miercuri, 15 ianuarie 2020

Rodia, fructul care ne-a fost trimis din paradis

Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu (Punica granatum), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau. Legende stravechi, religii, istoria si medicina traditionala au celebrat frumusetea unica si beneficiile pentru sanatate ale rodiei. Este un fruct de legenda, un fruct viguros si care da vigoare, un simbol sacru al civilizatiei umane. Rodia este acel fruct cu coaja groasa, care ascunde sute de seminte invelite intr-un „pachet” zemos, de culoare roz. Arbustul e de talie joasa, ajungand pana la maximum 3 metri inaltime. Are multe ramuri si este dens, aratand mai mult ca o tufa decat ca un arbust.
Datorita savorii si suculentei sale, dar si calitatilor sale nutritionale si medicinale, rodia a fost si este un fruct extrem de apreciat. Inca din vechime, unele popoare o considerau fructul copacului vietii sau fructul paradisului. O gasim amintita in Vechiul Testament si in Talmud, in mitologia si arta vechilor egipteni si in scrierile babiloniene. Un fruct delicios si plin de beneficii pentru alimentatie si pentru sanatate, care in plus are si o valoare ornamentala, prin forma sa si prin coloritul sau.
Practic, acest fruct minunat a jucat un rol central in spiritualitatea mai multor culturi, de la iudaism, crestinism, hinduism pana la filosofiile Orientului Mijlociu. Toata lumea i-a recunoscut forta si proprietatile misterioase. In budism, rodia e considerata un fruct binecuvantat, iar in iudaism reprezinta sfintenia, fertilitatea si abundenta. In arta crestina, rodia reprezinta invierea si viata vesnica. In lucrarile unor artisti ca Botticelli, Raphael sau Filippino Lippi, rodiile simbolizeaza speranta, plenitudinea, coacerea spirituala si castitatea. Rodia a fost numita fructul vietii si s-a considerat ca provine din gradina raiului. In unele tari, a ajuns un popular cadou de nunta, simbolizand urarea ca proaspetii insuratei sa aiba atatia copii cate seminte are rodia!
In urma cu mii de ani, rodiul, arbustul care face rodiile, era deja larg raspandit. Era prezent din Iranul de astazi pana in nordul Indiei, spre muntii Himalaya si in intreg bazinul Marii Mediterane. Mai tarziu a ajuns in sudul Indiei si chiar pana in Indonezia, Malaezia, Africa tropicala si, mult mai tarziu, in unele zone din America Centrala si de Nord. Si grecii antici cunosteau, desigur, aceasta planta, ea fiind mentionata in Odiseea lui Homer. Iar romanii importau rodii din Libia, dar o si cultivau pe arii destul de extinse. In Europa a fost introdusa, cel mai probabil, pornind din Sud, mai exact din Sicilia. Iar astazi rodiul se cultiva mai ales in Egipt, China, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran, Irak, India si Arabia Saudita.
In Israel, rodiile se coc la sfarsitul verii, foarte aproape de Anul Nou iudaic. De aceea, in trecut erau folosite mai ales pentru decorarea templelor si in ceremoniile legate de noul an si mai putin ca aliment. Apareau chiar si pe monede. Dar in alte parti, mai ales in zonele cu desert, rodia era foarte apreciata pentru sucul sau care stinge setea. Iar caravanele arabilor au raspandit-o peste tot. In valea Indusului, de pilda, rodiul creste din timpuri imemoriale, astfel incat exista si un cuvant in sanscrita pentru el. Iar familiile regale indiene isi incepeau banchetele cu rodii, struguri si jojoba. Armenia are si ea o stransa interactiune istorica cu rodiul, care a fost prezent in acea zona inca de acum 3.000 de ani.
Deoarece are foarte multe seminte, rodia e considerata un simbol al fertilitatii. Iar evreii spun ca are 613 seminte, exact cate porunci sunt in Torah. De altfel, pe robele rabinilor se brodau rodii. In general, cei care gustau pentru prima data rodiile primeau acest fruct cu entuziasm, dar, deoarece europenii Evului Mediu nu prea apreciau fructele si legumele, preferand carnea, la inceput ei nu au fost foarte interesati de rodie ca aliment, ci mai mult ca planta ornamentala. Abia in secolul al XIV-lea gasim cateva retete cu rodii, alcatuite de un francez. Iar din piesa Romeo si Julieta stim ca acest fruct era deja cunoscut in Anglia in vremea reginei Elizabeth. Rodia a ajuns în Spania in anul 800, iar mai tarziu a devenit emblema nationala si a dat numele orasului Granada.
Jeleuri cu miere, mure si rodie de la Apidava
In zilele noastre, rodia e considerata un ingredient foarte la moda, caci calitatile ii sunt redescoperite si descoperite pe zi ce trece. O intalnim in toate revistele culinare si in show-urile culinare, in diferite forme. In sudul Statelor Unite, din sucul de rodie se face un jeleu. In Arabia Saudita, pungile cu suc sunt puse la congelator pentru a fi consumate mai tarziu. In Asia, din rodii se face un suc foarte gros, ca un sos. De multe ori, din acest suc se face vin de rodie. Rodia se pune si in amestecuri de mirodenii. In nordul Indiei, din sucul de rodii salbatice pus la uscat se prepara o mirodenie numita anardana. Iar jeleurile cu miere, mure si rodie din portofoliul Apidava sunt niste bomboane mici, delicioase, moi si fructate, pe care nu ai cum sa nu le adori! Gustul fructelor din compozitie este pregnant, astfel ca mierea nu se simte foarte tare, insa aportul ei dulce este bine-venit. Pe langa gustul lor aromat, aceste jeleuri contin multa vitamina C.
Rodia aduce o nota foarte interesanta retetelor in care este integrata, caci este atat de delicioasa si senzuala… Simplul fapt ca o gustam ne va tenta sa intram in actiune, asa cum ii ispitea chiar si pe zeii din mitologiile antice! Dar florile rodiului, semintele, sucul si coaja rodiei au fost incorporate, de-a lungul timpului, nu doar in mancaruri, ci si in preparatele medicinale si in cosmetice. Se crede ca Elena din Troia, cea a carei frumusete a facut sa porneasca pe mare o mie de corabii, folosea sucul de rodie atat ca bautura sanatoasa, cat si pentru a-si inrosi obrajii si buzele.
Medicina traditionala indiana Ayurveda utiliza rodia pentru a scadea febra. In Grecia, florile de rodiu erau folosite pentru a trata diabetul, iar radacina si scoarta rodiului erau folosite pentru oprirea sangerarilor, dizenterie sau ulcere. Iar egiptenii antici foloseau rodia pentru combaterea viermilor intestinali. Dar multe dintre beneficiile medicale ale rodiei abia sunt descoperite de stiinta moderna. Exista deja peste 400 de studii care arata calitatile medicinale ale acestui fruct. Cele mai importante sunt acelea de antioxidant, antiinflamator si echilibrant hormonal.
Rodia, antioxidant, antiinflamator si echilibrant hormonal
Antioxidantii polifenolici (punicalagin, antocianini, acid elagic) continuti de taninurile din rodie ne protejeaza de radicalii liberi. Sucul de rodie contine un nivel de antioxidanti extrem de ridicat, mai mare decat in cazul afinelor sau al merisoarelor, mai mare decat al vinului rosu sau al ceaiului verde. Printre compusii antiinflamatori din rodie se numara acidul punicic, care se gaseste in samburi. Iar fitoestrogenii naturali (vegetali) sunt mai abundenti in rodie decat in orice alta planta. Acestia, fiind mai slabi decat estrogenii produsi de organismul uman, blocheaza efectul acestora din urma, intrand in celule inaintea lor. In plus, rodia contine si flavanoli, niste fitoestrogeni mai blanzi, si apigenin, un compus special care actioneaza ca progesteronul, ajutand la contrabalansarea actiunii estrogenilor umani si mentinand nivelul de progesteron optim, ceea ce inseamna mentinerea echilibrului colesterolului, metabolismului grasimilor, un libido bun, oase puternice si sanatate generala imbunatatita. De asemenea, ea contine si alti acizi benefici: ascorbic, citric, fumaric si malic, aminoacizi esentiali, vitaminele A, B, C, E si K, potasiu, folati, cupru si fosfor.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9783-rodia-fructul-care-ne-a-fost-trimis-din-paradis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor