༺꧁❤️꧂Bună dimineața, România!...

ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

sâmbătă, 7 septembrie 2024

Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci; † Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim; †) Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; † Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian; Sf. Mc. Corneliu Sutaşul; Sf. Sfințit Mc. Ciprian, episcopul Cartaginei; Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci; Ap. Galateni 6, 11-18; Ev. Ioan 3, 13-17 (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); glas 6, voscr. 413 Septembrie

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfinţirii bisericii Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, de la Sfântul Mormânt de la Ierusalim.

Ca să dea slavă lui Dumnezeu pentru fericitul sfârşit al Sinodului de la Niceea (întâiul sinod ecumenic), Constantin cel Mare a vrut sa zidească o biserică pe Golgota, locul Învierii lumii. Atunci episcopul Macarie i-a arătat împăratului locul Mormântului, acolo unde l-a păstrat memoria Tradiţiei, căci locul fusese acoperit cu pământ în timpul domniei lui Adrian (135) cu scopul de a lărgi orasul. După ce au săpat şi au descoperit Mormântul şi instrumentele Patimii, au zidit peste ele o mare biserică, a cărei sfinţire s-a făcut în ziua de 13 septembrie 335 pentru a înlocui sărbătoarea păgână a lui Jupiter Capitolin. Această sfântă biserică era atât de frumoasă şi de grandioasă, încat ea a devenit un simbol al victoriei creştinismului şi chiar un model pentru multe biserici.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton şi Seleuc.

Fericitul Cronid diaconul, strălucind cu bunele fapte ale vieţii sale, în Mitropolia Alexandriei, au crezut printr-însul Leontie şi Serapion. Iar în Galatia cea barbară şi necredincioasă, Seleuc şi Valerian, Macrovie şi Gordian, şi Straton la Nicomidia Bitiniei. Însă Cronid, Leontie şi Serapion, după ce au pătimit multe chinuri în Egipt, legându-li-se mâinile şi picioarele, au fost aruncaţi în mare. Ale căror moaşte ieşind la uscat, s-au arătat îngeri prin vedenii la oameni credincioşi, şi le-au poruncit de le-au acoperit cu pământ. Iar cei din Galatia, Seleuc şi Valerian, Macrovie şi Gordian, chinuiţi fiind cu foc şi cu sabie şi în multe alte feluri de ighemonul ce era acolo, mai apoi de toate i-a dat să-i mănânce fiarele sălbatice, şi aşa sufletele la Dumnezeu şi-au dat. Iar ighemonul Bitiniei, după ce cu multe chinuri a chinuit pe Sfântul Straton, plecând vârfurile a doi copaci, i-au legat mâinile de acelea şi poruncind îndată să slobozească copacii la locul lor, au rupt pe sfântul în două; şi aşa şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului mucenic Cornelie sutaşul.

Acest sfânt a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli şi este cel dintâi dintre păgâni, care a crezut. Petrecând o viaţă fără prihană, a văzut un înger care-l îndemna să cheme la sine pe Apostolul Petru, să audă de la el cele ce se cădea. şi mergând Petru către dânsul, şi spunându-i cuvântul Domnului lui şi celor ce veniseră cu dânsul, şi învăţându-l şi botezându-l i-a dat rînduială şi ocârmuirea cetăţii Schepsia. Pe care aflând-o cufundată în idoli, a botezat pe toti cu harul lui Hristos; şi chiar şi pe Dimitrie ighemonul, care a crezut cu toată casa lui. Deci sfârsindu-şi sfântul viata apostoleşte, către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian şi Valerian.

Aceşti sfinţi au suferit chinuri pe vremea lui Liciniu. Gordian era din Capadocia, iar Macrovie era din Paflagonia, tineri de vârsta, şi desăvârşiţi în credinţa întru Hristos. Iar Zotic, Ili şi Lucian, s-au săvârşit prin sabie la Roma, după multe chinuri, din porunca lui Maxim ighemonul; însă Valerian s-a săvârşit plângând deasupra mormântului sfinţilor.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru cel din Agreia, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Ioan de la Prislop.

Se spune ca un tânăr pe numele Ioan, din satul Silvasul de sus - în hotarul căruia se afla şi Sf. Locas - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să ducă o viată şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Slivut (Silvut), unde şi-a săpat singur cu mari nevoinţe, o chilie de piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau iarăşi "casa sfântului". Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îsi facea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celalat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop.

Nu ştim cu siguranţă când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop. Presupunem că în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor... El a fost este şi va fi - pentru credincioşii din părţile Hategului şi Hunedoarei - o pildă vie de sfinţenie, iar "chilia" sau "casa" lui rămâne mereu un loc de pelerinaj şi de reculegere sufletească pentru toţi cei ce caută cuvânt de mângâiere şi de întărire în locurile de mare frumuseţe naturală ale Prislopului, în care au trăit atâţia cuvioşi călugări cu viaţa aleasă şi bineplacută lui Dumnezeu.

(Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu: "Sfinţi Români", editia 1987)

Tot în această zi, pomenirea sfintei marii muceniţe Ketevan, regina Georgiei.

Sfînta Mare muceniţă Ketevan era descendentă din familia imperială Bagration şi era strănepoata a împăratului Constantin din Kartalin (1469-1505). Devenită soţia lui David, urmaşul împăratului Alexandru al II lea din Kakheti (1577-1605), ea însăşi a condus imperiul. Pietatea profundă a împărătesei se manifesta în atenţia ei deosebită faţă de nevoile Bisericii Georgiene, în zidirea de biserici, adăposturi şi case pentru călători sau cei fără de acoperis. După moartea soţului său, Sfinta Ketevan s-a instalat în singurătate.

Constantin (numit Okayan), frate al soţului ei, a acceptat Islamul şi, urmând instrucţiunile sahului Abbas I, a trimis asasini să îl ucidă pe tatăl său care era pe moarte, împăratul Alexandru II, şi fratele său George. După ce crima a fost înfăptuită, Constantin a dat ordine să fie puse corpurile victimelor pe cămile şi să fie duse împărătesei Ketevan. îngrozită în faţa faptei de cruzime, împărăteasa i-a jelit pe nevinovaţii suferitori şi i-a îngropat la catedrală Alaverdsk. în plus, necredinciosul Constantin-Okayan a depăşit buna cuviinţă în faţa respectabilei ei văduvii şi i-a cerut mana, ameninţând cu forţa în caz de refuz.

Împărăteasa Ketevan şi-a adunat poporul din Kakheti şi a mers împotriva lui Constantin, învingând pe necuviinciosul apostat. El avu parte de o moarte lipsită de glorie împreună cu mulţi din armata persană. Sub conducerea înţeleaptă a împărătesei Ketevan, pacea şi dreptatea au fost restabilite în Kakheti. Sahul Abbas I i l-a înapoi pe fiul ei Teimuraz, care, desi trăise mai multi ani la curtea şeicului ca ostatic, îsi păstrase Credinta Ortodoxă neîntinată.

După aceea sahul Abbas, ameninţând Georgia cu distrugerea, a constrâns autorităţile feudale din Kakheti să predea o sumă de ostateci de seama. Printre ei, ca voluntar, se afla împărăteasa Ketevan. Vrând să prevină dezastrul pentru naţiunea georgiană şi Sfânta Biserică, ea a ajuns în Ispahan. Sahul Abbas a îndemnat-o pe împărăteasa să accepte credinţa mahomedană, dar a primit un refuz hotărât.

Apoi împărăteasa Ketevan a fost aruncată în închisoare, unde a petrecut zece ani, plini de suferinţele martiriului. Nici josnicia curtenilor perşi, nici propunerile viclene ale şahului de a o ridica la rangul de împărăteasă ţinutului pers, nici propunerile de mari bogăţii, nici implorările şi rugăminţile stăruitoare ale curtenilor şi nobililor perşi - nimic nu era în stare să o ademenească să pronunţe chiar şi o singură vorbă blasfemitoare împotriva lui Hristos. Nimic nu era în stare să o mişte pe cea care suferea întru Hristos.

Au atârnat-o răstignită pe un copac în formă de cruce şi au torturat-o cu cleşti încinşi. I-au pus pe cap un coif încălzit la roşu, a fost lovită cu vergi de otel şi i-au împuns trupul cu unghiile. Fumul gros din părul şi capul său arzând s-a ridicat în sus, şi binecuvintata martiră şi-a dat sufletul întru Dumnezeu în ziua de 13 septembrie 1624.

Trei coloane strălucitoare au coborât asupra trupului Sfintei Ketevan, semnificând izbânda ei spirituală. Osemintele sfintei împărătese au fost aduse la Roma la catedrala sfântului Apostol Petru, de către călugări ai ordinului Augustinilor care fuseseră martori la martiriul ei. O parte din moaşte (cinstitul cap şi mâna dreaptă a martirei) au fost date de către călugării Augustini împăratului Teimuraz I şi puse sub masa altarului din catedrala Alaverdi a sfântului Mare mucenic Gheorghe din Kakheti. Patriarhul-katolikos Zaharia (1613-1630) a numărat pe Marea Martiră Ketevan printre sfinţi şi i-a rânduit Sărbătoarea pentru 13 septembrie.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Ierotei cel nou, Iviritul, ce s-a născut la anul 1686 şi care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Ierotei s-a născut în 1686 în Grecia. Dorind să înţeleagă înţelepciunea Divina aşa cum este ea în ştiinţe şi în viaţa monahală, tânărul pios, dovedind mare abilitate şi sârguinţă, a studiat filozofia Latină şi pe cea Greaca.

După moartea părinţilor săi, vrând să îşi continue educaţia, Sfântul Ierotei a vizitat mai întâi Muntele Athos, care era renumit pentru învătăţorii săi cei mulţi. La început a fost discipolul unui anume sihastru lângă chilia Sfântului Artemie (sărbătorit la 20 octombrie), şi apoi s-a alăturat fraţilor din mănăstirea Iviron, unde a primit tunderea monahală.

Sfîntul Ierotei în curând a ajuns la Constantinopol cu treburile mănăstirii şi de acolo în Valahia, unde Domnul l-a condus să îşi continue educaţia pe care o întrerupsese. Fiind instruit de un anume călugăr cipriot, Sfântul Ierotei, prin bunele sale maniere şi-a meritat favorurile Mitropolitului Auxentius din Sofia şi a fost ordonat diacon.

După ce şi-a desăvârşit educaţia la Venetia, Sfântul Ierotei s-a întors la Sfântul Munte. S-a instalat lângă mânăstirea Iviron în sălbăticia de la Khaga. Conform mărturiei contemporanilor săi, a dus o viaţă foarte strictă de sihastru ; cu necontenită Rugăciunea lui Iisus călugărul a descoperit adâncă dragoste faţă de aproapele şi necazurile dătătoare de bucurii. La intervenţia igumenului din mănăstirea Iviron, Sfintul Ierotei a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Iacob din Neocezareea care trăia acolo retras.

La cererea locuitorilor din Skopelo, care nu aveau preot, ascetul tăgăduitor-de-sine şi-a părăsit singurătatea. A oficiat slujbele şi a predicat timp de opt ani, împreună cu discipolii săi atoniţi, ieromonarhul Meletie şi călugării Ioasaf şi Simeon.

Simţindu-si sfârşitul aproape, Sfântul Ierotei cu trei discipoli s-a retras în insula Yura, unde erau trimişi de obicei cei osândiţi pe viaţă. Acolo după o scurtă boală el a plecat la Domnul în anul 1745. Discipolii săi l-au îngropat în acea insulă, şi după trei ani capul sau venerabil a fost transferat la mănăstirea Iviron. Mulţi bolnavi şi cei chinuiţi cu suferinţele trupeşti erau tămăduiţi prin rugăciuni către sfânt.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. Innoirea bisericii Sfintei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

    Astazi praznuim innoirea bisericii celei noi, preaslavita si mare din Ierusalim, nu aceea pe care a zidit-o Solomon imparatul, pe muntele Moria, ci aceea pe care binecredinciosul imparat Constantin impreuna cu cea vrednica de lauda, maica sa Elena, au facut-o pe muntele Golgota preaminunata. Si au curatat si innoit si Sfantul Loc, cel spurcat eu necuratia idolilor.

   Ca, dupa Patima cea de bunavoie a lui Hristos si dupa Invierea si Inaltarea la cer, Sfantul Loc, pe care s-a savarsit mantuirea noastra, era urat si spurcat de norodul cel urator de Hristos. Iar, mai vartos Adrian paganul imparat, toate locurile cele sfinte le-a spurcat cu dracesti idoli si jertfe. Ca pe locul cetatii celei preafrumoase a Ierusalimului, cea stricata de Tit, Adrian a zidit o cetate cu numele sau si a numit-o Elia, ca el asa se numea, Elia Adrian. Atunci a poruncit ca sa se astupe mormantul Domnului cu tarina si cu pietre mari. Iar pe muntele acela, unde Domnul a fost rastignit, a zidit o capiste zeitei sale Venera cea spurcata, punand intr-insa idolul ei. Iar deasupra mormantului celui dumnezeiesc a pus un alt idol, acela al zeului Jupiter. Si in locul unde Mieluselul lui Dumnezeu S-a adus pe Sine jertfa lui Dumnezeu Tatal, pentru pacatele noastre, acolo se aduceau jertfe spurcate dracilor si se savarseau necurate pacate. Asemenea si in Betleem, unde Cel preacurat din preacuratul pantece S-a nascut I-a pus pe idolul Adon, ca acel loc sfant sa se spurce cu Iucrurile de rusine. Iar unde a fost templul Iui Solomon, acolo a zidit o capiste idoIeasea. Si a poruncit sa nu indrazneasca nimeni a numi cetatea aceea lerusalim, ci Elia. lar toate aeestea s-au facut, vrand ca si pomenirea numelui lui Iisus Hristos sa o piarda de pe pamant, pentru aceea si cetatea intru care Hristos multe semne a facut, a numit-o cu alt nume. lar la locurile unde S-a nascut si unde S-a rastignit si S-a ingropat, a facut lacasuri dracesti, ca, adica, neamul ce vine sa uite cu totul pe Hristos si locurile acelea, pe unde au umblat picioarele lui Hristos, sa nu Ie mai pomeneasca nimeni, niciodata. Insa a pierit el insusi, ticalosul...

   Locul cel sfant, iarasi, I-a proslavit Imparatul slavei. Ca a ridicat pe imparatul Constantin si pe maica sa Elena si, luminandu-i pe dinsii cu lumina sfintei credinte, le-a pus lor la inima sa innoiasca sfanta cetate a lerusalimului si sa zideasca locas lui Dumnezeu, preafrumos, si toate sfintele locuri de spurcaciunile dracesti sa Ie curateasca si sa Ie sfinteasca. Deci, binecuvantatul imparat Constantin a trimis la acest lucru pe Sfanta Maica sa Elena, cu multime de aur, la lerusalim si a scris preasfintitului patriarh Macarie, ca sa adauge sarguinta la zidirea bisericii. Deci, ajungand Sfanta Elena la lerusalim, a stricat toate locasurile idolesti si idolii i-a sfaramat si sfanta cetate de toate spurcaciunile paganesti a curatat-o si a innoit-o. Si a mai aflat inca si cinstita Cruce a Domnului si mormantul, indepartand tarina si pietrele, cu care au fost astupate, si a intemeiat acolo biserica foarte frumoasa si mare si a ingradit amandoua locurile, adica locul unde a fost rastignit Hristos si locul unde a fost ingropat, ca nu erau departe unul de altul, cum zice Evanghelistul loan: "Iar, in locul unde a fost rastignit, era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape" (loan, 19, 41-42). Deci, cu o biserica a cuprins si Golgota si mormantul Domnului. Si a fost numita biserica aceea Martirion, adica marturie. Marturie insa a invierii lui Hristos; marturisind ca la acel loc Hristos a murit si a inviat.

   Inca a mai zidit Sfanta Elena si alte biserici: in Betleem, la muntele Eleonului, la Ghetsimani si la multe sfinte locuri si le-a infrumusetat cu toata podoaba. Insa biserica cea de deasupra mormantului Domnului, mai mult decat toate, era mai frumoasa si mai mare. Dar imparateasa Elena n-a apucat sa vada sfarsitul bisericii, ca se intorsese la fiul ei si se mutase la Domnul, pana a nu se savarsi biserica. Ca n-a fost cu putinta ca o atat de minunata si mare zidire sa se savarseasca in putina vreme, ci abia in zece ani s-a zidit. Deci, savarsindu-se biserica, a poruncit dreptcredinciosul imparat ca sa se adune episcopii din toate partile in Ierusalim la sfintirea bisericii. Si a venit multime multa de arhierei, ce se adunasera din Bitinia si din Tracia, din Cilicia si din Capadochia, din Siria si din Mesopotamia, din Fenicia si din Arabia, din Palestina si din Egipt, din Africa si din Tibania si din Persida, un episcop. Ci, si popor mult, fara de numar, din toata lumea se adunase, cat in hotarele Ierusalimului nu incapeau noroadele. Si s-a sfintit biserica Invierii lui Hristos intru aceasta luna in treisprezece zile si tot Ierusalimul s-a innoit, intru al treizecilea an al imparatiei lui Constantin. Si au asezat Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, ca sa praznuiasca in tot anul ziua innoirii, dupa asemanarea cu aceea a lui Solomon. Ca, precum Solomon, in legea veche, zidind o biserica preaslavita, Sfanta Sfintelor, pusese rinduiala ca, in toti anii, intru aceasta luna a lui septembrie, intru care a fost sfintita, sa se praznuiasca ziua innoirii· ei, despre care innoire si in Evanghelie se pomeneste : ,,Si era atunci la Ierusalim sarbatoarea innoirii templului" (loan, 10, 22), asa si Sfantul si intocmai cu apostolii imparat Constantin, in Darul cel nou, zidind o a doua Sfanta a Sfintelor, a oranduit, cu Sfintii Parinti, ca innoirea bisericii celei mari din Ierusalim, care este mama tuturor bisericilor, sa fie praznuita de toate bisericile din toata lumea.

   Sa praznuim, deci, multumind lui Dumnezeu Hristos, Celui ce cu Patima si cu Invierea Sa a innoit toata faptura si a curatit sfanta sa Biserica de spurcaciunile idolesti. Dar si noi sa ne innoim, facandu-ne biserici ale Dumnezeului celui viu, lepadand pe omul cel vechi si, imbracandu-ne in omul cel nou, sa ne intoarcem de la rautatile noastre, care s-au invechit in noi, si sa facem lucruri bune, incepand sa umblam intru innoirea vietii. Ca, precum oamenii praznuiesc innoirea bisericii celei facuta de mana, asa si ingerii sa praznuiasca biserica noastra cea sufleteasca, nefacuta de mana. Ca bucurie se face in ceruri ingerilor de pacatosul care, prin pocainta, se innoieste.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Corneliu, sutasul.

Acesta a trait pe vremea Sfintilor Apostoli si este cel dintai care a venit din lumea pagana la credinta crestina. Era sutas in armata romana, avand sub ascultarea sa o suta de ostasi, din ceata ce se chema Italica. A trait pe vremea imparatului Tiberiu (14-37), iar slujba o avea in Cezareea Palestinei. Deci, macar ca era pagan din nastere, acest Corneliu, un om drept si temator de Dumnezeu, ducand o viata fara de prihana, facand multa milostenie saracilor, se ruga totdeauna lui Dumnezeu cel adevarat, pe Care Il cunostea, atat el cat si toata casa lui, din citirea cartilor Legii vechi. lar in ce chip s-a facut increstinarea si venirea lui la Hristos, ne spune Sfantul Evanghelist Luca, in cartea sa, numita Faptele Apostolilor, la capitolele 10 si 11. Ca randuise Dumnezeu ca prin Sfantul Corneliu sa arate ca Imparatia lui Dumnezeu este deschisa tuturor semintiilor pamantului. Deci, a vazut un Inger care I-a indemnat sa cheme· in casa lui pe Sfantul Petru, acesta aflandu-se atunci aproape de Cezareea, la Iope. Si venind Petru si vorbind tuturor celor ce-l ascultau, de Hristos si de taina puterii Lui de mantuire, fara seaman pe lume, a trimis Dumnezeu pe Duhul Sau peste ei, crezand toti in Hristos, iar Sfantul Petru pe toti i-a botezat.

Din traditia crestina mai stim ca Sfantul Corneliu, dupa o vreme, a insotit pe Sfantul Petru in multe din drumurile propovaduirii lui si ca, pentru ravna si vrednicia lui, Sfantul Corneliu a fost asezat episcop in Cezareea Palestinei. Drept aceea, umbla din loc in loc, propovaduind credinta cea noua. Cu multa staruinta, Corneliu a izbutit sa increstineze pe multi din locuitorii cetatii, in frunte cu insasi capetenia lor, dregatorul Dimitrie, om foarte iscusit si intelept, cu bun sfat, care a crezut cu toata casa lui. Deci, asezand preot pe Eunomie si cu multumirea de a vedea pe credinciosii din cetate crescand in credinta, in nadejde si in dragoste, Sfantul Corneliu isi incheie viata apostoleste, ducandu-se catre Domnul.

Intru aceasta zi, invatatura inaintea Inaltarii Sfintei Cruci

Sa aveti instiintare, fratilor, ca intru aceasta zi este inainte-praznuirea Inaltarii Cinstitei Cruci a lui Hristos, pe care a fost pironit Domnul nostru Iisus Hristos si a pierdut blestemul stramosilor, care se pricinuise din neascultare si din sfatul diavolului si din gustarea cea de demult, prin care eram cazuti cu tot neamul omenesc. Pentru aceea, Stapanul, Domnul nostru, omorand gustarea cea de moarte, pe Cruce Si-a pironit trupul Sau cel ce n-a gustat din gustul cel amar, ca sa-mi aduca mie nepatimire prin lemnul cel facator de viata. Aceasta dorind, sa ne sarguim, fratilor, si, curatindu-ne toti sufletele si trupurile, sa ne apropiem de Sfanta Cruce cea de viata facatoare si sa ne inchinam ei si cu buze curate sa o sarutam. Ca ea curateste pacatele noastre si ne sfinteste sufletele si printr-insa neputintele noastre se vindeca, dracii fug de ea, ca stapanirea iadului, printr-insa s-a sfaramat, iar Imparatia lui Dumnezeu s-a deschis tuturor celor ce, cu credinta, i se inchina ei.

Intru aceasta zi, cuvant despre doi calugari, care au mantuit o desfranata.

Doi calugari oarecare mergeau din pustie in cetatea Tarsului, pentru o trebuinta, si au intrat intr-o casa de straini, ca sa se odihneasca acolo o noapte. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, au aflat acolo trei tineri, care aveau cu ei o desfranata ; si tulburandu-se au sezut, insa unul din frati, scotandu-si din traista Evanghelia a inceput a citi. Iar desfranata, daca a vazut pe batrin citind, a lasat pe tineri si, venind, a stat aproape de batran. Iar batranul, impingand-o pe ea, a zis: "Mare pacoste imi esti. O, ceea ce esti patimasa fara de rusine, cum nu te-ai sfiit a veni aici si a sta aproape de noi?" Iar ea a raspuns, zicind: "Nu, parinte, nu te scarbi de mine, macar ca sunt plina de tot felul de pacate. Ca si pe desfranata ceea ce a venit de demult, Stapanul; Domnul Dumnezeul tuturor, nu a lepadat-o". Iar batranul a zis catre dansa: "Dar desfrinata aceea nu s-a mai intors de la Hristos, la pacate" . Iar ea a zis batranului: "Nadajduiesc si eu spre Fiul lui Dumnezeu celui viu, ca, din ceasul acesta, si eu nu ma voi mai intoarce la pacate, daca ma vei povatui pe mine, la calea pocaintei". Iar ei i-au fagaduit, zicandu-i : "Te vei mantui, de ne vei asculta pe noi". Deci ea, lasand pe tinerii aceia si toate castigurile sale, a mers dupa acei batrini.

Si au dus-o in manastirea de fecioare si au tuns-o in cinul calugaresc si, dand-o egumenei, s-au dus. Iar ea, in pocainta petrecand pana la batranete, multa intelepciune a castigat si, minuni facand, s-a odihnit cu pace. Si era numele ei Maria.

Canon de rugăciune la Praznicul Înnoirilor Sfintei Biserici a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Tropar la Praznicul Înnoirilor Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos

Glasul al 4-lea

Precum ai arătat, Doamne, podoaba Tăriei celei de sus şi celor de jos frumuseţea Sfântului Locaş al Măririi Tale, pe care întăreşte-l în veacul veacului, primeşte şi rugăciunile noastre, ale celor care neîncetat se aduc Ţie într-însul. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cel Ce eşti Viaţa şi Învierea tuturor.

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Cel Ce prin stâlp ai povăţuit de demult pe alesul Tău Israel, prin baia botezului, Hristoase, în Sion ai sădit Biserica ce strigă: să cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Astăzi venirea Măririi Tale cea Neapropiată cer a făcut Biserica cea întemeiată Ţie pe pământ; în care cu un glas cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu cu podoabele Legii, Doamne, Biserica se împodobeşte, nici cu întinderea mâinilor celor de robi; ci cu darurile Sfintei Cruci lăudându-se, cântă Ţie: să cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără de sămânţă, cu voia Tatălui, din Duhul Cel Dumnezeiesc, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu şi cu Trup ai născut pe Cel din Tată fără de maică şi pentru noi din tine fără de tată.

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Sfinţit-ai pe pământ Biserica Ta, Hristoase, cu Duhul, ai uns-o astăzi, cu untdelemnul bucuriei.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Temelie neclintită avându-Te pe Tine, Hristoase, Biserica cu Crucea Ta se încununează ca şi cu o coroană împărătească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătat-ai, Bunule, astăzi Biserica cea făcută de mână, Locaş al Măririi Tale, celei mai presus de cuget.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură, pe pământ eşti Solitoare de bunătăţile cele mai presus de fire, Maică a lui Dumnezeu făcându-te; pentru aceasta glăsuim ţie: Bucură-te.

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Nu cu jertfele celor necuvântătoare, ci cu scump sângele Tău, Cel din coasta Ta cea de viaţă izvorâtoare, se stropeşte Biserica, cu cuviinţă cântând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Locaşurile Domnului sunt iubite celor ce doresc să vadă lămurit mărirea feţei Lui şi care cu un glas cântă: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Închipuind Biserica ungerea cea de demult a poporului tău celui ales, cu mir de mult preţ astăzi se unge, primind în chip nevăzut Dumnezeiescul Dar al Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neştiind de nuntă, ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri, către tine, Stăpână, cu credinţă neîndoită strigăm: Bucură-te.

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Tu de demult în Sinai, Cortul cel Nefăcut de mână l-ai arătat lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, mai înainte însemnând, Hristoase, Biserica Ta.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Tu, Doamne, pe pământ Cort ai gătit şi cu cetele cereşti, le împreunezi cu cetele oamenilor, cu puterea Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, Doamne, Izvor al vieţii Te ştim; Tu, Sfinte, venind, pace bine ai vestit, Hristoase, Bisericii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Tine Armă tare împotriva vrăjmaşilor înainte te punem, pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre, Dumnezeiască Mireasă, te-am agonisit.

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Frumuseţea cinstitei Biserici, Împăratul Hristos a poftit-o şi mamă neamurilor a arătat-o celor ce din robi s-au făcut fii prin Duhul.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Se cutremură cetele vrăjmaşilor demoni de Biserica lui Hristos cea cu chipul Crucii însemnată şi pe care o umbreşte Strălucirea cea Sfinţitoare a Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu pe nisip, ci întru Hristos fiind întemeiată Biserica cea din păgâni, se încununează cu frumuseţe negrăită şi se împodobeşte cu coroană de împărăţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minune mai nouă decât toate minunile! Căci Fecioara în pântece a încăput pe Cel Ce cuprinde toate şi L-a zămislit neştiind de bărbat.

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un cer mult luminos s-a arătat Biserica, luminând pe toţi credincioşii, întru care stând, cântă: această casă întăreşte-o, Doamne.

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Dătătoare de rouă s-a arătat văpaia cuptorului oarecând; iar acum duhovnicească ungere cu untdelemn sfinţeşte pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti în Biserica Măririi Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Ca într-un cuptor primitor de Dumnezeu, într-acest cort nou, toţi cei ce suntem din Israelul cel duhovnicesc, rouraţi fiind grăim: Binecuvântat eşti în Biserica Măririi Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei răniţi de dorul cel preadulce şi Dumnezeiesc, veniţi în această cămară de taină, să ne împreunăm cu Mirele Hristos, grăind: Binecuvântat eşti în Biserica Măririi Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Dumnezeiesc Sfinţit al Celui Preaînalt, Bucură-te; căci prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a dăruit bucuria celor ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Astăzi, cu haină cugetătoare, cusută de sus din Dumnezeiescul Dar, Biserica Ta, Doamne, ca o Mireasă s-a împodobit; şi cheamă spre veselie pe poporul său, cel ce cântă: toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Astăzi al doilea Adam, Hristos, a arătat ca un rai înţelegător acest cort nou, care, în locul lemnului cunoştinţei, poartă arma Crucii, cea de viaţă aducătoare celor ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe Tine, Fiul Cel din Tatăl Cel fără de început şi pe Preasfântul Duh, o Dumnezeire Desăvârşită fără început, Nedespărţită, de o Fiinţă, Neamestecată, în Trei Ipostasuri cinstindu-Te, cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură dintre toate neamurile, Fecioară Preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat. Tu Dumnezeirii te-ai făcut Locaş, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te de focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceasta, toţi pe tine te binecuvântăm, Marie, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Veniţi cu inimă curată şi cu minte trează să privim frumuseţea Bisericii, ca a unei Fiice Împărăteşti, care Străluceşte mai mult decât aurul şi cu un glas să o mărim.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Bucură-te şi te veseleşte, Mireasa Marelui Împărat, la Frumuseţea Mirelui tău luminat privind şi împreună cu poporul tău cântând: pe Tine, Dătătorule de viaţă, Te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ajutorul Tău cel din înălţime, dăruieşte-l Bisericii Tale, Mântuitorule. Că nu a cunoscut alt Dumnezeu Mântuitor, afară de Tine, Cel Ce Ţi-ai pus sufletul pentru dânsa, care întru cunoştinţă Te măreşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de dar, Mireasa Marelui Împărat; căci prin tine din blestemul Evei toţi am scăpat, Preacurată şi viaţă am aflat întru naşterea ta, Fecioară Nenuntită.

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Porunca cea cu Taină...

Cortul Mărturiei Dumnezeu l-a arătat şi Dumnezeiescul Moise pe pământ l-a înfipt şi Templu a înnoit Solomon întru jertfe; iar noi către noul Ierusalim, cu credinţă alergând ca David, să dăm Dumnezeiască laudă Celui Ce S-a răstignit pentru noi, cerând iertare de toate cele ce am greşit.

✝)

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

De tânăr, Sfântul Ioan, originar din satul Silvașul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit la Mănăstirea Prislop.

De tânăr, Ioan, originar din satul Silvașul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. După un număr de ani petrecuți aici, dorind să ducă o viață și mai liniștită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuț (Slivuț), unde și-a săpat singur o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”. Aici, el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și post. Tradiția populară spune că a fost împușcat de doi vânători, în timp ce își făcea o fereastră la chilie. Nu se știe cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a viețuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Jugul nevoinţelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Prea Cuvioase Părinte Ioane. În peşteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit şi podoaba pustniciei o ai dobândit. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane, lauda Prislopului!

Icosul 1

Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, Părinte Ioane, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi umplându-te de dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei, de care minunându-ne, zicem ţie:

Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri crucea lui Hristos;

Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;

Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;

Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;

Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;

Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;

Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;

Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;

Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii;

Bucură-te, candelă nestinsă în rugăciune;

Bucură-te, că ne luminezi calea către Dumnezeu;

Bucură-te, pilda monahilor dreptmăritori;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 2

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a ales pe tine, Sfinte Ioane, ca să preamărească cu viaţa ta numele Sfintei Treimi şi făcător de minuni te-a arătat, în urma cărora ai primit îngăduinţa tatălui tău de a te retrage în Mănăstirea Prislop, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Înţelegere cerească s-a dăruit ţie, Părinte Ioane, că din tinereţile tale necontenit ai cugetat la cele înalte şi părăsind casa părintească, ai aflat adăpostire peştera, pe care ţi-ai pregătit-o cu înseşi mâinile tale, minunând pe îngeri cu vieţuirea; pentru care, mulţimea călugărilor laudă pe Dumnezeu, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, a îngerilor mirare şi a demonilor pierzare;

Bucură-te, că din pruncie L-ai iubit pe Hristos;

Bucură-te, căci, copil fiind, ai mers la arat;

Bucură-te, că tatălui tău semn ai dat;

Bucură-te, că lemnul uscat în pământ l-ai înfipt;

Bucură-te, că acesta a înverzit;

Bucură-te, că Dumnezeu S-a preamărit;

Bucură-te, că atunci lumea ai părăsit;

Bucură-te, că în Mănăstirea Prislopului ai venit;

Bucură-te, că prin nevoinţe aspre viaţa ţi-ai sfinţit;

Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;

Bucură-te, al Mănăstirii ocrotitor şi ajutător;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 3

Ucenic smerit al lui Hristos te-ai arătat, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane, străină viaţă petrecând pe pământ, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta; iar acum, luând răsplătire de la Dumnezeu, cânţi Lui neîncetat, împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!

Icos 3

Auzit-am, Sfinte Părinte, de viaţa ta cea dumnezeiască şi văzând facerile tale de bine ce ne arăţi în toată vremea, credem îndrăznirii tale către Dumnezeu, pentru care grăim ţie unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup;

Bucură-te, că prin smerenie, cele înalte ai dobândit;

Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai făcut;

Bucură-te, că prin tine ne izbăvim de văpaia ispitelor;

Bucură-te, doctor iscusit al bolnavilor;

Bucură-te, întărirea bătrânilor;

Bucură-te, învăţătorul tinerilor;

Bucură-te, grabnic ascultător al celor ce te roagă;

Bucură-te, cinstitorule al Maicii Domnului;

Bucură-te, că jugul lui Hristos uşor tuturor l-ai arătat;

Bucură-te, odraslă frumoasă a peşterii celei sfinte;

Bucură-te, stâlp de foc al credinţei;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 4

Vifor de multe ispite s-au abătut de-a lungul veacurilor asupra Mănăstirii tale, Sfinte Ioane, dar din toate acestea ai izbăvit obştea cu mijlocirile tale către Dumnezeu; pentru care, împreună cu ea, cânţi Stăpânului tuturor: Aliluia!

Icosul 4

Cu totul fiind întru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus. Şi acum, facându-te părtaş cereştilor bunătăţi, roagă pe Dumnezeu pentru cei ce grăim către tine acestea:

Bucură-te, minte cerească şi înainte văzătoare;

Bucură-te, voinţă de daruri duhovniceşti primitoare;

Bucură-te, că te-ai făcut sabie a Duhului cu două ascuţişuri;

Bucură-te, că prin tine câştigăm bunătăţile cele nădăjduite;

Bucură-te, cel ce de cele pieritoare te-ai lepădat;

Bucură-te, glasul cel puternic risipitor al trândăviei;

Bucură-te, grabnicule mângâietor al necazurilor de tot felul;

Bucură-te, că în viaţă fiind, de trup te-ai lepădat;

Bucură-te, cel ce eşti mărturisitor şi mijlocitor;

Bucură-te, că tinereţea ţi-ai pus-o în slujba Domnului;

Bucură-te, ostaş al lui Hristos cu daruri cereşti înarmat;

Bucură-te, sprijinitorul nostru şi grabnic ajutător;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 5

Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa şi sufletul tău, Părinte, având osârdie spre lupta vieţii monahiceşti, toată tinereţea ţi-as pus-o în slujba Domnului Hristos, în peşteră nevoindu-te în post şi rugăciune, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Veniţi toţi să lăudăm pe cel minunat intre sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din Mănăstirea Prislopului, pe marele între cuvioşi Ioan şi cu un glas să-i cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce în peşteră te-ai nevoit;

Bucură-te, de Dumnezeu prea luminată minte;

Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;

Bucură-te, cel ce la înălţimea sfinţeniei ai ajuns;

Bucură-te, cel ce in căile Domnului ne eşti îndrumător:

Bucură-te, că în Mănăstire ai trăit in ascultare;

Bucură-te, cel ce ai purces să-ţi sapi chilia;

Bucură-te, că peştera ţi-e numită „Casa Sfântului”

Bucură-te, a cuvioşilor cunună;

Bucură-te, ocrotitorul Mănăstirii şi a toată Ţara Haţegului;

Bucură-te, că veacuri de-a rândul credincioşii te-au numit Sfânt;

Bucură-te, că toţi creştinii aleargă la tine cu credinţă;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 6

Credincioşii din Ţara Haţegului s-au mirat de viaţa ta cea însingurată, Cuvioase Părinte Ioane, că îmbrăcat fiind cu haina smereniei celei adevărate, de mari daruri te-ai învrednicit; pentru aceea împreună cu tine slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 6

Ca un luceafăr strălucind, întunericul necredinţei ai risipit şi cu numele tău cel sfinţit pe mulţi din umbra păcatului la lumina mântuirii i-ai ridicat; drept aceea, pentru ale tale osteneli şi daruri duhovniceşti cântăm ţie aşa:

Bucură-te, locaş prea înfrumuseţat al Sfântului Duh;

Bucură-te, prin care se întăresc credincioşii;

Bucură-te, că ne-ai arătat nouă calea către cer;

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;

Bucură-te, Părintele nostru cel milostiv şi blând;

Bucură-te, liniştitorul sufletelor tulburate;

Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit ai păzit;

Bucură-te, că prin tine totdeauna dobândim cele trebuincioase;

Bucură-te, frumuseţea sfinţilor cea strălucită;

Bucură-te, chipul cel sfânt al smereniei;

Bucură-te, că în necazuri ne îmbărbătezi;

Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 7

Ajungând la sfârşitul ostenelilor tale cele mântuituitoare, Cuvioase Părinte Ioane, prin mucenicie ţi-ai încredinţat sufletul tău curat în mâinile lui Dumnezeu, fiind ucis de vânătorii care n-au cunoscut taina vieţuirii tale în peşteră. Pentru aceasta Dumnezeu îndoită cunună ţi-a dăruit, primindu-te între sfinţii Săi, cu care cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul 7

Uimindu-ne de adânca taină a mutării tale la Domnul, cuvios şi mucenic deopotrivă te mărturisim pe tine Cuvioase Părinte Ioane, cinstindu-te cu cântări ca acestea:

Bucură-te, cel ce peştera în stâncă ţi-ai dăltuit;

Bucură-te, că din lume în peşteră te-ai ascuns, ca pe Dumnezeu să-L lauzi;

Bucură-te, că peştera ţi-e stropită cu lacrimi;

Bucură-te, că în peşteră te-ai săvârşit;

Bucură-te, cel ce scrieri nu ne-ai lăsat, ci pildă de viaţă ne-ai dat;

Bucură-te, că harul nu ţi-a părăsit trupul;

Bucură-te, că numele peste munţi ţi s-a dus;

Bucură-te, mare folositor al celor ce-ţi poartă numele;

Bucură-te, că mormântul îţi este necunoscut;

Bucură-te, cel ce cu duhul eşti printre noi;

Bucură-te, înainte rugător al nostru la tronul Sfintei Treimi;

Bucură-te, că în toată vremea ne dai ajutor cu îmbelşugare;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 8

În trup fiind tu încă, toţi s-au bucurat de îngereasca ta viaţă, iar acum în slăvile cereşti fiind, înaintea împăratului Hristos stând, nu ne uita pe noi, cei ce săvârşim pomenirea ta, ci roagă-te Domnului pentru noi, cerând iertare de păcate şi împărtăşire de veşnicele bunătăţi, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Ucenic smerit al lui Hristos te-ai arătat, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane, pentru care părăsind toate cele veselitoare ale lumii, ţi-ai jertfit viaţa şi, din smerenie, n-ai îngăduit să fie descoperite moaştele tale, ferindu-te şi după moarte de laudele oamenilor. Pentru aceasta şi noi grăim ţie:

Bucură-te, că în trup fiind, te-ai făcut locaş al Sfintei Treimi;

Bucură-te, că lui Hristos Dumnezeu cu smerenie ai slujit;

Bucură-te, că răstignindu-te lumii, Domnului jertfă te-ai adus;

Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;

Bucură-te, căci cu dumnezeiască smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor diavoli;

Bucură-te, căci prin sihăstrie te-ai arătat ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor;

Bucură-te, că ai pus temelia pustniceştilor tale strădanii;

Bucură-te, locuitorul cel ales al pustiei;

Bucură-te, că peştera nu ai părăsit-o;

Bucură-te, cel ce eşti cuvios şi mucenic;

Bucură-te, că ascunsă ţi-a fost viaţa cea după Dumnezeu;

Bucură-te, mijlocitorul nostru către Maica Domnului;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 9

Soborul arhiereilor şi ceata preoţilor dimpreună cu mulţimea credincioşilor adunaţi la canonizarea ta I-au adus rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru tine, Sfinte Părinte Ioane, cântându-I cântarea: Aliluia!

Icosul 9

Sfinte Ioane, Părintele nostru, în trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vieţuind ca un fără de trup, cu darul lui Dumnezeu; iar noi, mulţumire aducând Celui ce te-a mărit în viaţă şi după moarte şi închinându-ne de departe la locul necunoscut al moaştelor tale din Ţara Românească, strigăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai defăimat înţelepciunea cea deşartă a lumii;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit până la vărsarea sângelui;

Bucură-te, căci cu râvna dreptei credinţe te-ai făcut ucenic lui Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii;

Bucură-te, tărie a ortodoxiei româneşti;

Bucură-te, că Prislopul nu l-ai uitat;

Bucură-te, că viaţa nu ţi s-a scris;

Bucură-te, că strămoşii nu te-au uitat;

Bucură-te, că predania te-a păstrat;

Bucură-te, că după sute de ani ai fost canonizat:

Bucură-te, că şi acum nu încetezi a te ruga pentru noi;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 10

Vrând Făcătorul tuturor făpturilor să ne mântuiască de înşelăciunea vrăjmasului, te-a ales pe tine ca pe un apostol al nostru, ca prin tine să învăţăm să ne îndepărtam de toate înşelăciunile lumii şi prin viată curată apropiindu-ne de Dumnezeu, să-I cântam împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 10

Făclie purtătoare de lumina eşti intre cuvioşi, Părinte Ioane, şi împreună locuitor cu sfinţii. Pentru aceasta soborul monahilor dreptmăritori care s-au ostenit peste veacuri în Sfânta Lavră a Prislopului, împreună cu noi, cei de astăzi, aducem doxologie lui Dumnezeu pentru tine, zicând:

Bucură-te, omul lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinitorul poruncilor Lui;

Bucură-te, icoană însufleţită a vieţii celei curate;

Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine primite;

Bucură-te, stâlp de sprijin în primejdii;

Bucură-te cel ce doreşti mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-te, că tu ne eşti apărător la judecată;

Bucură-te înainte mergător al Înălţării Sfintei Cruci;

Bucură-te, că la praznicele Mănăstirii împreună cu noi slujeşti;

Bucură-te, că împărăţeşti întru cele de sus;

Bucură-te că de acolo priveşti la noi, spre cei de jos;

Bucură-te, că noi, creştinii, cu evlavie numele tău sfânt pomenim;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 11

Lăudând proslăvirea ta, te fericim toţi credincioşii, Părinte Ioane, lauda Bisericii şi podoaba monahilor, roagă pe milostivul Dumnezeu să ocrotească Biserica şi pe credincioşii robii Săi de toată reaua întâmplare, ocroteşte casele noastre cu căldura rugăciunilor tale, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Mulţimea credincioşilor dreptmăritori care se adună la praznicele duhovniceşti ale Sfintei Mănăstiri a Prislopului, mărturisindu-şi o tainică dorinţă şi crezând cu tărie că acolo unde vrea Dumnezeu toate sunt cu putinţă, îndrăznesc a-ţi aduce cântare plină de nădejde, zicând:

Bucură-te, că, dacă voieşti, mormântul ţi se va descoperi;

Bucură-te, că moaştele la Prislop ţi se vor aduce;

Bucură-te, că Biserica te aşteaptă;

Bucură-te, că Mănăstirea te doreşte;

Bucură-te, ucenic peste veacuri al evanghelistului Ioan;

Bucură-te, următor al Sfântului Nicodim;

Bucură-te, cel ce vei face mare bucurie tuturor credincioşilor;

Bucură-te, căci credinţa se va întări şi Dumnezeu se va slăvi;

Bucură-te, că la El toate sunt cu putinţă;

Bucură-te, că acum noi, credincioşii, te avem pe tine mijlocitor către Dumnezeu;

Bucură-te, că eşti preamărit împreună ca mucenicii în locaşurile cereşti;

Bucură-te, că amintirea ta se serbează în toată Biserica;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 12

Împărate Sfinte, primeşte pe mijlocitorul nostru şi împlinitorul poruncilor Tale, care se roagă Ţie ca să dai Bisericii Tale unire, pace la toată lumea şi stingerea dezbinărilor; să nu ne dai vrăjmaşilor noştri, nici cu mânia Ta să ne cerţi pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, de la care primeşte cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Mare dar ai revărsat, prin Biserică, asupra noastră şi asupra Ţării Ardealului, prin viaţa ta întru tot sfântă, Prea Cuvioase Părinte Ioane; de aceea, cu recunoştinţă îţi aducem laudă şi mulţumire, cântându-ţi:

Bucură-te, podoaba cea frumoasă a cuvioşilor;

Bucură-te, nevoinţa cea cu osârdie a pustnicilor;

Bucură-te, cel ce ai iubit tăcerea ca marele Arsenie;

Bucură-te, că peştera ai lăsat-o ca turn de strajă al Mănăstirii;

Bucură-te, că icoana ta ne este fereastră spre cer;

Bucură-te, îndrumătorule al vieţii monahiceşti;

Bucură-te, că fericirea cerească cu toţi sfinţii ai moştenit;

Bucură-te, că de acolo pe noi ne priveghezi;

Bucură-te, că pe nume ne cunoşti;

Bucură-te, ocârmuitorul celor ce înoată pe marea vieţii acesteia;

Bucură-te, că toţi, urmându-ţi pilda vieţii, ne mântuim;

Bucură-te, că la peştera ta alergând, simţim alinare sufletească;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 13

O, de trei ori fericite, Prea Cuvioase Părinte Ioane, purtătorule de Dumnezeu, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăveşte-ne de toată nevoia şi scapă din chinul ce va să fie pe toţi cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri crucea lui Hristos;

Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;

Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;

Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;

Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;

Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;

Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;

Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;

Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii;

Bucură-te, candelă nestinsă în rugăciune;

Bucură-te, că ne luminezi calea către Dumnezeu;

Bucură-te, pilda monahilor dreptmăritori;

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioane!

Condacul 1

Rugăciune

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura. Căci, din iubirea de oameni cea nemăsurată, fiind Dumnezeul a toată mângâierea şi nădejdea, ai binevoit a ridica din neamul nostru fii aleşi care prin credinţă şi nevoinţă pustnicească să menţină credinţa în atotputernicia şi milostivirea Ta şi să nu lase neamul nostru a se prăbuşi în întunericul necunoştintei de Dumnezeu.

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, Care din îndurare, ca un Dumnezeu al milostivirii, ai dăruit Ţării Haţegului şi întregului popor dreptcredincios pe Sfântul Cuvios Ioan, ca să ne fie mijlocitor, rugător si ajutător în nevoinţele mântuirii.

Doamne Dumnezeul nostru, am greşit şi nu suntem vrednici a câştiga milostivirea Ta prin sârguinţa cea de toate zilele. De aceea, aducem mijlocitori pentru sufletele noastre pe PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu împreună cu Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, ca, prin rugăciunile lor să ne ocroteşti pe noi, Biserica Ta, şi tot poporul românesc, dăruindu-ne sănătate, viaţă ferită de toată răutatea, ca din adâncul inimilor să mărim Prea Sfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (1)

Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop

Glasul 1

Iubitorule de nevoinţă şi râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioan, părăsit-ai cele trecătoare şi ai ales pe cele veşnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi în peşteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Cânta-voi ţie, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om în chip de negrăit îmbrăcându-Te, l-ai înnoit ca un milostiv.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cuviosul nevoitor, pe următorul lui Hristos, pe părintele nostru Ioan, toţi dreptcredincioşii cu cântări să-l cinstim, rugându-l să mijlocească la Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica lui Hristos cea din Ţara Haţegului cu cinste face pomenirea ta şi cheamă pe toţi credincioşii ei, Fericite Părinte Ioan, să te praznuiască pe tine în cântări de laude duhovniceşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ajutor în rugăciuni şi întăritor în credinţă te avem pe tine, Cuvioase Părinte Ioan, care primeşti pururea cererile ce le îndreptăm către tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Măria, Rugul Cel Nestins şi de daruri Izvorâtor, ţie ne rugăm să ne ajuţi cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile lacrimilor tale ai stropit seminţele cuvântului lui Dumnezeu din ţarina sufletului tău, ca să aduci rod însutit în vremea vieţii pământeşti şi a celei veşnice.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bucurie te-ai făcut ascultător Domnului Hristos, supunând trupul duhului, ca să ajungi la vieţuirea cea îngerească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădând toată deşertăciunea lumii, te-ai alipit cu tot sufletul numai de Dumnezeu. Pentru aceasta, ai răbdat asprimea pustniciei ca să-L dobândeşti pe Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, cea cu totul fără prihană, Adevărată Maică a lui Dumnezeu, cu bună credinţă te mărturisim, că prin tine ne-am învrednicit a ne apropia de Ziditorul.

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea Chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, Tăria mea şi Lauda.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Năvălirile vrăjmaşului nu te-au înspăimântat, Sfinte Ioan, Preafericite, căci cu darul lui Dumnezeu ai cunoscut lupta războiului nevăzut şi toate le-ai biruit cu smerenia ta întru Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine însuţi te-ai lepădat, împreună cu toate dulceţile lumii şi pe umeri Crucea purtându-ţi, Cuvioase Ioan, te-ai făcut moştenitor al Cămării celei Cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunile tale de toată noaptea şi cu lucrul de toată ziua curăţindu-ţi neîntrerupt sufletul, ţi l-ai arătat locaş Treimii, Cuvioase Părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plinirea cuvintelor tale văzând-o, măreşte mai ales, Maica lui Dumnezeu, pe cel ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericim.

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrunzirea toiagului Dumnezeu adeverind nevinovăţia sufletului tău curat, ţi s-a aprins râvna pentru viaţa îngerească. Pentru aceasta, părăsind lumea şi venind în Mănăstirea Prislop, te-ai retras în peşteră, unde te-ai sfinţit prin rugăciune şi nevoinţă, Cuvioase Părinte Ioan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către toată fapta bună te-ai nevoit şi toată răutatea din cuget ai urât şi cu dreptate ai defăimat pe vicleanul diavol, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, fericite, te aducem rugător către Dumnezeu pentru lume; roagă-te cu stăruinţă să se dea credincioşilor bună înţelegere şi iertare de greşeli.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul Cel Sfânt S-a arătat la plinirea vremii, făcându-se Om din tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască pe om.

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În tinereţile tale, Cuvioase Părinte Ioan, când mergeai primăvara cu plugul, glia îţi descoperea Tainele Ziditorului. Atunci îţi plecai genunchii şi te rugai fierbinte pentru rodirea pământului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când, după multă osteneală, glia a rodit, ai înţeles, Cuvioase Părinte Ioan, că adevărata rodire este cea duhovnicească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru aceasta, te-ai îndreptat spre Sfânta Mănăstire Prislop unde, râvnind la nevoinţele Sfântului Nicodim şi duhovniceşte umblând pe urmele lui, te-ai arătat purtător de Duh, Cuvioase Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Fecioară, deschide nouă uşile pocăinţei şi toarnă peste şiragul lacrimilor noastre, ploile milei tale, ca, fiind curaţi de întinăciunea păcatelor, să ne învrednicim de mântuirea sufletelor noastre.

CONDAC

Glasul al 4-lea

Jugul nevoinţelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioan. În peşteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit şi podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioan, lauda Prislopului.

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigat-ai cununa cea neveştejită de la Domnul Hristos, Cuvioase Părinte Ioan al Prislopului. Pentru aceasta, adu-ţi aminte şi de noi în sfinţitele tale rugăciuni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu inima zdrobită de căinţă te rugăm, Cuvioase Ioan, ajută-ne să-L iubim pe Dumnezeu, aşa cum tu L-ai iubit, să ne ţinem tari în dreapta credinţă, aşa cum tu te-ai ţinut, ca nu cumva la înfricoşata judecată să auzim cuvântul cutremurător: „Nu vă ştiu pe voi”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înfrânarea şi cu rugăciunea întrarmându-te, ai dobândit Puterea Sfântului Duh, cu care ai biruit răceala stâncii. Pentru aceasta te rugăm, ajută-ne şi nouă să ajungem lucrători ai Poruncilor Sfinte, Cuvioase Părinte Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa lui Dumnezeu, arată Dumnezeieştile intrări smeritului meu suflet în calea mântuirii, ca, mărturisindu-mă, să iau dezlegare de cele rele, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 8-a

Irmos: Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călătorind spre cer, cuvioase, pentru faptele tale bune şi nevoinţa pustnicească, la Locaşurile Cereşti te-ai mutat şi acum roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Lumina de la Soarele Hristos, Cuvioase Ioan, te-ai arătat strălucind ca focul, micşorând întunericul diavolilor, vrednicule de laudă.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe tine, cel ce prin înfrânare ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a primit acum, purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale, pentru aceasta cu cântări te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, Nădejdea sufletelor noastre.

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântare; pentru aceasta toţi pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cândva chilia săpată în stâncă ţi-a fost un cuib de mângâieri duhovniceşti, în lacrimi simţind fiorul întâlnirii cu Dumnezeu, căci lacrima un cer întreg poartă în ea, Cuvioase Părinte Ioan al Prislopului, mult rugător pentru ţara noastră.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe tot dorul ţi l-ai închinat lui Dumnezeu şi ridicându-te pe aripile cinstirii Lui, Părinte, ai cules viaţa din pomul cunoştinţei vieţii celei adevărate. Pentru aceea, roagă pe Cel Atotputernic să lumineze sufletele noastre, Sfinte Ioan de Dumnezeu Înţelepţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărind ca un soare, Părinte, răspândeşti raze strălucitoare prin nevoinţele tale, asupra celor ce iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind rugăciunea noastră, a celor ce scăpăm sub Acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta a te ruga Iubitorului de oameni pentru noi toţi.

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Bine săvârşindu-ţi nevoinţa, Cuvioase Ioan, ai primit de la Dumnezeu ca răsplată fericirea veşnică. Pentru aceasta, adunându-ne după datorie, te cinstim închinându-ne cu credinţă cinstitei icoanei tale, ca să dobândim mare milă.

Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop

Glasul 1

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Cânta-voi ţie, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om în chip de negrăit îmbrăcându-Te, l-ai înnoit ca un milostiv.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cuviosul nevoitor, pe următorul lui Hristos, pe părintele nostru Ioan, toţi dreptcredincioşii cu cântări să-l cinstim, rugându-l să mijlocească la Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ajutor în rugăciuni şi întăritor în credinţă te avem pe tine, Cuvioase Părinte Ioan, care primeşti pururea cererile ce le îndreptăm către tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Măria, Rugul Cel Nestins şi de daruri Izvorâtor, ţie ne rugăm să ne ajuţi cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile lacrimilor tale ai stropit seminţele cuvântului lui Dumnezeu din ţarina sufletului tău, ca să aduci rod însutit în vremea vieţii pământeşti şi a celei veşnice.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bucurie te-ai făcut ascultător Domnului Hristos, supunând trupul duhului, ca să ajungi la vieţuirea cea îngerească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădând toată deşertăciunea lumii, te-ai alipit cu tot sufletul numai de Dumnezeu. Pentru aceasta, ai răbdat asprimea pustniciei ca să-L dobândeşti pe Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, cea cu totul fără prihană, Adevărată Maică a lui Dumnezeu, cu bună credinţă te mărturisim, că prin tine ne-am învrednicit a ne apropia de Ziditorul.

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea Chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, Tăria mea şi Lauda.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Năvălirile vrăjmaşului nu te-au înspăimântat, Sfinte Ioan, Preafericite, căci cu darul lui Dumnezeu ai cunoscut lupta războiului nevăzut şi toate le-ai biruit cu smerenia ta întru Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine însuţi te-ai lepădat, împreună cu toate dulceţile lumii şi pe umeri Crucea purtându-ţi, Cuvioase Ioan, te-ai făcut moştenitor al Cămării celei Cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunile tale de toată noaptea şi cu lucrul de toată ziua curăţindu-ţi neîntrerupt sufletul, ţi l-ai arătat locaş Treimii, Cuvioase Părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plinirea cuvintelor tale văzând-o, măreşte mai ales, Maica lui Dumnezeu, pe cel ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericim.

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către toată fapta bună te-ai nevoit şi toată răutatea din cuget ai urât şi cu dreptate ai defăimat pe vicleanul diavol, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, fericite, te aducem rugător către Dumnezeu pentru lume; roagă-te cu stăruinţă să se dea credincioşilor bună înţelegere şi iertare de greşeli.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul Cel Sfânt S-a arătat la plinirea vremii, făcându-se Om din tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască pe om.

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când, după multă osteneală, glia a rodit, ai înţeles, Cuvioase Părinte Ioan, că adevărata rodire este cea duhovnicească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

CONDAC

Glasul al 4-lea

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigat-ai cununa cea neveştejită de la Domnul Hristos, Cuvioase Părinte Ioan al Prislopului. Pentru aceasta, adu-ţi aminte şi de noi în sfinţitele tale rugăciuni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa lui Dumnezeu, arată Dumnezeieştile intrări smeritului meu suflet în calea mântuirii, ca, mărturisindu-mă, să iau dezlegare de cele rele, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 8-a

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călătorind spre cer, cuvioase, pentru faptele tale bune şi nevoinţa pustnicească, la Locaşurile Cereşti te-ai mutat şi acum roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Lumina de la Soarele Hristos, Cuvioase Ioan, te-ai arătat strălucind ca focul, micşorând întunericul diavolilor, vrednicule de laudă.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe tine, cel ce prin înfrânare ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a primit acum, purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale, pentru aceasta cu cântări te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, Nădejdea sufletelor noastre.

Cântarea a 9-a

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărind ca un soare, Părinte, răspândeşti raze strălucitoare prin nevoinţele tale, asupra celor ce iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind rugăciunea noastră, a celor ce scăpăm sub Acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta a te ruga Iubitorului de oameni pentru noi toţi.

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul

Sfântul Corneliu este cel dintâi dintre pagâni care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. După botezul său a părăsit toate cele păgânești și a mers în urma lui Petru și a fost pus episcop de dânsul.

După patima cea de bună voie a Domnului nostru Iisus Hristos, după Învierea și după Înălțarea Lui la ceruri, era în Cezareea Palestinei un sutaș, anume Corneliu, de neam din Tracia. Acesta fiind în întunericul necredinței, avea lucrările luminii și, deși era păgân, a viețuit ca un creștin, și pe Hristos, pe care nu-l știa, prin milostenii îl cinstea. Viețuind în mijlocul lumii celei rele, s-a făcut bun, precum mărturisește de dânsul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în faptele Apostolilor, zicând: „Un bărbat oarecare era în Cezareea, anume Corneliu, sutaș, din cetatea care se cheamă Italia; fiind cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa sa, făcea milostenii multe la săraci, și se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fapte 10,1-2). Deci, n-a trecut cu vederea Dumnezeu aceste fapte bune ale lui, ci a binevoit a-l lumina pe el cu lumina credinței și a-l aduce în cunoștința adevărului, că lucrările lui cele bune să nu se acopere de întunericul necredinței. Acest bărbat temător de Dumnezeu, rugându-se lui Dumnezeu în casa sa, într-una din zile, a văzut că i s-a arătat lui îngerul lui Dumnezeu, spunându-i că rugăciunile și milosteniile lui au ajuns înaintea lui Dumnezeu și poruncindu-i să trimită în Ioppi după Simon, care se chiamă Petru, și de la dânsul ceea ce va auzi, aceea să facă. Iar el, îndată a trimis cu rugăminte să cheme pe Petru. Deci, mergând trimișii la Ioppi, s-a suit Petru în casa de sus, ca să se roage în ceasul al șaselea din zi și fiind foarte flămând, a avut o vedenie care îl îndemna să nu se îngrețoșeze a merge la acel bărbat de alt neam din cei netăiați împrejur, pentru că nu se amestecau evreii cu alte neamuri, ci se îngrețoșau de dânșii. Vedenia lui Petru a fost astfel: Un vas oare-care ca o masă de pânză, legată în patru colțuri, se pogora de trei ori din cer, și un glas îi poruncea lui Petru că cele ce se află în vas, cele cu patru picioare de pe pământ și fiarele și târâtoarele, precum și păsările să le junghie și să le mănânce. Lepădându-se Petru, a zis că niciodată n-a mâncat ce este necurat. Atunci, glasul din cer i-a zis: „Cele ce Dumnezeu le-a curățit, tu nu le spurca” (Fapte 10,15). Această vedenie era semnul întoarcerii la Creștinism al lui Corneliu și al celorlalte neamuri. Foamea lui Petru a însemnat foamea cea scrisă de Proorocul Amos: „Nu foame de pâine, nici sete de apă, ci foame de auzirea cuvântului Domnului” (Amos 8,11). Și o foame că aceea era în casa lui Corneliu și a tuturor limbilor. Că precum do-rea Petru acea pâine trupească, așa doreau aceia pe cea sufletească. Vasul cel de patru colțuri legat închipuia biserica Lui care prin patru Evangheliști s-a întărit în credință. În vas erau felurite viețuitoare din cele necurate: fiarele, târâtoarele, păsările care înseamnă limbile cele ce, prin înțelegerea lor cea pământească, erau viețu-itoare cu patru picioare, privind cu mintea în pământ și neînțelegând cele de sus și neștiind a cerceta cele din înălțime. Deci, fiare erau cu iuțimea și jigănii otrăvitoare cu necurăția cea vătămătoare de suflet, iar păsări zburătoare pe sus erau cu înălțarea minții spre mândrie. Dar i s-a poruncit a le junghia pe acelea și a le mânca, adică: cu sabia cea ascuțită a cuvântului lui Dumnezeu să ucidă patimile cele vechi păgânești, necuvântătoare și deprinderile cele de fiare, și să facă sufletele și trupurile lor, curățite prin botez, jertfă vie, bine primită lui Dumnezeu. Pogorârea cea de trei ori a vasului din cer a însemnat cea de trei ori afundare la sfântul botez. Glasul cel ceresc i-a spus că erau curățite acelea de Dumnezeu, adeverindu-l că nu numai pentru israiliteni, ci și pentru alte neamuri și-a vărsat Hristos sângele cel ce spală spurcăciunile păcatelor.

Drept aceea, cugetând Petru la acea vedenie și nedumerindu-se, iată ajunseseră trimișii de la Corneliu și întrebând de dânsul. Iar Duhul i-a poruncit să meargă cu dânșii neîndoindu-se de nimic, ca pe cel dintâi om dintre pagâni să-l împreune cu trupul bisericii lui Hristos; iar după dânsul și celelalte neamuri să vină la Hristos. Deci, intrând Petru în casa lui Corneliu, l-a întâmpinat pe el Corneliu cu cinste, cu toate rudeniile sale și cu prietenii cei iubiți și, căzând la picioarele lui, i s-au închinat. Iar Petru l-a ridicat pe el, zicând: „Voi știți că nu se cade omului evreu a intra la cei de altă seminție și a avea împărtășire cu dânșii; însă, mi-a descoperit mie Dumnezeu că nu se cuvine a numi spurcat sau necurat, pe nici un om. Deci, am venit la voi fără îndoire, și vă întreb: cu ce gând m-ați chemat pe mine la voi ?” (Fapte 10, 28-29).

Iar Corneliu i-a răspuns lui cu de-amănuntul, cum a văzut pe înger și ce a auzit de la dânsul și l-a rugat pe Petru că să-i spună lui cuvântul cel de mântuire, iar Petru, deschizându-și gura, a început a-i propovădui lui pe Iisus, că Dumnezeu era în trup, cu oamenii, pe pământ petrecând, învățând și povățuind pe oameni la calea ce duce la cereasca Împărăție, și a făcut multe semne și minuni, tămăduind toate bolile și învățând cu cuvântul. „Acela de voie a pătimit, a murit, și a înviat, ca pe om să-l izbăvească din patimi și să-l învieze din moarte, dăruindu-i lui viață veșnică; și acela va judeca viii și morții, pentru care toți proorocii mărturisesc, și tot cel ce crede în numele Lui, iertare de păcate va lua” (Fapte 10,43). Acestea grăindu-le Petru și Duhul Sfânt sălășluind cuvintele lui în inimile celor ce ascultau, i-a adus pe ei la credință și s-a botezat Corneliu cu toată casa sa.

Corneliu este cel dintâi din pagâni care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos; iar după botezul său a părăsit toate cele păgânești și a mers în urma lui Petru și a fost pus episcop de dânsul.

Deci, înconjurând cu dânsul și cu mulți alții diferite țări, se ostenea cu propovăduirea lui Hristos. Și fiind Petru cu Timotei și cu Corneliu în Efes, li s-a făcut lor știre de cetatea Scipseos, cum că locuitorii ei se închină la idoli cu sârguința. Și se sfătuiau care dintre dânșii să meargă acolo la propovăduire. Și aruncând sorții, a căzut soarta pe Corneliu care, chemând pe Dumnezeu în ajutor, a mers la cetatea aceea degrabă.

Era acolo oarecare dregător, anume Dimitrie, filosof iscusit în înțelepciunea elinească, care ura foarte mult bună cinstire creștinească și jertfea zeilor păgâni, mai ales lui Apolo și Zeus. Fiind înștiințat despre Corneliu, că intrase în cetate, îndată l-a chemat pe el înaintea sa și l-a întrebat de unde și pentru ce a venit. Iar Corneliu a răspuns: „Rob sunt al Dumnezeului celui viu și, trimis fiind, am venit aici ca să te chem pe tine din întunericul cel adânc al neștiinței și să te scot la lumina adevărului și raza cea curată a cunoștinței să lumineze sufletul tău”. Iar el, neînțelegând nimic din cele grăite, s-a mâniat și cu iuțime i-a zis: „Eu altele te-am întrebat și tu altele-mi răspunzi mie. Așa, mă jur pe zei, că dacă nu-mi vei răspunde la fiecare întrebare, apoi nu voi cruța bătrânețele tale, nici mă voi rușina de căruntețele tale. Deci, spune-mi mie: la cine ești ostaș și pentru ce pricină ai venit aici?”. Iar Corneliu a zis: „De voiești ca să știi gradul meu, apoi să știi că sunt sutaș cu dregătoria și când am auzit de tine, că tu și femeia ta și toți cei ce sunt sub stăpânirea ta ați căzut în mare rătăcire, am venit ca să vă scap pe voi de idoleasca înșelăciune și să vă povățuiesc la calea cea adevărată și să vă împac cu unul Dumnezeu cel viu, care a făcut cerul și pământul și toate cele ce sunt în dânsele”. La acestea Dimitrie a zis: „Te văd pe tine ajuns la bătrânețe și mi-e milă pentru anii tăi cei mulți; deci, încetează a-ți lungi prin cuvinte minciuna ta, apropie-te la zeii noștri și te închină lor, iar de nu vei voi că să faci această, apoi să știi că la grele chinuri te voi da pe tine și nici un Dumnezeu, afară de zeii mei, nu te va scoate pe tine din mâinile mele”. Iar Corneliu a zis: „Puternic este Dumnezeul meu, nu numai să mă păzească pe mine de toate răutățile tale întreg și nevătămat și să mă izbăvească din mâinile omenești, dar încă și pe zeii tăi să-i zdrobească și să-i sfarme ca praful pe idolii lor și pe tine, cel ce în deșert nădăjduiești spre dânșii să te aducă la a lor cunoștință. Iar eu, zeilor tăi, ca și idolilor lor celor fără de suflet, niciodată nu mă voi închina. Pentru că scris este: zeii cei ce n-au făcut cerul și pământul să piară; și iarăși: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui unuia să-I slujești”. Am venit aici pentru ca să vă povățuiesc pe voi la pocăință, ca să ieșiți din cursele diavolului, fiind de vii vânați de dânsul după voia lui”.

Iar dregătorul a zis: „M-am jurat pe zeii mei că nu te voi cruța pe tine ci la grele munci te voi da, de nu vei jertfi zeilor”. Apoi, Corneliu l-a întrebat: „La care zei poruncești să jertfesc ?”. Și i-a zis dregătorul: „Jertfește lui Apolin și lui Die”. Iar Corneliu a zis: „Deci, arată-mi mie pe acei zei ai tăi”. Și s-a bucurat dregătorul, socotind că vrea să se închine lor și l-a dus pe el la capiștea lui Die. Și le urmă lor lume multă, vrând să vadă pe Corneliu închinându-se la idoli. Și sosind la capiște, au intrat într-însa dregătorul cu Corneliu și cu toți cei ce veniseră cu dânșii, între care era și femeia boierului, anume Evantia, și Dimitrie, fiul lui, că așa se cheamă după numele tatălui său.

Deci, Sfântul Corneliu, fiind în capiștea idolească, s-a întors spre răsărit și, plecându-și genunchele sale la pământ, se ruga zicând: „Dumnezeule, Cel ce ai cutremurat pământul și prin el ai mutat munții în inimile mărilor, Cel ce prin mâna lui Daniil ai sfărâmat pe Vil și ai omorât pe balaur și gurile leilor astupându-le ai păzit întreg pe robul tău, Tu și acuma răstoarnă idolii aceștia și dă cunoștință poporului tău, ca să știe că brațul tău este puternic!”. Așa rugându-se sfântul, a ieșit din capiște împreună cu Dimitrie dregătorul și cu toată mulțimea poporului ce venise; iar Evantia cu Dimitrie, fiul său, rămăseseră încă înăuntrul capiștei și deodată s-a făcut cutremur și a căzut capiștea cu idolii, sfărâmându-se ca praful idolii lor spre care nădăjduiau; și a fost apucată acolo femeia dregătorului cu fiul lor, sub zidurile cele căzute. Și toată mulțimea văzând căderea capiștei, s-a spăimântat. Iar boierul nu știa că femeia și fiul lui s-au astupat de ziduri. Corneliu însă, veselindu-se de puterea Dumnezeului Celui viu, a zis către boier: „Unde sunt acum, boierule, idolii tăi cei mari?”. Iar el, umplându-se de mânie, a zis: „Spune nouă, fermecătorule, cu ce vrăji ai făcut să cadă capiștea cu idolii noștri?”. Și se sfătuia boierul cu ai săi cu ce fel de chinuri să-l piardă pe Corneliu. Dar, iată că aproape trecuse ziua și soarele apunea; pentru aceea, nu era vreme ca să chinuiască pe Corneliu. Deci, a poruncit dregătorul ca să-l lege cu mâinile și picioarele și așa să-l spânzure pe el în temniță, ca toată noaptea, spânzurat, să pătimească până dimineața, iar a doua zi voia să-l chinuie pe el cumplit și apoi să-l ucidă. Fiind dus sfântul în temniță cu mâinile și picioarele legate și spânzurându-l, precum a poruncit prigonitorul, îndată a alergat la dregătorul unul din slujitorii lui, anume Teleton, zicându-i: „Stăpâne, doamna ta și unul născut, fiul tău, au pierit în capiște, sfărâmați fiind între ziduri de cutremur!”. Auzind aceasta Dimitrie și-a rupt hainele sale și se văita cu amar, încă se tânguiau cu dânsul împreună și mai marii cetății, în timp ce alții îl mângâiau. Dar cine putea să mângâie o jale mare ca aceea care venise pe nesimțite, aducând moartea cea neașteptată a femeii și a fiului său? Apoi, a zis către cei ce stăteau de față: „Mergeți, aruncați pietrele capiștei celei căzute, până ce veți afla oasele iubitei mele soții și ale dulcelui meu fiu și, aflându-le, să mi le aduceți aicea”. Grăind acestea a ridicat glasul și a plâns cu jale mare. Tânguindu-se el, a venit degrabă mai marele jertfitorilor, anume Varvat, zicând: „Am auzit glasul femeii tale și fiului tău, din mijlocul zidurilor celor căzute, strigând așa: „Mare este Dumnezeul creștinesc care ne-a scăpat pe noi vii de această cumplită moarte, prin robul său Corneliu”. Deci, rugați pe acel sfânt bărbat ca să ne scoată pe noi de aici, ca să nu pierim desăvârșit, pentru că vedem minunile cele de mirare ale Dumnezeului lui și auzim glasul îngerilor celor ce cântă: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bună-voire”.

Acestea auzindu-le boierul de la Varvat, îndată a alergat de grabă cu toți ai săi la robul lui Dumnezeu în temniță și l-au aflat pe el umblând, pentru că Îngerul Domnului îl dezlegase pe el din legături. Și a căzut boierul la picioarele lui Corneliu, zicând: „Mare este Dumnezeul tău, Corneliu, care păzește pe soția mea și pe fiul meu, încă vii, în capiștea cea căzută. Deci, ne rugăm ție, robule al Dumnezeului celui preaînalt, vino și îi scoate pe dânșii de acolo și, iată, eu și toți cei cu mine credem în cel propovăduit de tine, Hristos cel răstignit”.

Deci, mergând Sfântul Corneliu cu dânșii la capiștea idolească cea căzută și ridicându-și spre cer ochii săi, a zis: „Doamne, Dumnezeul puterilor! Cel ce cauți pe pământ și îl faci pe el de se cutre-mură, de a cărui față se topesc munții și seacă adâncurile, Însuți fiind Domn; ascultă suspinele celor legați și scoate din pământ pre Evantia, și nu-Ți întoarce fața ta de la fiul ei și ia aminte spre sufle-tele lor pentru numele Tău”. Așa rugându-se el, deodată s-a deschis locul unde era ținută Evantia cu fiul său, între zidurile cele căzute și au ieșit de acolo amândoi sănătoși, lăudând pe Dumnezeu. Deci, toți cei ce erau acolo, și au văzut acea preaslăvită minune, strigau: „Mare este Dumnezeul creștinilor”. Și s-a botezat Dimitrie cu femeia, cu fiul său și cu toată casa sa și s-au botezat cu dânsul și ceilalți oameni, la număr două sute șaptezeci și șapte.

A petrecut Sfântul Corneliu în acea cetate vreme îndelungată, dezrădăcinând spinii necredinței din inimile omenești și semănând sămânța bunei credințe. Și, în scurtă vreme a adus la Hristos toată cetatea și pe oarecare bărbat cinstit, anume Evnomie, pe care l-a făcut preot. Apoi, plin fiind de zile, a sosit la fericitul său sfârșit, de care fiind înștiințat mai înainte de vreme, se nevoia la rugăciune cu osârdie, gătindu-se mai înainte spre calea pe care avea să meargă la Dumnezeul său.

Deci, adunând pe toți creștinii pe care îi întorsese de la nedumnezeire, îi învăța pe dânșii ca să petreacă în credință, în dra-goste și în toate faptele bune, să se ocârmuiască pe sine, sporind în poruncile Domnului. Apoi, învățându-i pe ei din destul, a auzit un glas din cer, zicând către dânsul: „Corneliu, vino la mine, că iată s-a gătit ție cununa dreptății!”. Aceasta auzind-o Corneliu, îndată s-a întors la rugăciune și plecându-și genunchele a zis: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce m-ai învrednicit pe mine a păzi credința, a săvîrși nevoința și a birui pe cel potrivnic, mulțumesc Ție de toate. Încă mă rog ție Doamne, caută spre robii tăi din înălțimea cea sfântă a Ta și milostiv să fii lor. Întărește-i pe dânșii în credință, îm-puternicește-i în nevoință, sporește-le lor în păzirea sfintelor Tale porunci, ca neîncetat să slăvească Prea Sfânt Numele Tău, acum și în vecii vecilor”. Și toți zicând: „Amin!” și-a dat cu bucurie duhul său în mâinile Dumnezeului Celui ce la cer l-a chemat pe el. Iar dregătorul Dimitrie cu Evantia soția sa, cu fiul Dimitrie, cu Evnomie preotul și cu toți credincioșii, plângând mult deasupra părintelui și învățătorului lor și aprinzând lumânări și cântând cântări deasupra mormântului, l-au îngropat pe el cu cinste aproape de capiștea cea căzută a lui Die. Și în toate zilele credincioșii mergeau la mormântul lui, cădelnițau cu tămâie și se rugau și multe tămăduiri se da bolnavilor de la mormântul lui.

Trecând mulți ani și ducându-se toți la Domnul, a rămas neștiut urmașilor lor locul acela unde au fost îngropate moaștele Sfântului Corneliu, că crescuseră împrejurul lui rugi și tufe multe și nimeni nu știa de comoară aceea de mult preț.

S-a întâmplat oarecând de a mers acolo episcopul Silvan de la cetatea care se numea Troia, căruia sfântul Corneliu i-a zis: „De multă vreme petrec aici și nimeni nu m-a cercetat”. Iar episcopul, sculându-se din somn, se miră de acea vedenie, și nu se pricepea cine i se arătase lui. Iar în noaptea viitoare iarăși i s-a arătat sfântul, zicându-i: „Eu sunt Corneliu sutașul. Moaștele mele zac în rugii cei ce sunt aproape de locul acela unde era oarecând capiștea lui Die. Drept aceea, tu să-mi zidești mie biserică aproape de locul lui Dimitrie, iar locul acela se numește Pandohium și multe trupuri ale credincioșilor și sfinților frați sunt îngropate acolo”. Dimineața, episcopul a spus vedenia aceea clerului său și au mers cu toții la rugii aceia pe care în vedenie îi arătase lui sfântul și, rugându-se cu dina-dinsul, începu a săpa; și aflară racla care avea în ea moaștele sfântului Corneliu, din care ieșeau negrăite, bune, miresme întregi și nestricate. Și s-au veselit foarte mult pentru aflarea unei astfel de mari vistierii.

Episcopul era în dificultate pentru biserica pe care sfântul i-a poruncit să o zidească, pentru că n-avea atâta avere cât ar fi fost de trebuință spre zidirea bisericii. Însă și în aceasta Sfântul Corneliu nu a zăbovit a ajuta episcopului; pentru că, în viitoarea noapte, s-a arătat oarecăruia om, anume Evghenie, care era dreptcredincios și foarte bogat. Aceluia i-a poruncit ca să dea averi episcopului Siluan cât va fi de-ajuns spre zidirea bisericii. Iar Evghenie a spus vedenia aceea episcopului și i-a dat lui toate cele de trebuință. Și începând a zidi sfânta biserică, degrabă a săvârșit-o pe ea și a înfrumusețat-o cu toată buna podoabă. Apoi, sosind vremea în care cinstitele moaște ale sfântului să fie aduse din rugi în acea biserică zidită din nou, s-a adunat mulțime de credincioși, cu episcopul Siluan și cu Evghenie, având în mâinile lor lumânări aprinse. Și când a început episcopul cu clerul a cânta cântarea cea întreit sfânta, îndată singură de sine s-a mișcat racla și se ducea cu nevăzute mâini la biserică și nu îndrăznea nimeni din oameni a se atinge de dânsa.

Deci, văzând toți acea minune, cum merge racla singură de sine, se mirau cu frică și ca printr-o gură strigau cu toții: „Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul Savaot, Cel ce ne-a arătat nouă puterile și minunile sale, prin Corneliu, robul Său”. Încă s-a întâmplat de erau acolo și mulți necredincioși care, văzând acea minune, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Iar când au ajuns la biserică și au intrat într-însa, mulți stau și de-o parte și de alta, privind unde va merge racla cu moaștele și unde va sta. Deci, mergând ea drept a stat aproape de altar, de partea dreaptă. Apoi, voia episcopul ca să-l pună pe el înlăuntrul altarului și nimeni nu putea să miște racla din locul acela, în care singură a stat. Și s-au făcut multe minuni atunci și după aceea de la sfintele și făcătoarele de minuni moaște ale plăcutului lui Dumnezeu.

Murind episcopul Siluan, s-a pus după dânsul episcop Filostorghie. Acela a îndemnat pe oarecare zugrav, anume Evcratie, ca toată biserica să o înfrumusețeze dar mai cu seamă icoana Sfântului Corneliu să o împodobească frumos. Deci, zugravul, când începu să zugrăvească icoana Sfântului Corneliu, nu putea ca să-i închipuiască bine fața lui și o ștergea și iarăși o zugrăvea și iarăși o ștergea, de multe ori, neputând deodată să o zugrăvească cu bună podoabă.

S-a mâhnit Evcratie și zicând asupra sfântului oarecare cuvinte de hulă i-a lăsat chipul lui așa. Și vrând ca să zugrăvească altceva pe zidul bisericii, s-a suit pe o scară și, alunecând cu picioarele, a căzut de pe scară la pământ și atât de rău s-a lovit încât a rămas aproape mort. Apoi, luându-l pe el ceilalți, care se întâmplaseră acolo, l-au dus la casa lui și l-au pus pe pat abia viu, neputând nici a grăi. Și vedeau toți că erau viermi împrejurul buzelor lui și unii intrau, iar alții ieșeau din gură. Aceasta era pedeapsa pentru că a îndrăznit, cu buzele lui, a zice cuvinte de hulă asupra sfântului. Dar, precum singur Domnul, așa și sfinții, robii lui, nu se mânie până la sfârșit, nici nu țin vrăjmășie în veac, așa a doua zi acela care pe femeia și pe fiul lui Dimitrie din mijlocul zidurilor celor risipite i-au scos vii, acela și lui Evcratie i s-a arătat și, luându-l pe el de mână, ca din somn l-a ridicat de pe pat și apoi nevăzut a fost. Iar Evcratie, simțindu-se pe sine sănătos, a alergat la biserica sfântului și căzând la cinstita raclă, în care zăceau tămăduitoarele moaște ale lui Corneliu, cu lacrimi cerea iertăciune pentru greșeala să și mulțumea sfântului că l-a miluit și l-a tămăduit de durere pe el, cel ce era aproape de moarte. Deci, două folosuri a câștigat zugravul acela, din arătarea sfântului: tămăduire și cunoștința feței lui, adică ce fel fusese la chip. După însănătoșire, a zugrăvit pe Sfântul Corneliu pe icoană, așa precum l-a văzut pe el arătându-se lui. Și preamărea pe Hristos Dumnezeu, Cel împreună cu Tatăl și cu sfântul Duh slăvit în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1

Păstor al Bisericii te-a arătat Dumnezeu şi vrednic iconom al Tainelor Lui, sutaşule Corneliu, cel ce mai întâi dintre păgâni ai venit la Hristos, iar, cu puterea Sfântului Duh ce lucra prin tine, pe cei din întunericul păgânătăţii i-ai adus la lumina cunoştinţei Sfintei Treimi. Pentru aceasta, îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Icosul 1

Întreită încredinţare luând Petru prin vedenie, a înţeles marea iubire a lui Dumnezeu pentru toate popoarele pământului, pe care El le-a chemat la curăţire şi înnoire prin jertfa lui Hristos. Astfel, primind pe Apostolul Său în casa ta, ai cerut botezul, făcându-te pârgă a mântuirii neamurilor, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce, deşi erai păgân, vieţuire vrednică aveai;
Bucură-te, cel ce, prin milostenii, pe Dumnezeu cinsteai;
Bucură-te, cel ce vedenie îngerească ai primit;
Bucură-te, că la tine Apostolul Petru a venit;
Bucură-te, cel ce, prin el, ai crezut în Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce, astfel, ai aflat Adevărul;
Bucură-te, primitor de haină împărătească;
Bucură-te, căutător de cetate cerească;
Bucură-te, cel ce de cuvântul Domnului ai însetat;
Bucură-te, cel ce întru Hristos te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că întreaga ta casă a dobândit mântuire;
Bucură-te, că şi slugile tale au aflat izbăvire;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 2

Văzându-l pe Apostolul de care ţi-a vorbit îngerul în vedenie, te-ai închinat lui cu gând omenesc. Dar acesta te-a ridicat la închinarea cea adevărată a lui Iisus Hristos, singurul vrednic de cântarea: Aliluia!

Icosul 2

Postind până la ceasul al şaselea din zi şi rugându-te lui Dumnezeu totdeauna, făceai multe milostenii pentru mântuirea ta şi a casei tale. Pentru aceasta, Dumnezeu S-a milostivit spre tine şi ţi-a dat cunoştinţa cea adevărată a mântuirii, care vine numai prin Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că om drept te socotea poporul evreu;
Bucură-te, că rugăciunea ta curată se înălţa la Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce de la înger strălucitor ai primit vestire;
Bucură-te, cel ce îndată ai trimis după Petru spre a afla mântuire;
Bucură-te, că acesta a văzut vedenie privitoare la tine;
Bucură-te, cel dintâi păgân chemat a fi părtaş Bisericii creştine;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a arătat nepărtinitor;
Bucură-te, cel însufleţit cu dumnezeiescul dor;
Bucură-te, că gândul bun ţi-a devenit făptuire;
Bucură-te, că faptele bune ţi-au fost spre zidire;
Bucură-te, că Hristos a primit a ta rugăciune;
Bucură-te, că Duhul Sfânt S-a revărsat peste tine;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 3

Urmând lui Petru, cel ce ţi-a descoperit calea mântuirii, ai primit de la el şi harul arhieriei, apoi ai străbătut mulţime de ţări şi cu osârdie ai propovăduit Evanghelia mântuirii la toată făptura, luminând cu slujirea ta pe toţi, ca să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Aflând că filosoful Dimitrie îşi pierdea sufletul împreună cu locuitorii cetăţii Schipsis, pe care o cârmuia spre închinarea la idoli, ai mers degrabă spre luminarea celor ce erau în întunericul necunoştinţei, pentru care şi noi ne sârguim a-ţi cânta:
Bucură-te, cel ce ai primit darurile apostoleşti;
Bucură-te, cel ce izbăveşti pe robii celor pământeşti;
Bucură-te, cel ce ridici din adâncul relei neştiinţe;
Bucură-te, rază curată a dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce luminezi cu adevărul pe cei ce rătăcesc;
Bucură-te, cel ce împaci cu Dumnezeu pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-te, izbăvitor minunat al celor ce au căzut;
Bucură-te, cel ce ne scoţi din ghearele leului nevăzut;
Bucură-te, cel ce nu laşi pe vrăjmaş să ne vâneze;
Bucură-te, cel ce minţile ni le ţii treze;
Bucură-te, cel ce Preasfintei Treimi te-ai închinat;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, pe idoli i-ai surpat;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 4

Rugăciune curată înălţând lui Dumnezeu, ai surpat templul idolesc, spre mânia dregătorului care te-a legat în temniţă, vrând să te dea morţii. Dar îngerul Domnului te-a dezlegat din legături, iar păgânii te-au aflat liber pe tine, cel ce cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Văzând preaslăvitele minuni săvârşite de tine, mulţimea păgânilor a început să strige: „Mare este Dumnezeul creştinilor!” Iar cei izbăviţi de slujirea idolească s-au învăţat a cânta împreună cu noi:
Bucură-te, cel ce rugăciune curată ai înălţat;
Bucură-te, cel ce templul lui Zeus l-ai surpat;
Bucură-te, cel ce, pentru aceasta, prigoană ai răbdat;
Bucură-te, cel ce mulţime de oameni ai botezat;
Bucură-te, mângâietor al celor aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, sprijinitor al celor slabi în credinţă;
Bucură-te, curăţitor al păcătoşilor;
Bucură-te, luminător al necredincioşilor;
Bucură-te, al celor înviforaţi liman al nădejdii;
Bucură-te, ajutător al celor cuprinşi de primejdii;
Bucură-te, izbăvitor din grele năpaste;
Bucură-te, prieten la vremea încercărilor noastre;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 5

Prinse între dărâmăturile templului idolesc, rudele dregătorului Dimitrie au aflat de la îngeri vestea mântuirii prin robul lui Hristos, Corneliu, care i-a învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Minuni uimitoare şi glasuri de îngeri s-au pogorât în cetatea păgână prin tine, Sfinte Corneliu, încredinţându-i pe toţi de puterea lui Hristos Dumnezeu şi de marea Sa iubire. Pentru aceasta, împreună cu ei te lăudăm în cântări de veselie, zicând:
Bucură-te, vestitor al lui Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, făcător de minuni în numele Celui Preasfânt;
Bucură-te, că îngerii cântă vrednicia ta;
Bucură-te, că Domnul laudă credinţa ta;
Bucură-te, vindecător al celor demonizaţi;
Bucură-te, mângâietor al celor tulburaţi;
Bucură-te, luminător al conştiinţei;
Bucură-te, propovăduitor al credinţei;
Bucură-te, rază de adevăr dumnezeiesc;
Bucură-te, liman de ajutor ceresc;
Bucură-te, veselie a tuturor neamurilor;
Bucură-te, chemare la Hristos a popoarelor;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 6

Arhiereu al Dumnezeului celui Preaînalt fiind, ai dezrădăcinat spinii păgânătăţii şi ai semănat dreapta credinţă în inimile oamenilor, învăţându-i a slăvi mereu pe Preasfânta Treime, cântând: Aliluia!

Icosul 6

Cu înţelepciune păstorind vreme îndelungată turma încredinţată ţie, ai coborât milostivirea lui Dumnezeu şi binefacerile Lui peste toţi cei ce au lepădat înşelăciunea acestei lumi şi au îmbrăţişat povara uşoară a lui Hristos. Pentru aceasta, te lăudăm aşa:
Bucură-te, al altarului evlavios slujitor;
Bucură-te, al păgânilor luminător;
Bucură-te, comoara cereştilor daruri;
Bucură-te, al Păstorului fluier de aur;
Bucură-te, slavă a păstorilor;
Bucură-te, laudă a păstoriţilor;
Bucură-te, cel numit de credincioşi adevărat părinte;
Bucură-te, săvârşitor al Tainelor Sfinte;
Bucură-te, candelă a bunei-cuviinţe;
Bucură-te, ostenitor în aspre nevoinţe;
Bucură-te, ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, sfătuitor de folos;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 7

Plin fiind de zile, ţi s-a vestit fericitul sfârşit şi ai înmulţit rugăciunea şi postul. Pentru aceea, ca un bun păstor, ai chemat la tine pe toţi din cetate, îndemnându-i să vieţuiască în credinţă, în dragoste şi în toate faptele bune, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!

Icosul 7

Ca oarecând Marele Arhiereu Hristos în Grădina Ghetsimani, ţi-ai plecat genunchii pentru cei pe care i-ai adus la sfânta luminare. Aceştia au strigat într-un glas: „Amin!”, iar tu, cu bucurie, ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului pe care L-ai slujit; pentru care, împreună cu ei, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce glas din cer ai auzit;
Bucură-te, cel ce cununa dreptăţii ai primit;
Bucură-te, cel ce pentru toţi te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce cu cinste ai fost îngropat;
Bucură-te, că Domnul te-a fericit;
Bucură-te, că întru moarte nu ne-ai părăsit;
Bucură-te, cel ce pe idoli la pământ i-ai surpat;
Bucură-te, că mormântul tău în locul templului a fost aşezat;
Bucură-te, cel ce păgâneasca înşelăciune ai zdrobit;
Bucură-te, cel ce nou loc de rugăciune ai zidit;
Bucură-te, cel ce şi în moarte slujitor al lui Hristos te-ai dovedit;
Bucură-te, că izvor de tămăduiri mormântul tău a devenit;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 8

Mulţi ani au înălţat rugăciuni la mormântul tău cei pe care i-ai adus la Hristos, dar, ducându-se toţi la Domnul, a rămas neştiut locul acela, iar rugii au acoperit comoara cea de mare preţ. Însă, prin minune descoperite fiind moaştele tale, de bucurie ne-ai umplut, pentru care strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

În vis te-ai arătat, Sfinte, episcopului Silvan şi locul sfintelor tale moaşte l-ai descoperit acestuia. Deci, izvor de bună mireasmă au aflat preoţii şi credincioşii la mormântul tău, fericite, şi, cu îngerii împreună, au strigat:
Bucură-te, vas de mir ales;
Bucură-te, că mireasma Duhului ai cules;
Bucură-te, izvor de tămăduiri;
Bucură-te, harfă cu dulci versuiri;
Bucură-te, frumuseţe prealuminată;
Bucură-te, dragoste neîntinată;
Bucură-te, aur de Dumnezeu lămurit;
Bucură-te, pomul cel de îngeri sădit;
Bucură-te, mărgăritar mult-luminos;
Bucură-te, prieten credincios;
Bucură-te, floare duhovnicească;
Bucură-te, mană cerească;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 9

Evghenie, cel de bun neam, de bucuria vederii tale în vis s-a învrednicit şi de averea lui cea multă s-a lipsit, iar ţie, Sfinte, biserică ţi-a ridicat, înfrumuseţând-o cu toată podoaba şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Cu lumânări în mâini şi cu cântări întreit-sfinte au venit la mormântul tău credincioşii împreună cu evlaviosul Evghenie şi cu Silvan arhiereul, dar racla pe mâini nu au luat-o, ci nevăzute mâini au purtat-o către biserica cea nouă. Pentru aceasta, te lăudăm pe tine, Părinte, strigând:
Bucură-te, că, văzând minunea, cu toţii se mirau;
Bucură-te, că, împreună cu îngerii lui Dumnezeu, cântau;
Bucură-te, cel ce ai fost pus ca o lumină în sfeşnic;
Bucură-te, că întru Domnul te bucuri veşnic;
Bucură-te, cel pe care cu inimă curată te lăudăm;
Bucură-te, că neîncetat rugăciuni îţi înălţăm;
Bucură-te, al nostru fierbinte mijlocitor;
Bucură-te, cel ce eşti la Domnul cald rugător;
Bucură-te, cel ce între sfinţi te-ai mutat, Sfinte;
Bucură-te, cel ce guşti Raiul, pe care l-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, cel ce singur ţi-ai ales locuinţa;
Bucură-te, îndemn spre a ne spori nevoinţa;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 10

Sfânta icoană a ta voind Evcratie să o zugrăvească, Sfinte, nu putea să înfăţişeze chipul tău cel luminat; deci, mâniindu-se, a aruncat grele cuvinte asupra ta, dar a căzut aproape mort. Însă tu, urmând Mântuitorului, Cel ce nu ţine minte răul, i-ai dat zugravului tămăduire, iar el cu lacrimi ţi-a mulţumit şi a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Auzit-am pe zugravul Evcratie plângând şi înaintea tuturor spunând minunile pe care le-ai făcut cu el, Sfinte Corneliu, şi, minunându-ne, am preamărit puterea dată ţie de Dumnezeu, prin care scoţi din primejdii şi din moarte pe cei ce aleargă la ajutorul tău. Ridică-ne, dar, şi pe noi din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, alăută cerească;
Bucură-te, grai al dumnezeieştilor cuvinte;
Bucură-te, apostol al dreptei credinţe;
Bucură-te, cel prin care Adevărul S-a înălţat;
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, a Domnului trâmbiţă binevestitoare;
Bucură-te, psaltire a Duhului bine-răsunătoare;
Bucură-te, îndulcire a puterilor cereşti;
Bucură-te, veselia celor pământeşti;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, stea ce luminează lumea;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 11

Alăută glăsuitoare a dogmelor celor de mântuire, care îndulceşte sufletele tuturor, te-ai arătat, Sfinte Corneliu, pentru care mulţimea dreptslăvitorilor, luminată fiind de propovăduirea ta şi îndulcindu-se de minunile tale, slăveşte pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Înălţatu-te-ai cu virtuţile ca cedrul cel cu ramuri înalte şi ne-ai adus roade cu bună mireasmă: întărirea dreptei credinţe, darul minunilor şi lucrarea tămăduirilor, fericite Corneliu, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, sutaş al lui Hristos;
Bucură-te, tămâie cu bun miros;
Bucură-te, ucenic al Apostolilor;
Bucură-te, mărturisitor al dogmelor;
Bucură-te, cel întemniţat pentru credinţă;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă;
Bucură-te, dumnezeiască minune;
Bucură-te, făclie de rugăciune;
Bucură-te, ca Pavel luminător;
Bucură-te, lui Petru următor;
Bucură-te, al lui Iisus închinător;
Bucură-te, uşa mântuirii păgânilor;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 12

Când slujeai împăratului pământesc, aveai sub ascultare o sută de soldaţi; dar, primind dumnezeiasca luminare prin Botez, Domnul Hristos, Împăratul tuturor, te-a aşezat păstor peste mii de păgâni pe care i-ai făcut ostaşi ai dreptei credinţe şi care-L lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 12

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, Sfinte, pe care le săvârşeşti tuturor celor ce cu credinţă te cheamă în ajutor, căci tu ne eşti grabnic izbăvitor în nevoi şi, cu părintească dragoste, pururea te rogi pentru noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, izvor nesecat al laudei celei sfinte;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, liturghisitor cuvios;
Bucură-te, dăruitor al celor de folos;
Bucură-te, cel ce acum în ceruri vieţuieşti;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciunile tale, ne întăreşti;
Bucură-te, ocrotitor al celor ce te iubesc;
Bucură-te, că toţi cei ce îţi urmează se mântuiesc;
Bucură-te, cel ce, prin virtute, te-ai ridicat la cele cereşti;
Bucură-te, mângâietor al inimilor omeneşti;
Bucură-te, al trupurilor noastre tămăduitor;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea tuturor;
Bucură-te, Sfinte Corneliu, făcătorule de minuni!

Condacul 13

O, Sfinte Corneliu, sutaş credincios şi mărturisitor al lui Hristos, primind această puţină rugăciune pe care ţi-o aducem din inimă, izbăveşte-ne de boli şi de patimi, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de veşnicele chinuri, ca, moştenind Împărăţia cerurilor, împreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Condacul 1

Rugăciune

O, Sfinte şi întru tot lăudate mărturisitorule şi propovăduitorule al lui Hristos, Sutaşule Corneliu, făcătorule de minuni, primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii, care alergăm la tine ca la un izvor de tămăduiri şi ca la un grabnic ajutător. Vezi, Sfinte, păcatele şi neputinţele noastre, caută spre nevoile robilor tăi şi mijloceşte la Bunul Dumnezeu să primim curăţirea şi luminarea, aşa cum le-ai primit şi tu de la Duhul Sfânt, pe când erai în Cezareea Palestinei. Cel ce ai fost conducător de oaste pământească, învaţă-ne să luptăm pentru a ajunge în oastea cerească. Cel ce ai făcut nenumărate milostenii cu cei săraci, milostiveşte-te şi spre inimile noastre sărăcite de păcate. Cel ce te rugai până la ceasul al nouălea, roagă-te şi pentru noi, cei veniţi în ultimul ceas. Cel ce din întunericul necunoştinţei ai ajuns la Lumina cea adevărată, luminează şi minţile noastre întunecate de fărădelegi. Cel ce ai primit harul dumnezeiesc, dăruieşte-ne şi nouă mângâierea Duhului Sfânt cea aducătoare de pace. Cel ce ai primit botezul din mâinile Apostolului Petru, dă-ne bucuria celui întâi născut la dreapta credinţă. Cel ce ai fost blând arhiereu, roagă pe Arhiereul cel veşnic să ierte păcatele noastre, pentru Jertfa Sa cea sfântă. Cel ce din cetatea păgână Schipsis ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ogor în care să se poată înmulţi roadele sfinţitoare ale virtuţilor şi faptelor bune. Cel ce pe închinătorii la idoli i-ai luminat prin minuni, învaţă-ne şi pe noi să nu mai slujim celor trecătoare, ci veşnicului Dumnezeu. Cel ce ai scos din zidirea cea surpată pe soţia şi pe fiul dregătorului Dimitrie, scoate şi sufletele noastre cele puţin credincioase din prăpastia păcatelor. Cel ce pe Evcratie, zugravul cel hulitor, l-ai luat de mână şi l-ai ridicat din patul morţii, trimite mâna ta şi ridică-ne din patul durerii. Cel ce ai deschis poarta mântuirii tuturor celor dintre păgâni, deschide-ne şi nouă uşa Împărăţiei, prin rugăciunile tale, că nădăjduim în al tău ajutor şi ne-am încredinţat că, şi după mutarea ta din această viaţă, cine a chemat al tău ajutor şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas nemiluit. Ocroteşte familiile şi copiii creştinilor, ajută pe cei bătrâni, apără pe cei orfani, tămăduieşte pe cei bolnavi, mângâie pe cei în necazuri, ai milă de cei săraci şi cere de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca, împreună cu tine, să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul
Glasul al 4-lea
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1
Glasul al 5-lea
Irmos: Calul şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină şi Dumnezeiască adormirea ta şi preastrălucita pomenire ca o sfinţită sărbătoare, luminează-i cu rugăciunile tale, ierarhe de Dumnezeu fericite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai, înţelepte şi mai înainte, până a nu te lumina desăvârşit prin învăţături, cu milostenii şi cu rugăciuni îndeletnicindu-te, Preafericite Corneliu şi căutând cu dreptatea cugetului pe Domnul tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Desăvârşit te-ai deprins în legile cele de mântuire, ale Celui Ce s-a unit cu Trupul pentru bunătatea Sa cea desăvârşită, povăţuindu-te pe tine Apostolul Petru, cu învăţătura Stăpânului, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îndulceşti inimile credincioşilor, să te mărească pururea cu dragoste nesăţioasă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu; că tu eşti Mărirea oamenilor, Ceea ce ai născut pe Domnul măririi, Preacurată.
Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.

Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce cu Porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclătită a Poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împărtăşitu-te-ai de lumina Preasfântului Duh şi ai primit întreg Dumnezeiescul dar cu toată casa ta, din însuşi gura Dumnezeiescului Apostol, care ţi-a vestit învăţăturile mântuirii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înălţatu-te-ai cu bunătăţile, ca şi cedrul cel cu ramuri înalte şi ne-ai adus nouă roade cu bun miros, întărirea dogmelor, darul minunilor şi lucrarea tămăduirilor, Fericite Corneliu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De multă laudă te-ai învrednicit Sfinte Corneliu, căci împreună cu Apostolul Petru şi cu alţi mulţi ai alergat vestind pretutindeni Dumnezeiasca propovăduire; prin care, luminându-ne noi, ne-am izbăvit de întunericul necunoştinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-te-ai Locaş Luminat al curăţiei, pentru aceea porţi pe Dătătorul de lumină, Cel Ce S-a Întrupat din tine şi s-a arătat Om asemenea cu noi, pentru iubirea de oameni şi a mântuit lumea de stricăciune prin tine, Preacurată, Chemarea cea din nou a oamenilor.
Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Cântarea a 4-a
Irmos: Pricepând de departe foarte arătat Proorocul Avacum, te-a numit pe tine, Curată, Munte Umbrit cu virtuţile; din care ni s-a arătat Cel Ce luminează sufletele noastre.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind darul Duhului, ca soarele cel luminos ai străbătut pământul, Sfinte Corneliu, gonind întunericul nebuniei idoleşti, prealăudate.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Revărsatu-te-ai ca un râu mare, adăpând toată faţa pământului cu Dumnezeieştile tale învăţături, ai înecat zâzaniile mulţimii zeilor, Sfinte Corneliu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind ca un mort faţă de toate cele lumeşti, Preafericite Corneliu, ai vestit tuturor celor omorâţi de patimi Dumnezeiasca Înviere, a Celui Ce a fost omorât pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-te-ai Locaş Curat Înţelepciunii Tatălui, mai presus de fiinţă, Preacurată Fecioară, prin care noi toţi ne-am mântuit de răutatea celui viclean.
Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale; şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a
Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg şi Ţie strig: luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un Milostiv.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu totul închinat lui Dumnezeu, Sfinţite Corneliu, nu te-ai supus silniciei ucigaşilor, ca să dai cinstire idolilor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chemat-ai într-ajutor, Sfinte Corneliu, pe Dumnezeu Cel Preaînalt şi Nevăzut şi ai surpat la pământ capiştile idolilor celor nesimţitori, minunat făcându-te pentru noi
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păzind porunca Atotţiitorului, ai fost închis în temniţă, legături ai răbdat şi pe cei legaţi de înşelăciunea necredinţei i-ai dezlegat, de Dumnezeu Înţelepţite Corneliu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dă-mi, Preacurată, iertare greşelilor, cercetându-mă pe mine cel bolnav şi înviforat de primejdiile vieţii şi de patimile trupului, cu milostivirea ta.
Catavasie: O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a
Irmos: Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înălţându-ţi rugăciunile către Dumnezeu, ai văzut pe Îngerul Lui, învăţându-te cele bune şi de urmat pentru mântuire.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind cu Duhul, te-ai făcut stea luminoasă, luminând toate marginile lumii, purtătorule de lumină, Sfinţite Tăinuitorule Corneliu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel ce mai înainte era întunecat de înşelăciune, cunoscând pe Domnul, prin întâmpinarea ta, s-a lepădat de înşelăciune şi cu toată casa lui, a primit curăţirea Dumnezeiască.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Domnul Măririi S-a Întrupat din sângiurile tale, Fecioară, precum Însuşi ştie, Ceea ce eşti Prealăudată, mântuindu-ne pe noi cu bunătatea ta.
Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul, iar cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Cântarea a 7-a
Irmos: Domnul părinţilor Cel Preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu te-ai făcut pârgă a mântuirii neamurilor Sfinte Corneliu; căci cel dintâi ai primit Sfântul Botez şi de darul Duhului te-ai umplut, ca şi mai înainte grăitorii de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşind minuni mari cu Dumnezeiescul Dar, ai vânat către credinţă pe cei amăgiţi de înşelăciunea necredinţei, învăţându-i să cânte: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind ascuns în pământ şi acoperit cu rug, te-ai arătat, înţelepte, prin descoperire Dum nezeiască, izvorând daruri de minuni şi bolile izgonind.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alăută glăsuitoare a dogmelor celor de mântuire, care îndulceşte sufletele tuturor, te-ai arătat, Sfinte Corneliu, cântând: Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).
Toţi să mărim pe Unimea Cea în Trei Ipostasuri, pe Tatăl Cel mai înainte fără de început şi pe Fiul Cel de o Fiinţă şi pe Preasfântul Duh, cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îndumnezeit-ai frământătura omenească, cu Dumnezeiască naşterea ta, Fecioară Preacurată. Pentru aceea, după datorie, credincioşii te mărim.
Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă împotriva lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a
Irmos: Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii cântare a toată lumea împreună cântau: toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Numai pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat pe pământ, L-ai căutat din tot sufletul; pentru aceea, te-ai făcut cinstită pârgă a neamurilor şi locaş Duhului, Cugetătorule de Dumnezeu Corneliu.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu jăratecul înfocatelor tale cuvinte, fericite, ai ars materia deşertăciunii. Pentru aceea, te-ai mutat către Lumina Cea Neînserată, luminând pe toţi cei ce cu dragoste te laudă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Moştenire şi parte, ajutor şi mântuitor, putere şi laudă, lumină şi povăţuire ţi s-a făcut ţie Cuvântul, Cel Ce a adus toate lucrurile dintru nefiinţă întru fiinţă, Sfinte Corneliu, de Dumnezeu cugetătorule.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Sfinte Părinte, Sfinte Cuvinte şi Duhule Sfinte, Preasfântă Treime, Nezidită, Nedespărţită, mântuieşte pe cei ce cu dragoste laudă Puterea, Împărăţia şi Mărirea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Revarsă peste noi, Fecioară, milele tale cele obişnuite şi ne cere iertare, Preacurată, de la Fiul tău, de toate greşelile cele din cunoştinţă şi din necunoştinţă, care ni se întâmplă nouă din neluarea aminte.
Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul, Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmos: Isaie, dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţită sărbătoare, toată Biserica prăznuieşte pomenirea ta, propovăduitorule al lui Hristos. Căci tu te-ai arătat la stare întocmai cu sfinţii ucenici, primind ca şi aceia Duhul cel Preasfânt.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Într-armatu-te-ai cu dogmele dreptei credinţe ca un ierarh; asemănatu-te-ai cu Dumnezeieştii Slujitori ai Domnului; întotdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri celor bolnavi şi faci să înceteze bolile oamenilor, preasfinţite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împobobindu-te cu haina mântuirii, pe care ţi-a ţesut-o Hristos Întrupându-Se, cu bucurie petreci acum în Împărăţia cea de sus, curat privind Frumuseţea Cea Adevărată a Mirelui, vrednicule de laudă, Sfinte Corneliu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cinstitul tău sicriu, ca un izvor izvoreşte credincioşilor tămăduiri din destul, Sfinte Corneliu; şi gonind duhurile cele viclene, luminezi gândurile tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mă, Fecioară, Ceea ce ai Născut Lumina, Care a Strălucit mai înainte de veci din Lumină; izgoneşte de la mine întunericul supărărilor şi al dezmierdărilor, Preacurată Stăpână, Părtinitoare Neînfruntată.
Catavasie
Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Începătură sfântă, Biserica din păgâni te-a câştigat pe tine, cel ce ai luminat pe dânsa cu îmbunătăţitele tale fapte, sfinţitorule de Taine, de Dumnezeu Înţelepţite Corneliu.

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei

Sfântul Ciprian s-a născut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie păgână nobiliară, foarte bogată, primind numele de Caecilius Ciprianus, poreclit şi Thascius. Nu avem informaţii despre anii tinereţii sale, nici despre şcolile urmate, dar luând în considerare reputaţia sa de la vârsta de 35 de ani, când s-a convertit la creştinism, deducem că şi-a însuşit o cultură profană vastă şi profundă.
Convertirea la creştinism în anul 245 a fost pregătită timp îndelungat de preotul Caecilianus, pe care Sfântul Ciprian îl repspecta şi îl iubea ca pe un părinte. Convertirea a produs o schimbare radicală a concepţiei Sfântului Ciprian despre viaţă, schimbare de care este uimit el însuşi. A fost înzestrat cu două mari virtuţi: castitatea şi dragostea.
În anul 247 este hirotonit preot, iar după moartea Episcopului Donatus este ales în anul 249 Episcop al Cartaginei. Ca episcop, s-a preocupat de disciplina în Biserică punând mare accent pe ascultare.
În anul 250 în timpul persecuţiei împăratului Deciu a crescut numărul creştinilor din Africa care au apostaziat. Pentru a curma tulburarea în Biserică, Sfântul Cirpian s-a retras într-un loc ascuns. După aproximativ 15 luni de absenţă, Sfântul Ciprian a a avut mult de luptat cu cei care au apostaziat de la creştinism şi a introdus ca regulă generală, pentru reintegrarea acestora, penitenţa. Sfântul Ciprian, cu Biserica Romei şi cu Episcopii africani, a reprimit pe apostaţi, însă treptat, după un timp de penitenţă, excepţie făcând cei bolnavi, pe moarte. O contribuţie deosebită a avut Sfântul Ciprian pe tărâm social, o dată cu izbucnirea ciumei, între anii 252-254 şi a unui nou val de persecuţii, implincâdu-se în numeroase acte de milostenie şi întrajutorare creştină.
În anul 256, izbucnind persecuţia lui Valerian, Sfântul Ciprian a fost exilat la Curubis în luna august. În anul 257 este chemat din exil de Galeriu Maximus şi după unele încercări de atragere a sa la păgânism, nereuşite, este condamnat la moarte şi executat la data de 14 septembrie 258. Executarea sa s-a făcut prin sabie în localitatea Ager Sexti, lângă Cartagina.
Sfântul Ciprian al Cartaginei este părintele eclesiologiei creştine.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1
Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Icos 1
Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 2
Cu meșteșugurile vrăjilor tale, multe pagube și răutăți ai săvârșit la început; dar apoi la cunoștința adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulți la Hristos, și învățându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Cartagina, Antiohia și Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoștința diavolească și cu spurcata învățătură a slujirii idolești, dar Domnul, cu negrăită milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omenești, printr-o fecioară curată ți-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvind-o, ție, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îți cântăm:
Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgânească slujire
Bucură-te, că așa ai cunoscut a Sa milostivire
Bucură-te, îți aducem noi, închinătorii lui Hristos
Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulți la Dumnezeu i-ai întors
Bucură-te, că și azi ești pildă vie celor rătăciți
Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiți
Bucură-te, că păzești Biserica oilor cuvântătoare, de rătăcire
Bucură-te, că o aperi pe ea de dosădire
Bucură-te, îți cântăm ție cu umilință
Bucură-te, izbăvitorule de vrăjmașul cel rău
Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 3
În chip minunat ți-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos și Sfânta Sa învățătură, de la păgânătate a venit la creștineasca credință, învățându-se a slăvi pe Dumnezeu și a-I cânta Lui: Aliluia!
Icos 3
Ca într-un pământ bun căzând sămânța propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinții săi a venit la Hristos, slujindu-I Lui în rugăciune, în post și în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l, ne uimim, și înțelegând în ce chip tainic orânduiește Dumnezeu întoarcerea celor aleși ai Săi la lumină, îți cântăm ție, celui ce îndelungă vreme ți s-a pregătit cărare:
Bucură-te, că Domnul te-a cunoscut pe tine a fi vas ales
Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces
Bucură-te, că printr-însa ți s-a pregătit cărarea întoarcerii la Hristos
Bucură-te, că Iustina întâi pe părinții săi de la păgâneasca slujire i-a întors
Bucură-te, că Iustina Mireasă aleasă a lui Hristos s-a dovedit
Bucură-te, că Lui în post și multă rugăciune I-a slujit
Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire
Bucură-te, că ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire
Bucură-te, că și azi dați lumină celor îndoielnici
Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credință se arată șovăielnici
Bucură-te, și împreună cu Iustina roagă-te pentru noi
Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 4
Văzând râvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulți începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine și al oamenilor, diavolul, a pornit asupră-i cumplit război al răutății, dar ea, întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Cu multă iscusință a socotit vrăjmașul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire și spre dumnezeiasca slujire încă și a altor vase ale lui Dumnezeu, și cursă înșelătoare cu meșteșug îi întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăție. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care și noi, uimiți de înțeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ție:
Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavolești asupra fecioarei celei curate
Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate
Bucură-te, că așa orânduiește Dumnezeu cărările mântuirii
Bucură-te, că ne înveți pe noi a fi tari și statornici la vremea ispitirii
Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită
Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită
Bucură-te, că meșteșugitele curse nu au înșelat-o
Bucură-te, că mielușeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o
Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte
Bucură-te, Sfinte, că ai prețuit curățenia ei cuminte
Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni suntem apărați de multe ispite
Bucură-te, și ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 5
Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene, și nici cu sila, a o atrage pe fecioară de la păzirea curăției sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc și mare vrăjitor și fermecător, căci așa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înțelepciune noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!
Icos 5
Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare
Bucură-te, că s-a păzit curăția neprihănitei fecioare
Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei, prin Cinstita Cruce
Bucură-te, că și azi rugăciunea ta biruință împotriva diavolului aduce
Bucură-te, că și nouă credința Iustinei spre pildă ne stă înainte
Bucură-te, că și ție însuți, spre ajutor s-a făcut, Sfinte
Bucură-te, că așa ai cunoscut amăgirea vrăjilor idolești
Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruiești
Bucură-te, că pe voi Sfinților Ciprian și Iustina, vă chemăm în ajutor
Bucură-te, că v-ați făcut biruitori asupra tuturor rătăciților
Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credințelor păgânești
Bucură-te, că și azi farmece și descântece ca spurcate vrăjitorii le vădești
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 6
Văzând biruindu-se meșteșugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii, ți-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci așa a voit Domnul, ca să se vădească marea neputință și înșelăciunea uneltirilor diavolești, și să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toți să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!
Icos 6
Smerindu-și trupul său cu postul și rugăciunea, cu haină aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleșug ca și oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească, voind, parcă, să urmeze vieții și curăției ei. Dar acest chip de ademenire înțelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:
Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii
Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înșelăciunii
Bucură-te, că prin stăruința ta în prigonire, ca și oarecând Pavel, statornic te-ai arătat
Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat
Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic și în credință
Bucură-te, căci la fel ca Pavel ai vădit că pe cele rele le lucrai doar din neștiință
Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat
Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul și Viața ai aflat
Bucură-te, că și pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii îi luminezi
Bucură-te, că acum în lumină cerească te desfătezi
Bucură-te, și ne întoarce pe noi din orice rătăcire
Bucură-te, îți cântăm ție, căutând prin tine mântuire
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 7
Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăției Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruiește ea, zdrobind toate meșteșugurile lor, și ți s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre Semnul Crucii, căci foc ce-l arde și departe îl gonește ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane!, a înțelege puterea cu care se înarmează toți închinătorii Crucii, când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!
Icos 7
Scârbit ai fost mai întâi, o, Sfinte!, când ai văzut că puterea vrăjilor diavolești, pe care le credeai neînvinse, încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea. Dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârșită cunoaștere a început să se lumineze prin cunoștința Adevărului; de care bucurându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, vas primitor de adevărată lumină
Bucură-te, că ai venit la cunoștința adevărului printr-o fecioară creștină
Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoașterea cea adevărată
Bucură-te, că și astăzi dracii de frica ta tresaltă
Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus
Bucură-te, că lumea de uneltirile diavolești e păzită
Bucură-te, că prin aceasta credința nostră e întărită
Bucură-te, corabie ce ai înfruntat marea cea înfiorată
Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ți-a fost arătată
Bucură-te, că și pe noi, păcătoșii, ne aduci la liman liniștit
Bucură-te, că pe mulți să smulgi din al patimilor noian ai izbutit
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 8
Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui, a iscodit altă înșelăciune, și mai vicleană, ca să vă amețească pe toți. Astfel, s-a prefăcut luând chipul Iustinei și a intrat la Aglaid. Acesta, crezând că nălucirea e adevărată, a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei, nălucirea s-a risipit! Și noi înspăimântați fiind, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a dat o așa putere oamenilor bineplăcuți Lui: Aliluia!
Icos 8
Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ți cele petrecute, iar tu, rușinat, fiindcă se vedea zădărnicia și amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare, ca să-l poți face pe Aglaid sau pe tine însuți să vă puteți apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat, nimic nu ați izbutit, căci Însuși Mirele Cel Ceresc păzea curăția prea înțeleptei fecioare; pentru acestea, noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată
Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit
Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit
Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos și a Crucii Sale s-a arătat
Bucură-te, că ai cunoscut cum întărește Dumnezeu pe Sfinții Săi în chip minunat
Bucură-te, că și azi credințele rătăcite din lume izgonești
Bucură-te, și ne înarmează pe noi prin credință împotriva celui rău
Bucură-te, și ne dă biruință împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău
Bucură-te, și împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neașteptate
Bucură-te, și cursele lui Veliar sfărâmă-le și fă-ni-le nouă arătate
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 9
Neizbutind nimic împotriva credinței celei neclintite a Iustinei și a curăției ei, prin încercarea de a o arunca în prăpastia iubirii de plăceri trupești, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, pornind asupră-i, ca și oarecând asupra lui Iov, mulțime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, ca și David grăia: „Nu voi muri, ci vie voi fi și voi povesti lucrurile Domnului!”. Și pentru toate proslăvea pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 9
Dar nu numai asupra ei, ci și asupra rudeniilor ei și a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane!, vătămare din mânia cea neîmblânzită și din rușinea cea multă ce ți se făcuse, încât mulți cetățeni au mers la Iustina, voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulțimea vrăjilor tale. Dar ea nu prin însoțire necurată, ci prin curate și fierbinți rugăciuni, a izbăvit pe toți de tot răul, batjocorind meșteșugurile vrăjitorești. Pentru aceasta, cu toții văzând minunea, lăudăm pe Dumnezeu și cântăm ție:
Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o
Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat
Bucură-te, că mulți din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire
Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire
Bucură-te, că mulți au venit atunci la credință
Bucură-te, că tu însuți ai fost zdruncinat în întreaga ta ființă
Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat
Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ți s-a destrămat
Bucură-te, că așa a binevoit Dumnezeu, prin minunata fecioară, a-ți lucra mântuirea
Bucură-te, că ne înveți pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiți
Bucură-te, că ne întărești pe noi a rămâne în credință statornici și neclintiți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 10
Rușinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânără fecioară, tu, cel mult învățat și iscusit foarte în lucruri vrăjitorești, și înștiințându-te că toate meșteșugurile viclene cu puterea Crucii și cu numele lui Hristos au fost biruite, ți-ai venit întru simțire și întru cunoștința Adevărului și ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu și cântându-I Lui: Aliluia!
Icos 10
Văzând că te-ai trezit din somnul și întunericul neștiinței, și cu mânie sfântă îl ocărăști, acum și pe tine, care ai fost slujitorul idoleștii închinări și al diavoleștilor meșteșuguri vrăjitorești, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă și, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ți-ai adus aminte de Semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina, și chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru preaminunat cutremurați fiind, cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotriva ta mai vârtos
Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată
Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată
Bucură-te, că spre spurcată însoțire n-ai putut să o pleci
Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci
Bucură-te, și ne întărește și pe noi în chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos
Bucură-te, că și prin tine a sporit Biserica cea biruitoare
Bucură-te, că te-a câștigat la credință Iustina, cea curată ca o floare
Bucură-te, și ne învață și pe noi a păzi curăția
Bucură-te, și izbăvește din nevoi pe cei ce iubesc fecioria
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 11
Arzându-ți toate cărțile tale cele vrăjitorești înaintea credincioșilor, ai alergat la episcopul creștinesc, cerându-i lui să te unească prin Sfântul Botez cu Dumnezeul Iustinei. Și având tu inimă înfrântă și cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viața ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, căci a cunoscut episcopul buna ta râvnire. Și precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi apring râvnitor și slujitor vrednic al Dumnezeului Celui Adevărat, neprididind a Îi aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!
Icos 11
Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă și anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este Calea cea Adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească și totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere și din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai pășit din treaptă în treaptă până la cinstea de episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiță și egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălțare văzând-o, cu bucurie cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că așa răsplătește Dumnezeu inima curată
Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoștința cea adevărată
Bucură-te, că așa miluiește Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă
Bucură-te, că așa te-ai arătat arhiereu preasfințit
Bucură-te, că și pe Iustina vrednică diaconiță slujirii lui Hristos ai înălțat-o
Bucură-te, că egumenă și povățuitoare și altor fecioare ai dat-o
Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă și silire
Bucură-te, că și noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire
Bucură-te, și ne povățuiește pe noi pe calea mântuirii
Bucură-te, și fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 12
Prin râvna ta și a fecioarelor cele curate povățuite de înțeleapta Iustina, se deșerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulțea. O viață ca aceasta și a ta sârguință cea pentru slujirea lui Hristos și pentru mângâierea sufletelor omenești văzând-o diavolul, scrâșnea împotrivă-ți, voind cu orice chip să te piardă. Însă nu știa pierzătorul că o și mai mare și nepieritoare slavă îți pregătea, și sălășluire cu cetele sfinților, ca împreună cu aceștia pururea să-I cânți lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icos 12
Neștiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului că ai părăsit păgâneasca închinare și slujire idolească, venind la creștineasca închinare a lui Hristos, și că pe mulți depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul, și neputând a te ademeni prin cuvinte meșteșugite, te-a dat la muncire cumplită, împreună cu fecioara Iustina. Iară voi toate răbdându-le și neplecându-vă la închinarea idolească, ighemonul a poruncit să vă ucidă prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească și evlaviosul creștin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit și el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit
Bucură-te, că și Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfințit
Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-ați fost amăgiți
Bucură-te, că v-ați arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiți
Bucură-te, că astfel, de cunună mucenicească ați fost învredniciți
Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaște multe tămăduiri se dăruiesc
Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc
Bucură-te, că și noi cu mare credință la tine năzuim
Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaște ajutor și mântuire nădăjduim
Bucură-te, și te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina și Sfântul Teoctist
Bucură-te, și primește de la noi, ca jertfă de laudă, acest smerit acatist
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 13
O, preasfințite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, împreună cu Sfânta Muceniță Iustina și Sfântul Mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta, și cu rugăciunile tale îmblânzește pe Stăpânul Hristos, pentru toți mijlocind iertare de greșeli și izbăvire de toate cursele și ispitirile diavolești, ca mântuindu-ne, să-L cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârșiți, cântarea îngerească: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icos 1
Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 1
Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și toată lucrarea diavolească care se citește de către preot
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Tie. Tu Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-si dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești. Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele). Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșalele, știute și neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

༺꧁❤️꧂Bună dimineața, România!...

sâmbătă, 7 septembrie 2024

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

Translate