Marturii despre Pr Arsenie - la ceas de necaz

 

Când am fost odată la Părintele, mi-a spus: „Dacă eşti aşa nelinişlită, întreabă pe cineva şi să faci un canon”. M-am dus la o măicuţă care a murit şi e înmormântată la Prislop. Şi a zis să-mi aleg un Sfânt şi să-i citesc acatistul 6 săptămâni. Am ales pe

Sfântul Nicolae şi i-am citit acatistul 6 săptămâni şi după ce am terminat de citit, în noaptea aceea am fost la Piteşti unde era băiatul arestat şi pe la două noaptea m-am dus şi am dormit, iar către ziua am visat că a venit Sfântul Nicolae şi mi-a zis să nu mă mai necăjesc, să nu mă mai supăr că am să mă îmbolnăvesc de inimă, iar băiatul nu va sta nici un an de zile la închisoare, cu toate că are 5 ani. Pe data de 7 va veni acasă. Eu am visat asta în data de 28 decembrie şi în ziua de Sfântul Ioan a venit acasă.

 

 

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie...

- Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul emotional.

- Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.

- De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.

- Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.

- Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

 

Părintele Arsenie şi ursul din pădure

Mi-au povestit nişte oameni, tot pe când eram la Sâmbăta, o altă minune. Şi ziceau: „Părinte, noi ne-am dus sus, în munte, că Părintele îşi facea chilie colo, sus”. Voia să-şi facă o chilie cu biserică, cu tot, acolo, în fereastra mare de la Sâmbăta. Şi zicea omul acela: „Eu fac parte dintr-un grup de oameni care ne duceam să săpăm acolo, cu Părintele Arsenie. Când ne duceam pe drum, ne-o întâmpinat un urs. Noi, imediat: Părinte, ursul! Noi nu mai mergem!” No, le era frică oamenilor, că era pe cărăruşă, chiar în calea lor, ditamai ursul! Le era frică să se ducă! Părintele le zice: „Staţi pe loc aici. Când vă chem eu, atunci veniţi!” Şi s-o dus, domnule, la urs. S-o dus, l-o prins de ureche - au văzut oamenii asta! - şi i-o şoptit ceva la ureche. Şi ursul s-o tras într-o parte şi o plecat de acolo! Şi Părintele atunci le-o zis: „No, haidaţi acuma! Haidaţi, că i-am spus eu ce să facă. Nu mai are treabă cu voi!” No, asta o văzut-o omul! Deci şi animalele îl ascultau...

(Pr. Ghelasie Țepeș, Părintele Arsenie Boca – Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor, Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 64)

 

''Vreţi să ştiţi cine-i mai mare?

Răspunsul e paradoxal: cine-i mai mic în ochii săi, acela-i mai mare în ochii lui Dumnezeu.

Mare e acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. Mare e cel ce creşte fară să ştie: ca bobul de grâu în strălucirea soarelui şi bătaia vântului. Dacă e o creştere naturală, după fire, naturală e şi creşterea mai presus de fire, căci adevărata dimensiune a desăvârşirii smerenia este. Drept aceea, dacă nu puteţi înţelege împărăţia lui Dumnezeu, cel puţin primiţi-o ca un copil, în care nu se întâmplă nici o răvăşire dialectică.''

(Protosinghel Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ediţia a II-a revizuită, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 147-148)

 

“Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. Să nu-i faceţi nedreptatea aceasta!”

“Despre durerile oamenilor” Vol 1, – Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

 

 

''Durerea nu e obiect sănătos de meditaţie. De durere trebuie să scapi, să o depăşeşti, să fii deasupra ei. Dar trebuie să vină cineva să te scoată din cercul tău chinuitor de îngust. Căci durerea ta te ia în vârtejul ei şi te închide dinspre toată lumea şi dinspre orice lume. E parcă o prelungire a iadului după tine.

Cu cât orizontul tău e mai îngust şi mai îngustat de durere, cu atât neliniştea ta e mai mare şi poate să fie mai mare ca în toată lumea.''

Din volumul:'' Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX'', Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 167

 

''Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastrã a sosit vremea de platã sau ispãsirea. Ispãsirea nu-i o pedeapsã de la Dumnezeu, ci un mijloc de înteleptire, o îndreptare mai asprã. Iar fiindcã dreptatea lui Dumnezeu mereu tine între faptã si rãsplatã, putem vorbi chiar de legea dreptãtii, ca de o lege milostivã, prin care ne curãtim de petele faptelor rele. în vremea ispãsirii când vin asurpa noastrã strâmtorãrile, dacã le rãbdãm de bunãvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajutã Dumnezeu; iar de nu vrem sã primim cele ce vin peste noi, cã nu le întelegem, nu ne ajutã Dumnezeu, desi El ar fi vrut.''

Text preluat din ''Cararea Imparatiei'' - pag. 41

 

„Sa va spovediti si sa va impartasiti. Sa aveti o clipa in care sa va impacati cu Dumnezeu. Sa folositi clipa intalnirii cu Hristos ca pe o raza de soare care va lumineaza viata, ca El este Calea, Adevarul si Viata. Sa-L luati pe Hristos cu inima impacata cu Dumnezeu. Sa nu plecati din fata lui Hristos intristati, ca tana­rul bogat care n-a inteles cu Cine statea de vorba”.

Parintele Arsenie Boca

A venit un credincios la manastire si l-a muscat câinele manastirii. Atunci s-a dus la Parintele Arsenie si i-a spus: „Bine Parinte, sa venim la manastire si sa ne muste câinele manastirii!”. Parintele Arsenie l-a întrebat: „Cunosti câinele?”. „Cunosc”. „Hai si mi-l arata!” si i l-a aratat. Atunci, Parintele Arsenie i-a zis câinelui: „Sa pleci si sa nu te mai prind pe aici!”. Câinele a pus capul în pamânt, a plecat si nu l-a mai vazut nimeni de atunci. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) N-a trecut mult timp dupa ce plecase Parintele Arsenie în vesnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, ma opresc niste maici: „Frate - îmi zic monahiile - stii tu cine strajuieste noaptea la mormântul Parintelui?”. „Nu, de unde sa stiu?“ - le-am zis. „Doua caprioare!!!”. „Cum?”. „Uite-asa: vin în fiecare noapte, se-aseaza si dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Parintelui. De parca ar vrea sa-l încalzeasca!… Si când ne apropiem, pleaca, da’ încet, fara frica, si pe urma vin iar! În toata iarna lui ‘89-’90, caprioarele au strajuit noapte de noapte la mormântul Parintelui, ca doi îngeri tacuti, credinciosi si cuminti…”. (Valentin Iacob, în „Buletinul parohiei Sfânta Cruce” - USA, vol. XIII, nr. 9/ 2004) În anul 1999 am mers la Prislop. Acolo, un om foarte serios mi-a povestit ca odata l-a dus cu caruta pe Parintele Arsenie, de la Lovnic la Fagaras. Pe drum, au trecut printr-o padure si Parintele i-a zis sa opreasca lânga o tufa. Omul opreste caii si Parintele zice: „Scoala, ma, lenesule, nu ti-e rusine sa te culci în drum?” Carutasul a crezut ca vorbeste cu vreun betiv adormit dupa tufa. Când colo, numai ce vede ca de dupa tufa iese o namila de lup, care se întinde cât era de mare! Parintele Arsenie i-a mai zis lupului: „Poti speria vreun trecator; nu ti-e rusine sa te culci pâna da soarele pe tine?” Dupa aceea lupul a plecat prin padure. Mergând mai departe prin padure, omul a observat ca deasupra carutei se adunase un stol de pasarele care ciripeau vesele. Asa l-au petrecut pe Parintele pâna au iesit departe de padure. Atunci Parintele le-a zis: „Duceti-va înapoi la locul vostru” si pasarelele s-au întors în padure. Carutasul s-a gândit ca Parintele Arsenie Boca este cu adevarat omul lui Dumnezeu. Când Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul din ei mi-a spus ca odata, când urcau pe poteca, un urs le-a aparut în fata, chiar pe poteca. N-au mai îndraznit nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin în urma. Când a ajuns, Parintele Arsenie le-a zis: „Ce faceti mai, fricosilor?”, apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis: „Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?”. Si ursul a plecat la vale! (Biliboaca Matei, Savastreni) În timpul postului venea multa lume la manastire, cu carutele cu cai. Odata, unuia i s-a furat hamul de pe cal si i-a spus Parintelui Arsenie. Atunci, Parintele a zis sa se dea la o parte toata lumea, ca sa poata trece. S-a facut carare, dar un om nu a putut pleca din loc si aceluia i-a spus Parintele: „Mai, du-te si da hamurile omului de la care le-ai furat”. (Maria Dumitrascu) Eram odata la Manastirea Cernica, în chilie la Parintele Nicodimn Bujor. Acolo a venit si Parintele Arsenie. Era îmbracat în alb si avea ochii albastri ca stelele. A zis: „Pentru amarâta asta am venit” si apoi: „Sa-ti iei crucea si sa-mi urmezi si sa nu ma parasesti toata viata ta. Dupa ce mor sa strigi la mine, ca eu am ,,clopotel” si te aud. Spune si la altii, ca atunci când dau de un necaz, sa zica de noua ori Tatal Nostru”. Apoi, Parintele Arsenie a disparut fara urma. L-am întrebat pe Parintele Nicodim unde-i Parintele Arsenie, dar Sfintia Sa a ridicat din umeri si m-a dus la masa. (Ana Bichi, Sibiu) Pe vremea când eu înca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra împreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unei parti a asezamântului mânastiresc de la Sâmbata. Într-o buna zi a mai fost adus înca un mester, chiar de la noi din sat. Când barbatul a intrat în curtea mânastirii, unde era dezordine ca într-un santier, s-a împiedicat de un capat de bustean, pe care l-a înjurat naprasnic. În aceeasi zi, spre sfârsitul amiezii, Parintele Arsenie, abia întors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit lânga acel strain, în curte, de fata cu unchiul mamei si l-a mustrat: „Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el? Sa nu mai înjuri în sfânta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu în locul meu!”. Unchiul, împreuna cu cei aflati în preajma, au împietrit, iar mesterul vinovat se uita la tânarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici întâmplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care îl vedea pentru prima oara în viata... Altadata, îmi povestea mama, o familie de crestini din Tohan, s-a dus la Sâmbata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-­au plâns ca li se furasera caii de curând. Dupa ce i-a ascultat, Parintele le-a raspuns scurt: „Duceti-va pâna la Poiana Marului, la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii înapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate”. (Lucia Chima, Sinca Veche) Am mers la Parintele cu o femeie din satul meu. Cu o zi înainte, se schimbase mersul trenurilor, dar noi nu stiam acest lucru. Ne gândeam ca trebuie sa ajungem la Bucuresti în Gara de Nord, dar trenul mergea în gara Baneasa. Când sa ne apropiem de Baneasa, vine la noi o persoana necunoscuta si ne zice sa coborâm în gara Baneasa si sa luam cursa cutare pâna la Draganescu. Când am ajuns la Parintele, dumnealui mi-a zis: „Mai, era sa ajungi la mare”. Am ramas muta de uimire. (Barbot Maria, Ucea de Sus) Sora mea spunea ca odata, în timpul unei predici, Parintele a spus: „Tu, care ai intrat cu satana în Sfânta Biserica, scoate-l afara”. Nu s-a sesizat nimeni. Cel în cauza era un om batrân si cam surd. Atunci, Parintele s-a dus la el si i-a spus: „Mosule, scoate sticla cu rachiu afara”. Omul s-a conformat. (Dumitru Matronea, Sibiu) Pe atunci eram tânara si ma dusesem la Parintele sa-i marturisesc dorinta de a avea un copil, desi medicii îmi spusesera sa-mi iau gândul de la asa ceva, fiindca sufeream de o boala. Abia m-am casatorit si tineam foarte mult sa devin mama. Înainte de-a apuca sa deschid gura, Parintele Arsenie m-a întrebat: „De ce te-ai dus la doi doctori?”. Desi fusesem martora la scenele petrecute înaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred! Parintele a continuat blând: „Tine-te de un singur doctor, primul, acesta e mai bun si nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la 7 ani, dar o sa treaca totul. De ­abia te-ai cununat, asa ca fii încrezatoare. Peste câtiva ani ai sa nasti o, fetita blonda, de toata frumusetea, care îti va aduce multe bucurii în viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia îi primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. În acea clipa am început sa plâng. Tremuram din tot trupul. Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Mustina, o fata foarte amarâta de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gângav, se cocosase si parea îmbatrânita înainte de vreme, de aceea noi îi si spuneam “Tuca babii”. Traia de pe o zi pe alta mai mult din mila celorlalti. Când a auzit ca plec în pelerinaj sa-l întâlnesc pe Parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care îi mai avea în casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunându-i ca îi voi plati eu pomelnicul, însa ea nu a vrut în ruptul capului. Dupa ce am ajuns la Parintele Arsenie si m-am asezat la rând în biserica, am observat ca el îi mustra pe cei care încercau sa îl plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: „Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul în geanta. Ma hotarâsem sa îl rog pe Parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit ca-mi cere plicul, am înghetat… Îmi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar Parintele a adaugat: „Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decât un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune­-i ca pe lumea asta este cea mai amarâta fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va întâlni cu mine, dupa cum tânjeste astazi”. M-am întors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca. Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui. Peste trei ani, am facut un alt pelerinaj, reîntâlnindu-ma cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se împlinisera. „Tuca babii” fusese omorâta de un hot, într-o noapte, iar eu am nascut o fetita blonda, ca un înger. Am plâns în fata Parintelui când l-am revazut, caci el îmi cunoscuse îndoiala! Abia la a doua întâlnire am simtit ca ma primise cu adevarat în turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca Parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi îi va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat în puterea lui. (Lucia Chima, Sinca Veche) M-am dus la Parintele Arsenie, la Draganescu si i-am cerut o explicatie la o pictura din partea stânga, de la intrare, pictura care se numeste “Calea contemplatiei si a nevointelor cu dreapta socoteala”. Dânsul mi-a raspuns: „Ma, macar de m-ar întreba multi de asta” si, aratându-mi pictura, a zis: “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Odata, un unchi de-al meu a calatorit în tren, împreuna cu Parintele. Au discutat ei de una, de alta, dar unchiul meu nu stia cine este. Când au ajuns la destinatie, Parintele i-a spus: „Hai sa coborâm, mai Petre!”. Unchiul meu a ramas uimit. Cum de stia Parintele cum îl cheama? Mai mult, dupa ce au coborât, Parintele i-a spus ca, în curând, sotia sa va cadea bolnava la pat, dar ca el, cum va vedea aceasta, sa vina cu ea la dânsul, ca de nu, femeia va zace 21 de ani pe pat. Când s-a îmbolnavit, unchiul meu nu l-a putut cauta pe Parintele, iar sotia lui a zacut 21 de ani pe pat, paralizata. (Stanciu Maria Georgeta, Sibiu) Odata, Parintele era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?” Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?” Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”„Am înteles Parinte” - a zis omul. Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni) Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa. În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capul femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Parintele a facut Sfânta Liturghie într-o duminica, la Saliste. La sfârsit a miruit. A trecut prin fata lui o doamna cu fetita în brate. Parintele Arsenie îi zice: „N-ai rabdat pâna nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te”. Si a miruit numai fetita. În biserica la Draganescu, o cetateanca îi spune Parintelui: „Parinte, baiatul meu are 38 de ani si nu se poate însura”. Parintele i-a zis: „E si normal! Doar pe ceilalti copii i-ati trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastra se stinge. De aceea baiatul nu se poate însura“. (Silvia Patrucean, Sibiu) Despre fetele tinere, Parintele Arsenie spunea ca „trebuie sa se marite, însa mai usor se mântuieste un barbat, decât se marita fericit o fata”. Mie îmi argumenta avantajele vietii de casnicie, dar atunci nu l-am înteles… (Pr. Bunea Victor, Sibiu) Un crestin, stând de vorba cu preotul parohiei, îsi lauda fiul: - Parinte, am un copil exceptional. Când vine de la facultate, dupa ce citeste ce îi recomanda din diferite ramuri ale medicinii profesorii, daca îi ramâne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie dogmatica… E foarte destept. - E bine ca citeste pentru facultate. Sa îl ajute Dumnezeu sa devina un medic bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred ca îi este de folos sa citeasca acum istoria religiilor sau teologie înalta. E normal sa îsi puna întrebari. Dar daca vrea sa gaseasca raspunsurile înainte de a duce viata crestina, va ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fara a trai în Hristos si fara a primi luminarea dumnezeiasca va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care traieste în Biserica poate întelege asa cum trebuie istoria religiilor sau teologia academica. Altfel, fara a fi luminat de Dumnezeu, toate aceste cunostinte îl pot vatama. Îl pot pierde. Pe multi i-au pierdut. Zis-a iarasi un batrân: „Vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti, si ele îti vor lumina sufletul”. Mi-a mai povestit cineva ca Parintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepseasca, sa-i ierte ca si ei sunt creatia Lui si sa aiba mila de ei. Si l-a dus Dumnezeu pe Parintele Arsenie sa vada ce e pe acolo - prin America - si a zis Parintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu stiu. Nu cred ca l-a dus cu trupul, L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vazut cu duhul, Parintele a pictat la Draganescu, deasupra scenei Învierii, mai multe cladiri moderne (turn) în flacari, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”). Prea Sfintitul Daniil, la înmormântarea ParinteluiArsenie, a spus ca ar fi zis Parintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului”. Ne-om duce la muntii Fagarasului si la dealul Prislopului sa se pr

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure

A venit un credincios la manastire si l-a muscat câinele manastirii. Atunci s-a dus la Parintele Arsenie si i-a spus: „Bine Parinte, sa venim la manastire si sa ne muste câinele manastirii!”. Parintele Arsenie l-a întrebat: „Cunosti câinele?”. „Cunosc”. „Hai si mi-l arata!” si i l-a aratat. Atunci, Parintele Arsenie i-a zis câinelui: „Sa pleci si sa nu te mai prind pe aici!”. Câinele a pus capul în pamânt, a plecat si nu l-a mai vazut nimeni de atunci. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) N-a trecut mult timp dupa ce plecase Parintele Arsenie în vesnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, ma opresc niste maici: „Frate - îmi zic monahiile - stii tu cine strajuieste noaptea la mormântul Parintelui?”. „Nu, de unde sa stiu?“ - le-am zis. „Doua caprioare!!!”. „Cum?”. „Uite-asa: vin în fiecare noapte, se-aseaza si dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Parintelui. De parca ar vrea sa-l încalzeasca!… Si când ne apropiem, pleaca, da’ încet, fara frica, si pe urma vin iar! În toata iarna lui ‘89-’90, caprioarele au strajuit noapte de noapte la mormântul Parintelui, ca doi îngeri tacuti, credinciosi si cuminti…”. (Valentin Iacob, în „Buletinul parohiei Sfânta Cruce” - USA, vol. XIII, nr. 9/ 2004) În anul 1999 am mers la Prislop. Acolo, un om foarte serios mi-a povestit ca odata l-a dus cu caruta pe Parintele Arsenie, de la Lovnic la Fagaras. Pe drum, au trecut printr-o padure si Parintele i-a zis sa opreasca lânga o tufa. Omul opreste caii si Parintele zice: „Scoala, ma, lenesule, nu ti-e rusine sa te culci în drum?” Carutasul a crezut ca vorbeste cu vreun betiv adormit dupa tufa. Când colo, numai ce vede ca de dupa tufa iese o namila de lup, care se întinde cât era de mare! Parintele Arsenie i-a mai zis lupului: „Poti speria vreun trecator; nu ti-e rusine sa te culci pâna da soarele pe tine?” Dupa aceea lupul a plecat prin padure. Mergând mai departe prin padure, omul a observat ca deasupra carutei se adunase un stol de pasarele care ciripeau vesele. Asa l-au petrecut pe Parintele pâna au iesit departe de padure. Atunci Parintele le-a zis: „Duceti-va înapoi la locul vostru” si pasarelele s-au întors în padure. Carutasul s-a gândit ca Parintele Arsenie Boca este cu adevarat omul lui Dumnezeu. Când Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul din ei mi-a spus ca odata, când urcau pe poteca, un urs le-a aparut în fata, chiar pe poteca. N-au mai îndraznit nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin în urma. Când a ajuns, Parintele Arsenie le-a zis: „Ce faceti mai, fricosilor?”, apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis: „Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?”. Si ursul a plecat la vale! (Biliboaca Matei, Savastreni) În timpul postului venea multa lume la manastire, cu carutele cu cai. Odata, unuia i s-a furat hamul de pe cal si i-a spus Parintelui Arsenie. Atunci, Parintele a zis sa se dea la o parte toata lumea, ca sa poata trece. S-a facut carare, dar un om nu a putut pleca din loc si aceluia i-a spus Parintele: „Mai, du-te si da hamurile omului de la care le-ai furat”. (Maria Dumitrascu) Eram odata la Manastirea Cernica, în chilie la Parintele Nicodimn Bujor. Acolo a venit si Parintele Arsenie. Era îmbracat în alb si avea ochii albastri ca stelele. A zis: „Pentru amarâta asta am venit” si apoi: „Sa-ti iei crucea si sa-mi urmezi si sa nu ma parasesti toata viata ta. Dupa ce mor sa strigi la mine, ca eu am ,,clopotel” si te aud. Spune si la altii, ca atunci când dau de un necaz, sa zica de noua ori Tatal Nostru”. Apoi, Parintele Arsenie a disparut fara urma. L-am întrebat pe Parintele Nicodim unde-i Parintele Arsenie, dar Sfintia Sa a ridicat din umeri si m-a dus la masa. (Ana Bichi, Sibiu) Pe vremea când eu înca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra împreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unei parti a asezamântului mânastiresc de la Sâmbata. Într-o buna zi a mai fost adus înca un mester, chiar de la noi din sat. Când barbatul a intrat în curtea mânastirii, unde era dezordine ca într-un santier, s-a împiedicat de un capat de bustean, pe care l-a înjurat naprasnic. În aceeasi zi, spre sfârsitul amiezii, Parintele Arsenie, abia întors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit lânga acel strain, în curte, de fata cu unchiul mamei si l-a mustrat: „Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el? Sa nu mai înjuri în sfânta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu în locul meu!”. Unchiul, împreuna cu cei aflati în preajma, au împietrit, iar mesterul vinovat se uita la tânarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici întâmplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care îl vedea pentru prima oara în viata... Altadata, îmi povestea mama, o familie de crestini din Tohan, s-a dus la Sâmbata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-­au plâns ca li se furasera caii de curând. Dupa ce i-a ascultat, Parintele le-a raspuns scurt: „Duceti-va pâna la Poiana Marului, la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii înapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate”. (Lucia Chima, Sinca Veche) Am mers la Parintele cu o femeie din satul meu. Cu o zi înainte, se schimbase mersul trenurilor, dar noi nu stiam acest lucru. Ne gândeam ca trebuie sa ajungem la Bucuresti în Gara de Nord, dar trenul mergea în gara Baneasa. Când sa ne apropiem de Baneasa, vine la noi o persoana necunoscuta si ne zice sa coborâm în gara Baneasa si sa luam cursa cutare pâna la Draganescu. Când am ajuns la Parintele, dumnealui mi-a zis: „Mai, era sa ajungi la mare”. Am ramas muta de uimire. (Barbot Maria, Ucea de Sus) Sora mea spunea ca odata, în timpul unei predici, Parintele a spus: „Tu, care ai intrat cu satana în Sfânta Biserica, scoate-l afara”. Nu s-a sesizat nimeni. Cel în cauza era un om batrân si cam surd. Atunci, Parintele s-a dus la el si i-a spus: „Mosule, scoate sticla cu rachiu afara”. Omul s-a conformat. (Dumitru Matronea, Sibiu) Pe atunci eram tânara si ma dusesem la Parintele sa-i marturisesc dorinta de a avea un copil, desi medicii îmi spusesera sa-mi iau gândul de la asa ceva, fiindca sufeream de o boala. Abia m-am casatorit si tineam foarte mult sa devin mama. Înainte de-a apuca sa deschid gura, Parintele Arsenie m-a întrebat: „De ce te-ai dus la doi doctori?”. Desi fusesem martora la scenele petrecute înaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred! Parintele a continuat blând: „Tine-te de un singur doctor, primul, acesta e mai bun si nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la 7 ani, dar o sa treaca totul. De ­abia te-ai cununat, asa ca fii încrezatoare. Peste câtiva ani ai sa nasti o, fetita blonda, de toata frumusetea, care îti va aduce multe bucurii în viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia îi primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. În acea clipa am început sa plâng. Tremuram din tot trupul. Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Mustina, o fata foarte amarâta de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gângav, se cocosase si parea îmbatrânita înainte de vreme, de aceea noi îi si spuneam “Tuca babii”. Traia de pe o zi pe alta mai mult din mila celorlalti. Când a auzit ca plec în pelerinaj sa-l întâlnesc pe Parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care îi mai avea în casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunându-i ca îi voi plati eu pomelnicul, însa ea nu a vrut în ruptul capului. Dupa ce am ajuns la Parintele Arsenie si m-am asezat la rând în biserica, am observat ca el îi mustra pe cei care încercau sa îl plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: „Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul în geanta. Ma hotarâsem sa îl rog pe Parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit ca-mi cere plicul, am înghetat… Îmi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar Parintele a adaugat: „Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decât un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune­-i ca pe lumea asta este cea mai amarâta fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va întâlni cu mine, dupa cum tânjeste astazi”. M-am întors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca. Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui. Peste trei ani, am facut un alt pelerinaj, reîntâlnindu-ma cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se împlinisera. „Tuca babii” fusese omorâta de un hot, într-o noapte, iar eu am nascut o fetita blonda, ca un înger. Am plâns în fata Parintelui când l-am revazut, caci el îmi cunoscuse îndoiala! Abia la a doua întâlnire am simtit ca ma primise cu adevarat în turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca Parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi îi va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat în puterea lui. (Lucia Chima, Sinca Veche) M-am dus la Parintele Arsenie, la Draganescu si i-am cerut o explicatie la o pictura din partea stânga, de la intrare, pictura care se numeste “Calea contemplatiei si a nevointelor cu dreapta socoteala”. Dânsul mi-a raspuns: „Ma, macar de m-ar întreba multi de asta” si, aratându-mi pictura, a zis: “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Odata, un unchi de-al meu a calatorit în tren, împreuna cu Parintele. Au discutat ei de una, de alta, dar unchiul meu nu stia cine este. Când au ajuns la destinatie, Parintele i-a spus: „Hai sa coborâm, mai Petre!”. Unchiul meu a ramas uimit. Cum de stia Parintele cum îl cheama? Mai mult, dupa ce au coborât, Parintele i-a spus ca, în curând, sotia sa va cadea bolnava la pat, dar ca el, cum va vedea aceasta, sa vina cu ea la dânsul, ca de nu, femeia va zace 21 de ani pe pat. Când s-a îmbolnavit, unchiul meu nu l-a putut cauta pe Parintele, iar sotia lui a zacut 21 de ani pe pat, paralizata. (Stanciu Maria Georgeta, Sibiu) Odata, Parintele era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?” Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?” Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”„Am înteles Parinte” - a zis omul. Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni) Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa. În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capul femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Parintele a facut Sfânta Liturghie într-o duminica, la Saliste. La sfârsit a miruit. A trecut prin fata lui o doamna cu fetita în brate. Parintele Arsenie îi zice: „N-ai rabdat pâna nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te”. Si a miruit numai fetita. În biserica la Draganescu, o cetateanca îi spune Parintelui: „Parinte, baiatul meu are 38 de ani si nu se poate însura”. Parintele i-a zis: „E si normal! Doar pe ceilalti copii i-ati trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastra se stinge. De aceea baiatul nu se poate însura“. (Silvia Patrucean, Sibiu) Despre fetele tinere, Parintele Arsenie spunea ca „trebuie sa se marite, însa mai usor se mântuieste un barbat, decât se marita fericit o fata”. Mie îmi argumenta avantajele vietii de casnicie, dar atunci nu l-am înteles… (Pr. Bunea Victor, Sibiu) Un crestin, stând de vorba cu preotul parohiei, îsi lauda fiul: - Parinte, am un copil exceptional. Când vine de la facultate, dupa ce citeste ce îi recomanda din diferite ramuri ale medicinii profesorii, daca îi ramâne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie dogmatica… E foarte destept. - E bine ca citeste pentru facultate. Sa îl ajute Dumnezeu sa devina un medic bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred ca îi este de folos sa citeasca acum istoria religiilor sau teologie înalta. E normal sa îsi puna întrebari. Dar daca vrea sa gaseasca raspunsurile înainte de a duce viata crestina, va ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fara a trai în Hristos si fara a primi luminarea dumnezeiasca va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care traieste în Biserica poate întelege asa cum trebuie istoria religiilor sau teologia academica. Altfel, fara a fi luminat de Dumnezeu, toate aceste cunostinte îl pot vatama. Îl pot pierde. Pe multi i-au pierdut. Zis-a iarasi un batrân: „Vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti, si ele îti vor lumina sufletul”. Mi-a mai povestit cineva ca Parintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepseasca, sa-i ierte ca si ei sunt creatia Lui si sa aiba mila de ei. Si l-a dus Dumnezeu pe Parintele Arsenie sa vada ce e pe acolo - prin America - si a zis Parintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu stiu. Nu cred ca l-a dus cu trupul, L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vazut cu duhul, Parintele a pictat la Draganescu, deasupra scenei Învierii, mai multe cladiri moderne (turn) în flacari, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”). Prea Sfintitul Daniil, la înmormântarea ParinteluiArsenie, a spus ca ar fi zis Parintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului”. Ne-om duce la muntii Fagarasului si la dealul Prislopului sa se pr

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure