Sinaxar 1 Februarie

 

În această lună în ziua întâi, pomenirea sfântului mucenic Trifon.

Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus. Încă din tinereţe Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor.

Sf. Trifon a devenit faimos o dată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.

Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat. Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa.

Pentru mărturisirea sa sfântul a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.

În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.

Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.

În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.

În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor.

În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: "Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji." Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova.

În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.

Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.

Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi şapte ani cu părinţii lui. După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru ca să vadă Sfintele Locuri ; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul. Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleţ şi aici primea pe cei ce veneau la el. Mânca, la două zile o dată, puţină pâine şi bea apă cu măsură. Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreunã-locuitor cu dânsul şi a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naştere grea şi s-a găsit în primejdie. A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, şi pe un ţăran care suferea de aceeaşi patimã. A împiedicat pe voievodul cetăţii de la încercarea de a silui pe o fecioarã orbindu-l. Trăind timp de nouăzeci şi doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinţelor sale.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian.

Acest sfânt a fost ucenicul sfântului Auxenţiu; iar după săvârşirea din viaţă a lui Auxenţiu, aflând o crăpătură într-o stâncă şi zidindu-şi înăuntrul ei o chilioarã, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, ducând mari lupte şi dobândind mari biruinţe asupra demonilor. Iar când s-a apropiat timpul sã se mute către Domnul, a îngenunchiat pe pământ şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârşit tăindu-i-se limba.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Perpetua şi a celor împreună cu dânsa : Satâr, Revcat, Satornil, Secund şi Felicitas.

Sfânta muceniţă Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prinsă de către necredincioşi şi adusă înaintea conducătorului de oaste, împreună cu mai mulţi tineri, care erau începători în ale credinţei. Asupra sfintelor Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, ce a năvălit asupra lor şi le-a sfâşiat. Apoi şi ceilalţi sfinţi au fost omorâţi cu sabia, de mulţimea necredincioşilor.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.

Acest sfânt mucenic Atanasie a mărturisit în Nauplia, la anul 1755, şi fiind tăiat în bucăţi, așa s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Trifon

Tiron s-a născut din părinţi săraci în satul Lampsacus din Frigia. El în copilăria lui păştea gîştele. Încă din acea copilărie el putea vindeca bolile care îi cuprindeau pe oameni şi pe animale şi alunga duhurile rele. În acel timp în imperiul roman împărăţea Gordian, a cărui fiică, Gordiana, era lovită de nebunie; din cauza bolii fiicei lui împăratul suferea cumplit.

Duhul cel rău a vorbit însă prin gura Gordianei spunînd că nimeni nu-l va putea arunca afară în afară de Trifon. După ce mulţi cu numele Trifon au fost chemaţi din toată împărăţia, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a fost aflat şi acest Trifon, şi chemat la împăratul. Ajungînd la Roma, Trifon a vindecat-o pe Gordiana de duhul necurat, împăratul l-a încărcat de daruri, pe care Trifon le-a împărţit pe toate săracilor, cînd a ajuns la locul lui de baştină. În satul său acest tînăr Sfînt a continuat să pască gîştele şi să se roage lui Dumnezeu.

Luînd împărăţia Decius şi pornind acesta crunta lui prigonire împotriva Creştinilor, a fost prins şi Sfîntul Trifon şi torturat bestial pentru credinţa lui în Hristos. El a îndurat toate schingiuirile cu bucurie, zicînd: O, de m-aş învrednici să mor în aceste chinuri pentru Numele Stăpînului meu, Domnului şi Dumnezeului meu Iisus Hristos. Chinurile însă nu au putut să-l vatăme cu nimic, pentru care chinuitorii l-au osîndit la moarte prin tăierea capului.

Sfîntul Trifon s-a rugat înaintea morţii, şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu la anul 250 de la Hristos.

Pomenirea Sfintelor Muceniţe Perpetua şi Felicitas, a Sfîntului Mucenic Satirus şi a celor împreună cu dînşii

Fiind creştini, aceştia toţi au fost aruncaţi în temniţă în timpul împărăţiei lui Septimus Severus. Sfînta Perpetua, care era din înalta aristocraţie, îi încuraja să nu se teamă a muri pentru Hristos. În vis Perpetua a văzut o scară în care erau înfipte tot felul de instrumente de tortură, care ducea pînă la cer. La piciorul scării se afla un balaur înfricoşător. Ea a văzut cum Satirus a alergat primul pe scară, în sus, fără să se vatăme de nimic, şi că odată ajuns sus îi strigă ei: Perpetua, te aştept! Vino, dar bagă de seamă la şarpe!

Luînd putere de la acest îndemn Perpetua alergă, şi calcă pe capul şarpelui ca pe întîia treaptă a scării, apoi repede ajunse la vîrf. Acolo Perpetua văzu Poarta Raiului, şi dincolo de ea, bunătăţile cereşti, minunatele locaşuri cereşti, pe care Perpetua le văzu în vedenie. Cînd îşi povesti visul, toţi prizonierii văzură că grabnic vor muri, şi că întîiul va fi Satirus, ceea ce se şi întîmplă. Satirus a fost ucis mai întîi, apoi Perpetua, apoi toţi ceilalţi, unul cîte unul.

Ca nişte miei ucişi pentru Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ei au primit de la Hristos veşnica răsplată a Împărăţiei Luminii. Ei cu toţii au primit mucenicia între anii 202 şi 203.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Petru din Galatera

La vîrsta de şapte ani Petru îşi lăsă casa părintească pentru dragostea lui Hristos şi se duse în pustie. Aici cu postiri şi privegheri Petru ajunse la aşa desăvîrşire încît prin Duhul Sfînt lucra multe minuni. În al nouăzeci şi nouălea an al vieţii sale, acest Sfînt Petru s-a mutat la Hristos.

Cîntare de laudă lui Hristos - Pomul Cel de Aur

Un pom de aur a crescut

Purtînd trei ramuri

Iar în ele se află nişte păsări albe ca zăpada.

Dar păsările au căzut

În adîncul cel mai de desubt,

În întunericul răutăţii,

Nebuniei, foamei şi durerii -

Albele păsări cu totul au fost înghiţite de el,

Fără să mai poată să se înalţe vreodată.

Pomul cel de aur, cuprins de milă,

Porni tainic sfat

Al Celor Trei Ramuri de Aur.

Una dintre Ele se aplecă în înfricoşatul adînc

Şi ridică cuibul căzut al păsărilor albe,

Pe vîrf de munte îl înălţă.

Astfel Hristos Ramura Cea de Aur

S-a aplecat în mijlocul pămîntului

Şi l-a ridicat pe om

La slava Treimii.

În pomul de aur acum, între Cele Trei Crengi de Aur,

Păsările albe ca zăpada Cîntă fericite din nou.

Cugetare

Rugăciunea Sfîntului Trifon înaintea morţii: O Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, Sfinte al sfinţilor, Î-ţi mulţumesc Ţie că mai învrednicit ca alergarea mea pînă la capăt să o săvîrşesc. Şi acum mă rog Ţie ca mîna necuratului diavol să nu se atingă de mine, să nu fiu tras eu întru acest ceas în întunericul cel mai din afară.

Ci pre îngerii Tăi trimite-i să mă poarte întru locaşurile Tale şi moştenitor al Împărăţiei celei dorite să mă facă. Primeşte sufletul meu şi ascultă rugăciunile tuturor celor care se roagă Ţie întru pomenirea mea. Priveşte către ei din locaşul Tău cel Sfînt şi dăruieşte-le milele Tale cele bogate şi nepieritoare. Căci Tu eşti Unul bun şi milostiv şi Dătătorul tuturor bunătăţilor în veacul vecilor, Amin.

Pentru că Trifon a luat mucenicia în Niceea şi multe minuni s-au săvîrşit acolo după aceea la sfintele sale moaşte, cetăţenii Niceei au voit să-l îngroape pe Trifon în cimitirul lor. Dar Sfîntul li s-a arătat în vis şi le-a poruncit săi împlinească dorinţa lui de a fi dus şi îngropat în satul lui, Lampsacus, unde păştea gîştele pe cînd era copil.

Luare aminte

Să luăm aminte la Mîntuitorul Hristos Care este aerul cel proaspăt şi sănătos al sufletului:

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos pe care îl respiră sufletul şi astfel se mîntuieşte de orice stricăciune;

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos pe care L-au respirat prorocii, apostolii şi sfinţii, făcîndu-se cu totul sănătoşi cu sufletul;

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos al sufletului meu care alungă putoarea păcatului din mine şi-mi face sufletul curat, sănătos şi fericit.

Predică despre Cuvîntul lui Dumnezeu cel curăţitor ca focul

Acum sînteţi curaţi, pentru cuvîntul pe care vi l-am spus (Ioan 15:3).

Cu Cuvîntul Său Dumnezeu a creat lumea; prin Cuvîntul Său El a reînnoit lumea; cu Cuvîntul Său El a iertat păcatele; cu Cuvîntul Său El a vindecat bolile; cu Cuvîntul Său El a scos afară demonii; cu Cuvîntul Său El a potolit mînia furtunii şi vîntului.

Prin Cuvîntul Său El curăţeşte şi acum oamenii ca aceştia să aducă roadă multă. Aşa cum sînt viţele, cînd sînt curăţite şi tăiate, aşa este atotputernic Cuvîntul lui Dumnezeu căci este rostit de Cel Atotputernic. Cu Cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit (Ps. 32:6). Cuvîntul lui Dumnezeu este strălucitor ca soarele dar, atunci cînd trebuie, este şi arzător ca razele lui, şi îi arde pe toţi cei care merg împotriva Lui.

Cuvîntul lui Dumnezeu este dulce ca mierea dar, atunci cînd trebuie, este şi amar ca leacul cel mai amar. Cuvîntul lui Dumnezeu este binevenit ca un prieten ce bate la uşă atunci cînd este mai mare nevoie de el; dar atunci cînd trebuie Cuvîntul lui Dumnezeu este ca un judecător care vădeşte de păcat şi care judecă, fără să te mai poţi îndreptăţi. Cuvîntul lui Dumnezeu este adevărat, drept, înţelept şi milostiv şi de aceea este atît de Atotputernic.

Nimeni şi nimic, în cer sau pe pe pămînt, nu-i pot sta vreodată împotrivă. Şi cuvîntul omenesc este atotputernic atunci cînd este adevărat, drept, înţelept şi milostiv. Dar aşa cum boala poate să-l epuizeze şi să-l slăbească şi pe un uriaş, făcîndu-l să devină mai slab ca un copil, tot aşa falsitatea, minciuna, nedreptatea, nebunia şi nemilostivirea slăbesc cuvîntul omenesc atît de mult încît el devine un nimic, asemenea scheunatului vulpii la lună.

Cuvintele omului care este scump cu cuvintele sînt făurite din argint curat. Cuvîntul Tău, Doamne, este Adevărul şi Viaţa. Curăţeşte-ne pe noi cu Cuvîntul Tău Atotputernic aşa cum i-ai curăţit şi pe Apostolii tăi, ca să putem şi noi să aducem roadă multă şi să ne învrednicim Împărăţiei Tale.

Căci Ţie se cuvine slavă şi mulţumire în veci. Amin.