrisafie, singură și-a lăsat stăpânirea împărătească și, plecând din palatele împărătești cu servitoarele sale și așezându-se la un loc osebit de liniște, slujea lui Dumnezeu în tăcere și fără tulburare.
Atunci, ereticul Hrisafie, aflând vreme cu prilej răutății sale, a pornit pe împăratul împotriva patriarhului. Și era biserica lui Dumnezeu în tulburare, sculându-se ereticii fără temere, nemaifiind Pulheria apărătoarea dreptei credințe. Atunci a deschis Dumnezeu împăratului ochii minții lui, ca să-și cunoască greșeala și să știe mânia cea nedreaptă a împărătesei sale asupra sfintei Pulheria și să înțeleagă înrăutățita purtare a lui Hrisafie.
Oarecând aduseră împăratului Teodosie un măr foarte frumos și mare, mai presus de a sa fire, de a căruia frumusețe și mărime neobișnuită mirându-se, l-a trimis pe el împărătesei sale. Și aceea, ținându-l la sine, nu l-a mâncat, ci l-a trimis lui Paulin senatorul, un iubit prieten al împăratului, bolnav fiind atunci. Iar Paulin, neștiind nimic, a trimis mărul acela împăratului. Deci, luând mărul împăratul, l-a cunoscut pe el și mergând la împărăteasă, a întrebat-o zicând: „Unde este mărul pe care l-am trimis ție?”. Iar împărăteasa neștiind că mărul acela a venit iarăși în mâinile împăratului i-a răspuns: „L-am mâncat”. Atunci împăratul i-a arătat ei mărul și i-a zis: „Dar acesta ce este?”. Și dintr-acea vreme s-a mâniat foarte asupra împărătesei și cu necinste a ocărât-o pe ea, pentru că i se părea că îl înșală cu Paulin și îndată pe Paulin l-a trimis la surghiunie în Capadocia, iar pe împărăteasă, de atunci, nu o mai lăsa să vină pe la dânsul. Așijderea și asupra lui Hrisafie, famenului, sfetnicul împărătesei, foarte s-a mâniat, pentru că s-a încredințat că era pricinuitor de multă răutate. Și mai întâi a luat de la dânsul averea, apoi în surghiunie l-a trimis.
Dumnezeu însă a făcut izbândire pentru supărarea cea nevinovată a Sfintei Pulheria, pentru că Hrisafie, călătorind cu corabia, s-a înecat în mare. Paulin în surghiun a fost tăiat fără vină după porunca împăratului. Mai pe urmă, murind acesta, împărăteasa singură, cu jurământ, a adeverit că Paulin era curat de acel presupus păcat; așijderea și ea era nevinovată de cele ce i se imputau. Însă a avut Dumnezeu purtarea de grijă ca să vină o mâhnire ca aceea lui Paulin spre mântuirea sufletului, iar împărătesei spre învățătură. Deci, auzind împărăteasa de tăierea lui Paulin, s-a mâhnit fără de măsură că a pătimit pentru dânsa un om ca acela cu bună înțelegere și întreg la minte, fără de vină, și a rugat pe împăratul să nu o oprească pe ea să meargă la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri. Și, dându-i voie, s-a dus la Ierusalim și a făcut acolo milostenii mari și a zidit biserici multe și a făcut mânăstiri, pentru că a zăbovit în Ierusalim multă vreme, până ce, prin multe rugăciuni, a potolit mânia cea împărătească și pe sfânta Pulheria iar a împăcat-o cu sine. Și i-a trimis spre semn de pace și de dragoste necurmată chipul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cel zugrăvit de Sfântul Evanghelist Luca.
După plecarea ei la Ierusalim, împăratul Teodosie a trimis rugăminte la sora sa, Sfânta Pulheria, ca să se întoarcă iar la scaunul său. Dar ea nu voia, dorind ca să slujească unuia Dumnezeu mai bine în singurătate, decât să stăpânească multe țări. Și iar a rugat-o împăratul să vină în palatele împărătești ca să împărățească cu dânsul și n-a încetat din stăruințe până ce nu a înduplecat-o pe ea. Și s-a întors cu mare cinste Sfântă Pulheria la palatul său cel împărătesc și pe dată a încetat eretica vijelie, s-au alinat valurile și s-a făcut liniște în biserică, după care împărăția iar mergea ca înainte, cu pace. Iar după îndelungată vreme a venit și Eudoxia împărăteasa de la Ierusalim, aducând cu sine mâna Sfântului întâiului mucenic Arhidiacon Ștefan, pe care când au adus-o în Halchidon, s-a arătat într-acea noapte Sfântul Ștefan fericitei Pulheria, zicându-i: „Iată, ți-ai câștigat dorința, că și eu am venit în Halchidon”. Iar a doua zi, sculându-se Pulheria, a luat pe fratele său, împăratul Teodosie, și a ieșit în întâmpinarea mâinii sfântului întâiului mucenic, pe care împreună și cu împărăteasa Eudoxia a primit-o cu dragoste.
Iar trăind împăratul Teodosie de la nașterea sa patruzeci și doi de ani, i-a sosit sfârșitul și a spus sfintei Pulheria o descoperire dumnezeiască, care i se făcuse lui în Efes, pe când se afla în Biserica Sfântului Ioan Teologul. Pentru că stând el acolo în rugăciune, i s-a descoperit lui că, după moartea lui, o să ia Marcian Ostașul sceptrul împărăției grecești și a rugat-o pe ea ca să-i ajute lui Marcian la împărătescul scaun.
Deci, era Marcian de neam din Turcia, fiul oarecărui ostaș, el însuși ostaș viteaz, înțelept în toate, iscusit, milostiv și bun; încă din tinerețe era însemnat la împărăție, fiind el păzit din întâmplări de moarte. Pentru că, oarecând, mergând la Filipopol, a găsit pe cale un trup lepădat al unui om nu demult ucis. Deci, a stat deasupra trupului și se umilea fiindu-i jale de omul ucis. Apoi, vrând ca să facă fapta cea bună a milosteniei, adică să îngroape pe cel mort, a început să-i sape groapă și iată, oarecare, pe aceeași cale mergând spre cetate, a văzut pe Marcian îngropând pe cel mort și părându-li-se că el a făcut acea ucidere l-au prins pe el și, ducându-l în cetate, l-au dat judecătorului. Și, nefiind cine să mărturisească pentru nevinovăția lui, ci numai el singur apărându-se, nu i s-a dat crezământ și ca pe un ucigaș la moarte l-au osândit. Și era să fie pedepsit cu moartea în curând, dacă cu dumnezeiască descoperire nu s-ar fi arătat adevăratul ucigaș.
Deci acela și-a luat după fapte pedeapsa, iar Marcian, cu cinste fiind pus în libertate, slujea în oastea greacă, pe lângă voievodul Aspar. Iar făcându-se război cu vandalii, când au biruit vandalii pe greci și pe mulți i-a luat vii în robie, atunci cu aceia și Marcian fiind prins, a fost dus la comandantul vandalilor Ginseric. Iar Ginseric, vrând să vadă pe cei robiți, s-a urcat pe un loc înalt, în miezul zilei fiind arșiță mare, și a văzut de departe pe Marcian dormind pe pământ, iar deasupra lui un vultur zburând cu aripile întinse îi făcea lui umbră apărându-l de arșița soarelui. Aceasta văzând-o Ginseric, căpetenia vandalilor, a cunoscut cele ce erau să fie și chemând la sine pe robitul acela și întrebându-l pe el de nume și de moșie i-a zis: „De voiești ca să fii viu, întreg și slobod, jură mie că atunci când te vei sui la împărăteasca vrednicie nu vei face război cu vandalii niciodată, ci în pace cu noi vei petrece”. Deci, Marcian s-a jurat comandantului și a plecat cu cinste la locul său.
Apoi, întorcându-se iar Marcian din robie în oastea greacă, dar cu un grad mai mic și mergând oarecând grecii asupra perșilor, s-a îmbolnăvit Marcian pe cale și a rămas în cetatea Lichiei care se numea Sidina. Și l-au primit pe el doi frați în casa lor, Tațian și Iulian, bărbați cinstiți; și îl căutau pe el, îngrijindu-se de sănătatea lui, pentru că aveau pentru el mare dragoste. Iar sculându-se el de pe patul durerii, au ieșit amândoi frații cu dânsul împreună la vânătoare de păsări, iar fiind amiază și aflându-se în arșiță de soare, se culcară să se odihnească și adormiră, iar dormind s-a deșteptat mai întâi decât toți Tațian și a văzut că și Ginseric oarecând un vultur mare zburând deasupra lui Marcian cel ce dormea, cu aripile întinse, acoperindu-l pe el de arșița soarelui și umbrindu-l.
Văzând aceasta, Tațian a deșteptat pe Iulian, fratele său cel mai tânăr, și se mirau amândoi de minunea aceea. După aceasta, deșteptându-se și Marcian din somn, a zburat vulturul, iar Tațian și Iulian prooroceau că o să fie împărat și-l întrebară: „Ce fel de mulțumire și milă le va arăta când va fi împărat?”. Iar el zicea: „De va fi după prorocia voastră, apoi îmi veți fi mie în loc de tată”.
După aceasta, a început Marcian a fi mai mult mărit între greci, preamărind Dumnezeu pe bărbatul pe care l-a ales după inima sa. Apoi, s-a pristăvit drept credinciosul împărat Teodosie cel tânăr, iar împărăteasa Eudoxia s-a dus iarăși la Ierusalim, și acolo câțiva ani petrecând bine, s-a mutat către Domnul și o îngropară în biserica Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, cea zidită oarecând de dânsa. Iar fericită Pulheria, după moartea fratelui său, sfătuindu-se cu boierii și cu toți mai marii oștilor, pe Marcian ostașul l-au ales la împărăție, ca pe un vrednic și ales al lui Dumnezeu.
Fiind împărat Marcian, a chemat pe cei înainte pomeniți doi frați, Tațian și Iulian, și, cu înalte dregătorii cinstindu-i pe ei, i-au pus pe unul asupra Traciei stăpânitor, iar pe altul asupra Liciniei. Așijderea și cu Ginseric și-a împlinit jurământul său, păzind cu dânsul pacea nestricată până la sfârșit. Iar Pulheria împărăteasa, după ce s-a așezat Marcian, a vrut că iar să se întoarcă la al său loc singuratec. Dar împăratul nou și tot sfatul palatului au rugat-o pe ea ca să nu-i lase, ci să le ajute lor a cârmui împărăția ca o înțeleaptă și iscusită; iar într-alt chip aceea nu se putea să fie, fără numai devenind soție împăratului. Iar ea le punea lor înainte că și-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria sa, pe care datoare este să o păzească până la moarte. Dar, așijderea și împăratul spunea că și-a făgăduit și el lui Dumnezeu curăția sa. Dar pentru nevoia Sfintei Biserici care era tulburată de ereticii cei ce atunci se înmulțiseră, a fost silită să se însoțească cu Marcian împăratul, însă într-o însoțire ca aceea în care floarea fecioriei n-a veștejit-o, ci neatinsă până la sfârșitul vieții a păzit-o. Că și făgăduința cea lui Dumnezeu făcută și obișnuita curățenie a amândurora nu-i lăsară a-și călca făgăduințele date, pentru că ea era atunci de cincizeci și unu de ani și nici împăratul nu mai era tânăr. Și se numea Pulheria femeia împăratului, dar într-adevăr nu femeie, ci ca o soră îi era, împărățind cu dânsul și bine ocârmuind sceptrul împărăției cu mare folos pentru toată biserica lui Dumnezeu și pentru toată împărăția. Și se numea și Marcian bărbat Pulheriei, însă într-adevăr nu bărbat, ci ca frate îi era, împărățind cu dânsa ca împreună cu o fiică împărătească și moștenitoare a scaunului tatălui său. Și puteai atunci să vezi pe scaunul împărăției grecești fecioreasca curăție împărățind, pentru că au împărățit păzindu-se pe sine și împăratul cu sufletul și cu trupul curat, și împărăteasa fecioară neprihănită. O însoțire feciorească, care abia de vezi sau de auzi! Să se minuneze aici lumea cea plină de pofte necurate! Să se rușineze oamenii cei ce slujesc patimilor și dulceților trupești, auzind de o însoțire ca aceasta a dreptcredincioșilor acestora împărați, care s-au asemănat cu îngereasca curăție! Cu sârguință acestei sfinte împărătese s-a adunat sinodul sfinților părinți în Calcedon, împotriva rău-credinciosului Dioscor și a lui Eftihie arhimandritul. Apoi, asemenea sinod a fost și în Efes tot după purtarea ei de grijă, pentru că foarte mult ajuta dreapta credință. Scriitorii Istoriei Bisericești Universale ne descriu că această împărăteasă a luat parte la amândouă sinoadele atât din Efes, cât și din Calcedon, ca o mare apărătoare a credinței. Era într-însa râvna de dreaptă credință și mare înțelepciune; că în sufletul și în inima ei cea curată petrecea Sfântul Duh ca într-o biserică sfântă, și cu mari daruri a îmbogățit-o pe ea. Apoi, viețuind cincizeci și patru de ani și toate averile sale la biserică, la mânăstiri și la săraci împărțindu-le, s-a mutat la Dumnezeu, căruia cu toată osârdia i-a slujit. Cu ale ei rugăciuni, Doamne, nu ne lipsi și pe noi de împărăția ta cea cerească. Amin.
Acatistul Sfintei Împărătese Pulheria
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Biserica se împodobeşte ca şi cu o diademă cu vieţuirea ta cea luminată de înţelepciunea Duhului şi saltă văzându-te pe tine strălucind întru lumina cea neapropiată, strigând Celui care te-a cinstit pe tine: Aliluia!
Icosul 1
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu te-a rânduit pe tine ca pe un dar minunat al împărăţiei greceşti, ca să aperi Biserica de tulburările ereticilor şi cu acoperământul păcii ţesut din rugăciunile tale să aduci mângâiere poporului, care te întâmpină pe tine cu flori de gânduri luminate:
Bucură-te, comoară a darurilor Ortodoxiei;
Bucură-te, păzitoare a testamentului credinţei;
Bucură-te, risipirea întunericului ereziilor;
Bucură-te, povăţuitoare pe cărările păcii;
Bucură-te, vistierie a gândurilor cereşti;
Bucură-te, alergare la hotarul înţelepciunii;
Bucură-te, dar de sus spre mântuirea poporului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţii Ziditorului;
Bucură-te, vas curat al evlaviei sfinţitoare;
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, păzitoarea dogmelor părinteşti;
Bucură-te, curăţie desăvârşită a sufletului;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 2-lea
Ca pe o comoară a darurilor dumnezeieşti te-a aflat pe tine Biserica, pe care o ai cârmuit cu gândul înţelepciunii celei de sus, voind a o păzi nebiruită de săgeţile lui Veliar, spre a aduce în pace Stăpânului cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Fost-ai încununată cu cinstirea de augustă, căci înţelepciunea ta covârşea vârsta cea tânără, având izvor al darurilor tale pe Însuşi Hristos, Cel care te povăţuia tainic a urma calea desăvârşitei feciorii, ca să primeşti de la îngeri cântări ca acestea:
Bucură-te, sălaş al darului înţelepciunii;
Bucură-te, vieţuire întru lumina curăţiei;
Bucură-te, carte a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, călăuzitoare spre limanul mântuirii;
Bucură-te, iubitoare a frumuseţii îngereşti;
Bucură-te, bună chivernisire a comorii fecioriei;
Bucură-te, vas al miresmelor rugăciunii;
Bucură-te, flacără nestinsă a dorului dumnezeiesc;
Bucură-te, chimval sfinţit al Duhului;
Bucură-te, împodobirea minţii cu vălul Duhului;
Bucură-te, păzitoarea fecioriei desăvârşite;
Bucură-te, mângâierea celor tulburaţi;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 3-lea
Fiind luminată de Cuvântul vieţii, prin înţelepciunea cuvântului tău pe surorile tale le-ai adus la Hristos, ca să-I slujească Lui întru fecioria sufletului şi a trupului în cântări de: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Urmând celei care s-a făcut prestol de heruvimi şi înălţime neajunsă a fecioriei, te-ai dăruit cu totul Împăratului îngerilor, făcând legământul fecioriei desăvârşite pe jertfelnicul iubirii dumnezeieşti; pentru aceasta, împreună cu darul fecioriei ai adus, ca semn văzut al făgăduinţei, prestolul dumnezeiesc cel din aur şi pietre scumpe, primind de la îngeri daruri de cântări ca acestea:
Bucură-te, înţeleaptă păzitoare a fecioriei;
Bucură-te, râvnitoarea vieţuirii îngereşti;
Bucură-te, luarea crucii fecioriei;
Bucură-te, dorirea celor mai presus de minte;
Bucură-te, plinitoarea testamentului mai presus de fire;
Bucură-te, oglindă a cugetării înalte;
Bucură-te, plinirea dorului de desăvârşire;
Bucură-te, înfrumuseţare cu podoaba fecioriei;
Bucură-te, vas luminat de Raza Tatălui;
Bucură-te, pecete a vieţuirii neîntinate;
Bucură-te, templu sfinţit al Cuvântului;
Bucură-te, prestol al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 4-lea
Primită fiind la împărăţie cu fratele tău, fost-ai lui stâlp de înţelepciune, căci totdeauna învăţându-l frica de Dumnezeu şi paza poruncilor Împăratului tuturor, l-ai deprins a-şi înălţa gândul la cele de sus şi a aduce cu îngerii Stăpânului jertfa laudelor de: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ce virtute nu şi-a aflat deplina strălucire întru tine, Împărăteasă Pulheria? Căci biserică preaslăvită ai zidit Împărătesei cerurilor, şi făcându-ţi inima biserică a darurilor Duhului, ai revărsat asupra tuturor mirul milei dumnezeieşti, îngrijindu-te de cei săraci, păstrând pacea în popor şi zidind lăcaşuri sfinte, care îţi înalţă acum glasuri de laudă:
Bucură-te, plinirea lucrării Ziditorului;
Bucură-te, biserică a darurilor Cuvântului;
Bucură-te, vistieria milei celor săraci;
Bucură-te, făclia călăuzitoare a poporului;
Bucură-te, lucrătoare în via mântuirii;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Duhului;
Bucură-te, stea povăţuitoare la limanul dreptei credinţe;
Bucură-te, risipirea întunericului necredinţei;
Bucură-te, lauda neîncetată a poporului tău;
Bucură-te, păzirea Bisericii de atacul ereziilor;
Bucură-te, următoarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, palat al darurilor Înţelepciunii;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 5-lea
Văzând înţelepciunea şi frumuseţea celei nedreptăţite de fraţii ei, ai luminat-o cu Sfântul Botez, arătând-o pe ea mireasă a Cuvântului, dar şi bună soţie a împăratului Teodosie, fratelui tău, de care minunată însoţire s-au bucurat şi îngerii, care strigă neîncetat Împăratului tuturor: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cu toiagul blândeţii îndreptând pe fratele tău din căderea în mrejele ereziei, ca o mireasă înţeleaptă a lui Hristos ai păzit pe Mireasa Vieţii, Biserica Sa, de viclenia înşelăciunii lui Nestorie, adunând pe părinţii cei de Duhul înţelepţiţi la soborul a toată lumea din Efes; pentru aceasta şi ei, lăudând înţelepciunea şi râvna ta pentru dreapta credinţă, ţi-au împletit cunună de cântări ca acestea:
Bucură-te, apărătoare nebiruită a Bisericii;
Bucură-te, ruşinarea ereticului Nestorie;
Bucură-te, primitoarea înţelepciunii celei de sus;
Bucură-te, osârdie întru lucrarea în via Cuvântului;
Bucură-te, smulgerea spinilor ereziilor;
Bucură-te, purtătoarea focului rugăciunii;
Bucură-te, râvnă nemăsurată pentru Adevăr;
Bucură-te, statornicirea dogmelor dumnezeieşti;
Bucură-te, mângâierea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, vas al mirului înţelepciunii;
Bucură-te, descuierea minţii cu cheile credinţei;
Bucură-te, cort al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 6-lea
Cu dragoste frăţească ai voit a îndrepta pe fratele tău, ca să fie cu luare aminte la ceea ce iscăleşte şi să primească în cartea inimii scrierea de mână îngerească: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Uneltirile vrăjmaşului de a te scoate din scaunul împărăţiei ca pe nişte mreje firave le-ai socotit şi, mutându-ţi toată dorirea spre Împăratul ceresc, ai alergat către Dânsul pe cărarea rugăciunii în cântarea de: Aliluia! Pentru aceasta îţi aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, păzitoarea păcii dumnezeieşti;
Bucură-te, căutarea comorilor duhovniceşti;
Bucură-te, nesocotirea slavei lumeşti;
Bucură-te, iubitoarea petrecerii îngereşti;
Bucură-te, aflarea limanului rugăciunii;
Bucură-te, cetate nebiruită a Adevărului;
Bucură-te, primirea prigonirii fără tulburare;
Bucură-te, aşezarea la odihna nevoinţelor cereşti;
Bucură-te, iubirea înstrăinării pentru Hristos;
Bucură-te, urcare pe scara liniştirii;
Bucură-te, adăpare din paharul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, floare neveştejită a Înţelepciunii;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 7-lea
Plecându-te spre rugămintea stăruitoare a fratelui tău, te-ai întors iarăşi la palatul împărătesc, şi potolind toată vrajba ereziilor, turma lui Hristos o ai călăuzit la limanul dreptei credinţe, ca să aducă Păstorului Celui Mare cântarea de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Întâiul Mucenic Ştefan, plinind dorirea inimii tale, în Calcedon a voit a veni, împărăteasa Eudoxia aducând mâna sa; iar tu, cu dragoste ieşind în întâmpinarea lor, te-ai umplut de bucurie şi evlavie, iar noi, văzând buna ta cinstire adusă sfinţilor lui Hristos, îţi aducem cuvinte luminate ca acestea:
Bucură-te, primirea darului mucenicesc;
Bucură-te, stăruinţă la uşa rugăciunii;
Bucură-te, vas al evlaviei curate;
Bucură-te, primitoare a odorului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndemnătoare spre cinstirea sfinţilor;
Bucură-te, lăcaş al bunei miresme dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea cu evlavie a întâiului mucenic;
Bucură-te, primirea semnului împăcării;
Bucură-te, cer înţelegător al Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare spre lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, primirea cu bucurie a împărătesei ce te izgonise;
Bucură-te, pildă de vieţuire luminată;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 8-lea
Văzând mai dinainte cu ochii minţii vrednicia lui Marchian, l-ai pus pe el în scaunul împăratului Teodosie, celui ce-şi dăduse sufletul în mâinile Domnului, aducând Stăpânului darul cântării de: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Jertfitu-te-ai pentru pacea Bisericii tulburate de eretici şi, păzind nedezlegată legătura fecioriei, te-ai însoţit cu împăratul Marchian, pe care cinstindu-l ca pe un adevărat frate întru Hristos, te-ai învrednicit de preţuirea lui şi de cuvintele noastre smerite:
Bucură-te, jertfire încununată de înţelepciune;
Bucură-te, păstrarea binecuvântării fecioriei;
Bucură-te, lauda celor iubitori de curăţie;
Bucură-te, însoţire spre păstrarea păcii lui Hristos;
Bucură-te, mângâierea Bisericii luptătoare;
Bucură-te, nădejdea celor asupriţi de neştiinţă;
Bucură-te, luminătoarea celor iubitori de desăvârşire;
Bucură-te, râul înţelepciunii ce adapă pământul Bisericii;
Bucură-te, slujitoarea dogmelor dumnezeieşti;
Bucură-te, comoara nepreţuită a fecioriei;
Bucură-te, lauda Miresei lui Hristos;
Bucură-te, ocârmuire către limanul păcii cereşti;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 9-lea
Sub sceptrul împărăţiei tale la sinoadele din Efes şi Calcedon s-a statornicit tot adevărul, izgonindu-se întunericul ereziilor, ca toţi întru dreaptă credinţă şi cu cuget curat să strige Împăratului cerurilor: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Făcându-te vistierie a darului Duhului, ai îmbogăţit Biserica Cuvântului cu faptele cele bune lucrate în pământul smereniei, şi de la toţi culegi cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, comoară necheltuită a faptelor mântuirii;
Bucură-te, împodobirea Bisericii cu legătura Adevărului;
Bucură-te, întărirea tuturor pe temelia dreptei credinţe;
Bucură-te, dar dumnezeiesc făcut pământului grecesc;
Bucură-te, mângâierea celor săraci;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;
Bucură-te, împodobirea Bisericii lui Hristos cu înţelepciune;
Bucură-te, următoarea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cunună a faptelor bune;
Bucură-te, sălaş al fecioriei desăvârşite;
Bucură-te, odihna celor împovăraţi de păcate;
Bucură-te, primirea celor lepădaţi;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 10-lea
Cu înţelepciune conducând împărăţia cea pământească, te-ai învrednicit, fericită, a lua din mâinile lui Hristos cheile Împărăţiei cerurilor, cu care descuie-ne şi nouă porţile îndurărilor Cuvântului, ca să-I strigăm într-un glas: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ca doi luminători mari v-aţi arătat, Sfinţilor Marcian şi Pulheria, luminând marginile lumii cu strălucirea virtuţilor voastre; iar noi, minunându-ne de curăţia sufletului tău împodobit cu toate mărgăritarele faptelor bune, îţi aducem, Cuvioasă Împărăteasă, şiragul cuvintelor noastre smerite:
Bucură-te, îngrijire de darul mântuirii;
Bucură-te, odihnă întru slujirea Cuvântului;
Bucură-te, lan al spicelor de gând dumnezeiesc;
Bucură-te, adăpare din paharul nevoinţelor;
Bucură-te, neîncetată păzire a legământului fecioriei;
Bucură-te, stea luminată de darul dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie a Luminii neapuse;
Bucură-te, călătorie pe cărările desăvârşirii;
Bucură-te, odihnă întru cămara rugăciunii;
Bucură-te, vistierie a cuvintelor Vieţii;
Bucură-te, luminătoare a cărării mântuirii;
Bucură-te, icoană a frumuseţii îngereşti;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 11-lea
Cu cinstea de împărăteasă ai fost preamărită de Hristos, dar ţi-ai îmbrăcat sufletul în haina gândurilor smerite şi cu pana gândului dumnezeiesc ai scris Treimii preaslăvite în cartea inimii cântarea de: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ca să smulgi neghinele ereziilor din Biserica lui Hristos te-ai ostenit prin alergarea pe cărările spinoase, dar cu picior vesel ai zdrobit capul şarpelui celui înţelegător, primind cununa cinstirilor dumnezeieşti:
Bucură-te, zid al dogmelor dumnezeieşti;
Bucură-te, alungarea viforului ereziilor;
Bucură-te, minunată scăpare a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, nimicirea taberelor vrăjmaşilor;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi de neştiinţă;
Bucură-te, lauda Părinţilor celor de Duhul insuflaţi;
Bucură-te, temelie a Cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, cetate neclintită a Adevărului;
Bucură-te, mărgăritar nepreţuit în vistieria Bisericii;
Bucură-te, grabnică sprijinitoare a celor din nevoi;
Bucură-te, cunună luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, privighetoare a cântărilor Duhului;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 12-lea
Pe Mirele Hristos L-ai odihnit în palatul inimii tale smerite, Acesta şezând întru slavă pe tronul inimii împreună cu Tatăl şi cu Duhul Cel Dumnezeiesc şi primind slavoslovirile tale neîncetate de: Aliluia!
Icosul al 12-lea
În ceata fecioarelor te veseleşti şi cu diadema împărătească eşti împodobită, Cuvioasă Pulheria, privind cu bunăvoinţă spre cei ce aleargă la tine cu nădejde, aducându-ţi jertfa cântărilor de cinstire:
Bucură-te, ocrotitoarea fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, întărirea noastră pe calea pocăinţei;
Bucură-te, vasul cel de aur plin de mirul înţelepciunii;
Bucură-te, carte a cuvintelor lui Hristos;
Bucură-te, vistierie necheltuită a săracilor;
Bucură-te, povăţuitoare tainică a monahilor;
Bucură-te, călăuzitoare împăraţilor binecredincioşi;
Bucură-te, îndreptătoare pe căile mântuirii;
Bucură-te, limanul doririlor îngereşti;
Bucură-te, pecete a darurilor Cuvântului;
Bucură-te, mireasmă a sfinţeniei înalte;
Bucură-te, minte luminată de raza Duhului;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul al 13-lea
O, Sfântă Împărăteasă Pulheria, ceea ce cu osârdia ta întru slujirea Adevărului te-ai arătat apărătoare nebiruită a Ortodoxiei, îndreptând pe toţi la limanul dogmelor dumnezeieşti, întăreşte Biserica lui Hristos întru păstrarea neschimbată a testamentului dreptei credinţe, iar inimile noastre le întăreşte pe piatra mărturisirii Cuvântului! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu te-a rânduit pe tine ca pe un dar minunat al împărăţiei greceşti, ca să aperi Biserica de tulburările ereticilor şi cu acoperământul păcii ţesut din rugăciunile tale să aduci mângâiere poporului, care te întâmpină pe tine cu flori de gânduri luminate:
Bucură-te, comoară a darurilor Ortodoxiei;
Bucură-te, păzitoare a testamentului credinţei;
Bucură-te, risipirea întunericului ereziilor;
Bucură-te, povăţuitoare pe cărările păcii;
Bucură-te, vistierie a gândurilor cereşti;
Bucură-te, alergare la hotarul înţelepciunii;
Bucură-te, dar de sus spre mântuirea poporului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţii Ziditorului;
Bucură-te, vas curat al evlaviei sfinţitoare;
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, păzitoarea dogmelor părinteşti;
Bucură-te, curăţie desăvârşită a sufletului;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Pulheria, mare apărătoare a Ortodoxiei!
Condacul 1
Biserica se împodobeşte ca şi cu o diademă cu vieţuirea ta cea luminată de înţelepciunea Duhului şi saltă văzându-te pe tine strălucind întru lumina cea neapropiată, strigând Celui care te-a cinstit pe tine: Aliluia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.