Există o legendă chineză în care atunci când un obiect este spart, bucățile sale rupte sunt unite cu aur, astfel încât să arate din nou frumoase.

 Ei bine, pentru mine, odată deteriorat, nimic nu mai arată la fel.

Nu este resentiment.
Nu este răzbunare.

Pentru mine, acest act de reparare este pur și simplu o împodobire pentru a acoperi durerea cauzată și acea durere rămâne în suflet și lasă o amintire pentru totdeauna.

Ceea ce a funcționat bine pentru mine este iertarea și uitarea, pentru că pentru mine iertarea fără uitare, nu este iertare.

Iertati  și uitați de daunele pe care vi le-au provocat, pentru că dacă ar fi fost conștienți de ceea ce aveau de gând să provoace, nu ar fi făcut-o.

Acum arăt ca niște vase chinezești, frumoase, dar din când în când durerea apare printr-o crăpătură în crăpături.

❤️ IUBIREA:

 

În limba noastră spunem "iubire" ca și cum ar fi una și aceeași. Dar pentru greci, dragostea nu putea fi redusă la un singur cuvânt. Ei știau că iubirea are multe forme, multe fețe, multe căi. De aceea aveau patru cuvinte sacre pentru a-l numi:

✨ Ἀγάπη (Agápē): iubire necondiționată, cea mai pură și cea mai înaltă. Este iubirea care nu așteaptă nimic în schimb, care se dăruiește fără măsură. Agápē este scânteia divină din inima umană, forța care ne leagă de etern.

🔥 Ἔρως (Érōs): iubirea pasională, dorința care aprinde corpul și simțurile. Este impulsul vieții, energia creatoare, mișcarea care ne trage spre celălalt. Pentru mistici, Eros a fost și dorința sufletului de a se uni cu divinul.

🤝 Φιλία (Philia): iubirea de prietenie profundă, complicitate, încredere care construiește punți solide între suflete. Philia este fraternitatea care susține viața comunitară, căldura umană care ne amintește că nu suntem singuri.

🌱 Στοργή (Storgē): dragostea de familie, tandrețea instinctivă care izvorăște între părinți și copii, între cei care împărtășesc sânge și rădăcini. Este rădăcina afectivă, grija care susține în primii pași și rămâne în memorie.

Grecii știau că iubirea este multiplă, că nu există un singur mod de a o numi. Ei au înțeles-o ca pe o cale inițiatică: de la Storgē (rădăcina care ne susține), trecem la Philia (prietenia care ne deschide), apoi la Érōs (pasiunea care ne transformă), până ajungem la Agápē (împlinirea spirituală).

În această călătorie, iubirea nu este doar emoție: este forță cosmică, este energie care trece prin toate formele de viață. De aceea, atunci când textele antice vorbesc despre iubire ca "început și sfârșit", ele ne amintesc că iubirea este Alfa și Omega, început și plinătate, scânteie și plenitudine.

Astăzi, într-o lume care confundă adesea iubirea cu posesia sau consumul, a reveni la înțelepciunea greacă înseamnă a ne aminti că iubirea este mult mai mult: este grijă, dorință, însoțire, înălțare. Este să înțelegem că fiecare față a iubirii are locul și momentul ei, că ele nu se contrazic reciproc, ci se completează reciproc.

Pentru că, în cele din urmă, iubirea nu se explică: se trăiește. Dar numindu-l cu aceste patru cuvinte, grecii ne-au lăsat moștenire o hartă secretă a inimii.

✨ Întreabă-te: ce formă de iubire îți ghidează viața astăzi? În care dintre aceste litere ale sufletului te recunoști?

Poate că răspunsul nu este doar unul. Poate că dragostea, ca și alfabetul vieții, este întotdeauna scrisă la plural.

·

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu 25 August

 

• 

  
  

Toți se minunau și preamăreau puterea lui Dumnezeu, cum racla aceea de plumb cu moaștele sfântului nu s-au afundat în apă, ci mai ușoară decât luntrea a venit la dânșii o cale atât de lungă, înotând pe mare, nu cu mâna omenească, ci ocârmuindu-se de dumnezeiasca putere.

După sfârșitul mucenicesc al Sfântului Apostol Vartolomeu, care a suferit de la păgâni pentru Hristos în Alvana, cetatea Armeniei celei mari, credincioșii, luând cinstitul lui trup, l-au pus într-o raclă de plumb și l-au dus într-aceeași cetate. De la moaștele apostolului se făceau multe minuni, dându-se tămăduire bolnavilor. Pentru aceea, mulți din cei necredincioși se întorceau la Hristos. Iar slujitorii diavolești, popii cei necurați și chinuitorii, auzind și văzând cu ochii minunile acelea, nu numai puterile lui Dumnezeu nu le cunoșteau, dar se și mâniau asupra cinstitelor moaște ale apostolului, necăjindu-se în inimile lor.

Deci, adunându-se cu vrăjmășie și cu mânie, au luat racla de plumb în care erau puse moaștele și au aruncat-o în mare, socotind să le scufunde în adâncul mării. Ei au aruncat încă și alte patru racle cu moaștele altor sfinți mucenici, ale lui Papian, Luchian, Grigorie și Acachie. Dar, în loc ca raclele acelea să se afunde în adânc, ele au plutit ca niște luntre, mergând astfel pe deasupra apei și purtând comorile cele fără de preț în ele; mai ales racla apostolului fiind de plumb, stătea neafundată în apă, mai presus de fire. Acea raclă se făcuse ușoară și, ca o corabie purtându-se cu a lui Dumnezeu puternică îndreptare, înota pe mare în mijlocul raclelor mucenicești, pentru că, spre cinstea Apostolului Bartolomeu, două erau de-a dreapta și două de-a stânga.

Deci, raclele acelea mergând cu minunată înotare, s-au îndreptat spre Bosforul Traciei, la Propontis, și au trecut strâmtoarea Helespontului; apoi, trecând marea Egee și Ionică, au ajuns în Sicilia, și, lăsând Siracusa în stânga, au plecat spre apus și au ajuns la insulele Lipăr. Acolo a stat racla apostolului, iar raclele celorlalți sfinți mucenici, petrecând pe apostol la Lipăr, l-au lăsat și s-au despărțit, unde i-a poruncit voința dumnezeiască fiecăreia să meargă sau să stea. Racla lui Papian a plecat în Sicilia; a lui Luchian, în Meșina; a lui Grigorie, în Calabria; iar a lui Acachie, în Ascalon, cetate care se numește astfel. Despre toate acestea s-a făcut descoperire de la Dumnezeu lui Agaton, episcopul insulei Liparului; iar el cu clerul și poporul, mergând la malul mării și aflând acolo racla cu moaștele apostolului, s-au umplut cu toții de bucurie și au grăit: „O, Lipare, de unde ți-a venit ție o bogăție ca aceasta? Cu adevărat că te-ai mărit și te-ai proslăvit acum; deci, dănțuiește acum și saltă, primind în mâinile tale pe acest mare folositor al tău, care te cercetează pe tine, și pe mijlocitorul cel către Dumnezeu!”. Apoi a strigat către dânsul: „Bine ai venit la noi, apostole al lui Hristos!”.

Deci, toți se minunau și preamăreau puterea lui Dumnezeu, cum racla aceea de plumb cu moaștele sfântului nu s-au afundat în apă, ci mai ușoară decât luntrea a venit la dânșii o cale atât de lungă, înotând pe mare, nu cu mâna omenească, ci ocârmuindu-se de dumnezeiasca putere. Apoi, luând racla aceea cu moaștele, au dus-o în biserică cu cântare de psalmi și cu dănțuire, și a curs mir din sfintele moaște ale apostolului, prin care se tămăduiau bolile cele nevindecate. Aceste cinstite moaște au petrecut în insula aceea mulți ani, până la împărăția lui Teofil, luptătorul împotriva icoanelor. Iar în zilele lui, cu voia lui Dumnezeu și pentru păcatele oamenilor, agarenii au prădat insula Liparului. Iar un boier din cetatea Vinenda, anume Sicard, care de demult auzise de minunile apostolului, din credința cea fierbinte către sfântul, a chemat din cetatea Amanfiei niște oameni corăbieri și, făgăduindu-le că le va da lor averi îndestulate, i-a rugat să meargă cu corabia la insula Liparului, ca de acolo să aducă la dânsul comoara aceea sfânta cu moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu.

Plecând ei cu corabia și ajungând la insula aceea, au luat acea dorită bogăție duhovnicească și s-au întors la locul lor. Iar când boierul Sicard a fost înștiințat despre moaștele sfântului, că se apropiau de dânșii, a ieșit întru întâmpinare cu episcopul și cu mulțime de popor cu corăbiile pe mare și, primind cu bucurie pe apostolul lui Hristos, l-au dus cu cinste în cetatea Venenda, și, punându-l în biserica cea mare, i-a așezat praznic luminos. Din acea vreme se prăznuiește aducerea cinstitelor moaște ale acestui sfânt apostol, în ziua a douăzeci și cincea a lunii august; zi în care cinstitele lui moaște au fost aduse în Venenda. De la ele se dau multe tămăduiri de toate neputințele, cu rugăciunile apostolului și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piatră scumpă te-ai arătat pe tine piatra vieţii, pe care a zidit Biserica Sa, Apostole Bartolomeu, văzătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, te cinstim şi te fericim pe tine.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepciunea Cea Ipostatnică aflând-o, care foarte te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte şi de cuget, înţelepciunea elinilor ai arătat-o a fi nebunie, înţelepţind marginile cu Dumnezeieştile învăţături.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Supus fiind poruncilor celor Dumnezeieşti, te-ai făcut călător pe mare, mort în sicriu; şi ca un soare de la Răsărit, ai ajuns la Apus, Apostole, luminându-l.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel plin S-a deşertat, Cel mai înainte de veacuri primeşte început, născându-Se din Prunca Fiica lui Dumnezeu. Pe Care L-ai propovăduit în două firi şi într-un Ipostas, de Dumnezeu Fericite Bartolomeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ţinuţi de înşelăciune şi cu vătămare de minte, îmbrăcaţi cu întunericul necredinţei, te-au aflat pe tine tare Mângâiere şi Lumină şi Izbăvire din cele cumplite, Preaînţelepte Bartolomeu.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te gură Cuvântului lui Dumnezeu, mărite, ai mântuit popoare din gura lupului celui înţelegător, aducându-le Ziditorului prin baia Botezului, pururea pomenite Apostole Bartolomeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu limba ta cea de foc, arzând stuful cel amar al înşelăciunii, ai omorât, preaînţelepte, inimile cele înţelenite şi le-ai făcut a rodi cugetările cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu Cuvântul a bine voit a Se naşte mai presus de cuvânt cu Trup din tine, Fecioară Maică Preacurată, ucenic alegând şi slujitor adevărat, pe Apostolul Bartolomeu Măritul.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum, avându-l în minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zicerea proorocească a luat sfârşit, căci spre câştigarea neamurilor a mers lumină cuvântătorul de Dumnezeu ucenic, luminând toate plinirile lumii.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te prin Raza cea Dumnezeiască, te-ai arătat a doua lumină, după împărtăşire Dumnezeiască în chip vădit slujind Celui Ce pentru noi S-a arătat cu trup omenesc, Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să se sfinţească marea cu trecerile tale, ai trecut-o în raclă de piatră, de la Răsărit către Apus, făcându-ţi minunate pornirile tale, Sfinte Apostole Bartolomeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzeşte turma ta de furtuna păcatelor şi a primejdiilor şi a necazurilor celor potrivnice, povăţuindu-ne pe noi, mărite, prin darul tău pururea, către limanurile cele mântuitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca Una ce în chip de netâlcuit ai născut pe Cel Netâlcuit, întru prisosirea bogăţiei milostivirii, cu darurile cele Dumnezeieşti, îmbogăţindu-ne, Preacurată, pe noi, cei săvârşiţi cu păcatul.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picioare frumoase agonisindu-ţi spre propovăduire, ai binevestit tuturor bunătăţi şi tuturor ai propovăduit pace, înstrăinându-i de vrajba cea veche, prin învăţăturile cele Dumnezeieşti ale Mântuitorului, Fericite Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău s-a făcut vindecare celor ce primiseră veninul cel purtător de moarte al şarpelui şi pământul păgânilor, după proorocie, s-a răsturnat prin dezrădăcinările preaînţeleptelor tale dogme, Sfinte Apostole Bartolomeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind mort de multe zile, izvorând viaţa cu îndestulare şi şezând pe spinarea mării, Apostole Bartolomeu, împreună cu Dumnezeieştii mucenici, trecând luciurile nemărginite, în ostrovul Lipariei te-ai adăpostit, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu adevărat te măresc pe tine, Maica lui Dumnezeu, Preacurată. Bucură-te, ca îngerul îţi strigăm ţie, Binecuvântată de Dumnezeu Dăruită, Auzire şi Grai Înfricoşător, Petrecere străină a Stăpânului zidirii.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai rază a Soarelui, Celui Ce prin Întrupare a strălucit lumii, gonind noaptea înşelăciunii cea cu mulţi zei, prin învăţăturile tale cele purtătoare de lumină, Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuirea lui Dumnezeu cea ivită prin asemănarea trupului, pentru multa bunătate luminat ai propovăduit-o popoarelor, Sfinte Apostole Bartolomeu, propovăduitorule al neamurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai avut călătorie pe apa mării şi peste ape ţi-ai făcut cărările şi nu s-au cunoscut într-însa urmele tale, Fericite Apostole, precum David, mai înainte întru Duhul a proorocit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Biserică a Slavei te-ai făcut şi Uşă a Luminii ai fost, Munte cu umbră deasă, Minune de prooroci Cântată, Fecioară Maică Doamnă, de Dumnezeu Dăruită.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi cu înfricoşătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Sfinte Bartolomeu, Apostolul Domnului.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sarea cea dulce a cuvintelor tale, pururea pomenite, ai vindecat omenirea cea stricată de răutate şi ai plecat-o a cânta: Prealăudate, Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ca un preaînalt cer după înţeles, fericite, ca un Dumnezeiesc Apostol, cu glas preaînalt ai propovăduit Slava lui Dumnezeu: Căruia Îi cântăm: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu veşmântul cel ţesut din Dumnezeiescul dar, fericite, ai îmbrăcat pe cei despuiaţi mai înainte prin răutatea şarpelui şi i-ai plecat să cânte: Prealăudate, Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, avându-te pe tine, Preacurată, Apărare şi Zid şi Sprijin, cu credinţă grăim către tine: Bucură-te, Podul care duce pe cei de pe pământ către Dumnezeu, Binecuvântată Fecioară.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: PPe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsându-te cu râurile cele Dumnezeieşti, ca un râu din Eden ai ieşit, cu învăţăturile tale adăpând partea cea de sub soare; şi prin dar uscând apele înşelăciunii ai grăit: Lăudaţi pe Mântuitorul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţându-te Cuvântul cele mai presus decât cuvântul pe tine, ca pe un cuvântător Dumnezeiesc te-a trimis în lume, ca pe o săgeată mântuitoare şi rănind adunarea vrăjmaşilor, mărite, ai mântuit pe cei ce cu credinţă cântă şi preaînalţă pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Arătatu-te-ai ca un munte picurând dulceaţa cea Dumnezeiască, vrednicule de minune; şi cu puterile cele Dumnezeieşti făcând călătorie după moarte pe apele mării fără de afundare, ai fost înconjurat cu cinste de purtătorii de chinuri cei viteji.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După legile firii tăinuindu-te, ai născut şi ai rămas pururea Fecioară; căci ai născut pe Cuvântul, Cel Ce pentru prisosul bunătăţii S-a făcut Om. Căruia toţi îi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata Apostolilor aduce prăznuire astăzi pomenirii tale; se veselesc mucenicii şi duhurile tuturor drepţilor; iar noi, credincioşii, cu cântări te cinstim pe tine şi grăim: izbăveşte-ne pe noi de toată mâhnirea, ucenice al lui Hristos.

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind, prin răstignire, sfârşitul cel fericit, te-ai făcut împreună închipuit cu patimile Învăţătorului tău, mărite şi părtaş strălucirii şi Slavei Celei Dumnezeieşti, stând pururea împreună cu îngerii înaintea Lui şi te-ai învrednicit de Lumina Cea Negrăită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea plină de lumină şi vestită, văzătorule de Hristos, Înţelepte Apostole Bartolomeu, ne-a strălucit nouă luminând pe toţi. Pentru care te rugăm pe tine, adu-ţi aminte de noi toţi, mântuindu-ne de toată împrejurarea cea potrivnică, prin rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Omoară cugetările trupului nostru, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Opreşte viforul patimilor noastre, alină valul patimilor şi cu gânduri Dumnezeieşti întăreşte inimile noastre, ale celor ce cu credinţă te cinstim pe tine, Folositoarea noastră cea Neînfruntată.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Întoarcerea preasfintelor tale moaşte, Prealăudate Apostole al Domnului, s-a făcut nouă pricină de prăznuire prealuminată; pe care cu minte drept cugetătoare cinstind-o, pe tine, luminătorul cel neapus, te cinstim, slăvind pe Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu cel în chip de foc; Bucură-te, Pruncă, Jilţul cel Împărătesc, Patul cel Aşternut cu porfiră; Cămara cea cu porfiră de aur, Hlamida cea cu roşu vopsită cea Purtătoare de Fulger, Sfeşnicul cel mult Luminos; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Cetatea cea cu douăsprezece ziduri; Uşa cea cu aur Poleită şi Cămara cea Strălucită cu chipul; Masa cea Luminoasă de aur, Locaşul cel cu podoabă Dumnezeiască. Bucură-te, Preamărită Mireasă, picată din soare; Bucură-te, Singura Mângâiere a sufletului meu.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar grăia: lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Adâncule al milei, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.

Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Glasul 3

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condac la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi cu înfricoşătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Sfinte Bartolomeu, Apostolul Domnului.

Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie 24 August -Rugăciunea din inimă către el are puteri miraculoase

 

• 

  
  

Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu.

Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Deci, urmând obiceiurilor lui și fiind următor vieții aceluia, învățase de la dânsul cereasca înțelepciune, și scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.

Umplându-se el de râvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înșelăciunea idolească. Asemenea și pe Sfântul Apostol Pavel aflându-l, că steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dânsul în propovăduirea cuvântului și răbdând bărbătește toate primejdiile. Pentru aceea este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu și al Sfântului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - între cei mai mici apostoli -, deși nu se află în numărul celor șaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru bună vestire a lui Hristos și ca unul ce a fost sfințit de dânșii episcop la slujirea cuvântului și la jertfe. Eutihie a străbătut multe țări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânșii, ci și singur. El nu umblă singur, ci avea călător împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și îi spunea mai înainte cele ce avea să i se întâmple. El suferea pretutindeni legături și bătăi, și pătimea cu bărbăție pentru Domnul său.

Odată, fiind chinuit de foame în temniță, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, cu care se întărise atât, încât socotea muncile întru nimic. Iar când l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, și când i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă și a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer și s-a pogorât o ploaie mare, încât a stins focul; iar sfântul a rămas viu și nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mâncare fiarelor; dar și acelea s-au îmblânzit înaintea feței lui, și s-au făcut ca niște miei.

Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dându-i drumul asupra lui, acela a grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mântuitorului Hristos. Atunci s-au mirat și s-au spăimântat toți, care se uitau la acea priveliște. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de demult să deschidă gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să rânduiască gura leului ca să grăiască omenește, spre mustrarea și rușinarea păgînilor, și spre mărirea atotputerniciei Sale? Deci și aici tot Domnul este, cum a fost și acolo, făcând minuni. Însă cum Sfântul Apostol Eutihie și-a săvârșit nevoința alergării sale, despre aceasta se povestește în Prolog că s-a sfârșit fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomenește în ce chip s-a sfârșit, zicând că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat de Iisus cu coroana biruinței.

Notă - Unii povestesc despre Sfântul Eutihie că ar fi fost tot acela care se pomenește în Faptele Sfinților Apostoli la cap.3. Era un tânăr oarecare, anume Eutihie, care, șezând la fereastră, amețit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rândul al treilea și, murind, l-a înviat Sfântul Apostol Pavel. Dar de această înștiințare vrednică de credință n-am aflat încă, și nu se pare să fi fost tot acel Eutihie care a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit în Troada... Patria acestui apostol Eutihie care se cinstește acum era Sevastopolul.

Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în Palestina. Deși zic cei ce socotesc că Eutihie este unul și același cu tânărul din Troada, care a căzut din casă de la rândul al treilea, fiind ucenic al Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, însă nu se potrivește cu sfârșitul. Aceia spun de Eutihie, care este în Faptele Apostolilor, că a propovăduit în Spania, și acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Eutihie care se cinstește acum, aducându-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfârșit prin tăiere cu sabia.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Eutihie

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergător pedestru l-a arătat, pe cel ce cânta cântare lui Dumenzeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te împreună locuitor cu Apostolii şi cu mucenicii şi totdeauna umplându-te de Dumnezeiască Lumină, arată părtaşi luminii pe cei ce săvârşesc astăzi cinstită pomenirea ta, Sfinte Mucenice Eutihie, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ucenic cu bună credinţă ucenicului celui iubit şi urmând obiceiurile lui, fericite, ai iubit pe Domnul, împlinind Legile Lui cele Dumnezeieşti şi urmând patimilor Lui, Sfinte Mucenice Eutihie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dreaptă credinţă plecându-te Legii celei Dumnezeieşti, prin ostenelile cele sihăstrieşti ai omorât trupul, depărtându-te de lume şi în munţi petrecând, pururea pomenite mucenice şi curăţindu-ţi sufletul, văzător de Dumnezeu te-ai arătat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nădejdea mântuirii mele îmi pun în tine, Fecioară, spalămă cu totul de întinăciunea păcatelor şi mă fă curat, ca bine şi preales să plac Fiului tău şi să fac voia Lui cea preasfântă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând pe Apostolul Pavel ca pe un soare strălucit, cu lumina propovăduirii celei prea înţelepte, cu dânsul împreună ai umblat ca o stea prea mare, luminând inimile cu Duhul, de Dumnezeu înţelepţite, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Temeiul cuvântătorilor de Dumnezeu, verhovnicul Apostolilor, Sfântul Ioan, prietenul cel adevărat al Mântuitorului, Dumnezeieşte mutându-se de pe pământ, pe tine te-a pus a paşte turma lui Dumnezeu, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preaînfrumuseţat şi cu raze luminoase şi plin de Dumnezeiescul Duh, ai stat înaintea Celui Ce judeca fărădelegea, mustrând păgânătatea lui, preafericite şi ai mărturisit Dumnezeiască Întrupare a lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Ceea ce Singură în chip de netâlcuit ai născut Bucuria; Bucură-te, Nor şi Căruţa Cuvântului; Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu, Fecioară Neispitită de nuntă; Bucură-te, Slava cuvioşilor; Bucură-te, Încununarea mucenicilor.

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tot cugetul purcezând către Domnul, bătut fiind din toate părţile şi cumplit sfâşiat, nu ai simţit; şi ca o tămâie cu bună mireasmă, prin lucrarea Duhului, ai umplut de bună mireasmă Dumnezeiască pe cei ce stau lângă tine, vrednicule de minune, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind păzit de Dumnezeu, mucenice înţelepţite de Dumnezeu şi legat şezând în temniţă, în chip văzut ai primit cu bucurie pâine cerească, îmbărbătat fiind de Cel Ce Singur pune nevoinţa, ale Cărui Patimi Dumnezeieşti ai râvnit, purtătorule de chinuri, Sfinte Mucenice Eutihie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschizând întru Duhul cinstită gura ta, când stăteai înaintea divanurilor judecătorilor, preaînţelepte, lămurit ai propovăduit credinţa cea adevărată a Treimii. Iar înşelăciunea idolilor şi cugetele tiranilor celor fără de Dumnezeu le-ai înfrun­tat, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De dragostea cea Dumnezeiască aprinzându-te, fericite, după multe alte chinuri ale trupului, cu bucurie ai intrat în văpaia focului cea aprinsă, prin cruzimea judecătorului; dar nu te-ai ars nicidecum, căci roua cea Dumnezeiască te răcorea din cer pe tine, Mucenice Eutihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Între femei Singură ai rămas Fecioară şi mai înainte de naştere şi după naştere; căci Dumnezeu, Cel Ce înnoia firile, mai presus de cuvânt, în chip de negrăit, S-a Întrupat din tine, Cel Născut mai înainte de veci şi pe pământ în vremurile cele de pe urmă, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbogăţindu-te cu Dumnezeiescul cuvânt, l-ai împărţit tuturor celor ce aveau trebuinţă, fericite; şi turma lui Hristos, ca un preot ai păscut-o, sfătuind, învăţând şi povăţuind către mântuire, Sfinte Eutihie, purtătorule de chinuri, mult pătimitorule.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin Puterea Dumnezeiescu lui Duh, lepădând înşelăciunea cea pierzătoare de suflete, ai venit la Hristos şi l-ai adus Lui mulţimea celor mântuiţi prin credinţă, cu cinstitele tale graiuri, de Dumnezeu insuflate, Sfinte Eutihie Mucenice, înfrumuseţarea pătimitorilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât sunt de frumoase picioarele tale, care au călătorit pe calea muceniciei celei Dumnezeieşti, preafericite şi bine au păşit întru dânsa şi au ajuns la lărgimea Împărăţiei Cerurilor, pururea pomenite, mucenice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică Fecioară Doamnă, care ai născut pe Cuviosul Cel Necuprins şi eşti Slava îngerilor şi Rana demonilor, învredniceşte tămăduirii inima mea cea rănită de păcate, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins de dorirea săvârşirii celei întru Hristos, cu silă ai venit legat de la Efes; şi împodobindu-te cu chinurile, te-ai odihnit în Sevastia, patria ta, Înţelepte Mucenice Eutihie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind frumoasă şi preacurată Biserică lui Dumnezeu, ai surpat prin dar capiştile idolilor cele urâte şi în Biserica cea cerească te-ai înălţat, Sfinte Eutihie, ca să stai înaintea lui Dumenzeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împuternicitu-te-a Dumnezeiescul înger pe tine când umblai pe cale, proorocindu-ţi ţie în chip vădit şi prealuminat cele viitoare, Mucenice Eutihie Preafericite, ca unuia ce erai întocmai cu îngerii şi în afară de trup cu duhul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Abaterile minţii mele celei pătimaşe şi cumplitele mişcări ale sufletului meu, îndreptează-le Fecioară şi mă izbăveşte şi mă păzeşte de cei ce în toate zilele, fără de cruţare, năpădesc asupra mea.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Întocmai de un scaun cu Apostolii făcându-te, frumuseţea ierarhilor, muceniceşte te-ai preamărit, Sfinte Mucenice Eutihie; strălucit-ai ca soarele luminând pe toţi şi ai risipit noaptea cea adâncă a necredinţei. Pentru aceasta, te cinstim pe tine, ca pe un Dumnezeiesc şi cu adevărat sfinţit tăinuitor al lui Hristos.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta, tinerii, în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Focul ce fusese aprins spre pierzarea ta, cugetatorule de Dumnezeu, s-a stins prin suflările lui Dumnezeu; căci din cer se auzea tunet şi cădeau picături cu zăpadă, acoperind pe cei ce nu cunoşteau pe Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu multă îndârjire fiind sfâşiat, mucenice, răspândeai miruri cu bune miresme, căci ai alergat la mirosul patimilor Cuvântului şi Ziditorului Celui Ce S-a smerit; către Care ai strigat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta fără prihană, mucenicia preaminunată şi mântuitoare, tuturor celor ce se apropie de sfânta raclă a moaştelor tale, izvorăşte tămăduiri şi scoate pe mulţi din întinăciunea patimilor, Înţelepte Mucenice Eutihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cinstiţi prooroci, cunoscând de departe adâncimea Tainei tale celei de negrăit, prin felurite chipuri au arătat tuturor naşterea ta, Fecioară, cântând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi mâinile tale către Hristos, Dumnezeul nostru, mărite şi luptându-te cu leii în mijlocul câmpului, ai rămas nevătămat ca şi Proorocul Daniel, mai înainte având pururea pe îngerul cel ce te păzea pe tine şi neîncetat cântând: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiara cea necuvântătoare, care fusese pregătită spre pierzarea ta, văzându-te judecat fără dreptate de cei fărădelege, prin Însuflarea Cea Atotputernică, lămurit a grăit şi a propovăduit măririle Mântuitorului, minunând pe cei ce cântă: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea şi cu darul lui Dumnezeu, săvârşind lupta cea mare, mucenice, ai primit cununile biruinţei, bucurându-te şi te-ai numărat în cetele Apostolilor, ale mucenicilor şi ale tuturor sfinţilor, cu care neîncetat cânţi: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmând Patimilor lui Hristos, prealăudate, după Lege ai pătimit, ca un slujitor al lui Hristos şi ţi-ai înroşit porfira din sângele cel mucenicesc; cu Acela împodobindu-te ca un împărat, te-ai mutat la Împărăţia cea de sus, grăind Stăpânului: preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce Singură ai născut Viaţa, înviază sufletul meu cel omorât de muşcarea şarpelui şi-l povăţuieşte ca să lucreze voile Celui Ce pentru noi S-a născut din tine, Preacurată Fecioară, ca să cânte: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri binecuvântaţi-L; preoţi lăudaţi-L; popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând tămăduiri de toate felurile, alini bolile cele grele, ca unul ce ai primit de la Hristos dar adevărat şi bine te-ai luptat şi pe vrăjmaşi ai biruit, de Dumnezeu înţelepţite, purtătorule de chinuri, împreună cetăţeanule cu îngerii şi pârgă a mucenicilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te frumos cu luptele, te-ai sălăşluit în cămările cele frumoase ale Mirelui, tăindu-ţi-se de sabie sfântul tău cap, pe care Domnul Iisus l-a încoronat cu preaîncuviinţată diademă a biruinţei, luminătorule al Bisericii, întărirea şi lauda celor ce cu dreaptă credinţă, te fericesc pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdrobit-ai puterea celui viclean, Sfinte Mucenice Eutihie, purtătorule de chinuri, prealăudate. Şi vitejeşte ai ridicat semn de biruinţă asupra lui şi biruitor preaales eşti acum, în ceruri stând în chip strălucit, cu multă îndrăzneală, înaintea Scaunului Sfinte Treimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea Dumnezeiască şi luminoasă, cu razele mai mult decât soarele a strălucit tuturor, luminând cu strălucirile cele luminătoare pe cei ce, cu credinţă şi cu bună cinstire, pururea o prăznuiesc; pentru care te rugăm pe tine, Mucenice Eutihie, ca unul ce ai îndrăzneală, să ceri mântuirea noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glasul lui Gavriil îţi aducem ţie: Bucură-te, Pământul cel Ales; Bucură-te, Masa cea cu vederea de aur; Bucură-te, Scăparea oamenilor; Bucură-te, Lauda mucenicilor; Bucură-te, Bucuria îngerilor, Născătoare de Dumnezeu Preasfântă, Întărirea celor ce cu credinţă curată te fericesc pe tine.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucit-ai lumina cunoştinţei de Dumnezeu, risipit-ai întunericul mulţimii zeilor; muceniceşte săvârşind călătoria ta şi izvorând darurile tămăduirilor, curăţeşti bolile cele ce se apropie de tine, mucenice mărite. Roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort al Cuvântului te-ai făcut, Ceea ce eşti Singură Preacurată Fecioară Maică, ce covârşeşti pe îngeri cu Curăţia. Pe mine, cel ce sunt întinat, mai presus decât toţi, cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă cu Dumnezeieştile ape ale rugăciunilor tale, dându-mi, Curată, mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua Cuvântului cea Nespurcată, Fecioara şi Maica cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând, a strigat: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti vrând să mântuieşti pe om de ocara patimilor?

Sfântul Ierarh Calinic, Patriarhul Constantinopolului 23 August

Sfântul Calinic a fost mai întâi preot și păzitor de vase al bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne, iar mai apoi, a fost ridicat la scaunul patriarhiei pe vremea împărăției lui Iustinian al II-lea.

Sfântul Calinic a fost mai întâi preot și păzitor de vase al bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne. Apoi, ducându-se către Domnul patriarhul Pavel, Sfântul Calinic a fost ridicat la scaunul patriarhiei pe vremea împărăției lui Iustinian al II-lea, care era rău la nărav și netemător de Dumnezeu și pe mulți îi chinuia cu nedreptate și cu tiranie și nu cinstea nici duhovniceasca rânduială, nici bisericile lui Dumnezeu. Acest împărat și-a zidit niște palate mari și frumoase, numindu-le după numele său. Aproape de acea zidire era o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numea „Mitropolească”. Și de vreme ce zidurile palatului ce se zideau trebuiau să fie trase pe acolo, pe lângă acea biserică, împăratul a vrut s-o strice, ca să nu fie împiedicare pentru zidire; pentru că acolo voia să fie treptele spre suire și spre foișorul palatului. Deci a poruncit patriarhului să facă rugăciune de binecuvântare pentru risipirea acelei biserici. Iar patriarhul s-a împotrivit împăratului, zicându-i: „Nici un fel de rugăciune n-am aflat spre dărâmarea bisericii, ci numai spre întemeiere și zidire, că Dumnezeu a făcut lumea spre a fi, iar nu spre risipire”.  

Tulburându-se trimișii împărătești asupra lui și silindu-l să îndeplinească porunca împărătească, el a lăcrimat și a zis: „Slavă Ție, Hristoase, Cel ce rabzi toate!”. Atunci îndată biserica s-a risipit. Dar, după puțin timp, și pe împărat l-a ajuns risipirea, prin dreapta judecată a lui Dumnezeu, pentru că a fost izgonit de la împărăție cu necinste, iar palatul cel zidit de dânsul a fost locuința altora. Aceasta s-a făcut în felul acesta:

Înștiințându-se împăratul că poporul Constantinopolului nu se împacă cu dânsul, neiubindu-l pentru multele nedreptăți care se făceau de el poporului și pentru viața lui cea necurată, și auzind că toți vorbesc rău de el, s-a umplut de mânie și de iuțime asupra a toată cetatea și a poruncit lui Ștefan patriciul și voievodul, care era de neam persan și era om nemilostiv și nesățios de sânge omenesc, să pregătească în mod tăinuit oaste înarmată și în noaptea următoare să năvălească fără de veste asupra caselor celor mai aleși cetățeni și să-i ucidă pe toți fără cruțare.

Atunci era în Constantinopol, Leontie, voievodul Răsăritului, care a arătat de multe ori mare vitejie în războaie și a biruit multe oști potrivnice, iar în loc de cinste și laudă a luat de la împărat legătură în temniță de trei ani. Acest Leontie era acum slobozit și, înștiințându-se de sfatul împărătesc cel rău și nedrept și de porunca lui cea fără de Dumnezeu, a spus despre aceea în taină unor prieteni credincioși și împreună ostași ai săi, iar aceia, asemenea, la alți credincioși și prieteni ai lor; deci seara târziu s-au adunat la un loc și s-a făcut mare număr dintr-înșii. De aceea, apucând înainte de acea nedreaptă ucidere a cetățenilor, care era să se înceapă pe la miezul nopții, au mers înarmați în palatul împărătesc și, găsind pe împărat dormind, l-au prins și l-au legat. Atunci Leontie îndată a deschis toate temnițele și a scos pe toți cei închiși și i-a înarmat, apoi i-a trimis prin toată cetatea și strigau: „Adunați-vă toți creștinii în biserica Sfintei Sofia, căci împăratul Iustinian este biruit și legat”. Iar popoarele, auzind acestea, au alergat cu bucurie mare, strigând: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa. Și luminându-se de ziuă, Leontie a scos pe împărat legat la locul unde se făcea alergarea cailor și, tot poporul strângându-se acolo, a tăiat nasul împăratului și l-a trimis în surghiunie la Herson. De atunci Iustinian acela s-a numit „nas-tăiat”.

Iar cetățenii Constantinopolului îndată au numit pe Leontie împărat și Preasfințitul Patriarh Calinic l-a încoronat la împărăție. Deci, petrecând Leontie trei ani la împărăție, a fost izgonit de Apsimar voievodul, pe care ostașii l-au ales la împărăție și l-au numit Tiberie al III-lea. Și prinzând Apsimar pe Leontie, l-a trimis în mănăstirea Dalmatului. Și a împărățit Apsimar șapte ani.

În acea vreme, Iustinian „nas-tăiat” fugind de la Herson din surghiunie s-a dus mai întâi la hazari, apoi la bulgari. Și dobândind de la bulgari multă putere de oaste, a mers la Constantinopol și s-a oprit la porțile cele de aur, iar oastea lui s-a întins până la Vlaherne. Deci stând așa trei zile, zicea popoarelor din Constantinopol să-l primească iarăși la împărăție, dar popoarele îl ocărau. Iar Apsimar, temându-se de  Iustinian, care venise cu mare putere asupra lui, a fugit la Apoloniad. Atunci Iustinian a trimis la Preasfințitul Patriarh Calinic și la tot sfatul, rugându-se să-l primească pe el și făcând jurăminte că nu va mai face nimănui nici un rău.

Iar patriarhul și sfatul, sfătuindu-se, au pus înaintea lui Sfânta Cruce a Domnului, Sfânta Evanghelie și Preacuratele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos, ca să-și întărească jurământul prin sărutarea acestora și să nu se răzbune pe niciunul pentru izgonirea sa cea mai dinainte. Deci Iustinian și-a întărit jurământul, iar ei, deschizându-i cetatea, l-au primit cu cinste.

Dar împăratul intrând în cetate cu putere ostășească și luând împărăția, îndată și-a călcat jurământul și a început a ucide pe mulți cetățeni cinstiți. Apoi, trimițând, a adus din mănăstirea Dalmatului pe Leontie, care l-a izgonit pe el. De asemenea, ostașii trimiși de el au prins pe Apsimar în Apoloniad și l-au adus la el. Iar el a poruncit să-i treacă cu batjocură pe amândoi astfel legați prin mijlocul cetății. Apoi, aducându-i la el la alergarea cailor și aruncându-i înaintea lui, i-a călcat cu picioarele, trecând peste grumajii lor și sfărâmându-le capetele, iar ostașii lui strigau cu glas tare: Peste aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur. Astfel batjocorindu-i pe ei, le-a tăiat capetele. Nu numai atât, dar și toată cetatea împărătească a umplut-o de sângele celor uciși, necruțând nici poporul.

După aceea, prinzând pe Preasfințitul Patriarh Calinic, i-a scos ochii și i-a tăiat nasul și limba, apoi trimițându-l în surghiunie la Roma; acolo a poruncit să-l astupe într-un zid de piatră. Iar Sfântul Calinic fiind astupat în zid la Roma, după patruzeci de zile a căzut astupătura și s-a găsit încă viu, abia suflând; iar după patru zile s-a dus către Domnul.

Atunci lui Ioan al VI-lea, papa Romei, i s-au arătat în vis Sfinții Apostoli Petru și Pavel, poruncindu-i să îngroape cu cinste trupul Sfântului Patriarh Calinic, în biserica lor cea apostolească; și papa a făcut după porunca Sfinților Apostoli. Iar călcătorul de judecată, schingiuitorul împărat Iustinian „nas-tăiat”, n-a scăpat de judecata răzbunătoare a lui Dumnezeu, căci popoarele și mai-marii oștilor, văzând tirania lui cea fără de omenie, s-au sfătuit asupra lui și, căutând vreme prielnică, l-au prins și i-au tăiat capul, și astfel cel rău a pierit rău. Iar arhiereul lui Hristos, Calinic, s-a învrednicit de cununa mucenicească în împărăția Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

✝ Sfântul Mucenic Lup 23 August

 

• 

  
  

Sfântul Mucenic Lup, umplându-se de râvnă dumnezeiască, a sfărâmat pe zeii cei fără de suflet ai păgânilor, iar pe alții i-a scufundat în adâncul apei. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu, fiind plin de credință, de înțelepciune și de darul lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Lup a trăit pe vremea împărăției lui Aurelian. El era rob al unui oarecare stăpân, dar liber întru Hristos Domnul, în Care credea. Și umplându-se el de râvnă dumnezeiască, a sfărâmat pe zeii cei fără de suflet ai păgânilor, iar pe alții i-a scufundat în adâncul apei. De aceea, păgânii închinători de idoli umplându-se de mânie, s-au pornit asupra lui cu săbiile trase, voind să-l taie în bucăți, însă s-au tăiat ei între ei ca niște nebuni. Iar sfântul, stând întreg în mijlocul lor, le propovăduia cuvântul lui Dumnezeu, fiind plin de credință, de înțelepciune și de darul lui Dumnezeu.

Deci, voind ei să-l prindă, îi oprea pe ei puterea lui Dumnezeu și nu-i lăsa să se apropie de dânsul. Deci stând de departe, au întins arcurile și au început a trage asupra lui săgeți; dar, în loc să rănească pe mucenic, se răneau cu săgețile unii pe alții. Iar sfântul stătea în mijlocul lor ca un semn de țintă spre săgetare, dar nu-l nimereau, nici nu-l răneau. Iar de vreme ce mucenicul lui Hristos încă nu era botezat, și dorea ca să nu moară în mâinile chinuitorilor fără de Sfântul Botez, de aceea s-a rugat la Dumnezeu și îndată din cer s-a vărsat apă peste dânsul. Astfel a luat de sus scăldătoarea cea dumnezeiască, toți elinii privind la aceea și mirându-se.

Apoi Sfântul Lup, singur și de bună voie, s-a dat în mâinile păgânilor, ca un mielușel spre înjunghiere, iar ei, luându-l, l-au dus la ighemon. Iar ighemonul mai întâi îl amăgea pe credinciosul rob al lui Hristos, ca să se depărteze de Domnul său și să se închine idolilor, dar neputând să-l amăgească, a poruncit să-l bată cu bețe fără cruțare. Apoi, facându-i și alte feluri de chinuri și bătăi și neputând să-l biruiască pe ostașul lui Hristos, l-a osândit la tăierea cu sabia. Astfel Sfântul Mucenic Lup, plecându-și capul sub sabie, și-a dat sufletul pentru Hristos Domnul său și a fost îngropat de cei credincioși cu cinste, iar de la mormântul lui se dau tămăduiri de toate neputințele și bolile, cu rugăciunile lui cele sfinte și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC LUP

(23 August)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Sfântului Mucenic Lup (Glas 4):

Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având Puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul Sfântului Mucenic Lup (Glas 5):

Stea luminoasă, neînșelătoare te-ai arătat lumii, cu razele tale vestind pe soarele Hristos, răbdătorule de patimi, Sfinte Mucenice Lup și înșelăciunea păgânească ai învăluit-o, iar nouă ne dăruiești lumină, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Condacul 1

Cel ce ai răbdat, cu bărbăţie robia lumească, deşi erai liber în Hristos, Care a luat chip de rob, ca pe oameni din robia păcatului să-i izbăvească, vrednic eşti de lauda şi cinstirea noastră. Deci, şi noi, izbăvindu-ne din robia păcatului, prin rugăciunile tale, cu evlavie, îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor şi al oamenilor te-a ales pe tine, cel ce erai în lumească robie, să ne arăţi că robia păcatului, care ucide sufletul, este veşnică, învăţându-ne să fugim de ea şi îndemnându-ne să-I urmăm lui Hristos, Mântuitorul tuturor, căntănd ţie aşa:
Bucură-te, cel ce, de robia lumească, nu te-ai întristat!
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, pe Hristos L-ai cunoscut!
Bucură-te, cel ce ai răbdat asprimea stăpânului lumesc!
Bucură-te, cel mângâiat de Dragostea lui Dumnezeu!
Bucură-te, cel ce, din tot sufletul, rob al lui Iisus te-ai făcut!
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, toate le-ai biruit!
Bucură-te, cel ce nu te-ai îngrijit de cele trecătoare!
Bucură-te, cel ce ai purtat grijă de suflet, care este nemuritor!
Bucură-te, daco-roman luminat de învăţătura Evangheliei!
Bucură-te, cel ce ai câştigat răbdare în suferinţe!
Bucură-te, cel ce ai dobândit iubirea de vrăjmaşi!
Bucură-te, cel ce, pentru acestea, ai primit Harul Sfântului Duh!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 2-lea

Văzând, cu ochii sufletului, pe Fiul lui Dumnezeu, născut în peşteră şi culcat în iesle sărăcăcioasă, pentru mântuirea noastră, te-ai umplut de nespusă dragoste de Dumnezeu şi, neţinând seama de sărăcie şi necazuri, înălţai cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu cât era mai aspră pământeasca robie, cu atât, tu, Sfinte Mucenice Lup, cugetai la smerita Întrupare a Mântuitorului Hristos, înţelegând Taina Dragostei Lui Dumezeieşti pentru mântuirea lumii şi iubindu-L, din tot sufletul tău, iar noi, minunându-ne de acestea, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce, prin viaţă smerită, te-ai apropiat de Hristos!
Bucură-te, cel ce nu ai cârtit pentru nedreapta robie!
Bucură-te, cel ce ai suferit toate, mângâiat de Harul Dumnezeiesc!
Bucură-te, cel ce, pe toţi îi iubeai, potrivit Evangheliei!
Bucură-te, cel ce, pe vrăjmaşi, prin iubire, îi îmblânzeai!
Bucură-te, cel ce, pentru asupritori, cu dragoste, te rugai!
Bucură-te, cel ce şi pe ei îi aduceai la Hristos!
Bucură-te, cel ce ai biruit ura şi răutatea, prin iubire!
Bucură-te, cel ce i-ai îndemnat, pe cei asupriţi, la răbdare!
Bucură-te, cel ce, pentru cei necăjiţi, multe lacrimi vărsai!
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune stăruitoare, pe diavol îl biruiai!
Bucură-te, cel pururea voios în încercări!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 3-lea

Având îndemn, cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune: „În starea, în care am fost chemaţi, în aceea să rămânem!” ca să ne mântuim, cu toată inima, ai slujit stăpânului tău, ca lui Hristos, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Robia trupească ai socotit-o mijloc de a urma lui Hristos, de a trăi şi a fi liber, întru Hristos; de aceea, ai suferit multe umilinţe şi nedreptăţi. Iar noi, văzând îndelungata ta răbdare, îţi cântăm:

Bucură-te, minte gânditoare de cele cereşti!
Bucură-te, cel cu nerăutate în inimă!
Bucură-te, cel ascultător de Poruncile lui Hristos!
Bucură-te, următor al Cuvintelor Lui!
Bucură-te, cel hrănit duhovniceşte cu învăţături sfinte!
Bucură-te, cel stăruitor la împlinirea Poruncilor Dumnezeieşti!
Bucură-te, propovăduitor al bunelor vestiri de mântuire!
Bucură-te, cel ce ai chemat la Hristos, pe toţi fraţii de robie!
Bucură-te, înţelept grăitor de Dumnezeu!
Bucură-te, cugetător la Pătimirile Domnului!
Bucură-te, cel învrednicit de vederea duhovnicească!
Bucură-te, cel ce ne călăuzeşti spre dobândirea virtuţilor!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 4-lea

Asprimea robiei şi păgânătatea stăpânului tău, nu te-au depărtat de Hristos, Cel ce te-a izbăvit din robia păcatului, ci te îndemnai să-L iubeşti şi să cânţi cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ridicat de Hristos, Ocrotitorul celor năpăstuiţi, la adevărata libertate, fericire şi bucurie, ai căutat să-L propovăduieşti Dumnezeu adevărat, îndemnând pe toţi să slujească Lui, cu toată evlavia şi bunăcuviinţa, pentru care te lăudăm, cântând aşa:
Bucură-te, casnic şi prieten al lui Hristos!
Bucură-te, răbdător de nedreaptă osândă!
Bucură-te, cel ridicat la adevărata libertate!
Bucură-te, cel urât de săvârşitorii fărădelegii!
Bucură-te, cel înălţat la adevărata fericire!
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, toate le-ai biruit!
Bucură-te, Icoană a vieţuirii în sfinţenie!
Bucură-te, primitor al Harului ceresc!
Bucură-te, vestitor al Stăpânului tuturor!
Bucură-te, nimicitor al închinării la idoli!
Bucură-te, săditor al cinstirii Adevăratului Dumnezeu!
Bucură-te, cel ce ai suferit prin Credinţă!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 5-lea

Mărturisind Credinţa în Hristos, Cel răstignit şi înviat din morţi, te-ai ridicat din întunericul robiei şi apăsării pământeşti, la fericirea şi lumina, cea pururea fiitoare, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Păgânii din Cetatea Novae au văzut râvna ta Dumenzeiască, prin care propovăduiai pe Hristos, Cel înviat; de aceea, s-au pornit cu săbiile să te piardă, dar tu, fiind acoperit de Harul lui Dumnezeu, nu ai fost vătămat, de vreme ce ei nu se puteau apropia de tine, Deci, noi, văzând această Minune, îţi cântăm:
Bucură-te, propovăduitor al lui Hristos, Celui înviat!
Bucură-te, zelos luminător al păgânilor!
Bucură-te, cel neînfricoşat de ameninţări!
Bucură-te, cel ce cugetai la Răstignirea Domnului!
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, te-ai întărit!
Bucură-te, cel ocrotit de cerescul Har!
Bucură-te, cel nevătămat de purtătorii de săbii!
Bucură-te, cel ce ai înfruntat păgânătatea cu sabia Credinţei!
Bucură-te, cel mult răbdător de chinuri!
Bucură-te, aur lămurit în focul prigonirilor!
Bucură-te, cel ce nu ai jertfit demonilor!
Bucură-te, închinător al PreaSfintei Treimi!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 6-lea

Când păgânii se străduiau să te prindă şi să te dea pe mâna dregătorului, pentru mărturisirea ta, tu, Sfinte Mucenice Lup, te întăreai în dragostea lui Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Prigonitorii tăi au auzit cum Îl mărturiseai pe Hristos, fără teamă; deci, fiind orbiţi de ură, au pus săgeţi în arcuri şi au început să tragă spre tine, dar s-au rănit unii pe alţii; iar noi, văzând această Minune, cu evlavie, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai rămas nevătămat, prin Harul ceresc!
Bucură-te, cel ce ai văzut pedepsirea duşmanilor Credinţei!
Bucură-te, cel ce ai chemat pe mulţi păgâni la Adevărata Credinţă!
Bucură-te, cel ce, prin orbirea trupească, i-ai oprit de la păcatul uciderii!
Bucură-te, Mărturisitor neînfricat al lui Hristos!
Bucură-te, cel ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci îndreptarea lor!
Bucură-te, rugător şi pentru vrăjmaşii tăi!
Bucură-te, izbăvitor al credincioşilor de prigonitori!
Bucură-te, şi al nostru ocrotitor de răutăţile omeneşti!
Bucură-te, cetate de scăpare a celor alungaţi!
Bucură-te, pavăză a celor nedreptăţiţi!
Bucură-te, sprijinitor în grele încercări!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 7-lea

Văzând că se apropie vremea muceniciei tale şi, nefiind botezat, doreai să primeşti Sfântul Botez, ca, astfel, în faţa chinuitorilor, să mărturiseşti pe Hristos ca un creştin care slujeşte lui Dumnezeu, Celui în Treime slăvit, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rugăciunea ta fierbinte şi dorinţa ta sinceră au fost auzite de Dumnezeu, Care a trimis din cer apă, ca o ploaie repede, peste tine, primind astfel, de sus, baia cea Dumnezeiască, prin care te-ai îmbrăcat în Hristos şi tărie ai primit de a-L mărturisi; pentru care, noi, cu smerenie, îţi cântăm:
Bucură-te, cel născut, în chip minunat, din apă şi din Duh!
Bucură-te, cel ce în Hristos te-ai botezat, în Hristos te-ai şi-mbrăcat!
Bucură-te, propovăduitor al Sfintei Treimi!
Bucură-te, nume nou scris în Cartea Vieţii, din ceruri!
Bucură-te, cel ce, pe Îngeri, de veselie i-ai umplut!
Bucură-te, cel ce pe creştini i-ai bucurat!
Bucură-te, cel ce ai arătat prigonitorilor ATotPuternicia lui Hristos!
Bucură-te, cel spre care păgânii s-au pornit cu mânie!
Bucură-te, cel căruia ei ţi-au pregătit chinuri aspre!
Bucură-te, cel ce ai vădit nebunia idolatrilor!
Bucură-te, cel ce stăruiai în rugăciuni către Domnul!
Bucură-te, cel ce astfel te pregăteai pentru primirea chinurilor!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 8-lea

Îmbrăcat fiind în haina luminată a Sfântului Botez, cu multă bucurie duhovnicească, te-ai dat singur şi de bună voie în măinile păgânilor, lăudând pe Cel ce Se îmbracă în lumină, ca într-o haină şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prigonitorii te-au dus la dregător, ca să fii supus judecăţii pentru că eşti creştin şi nu-i cinsteşti pe idoli. Ajungând în faţa dregătorului, care te îndemna să te lepezi de Credinţa ta, ai mărturisit, Sfinte Mucenice Lup, că nimic nu te va despărţi de Hristos Mântuitorul, iar noi, văzându-ţi tăria, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai urmat lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu!
Bucură-te, cel adus ca un miel spre junghiere!
Bucură-te, cel ce nu te-ai supus ademenirilor deşarte ale dregătorului!
Bucură-te, vestitor al lui Hristos, Cel răstignit şi înviat!
Bucură-te, propovăduitor al Răscumpărătorului celor robiţi!
Bucură-te, Mărturisitor al Adevărului întrupat!
Bucură-te, cel ce ai suferit bătăi peste tot trupul!
Bucură-te, cel ce ai mâniat pe dregător prin răbdarea chinurilor!
Bucură-te, cel osândit la moarte pe nedrept!
Bucură-te, privitor al bunătăţilor din ceruri!
Bucură-te, cel ce ai primit vestea de plecare spre veşnicie!
Bucură-te, pildă de statornicie în Dreapta Credinţă!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 9-lea

Hotărârea dregătorului păgân, de a ţi se tăia capul cu sabia, a întristat sufletele creştinilor, dar tu, cu bucurie, ai primit această veste, spunându-le că mergi să-L întâlneşti pe Hristos, Care a făgăduit Împărăţia Cerurilor celor săraci cu duhul şi care-I cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Îngerii, în cântări de laudă, au luat sufletul tău, care s-a ridicat, din întunericul robiei şi apăsării pământeşti, la fericirea şi lumina, cea pururea fiitoare şi acolo se roagă neîncetat, pentru cei asupriţi, dar şi pentru mântuirea noastră, a celor ce-i cântăm:
Bucură-te, împreună-pătimitor cu Hristos!
Bucură-te, cel întărit în chinuri de dragostea Dumnezeiască!
Bucură-te, suflet închinat vieţuirii în sfinţenie!
Bucură-te, cel pecetluit şi cu Botezul sângelui!
Bucură-te, cel ce te-ai adus ca jertfă lui Dumnezeu!
Bucură-te, cel ce ţi-ai vărsat sângele pentru Adevăr!
Bucură-te, Mucenic învăluit în lumină cerească!
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, pe prigonitori i-ai îngrozit!
Bucură-te, cel ce i-ai întărit pe creştini prin această Minune!
Bucură-te, cel al cărui trup a fost ridicat de creştini cu evlavie!
Bucură-te, cel înmormântat în cântări de psalmi!
Bucură-te, rob al lui Iisus Hristos şi stăpân peste patimi!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 10-lea

Smerenia, nevinovăţia şi dragostea în care ţi-ai trăit viaţa pământească, te-au înălţat pe treapta sfinţeniei, fiind împodobit de Dumnezeu cu facerea de Minuni şi cu cinstirea de obşte, prin care se aduce lui Hristos cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea

La cinstirea ta, Sfinte Mucenic Lup, veneau credincioşii, de toate vârstele şi din toate părţile, oameni simpli şi înalţi dregători, săvârşind ziua prăzuirii tale, cu multă strălucire şi evlavie. Şi noi, urmându-le lor, te lăudăm, zicând aşa:
Bucură-te, cel răsplătit de Dumnezeu cu slavă cerească!
Bucură-te, cel vestit pe pământ pentru darul Minunilor!
Bucură-te, smerenie ajunsă la cuviincioasa înălţare!
Bucură-te, rob cinstit de împăraţii creştini!
Bucură-te, cel chemat în rugăciuni şi în Constantinopol!
Bucură-te, cel ce vindeci bolnavii care cinstesc Moaştele tale!
Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor care ţi se roagă cu Credinţă!
Bucură-te, alungător a toată tulburarea sufletească!
Bucură-te, împlinitor al cererilor de folos!
Bucură-te, făcător de pace între cei dezbinaţi!
Bucură-te, păzitor al celor ce te laudă în cântări!
Bucură-te, cel ce, atunci şi astăzi, acelaşi eşti!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 11-lea

Dumnezeu ţi-a dăruit Har ţie, celui ce ai cunoscut asprimea robiei, ca, tuturor celor căzuţi în robia şi asuprirea omenească, precum şi celor ce au căzut în robia patimilor de tot felul, să le vii în ajutor, când se roagă ţie şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Când săvârşim pomenirea ta, Sfinte Mucenice Lup, aducem mulţumire lui Dumnezeu, Care a ridicat din neamul românesc mulţime de Sfinţi, care, neîncetat, slăvesc pe PreaSfânta Treime şi se roagă pentru cei credincioşi; drept aceea, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce întăreşti Biserica noastră prin rugăciuni!
Bucură-te, cel ce ai săvârşit Minuni prin Sfintele tale Moaşte!
Bucură-te, cel ce, prin Lumina lui Hristos, luminează tuturor!
Bucură-te, chemare spre nevoinţele duhovniceşti!
Bucură-te, îndemnător spre mărturisirea Ortodoxiei!
Bucură-te, izbăvitor al celor robiţi de patimi!
Bucură-te, călăuzitor al celor ce caută Adevărul!
Bucură-te, daco-roman devenit rugător pentru neamul tău!
Bucură-te, cel ce chemi BineCuvântarea lui Dumnezeu peste patrie!
Bucură-te, alinarea celor întristaţi şi necăjiţi!
Bucură-te, ajutător al celor singuri şi neajutoraţi!

Bucură-te, tămăduire a celor suferinzi şi bolnavi!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 12-lea

Prin trecerea ta la cele veşnice, te-ai adăugat la Soborul Mărturisitorilor lui Hristos, care au urmat Sfântului Apostol Andrei, luminând şi învăţând pe strămoşii noştri daco-romani să creadă în Sfânta Treime, Cea de O Fiinţă şi nedespărţită şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Binecredincioşii creştini, din ţinuturile noastre, te au pe tine, Sfinte Mucenice Lup, ocrotitor în nevoile de tot felul, ce vin asupra lor, pentru care, cu mulţumire, îţi cântă aşa:
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi şi ispite!
Bucură-te, nădejde a celor ce sunt asupriţi pe nedrept!
Bucură-te, mângâiere şi linişte a celor tulburaţi sufleteşte!
Bucură-te, ocrotitor al familiilor creştine!
Bucură-te, luminător al pruncilor nevinovaţi!
Bucură-te, îndemnător al lor spre ascultarea de părinţi!
Bucură-te, ajutor al tinerilor pe calea curăţiei!
Bucură-te, Icoană a monahilor nevoitori!
Bucură-te, pildă a supunerilor faţă de Legile Sfinte!
Bucură-te, ajutător al celor ce câştigă din muncă cinstită!
Bucură-te, păzitor al bunelor rânduieli pentru bunăstarea tuturor!
Bucură-te, rugător pentru mântuirea noastră sufletească!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de trei ori) :

O, Sfinte Mucenice Lup, care pe Hristos ai iubit, pentru Hristos ai pătimit şi Împărăţia Cerurilor ai dobândit; prin rugăciunile tale, izbăveşte-ne de toată neorânduiala şi de grele asupriri, ca să vieţuim după Poruncile Domnului, trăind, în pace, cu toată lumea şi, dobândind mântuirea, să ne învrednicim şi noi a cânta, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi, se zice, din nou, Icosul 1 :

Făcătorul Îngerilor şi al oamenilor te-a ales pe tine, cel ce erai în lumească robie, să ne arăţi că robia păcatului, care ucide sufletul, este veşnică, învăţându-ne să fugim de ea şi îndemnându-ne să-I urmăm lui Hristos, Mântuitorul tuturor, căntănd ţie aşa:
Bucură-te, cel ce, de robia lumească, nu te-ai întristat!
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, pe Hristos L-ai cunoscut!
Bucură-te, cel ce ai răbdat asprimea stăpânului lumesc!
Bucură-te, cel mângâiat de Dragostea lui Dumnezeu!
Bucură-te, cel ce, din tot sufletul, rob al lui Iisus te-ai făcut!
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, toate le-ai biruit!
Bucură-te, cel ce nu te-ai îngrijit de cele trecătoare!
Bucură-te, cel ce ai purtat grijă de suflet, care este nemuritor!
Bucură-te, daco-roman luminat de învăţătura Evangheliei!
Bucură-te, cel ce ai câştigat răbdare în suferinţe!
Bucură-te, cel ce ai dobândit iubirea de vrăjmaşi!
Bucură-te, cel ce, pentru acestea, ai primit Harul Sfântului Duh!
Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

şi Condacul 1 :

Cel ce ai răbdat, cu bărbăţie robia lumească, deşi erai liber în Hristos, Care a luat chip de rob, ca pe oameni din robia păcatului să-i izbăvească, vrednic eşti de lauda şi cinstirea noastră. Deci, şi noi, izbăvindu-ne din robia păcatului, prin rugăciunile tale, cu evlavie, îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Lup, iubitorule de Hristos!

Se zice apoi, această Rugăciune către Sfântul Mucenic Lup:

O, Sfinte Mucenice Lup, Mărturisitorul lui Hristos Dumnezeu, cel ce eşti pentru noi, pildă de statornicie în Credinţa Ortodoxă şi de mărturisire a Dreptei Credinţe; cu smerenie, cerem ajutorul şi mijlocirile tale către Dumnezeu, pentru că am aflat de faptele tale cele minunate: statornicia în Dreapta Credinţă, mărturisirea lui Hristos înaintea stăpânitorilor păgâni şi răbdarea, pe nedrept, a chinurilor pentru dragostea lui Hristos. De aceea, ne rugăm ţîe, Sfinte Mucenice al lui Hrisos, să ne întăreşti în Dreapta Credinţă, ca să ţinem dreptarul, aşa cum ne învaţă dascălul lumii, Sfântul Apostol Pavel. Să fugim de deşertăciunile lumii acesteia trecătoare şi să căutăm mai mult bucuria cerească şi viaţa veşnică. Să arătăm, din faptele noastre, Credinţa noastră în Dumnezeu, Cel Adevărat şi să nu ne ruşinăm a-L mărturisi, fără sfială, înaintea celor de alte credinţe. Ca, atunci când va veni Domnul Hristos să judece toate neamurile, să ne mărturisească şi El înaintea Tatălui ceresc şi să ne primească în sălaşele cele veşnice, ca binecuvântaţi ai Părintelui Său şi, împreună cu toţi Sfinţii, să lăudăm pe Sfânta Treime: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Mucenic Lup şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Lup

Troparul Sfântului Mucenic Lup

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te pururea de strălucirile cele neînserate şi stând înaintea luminii celei dumnezeieşti, luminează sufletul meu al celui ce laud pomenirea ta cea strălucită şi purtătoare de lumină, ostaşule al lui Hristos, viteazule pătimitor.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Intrând în vitejeştile lupte ale mucenicilor, ai mărturisit pe Dumnezeu, cum că S-a arătat pe pământ şi firea omenească a îndumnezeit-o, prea înţelepte; şi pe idoli i-ai pierdut prin puterea Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-ţi-se inima de apele vieţii, ca un râu dumnezeiesc, ai uscat curgerile înşelăciunii; şi cu credinţa ai adăpat cugetele oamenilor, care odrăslesc roadă cerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o dimineaţă bine înfrumuseţată, din coapsele tale ai răsărit pe Iisus, luminarea tuturor şi Dumnezeu, Care pierde noaptea mulţimii zeilor cu strălucirile cele neînserate, neispitită de nuntă, Stăpână şi luminează lumea.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-I cântăm: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te de nebiruită puterea Duhului cu bărbăţie te-ai dezbrăcat pentru lupte, mucenice; şi întărâtarea înşelăciunii ai stricat, Preafericite Mucenice Lup.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gonitorul cel preacumplit cunoscându-te pe tine mărturisitor al patimilor lui Hristos, nădăjduia cu momeli ca să amăgească sufletul tău, dar s-a înşelat preavicleanul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lovindu-te ca o vioară de Duhul Cel a toate lucrător, cu bucurie ai glăsuit înaintea tiranilor, dulcele vers al cunoştinţei celei dumnezeieşti, îndulcindu-i pe cei ce alergau către credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu precum ştie, în pântecele tău sălăşluindu-Se, nu a clintit cheile Fecioriei tale, Curată; şi pe piatra cea neclintită a credinţei pe toţi i-a întărit.

Irmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-I cântăm: Sfânt eşti, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin Palmă Curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând hotarele cele pământeşti ale neputinţei omeneşti, fericite şi bătut fiind cu toiege, rănile le-ai suferit, purtând toiagul puterii cel mântuitor, Crucea Dumnezeului nostru, pururea Preamărite Mucenice Lup.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nădăjduind către Domnul, purtătorule de chinuri Mucenice Lup, prin dumnezeiescul ajutor, ai rămas neclintit ca un munte; pentru aceasta, zdruncinăturile mădularelor tale le-ai răbdat, înălţându-te către cer cu dragostea cea dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind plin de credinţă, de înţelepciune şi de dar, în mijlocul legiuitorilor ai mărturisit pe Cuvântul lui Dumnezeu; şi de săgeţile ce ţi se trimiteau nu te-ai îngrijorat; căci erau oprite de puterea lui Hristos, a se apropia de tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adâncul înţelepciunii Iisus aflându-te pe tine singură curată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, S-a pogorât peste tine ca o ploaie şi pâraiele cele cumplite ale păgânităţii, cu dumnezeiescul dar le-a înecat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Necredincioşii nu vor ve­dea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfricoşatu-te-au vrăjmaşii a te tăia pe tine bucăţi; dar mai mult pe ei înşişi tăindu-se, prin orânduielile cele dumnezeieşti, te vedeau păzit nevătămat şi nerănit.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-ţi-ai, mărite, ochiul sufletului spre piatra cea neruptă, întărit fiind de dumnezeiasca putere şi nicidecum clătinându-te de valurile chinurilor celor amare, mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu stropirile sângiuirilor tale, jăratecul cel idolesc l-ai stins, pătimitorule şi cu focul chinurilor tale, toată înşelăciunea ai ars-o, cu Duhul Sfânt aprinzându-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Preacurata, cu minte curată să o cinstim, pe frumuseţea lui Iacov şi cu faptele cele dumnezeieşti înfrumuseţându-ne, cu preamărire să o cântăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferit-ai chinurile trupului cu tărie, chinuind cugetările cele lipsite de credinţă ale nelegiuitorilor şi cu amarele bătăi mulţimea demonilor, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scuturat-ai şi ca praful ai zdrobit pe zeii celor fără de Dumnezeu; iar pe tine te-ai ridicat stâlp însufleţit al dreptei credinţe şi chip al bărbăţiei, de Dumnezeu insuflate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Desfătându-se în chinuri, se veselea măritul purtător de chinuri, văzând cu duhul mai înainte cununile şi buna mărire cea veşnică, care are să fie mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai, Preacurată, pe Cel pe Care mai înainte de veci fără de începere L-a născut Tatăl şi la sân ai alăptat pe Hrănitorul. Mai presus de minte este minunea şi mai presus de cuvânt este Taina.

Irmosul

Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind strălucit cu frumuseţile patimilor, celor făcătoare de frumuseţe, cu bucurie stai acum, înaintea Celui Ce pentru noi a suferit patimă pe Cruce, strălucind cu dumnezeieştile revărsări ale luminii, mărite.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vărsându-se în chip vădit apă din cer cu preamărire, te-a luminat şi te-a împuternicit, îndemnând sufletul tău a grăi: Prealăudate Doamne, Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În mijlocul vrăjmaşilor ai stat ca un turn nesurpat, neclintindu-ţi-se mintea de măiestriile chinurilor celor de multe feluri şi cu mare vitejie ai surpat înşelăciunea, pururea pomenite pătimitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce locuieşte în Ceruri te-a ales pe tine Singură Frumuseţea lui Iacov; şi locuind în pântecele tău, Preacurată, nicidecum n-a clintit cheile Fecioriei tale, Binecuvântată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrările, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După prea multe chinuri, lui Dumnezeu ţi-ai plecat grumazul, fericite, tăindu-ţi-se capul de sabie şi în uimire prin credinţă ai tăiat capetele bărbaţilor celor fărădelege.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Datu-te-ai pe tine spre junghiere de bună voie, ca un mieluşel fără de răutate, închipuind pe Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii, Care nu se împotriveşte nici strigă.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sicriul tău s-a făcut doctorie izgonitoare de tot felul de boli şi casă de tămăduire necheltuită a sufletelor; căci de la Dumnezeu, te-ai îmbogăţit cu darul tămăduirilor, Prealăudate Mucenice Lup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată făptura binecuvintează pe Cel născut al tău, Fecioară, care, cu binecuvântări, ne-a încununat pe noi şi blestemul l-a ridicat, întru tot Binecuvântată, Singură Preamărită, care ai umplut de daruri neamul nostru.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrările, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te mărim.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind pe Soarele Hristos, te-ai arătat ca o stea mult luminoasă celor ce dormeau în întunericul piericiunii; de la care, strălucind prin credinţă, te-a arătat părtaş zilei celei neînserate, mucenice vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi, pomenirea ta, pe care peste an o prăznuim, ne-a strălucit nouă mai luminat decât soarele, luminând tot pământul, gonind norii sufletelor şi ridicând întunericul patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sionul cel de sus, Mitropolia celor aleşi cu bucurie poartă duhul tău şi Biserica celor întâi-născuţi se luminează; iar noi, credincioşii, te cinstim pe tine, preafericite, cerând ca să ne mântuim prin rugăciunile tale, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Lup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu razele luminii celei din tine, luminează sufletul meu, dumnezeiască Mireasă; ridică-mă pe mine cel ce zac în groapa piericiunii, surpând pe vrăjmaşii cei ce pururea mâhnesc inima mea şi mă împing către patimi, Preacurată Fecioară.

Irmos: Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Curăţindu-ţi vederea sufletului tău, ai primit raza Treimii şi sufletele cele din întuneric le-ai luminat, preaînţelepte, cu lumina dumnezeieştilor tale cuvinte, al Domnului, Sfinte Mucenice Lup, pentru aceasta, te-ai mutat în Lumina Cea Neînserată, neîncetat rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim şi cu credinţă te lăudăm pe tine.

 

SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide, ce praznic este acesta pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor; că pe Fiica, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa fără sămânţă? Şi pentru aceasta, se bucură maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos, cântând: Bucură-te, Ceea ce te-ai mutat la Împărăţia cea de sus.

Troparul Sfântului Mucenic Lup

Glasul 4

Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.