Iertati-ma și Dumnezeu sa ne ierte pe toți!

Iata-ne la inceputul Postului Mare. Sa petrecem acest timp prin a ne ierta unii pe altii spre a calatori usori spre lumina Invierii Domnului Hristos Sa incepem postul cu inima usoara, iertand pe aproapele si pe vrajmasul nostru, aducandu-ne aminte doar cu pace de necazurile ce ne-au fost pricinuite, caci daca Domnul i-a iertat pe ei, cine suntem noi sa nu iertam?
Mai cu seama ca daca vrem sa fim iertati, trebuie la randul nostru sa iertam. Insa pentru ce am gresit altora sa ne mustram neincetat si sa incercam a indrepta greseala noastra prin ajutorul nostru fata de cel pe care l-am mahnit.
Sa ne daruiasca Bunul Dumnezeu un post binecuvantat, cu roade duhovnicesti care sa ne intareasca in fiecare zi pentru a ne intalni bucurosi si luminosi in Ziua Invierii Domnului

Iertați! Împăcați-vă! Iubiți-vă! Smeriți-vă! Nu țineți dușmănie!

lERTAȚI! ÎMPĂCAȚI-VĂ! IUBIȚI-VĂ! SMERIȚI-VĂ! NU ȚINEȚI DUȘMĂNIE!

SĂ FIM DE PARTEA DOMNULUI! ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ESTE APROAPE!

⁹ Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu”? (Proverbe 20:9)

² Toţi greșim în multe feluri... (Iacov 3:2)

³ Luaţi seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!

⁴ Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!» să-l ierţi. (Luca 17:3-4)

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. (Matei 18:21-22)

¹³ Îngăduiţi-vă unii pe alţii și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertaţi-vă și voi. (Coloseni 3:13)

¹⁴ Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.

¹⁵ Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. (Matei 6:14-15)

--------------------------------

Când Dumnezeu a privit la rasa umană iată ce a văzut:

¹⁰ „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Romani 3:10-12)

Aici eram cu toții incluși: "Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar." Sau, vorba românului, "toți o apă și-un pământ".

Asta eram. Iar dacă astăzi suntem ceva, dacă astăzi se găsește ceva bun în noi, e numai harul Lui. De la El le-am primit: ... aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Cor. 6:11)

Ori de câte ori greșim față de aproapele nostru – vorbim ce nu trebuie, sau jignim pe cineva, sau ne înălțăm deasupra altora – ceva din firea noastră veche se manifestă iarăși.

Ori de câte ori facem binele – iubim cu fapta, dăruim, spunem o vorbă de încurajare, răbdăm slăbiciunile celorlalți, ridicăm pe cel căzut – se datorează faptului că acționăm la îndemnurile Duhului Sfânt.

Atunci când ne manifestăm în firea noastră veche, rănim pe alții, întristăm pe cei din jur, producem tulburare în familie, între cei dragi sau în adunare.

Ori de câte ori alții acționează în firea pământească, ne rănesc pe noi, ne întristează, ne tulbură.

Deci: rănim și suntem răniți... întristăm pe alții și suntem la rândul nostru întristați de alții... aducem tulburare sau suntem tulburați de alții.

Și fiindcă putem fi ba de o parte, ba de alta – ba cei care întristează pe alții, ba cei care suntem întristați... ba cei care facem rău altora, ba cei care suferim răul din partea altora – trebuie să ne smerim și să înțelegem că Unul singur este fără păcat și fără greșeală: Dumnezeu. Noi ceilalți suntem, ba în Duhul, ba în fire.

Ne dorim să fim numai în Duhul, dar purtăm încă cu noi firea pământească. Când suntem în Duhul, să ne bucurăm... când suntem în fire să ne smerim și să ne cerem iertare. Când alții sunt în Duhul față de noi, să ne bucurăm... când alții sunt în fire față de noi, să-i îngăduim și să-i iertăm.

Dacă devenim intransigenți și ținem supărare pe aproapele nostru, dacă nu iertăm din toată inima și nu căutăm să uităm greșeala celuilalt, dacă îl ținem "legat" sau la distanță... arătăm prin aceasta că noi înșine uităm că suntem de aceiași fire cu ceilalți oameni și că în curând vom avea și noi nevoie de iertarea pe care astăzi o refuzăm celuilalt.

Să fim de partea Domnului, nu a celui rău. 

Fiți împăciuitori! Căutați pacea! Cereți-vă iertare și iertați la rândul vostru! Smeriți-vă, considerați-vă cei mai mici și mai neînsemnați! Priviți pe aproapele vostru mai presus de voi înșivă.

Dacă cineva v-a greșit și și-a cerut iertare, uitați incidentul și nu-i mai aduceți aminte. Și dacă greșește a doua oară, iertați, și nu-i mai aduceți aminte și de prima greșeală. Și dacă greșește și a treia oară, iertați și nu-i mai aduceți aminte de primele două greșeli. Până când? Până la de 70 ori câte 7.

Așa ne iartă Hristos pe noi! Așa l-a iertat pe Petru!

Doamne, toarnă dragostea, bunătatea, mila, îndurarea, iertarea, îngăduința peste inimile noastre! Amin!