Doamne, fă ca oamenii să mă considere un om de nimic. Ferește-mă de slava deșartă ce vine de la oameni.

Din ce cauză ne e sufletul trist?

       Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea. Unul dintre cele mai însemnate foloase ale credinței este eliberarea omului de întristări. Cât timp copilul știe că există tatăl, care se îngrijește de casă și de toate nevoile casei, orice tristețe dispare îndată printr-un cântec. Însă când acest sentiment se pierde, cântecul încetează! Atunci copilul se simte orfan și asuprit de tristeți, se simte ca înconjurat de un roi de sficși.

Cu cât mai mult omul încearcă el singur, cu puterile lui, să se „elibereze” de întristările ce-l cuprind, cu atât mai mult se încurcă în plasele acestora.

Bucuria se stinge, părul albește, trupul se „istovește”, furia se adună, până când omul ajunge ca o geantă din piele uscată, plină cu mânie, înclinată peste mormânt.

Din ce cauză aveți atâtea tristeți?

Aceasta este întrebarea pe care Mântuitorul o pune omenirii, tulburată și fărâmițată în bucăți din cauza multor supărări.

Cine dintre voi poate prin stres să adauge staturii sale un cot? (vezi Matei 6, 27)

Din ce cauză aveți atâtea tristeți? Este posibil ca mâine dimineață să nu răsară soarele?

Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă și la o secundă fixă, se va îngriji și de toate frământările voastre cele mici.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 193-194
..."FRATE CREȘTINE !!!..."cât trăieşti, nu te opri să strigi zi şi noapte către Hristos, chiar şi când rugăciunea ta este de nesuferit.

Strigă neîncetat: „Doam­ne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi atunci Hristos Însuşi, fără ca tu să înţelegi aceasta, va fi cu tine şi va fi întotdeauna sprijinitorul tău."

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie)

++Pentru că, RUGĂCIUNEA aceasta SFINȚEȘTE gura, aerul și locul în care a fost rostită.+++

( Părintele Efrem Filotheitul)

"Și...Vă rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmaţi cu inima şi cu mintea voastră, pas cu pas aceasta:
" Căutaţi să vă apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea, cu păcatele ei, în pace”.

(Valeriu Gafencu)
"Prin boală, omul își revine in sine."
        Sfântul Serafim de Sarov


Crede că după cum în vremea potopului s-au mântuit numai aceia care au intrat în corabia lui Noe, tot aşa şi acum, numai aceia câştigă mântuirea şi se fac moştenitori ai vieţii veşnice, care se află în Biserica lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur


..."Biciuieşte-ţi vrăşmaşii, diavoli, cu numele lui Iisus, căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ”.

 (Sfântul Ioan Scărarul)



"Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare, ci acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza."

(Sf. Ioan Scărarul)
Să nu ne deschidem spre lucruri care ne obosesc, ne înșală, ne împrăștie.

  Pe cât putem, să ne adunăm în inima noastră, mai mult, gândul nostru să-l adunăm, ca Dumnezeu să-l afle liber și să poată scrie acolo [cuvântul Lui].

  Atunci când ne amestecam în multe lucruri, atunci când ne incurcam cu treburi, acest amestec al nostru devine catastrofal.