Tămâia din biserică și uleiul esențial de tămâie❓Este același lucru?

Tamaia numita si rasina sfanta este, de fapt, rasina unui arbore exotic din specia Boswellia, arbore care creste in Africa si in Orientul Mijlociu. Arborele care da tamaia este inalt 3-6 metri, cu flori mici, albe, si creste prin crapaturile stancilor din munti si prin pietrisurile de la bazele colinare din vecinatatea marii. Colectarea se face prin crestarea scoartei copacilor, „lacrimile” arbustului fiind culese dupa doua saptamani

Pana aici nicio diferenta.

Pe modelul tamaiei folosite in manastirile de pe muntele Athos, diverse alte manastiri si intreprinderi private, dupa niste retete secrete, realizeaza amestecuri cu mirosuri diferite atat cu rasina boswellia, cat si cu rasina de fistic, ienupar, pin, chiparos, dammara agathis si alti copaci. Stiati asta?

Rasina este macinata pana devine “faina”, i se adauga uleiuri esentiale, alte substante aromatice si apa calda. „Aluatul” gros este framantat. Se presoara cu praf de carbonat de magneziu (pentru a preveni lipirea), aluatul se ruleaza si se taie cuburi, care se lasa sa se usuce timp de doua saptamani, dupa care se ambaleaza. Acesta ar fi standartul de “tamaie” pentru toate bisericile ortodoxe, care a fost propus, sau mai bine zis preluat de la manastirile grecesti athonite incepand cu sec.XVII.

Deja vedem o mare diferenta intre ceea ce numim tamaie bisericeasca si uleiul esential, despre care vorbim mai tarziu.

De pe vremea vechii religii egiptene pana la sfarsitul Evului Mediu, rasinile de tamaie au fost folosite in forma lor originala sau au fost supuse doar macinarii.

Crestinii foloseau tamaia pura sau amestecul acesteia cu smirna sau styrax (Styrax officinalis - un arbust cu frunze albe, din care se obtinea un extract rasinoid cu aroma balsamica, impletita cu note orientale de vanilie si de migdale amare). Una dintre retete este data in Cartea a II-a a lui Moise (30:34) Asadar, aceasta rasina era folosita in starea sa pura sau in combinatie cu alte bobite rasinoase de mir, pin etc, dar fiecare separat, nu prin amestec. Dupa ce se extragea din scoarta copacilor, seva intarita era expusa la uscat apoi folosita, adica arsa.

Cele mai rare boabe de tamaie au culoare argintie clara sau cu o usoara tenta de verde. Cea mai accesibila este cea de culoare galbuie-rosiatica. Prin ardere produce un miros patrunzator de lamaie si mosc. Mirosul pe care il emana este total diferit de cel al rasinei de brad, de exemplu... In Oman, tamaia cea mai rara este pastrata special pentru sultan si este aproape imposibil de scos din tara.

In zilele noastre, exista mai multe utilizari ale tamaii, iar acest produs se regaseste in mai multe forme: conuri de tamaie, ulei esential de tamaie, bastoane, pulbere etc.

Tamaia este folosita in mod traditional pentru ardere in timpul inchinarii si rugaciunii.

Si in Rusia pre-revolutionara existau traditii de fabricare a tamaiei pentru slujbele bisericesti - prepararea tamaiei prin metoda “gatitului”. Una dintre aceste retete este data in editia Jurnalul Patriarhiei Moscovei din 1946 : colofonul (numit si sacaz) si ceara sunt topite intr-o cratita la foc mic, se adauga ulei de trandafir (diluat in alcool). Amestecul rezultat este turnat pe masa, in centrul unui cerc din praf de alabastru. Acest aluat se framanta si se lasa la racit. Dupa solidificare, tamaia obtinuta este taiata in bucati si ambalata.

Deci dupa cum puteti vedea, nu mai exista demult in biserici lacrimi de tamaie pura si a ramas doar denumirea mai mult generica a amestecului din mai multe rasini care este prelucrat in diferite moduri.

Cuvantul englez Frankincense - tamaie deriva din expresia franceza veche franc encens , care inseamna „tamaie de inalta calitate”. Cuvantul franc in franceza veche insemna „nobil” sau „pur” iar in zilele noastre si “sincer” si “adevarat”

FRANKINCENSE zis si Regele este considerat unul dintre cele mai pretioase uleiuri esentiale.

Cum se obtine uleiul esențial de tămâie?

Tamaia este hidrodistilata sau distilata cu abur din rasina arborelui Boswellia. Arborele in sine este originar din regiunile Africii de nord. doTerra isi extrage tamaia din Somalia, Etiopia si Oman. Prin aprovizionarea din mai multe locuri, dōTERRA se poate asigura ca rasina este obtinuta in mod responsabil unde speciile de arbori Boswellia cresc cel mai bine.

Toate bucatile de tamaie se sparg in bucatele marunte si se distileaza. Distilarea cu aburi va extrage aproape toate moleculele benefice din rasina. Ele vor forma uleiul esential de Tamaie, iar apa din distilare va da hidrolatul de Tamaie sau apa de tamaie (cunoscut si ca apa florala).

Copacii Boswellia infloresc din octombrie pana in februarie si pot trai cel putin 100 de ani, dupa ce reusesc sa treaca de faza de arbusti cand pot fi pascuti foarte usor de catre animale.

De ce aceste zone?

Uleiul esential de tamaie de la dōTERRA este un amestec de patru specii diferite de rasini Boswellia: Boswellia carterii, Boswellia papyrifera, Boswellia frereana si Boswellia sacra. De exemplu, copacii Boswellia carterii cresc cel mai bine in solurile nisipoase, in timp ce Boswellia frereana creste cel mai bine pe teren uscat si stancos. Copacii Boswellia frereana produc si cele mai mari lacrimi de rasina din specia Boswellia.

E nevoie de 100 de kilograme de rasina pentru a produce 8 – 10 kilograme de ulei esential.

Poate fi utilizat aromatic, topic si intern.

Calitatile sale acopera atat echilibrarea starii noastre emotionale cat si a celei fizice.

Este excelent pentru: relaxare, echilibrarea starilor de anxietate, insomnii, meditatie, parfumarea casei, purificarea aerului si a suprafetelor din casa, repelent pentru insecte, dureri musculare sau incheieturi, imbunatatirea circulatiei sanguine, dureri de stomac, eliberarea cailor respiratorii, ameliorarea alergiilor, igiena orala, par, riduri, acnee, eczeme, etc.

**Dacă ați avut gânduri cum ca tămâia din biserica și uleiul esențial de tămâie sunt același lucru, cu acest articol sper ca le-am spulberat și clarificat.**