Sinaxar 27 Martie

 

 

Sinaxar 27 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea sfintei muceniţe Matroana, cea din Tesalonic.

Sfânta muceniţă Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. Însoţind deci pe stăpâna ei până la sinagogă, sfânta Matroana nu intra înăuntru, în sinagogă, ci se întorcea întotdeauna la biserica creştinilor. Când stăpâna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bătut-o crunt şi a aruncat-o timp de patru zile într-o închisoare, unde sfânta a rămas fără nici o legătură cu cei din afară. După aceasta a fost scoasă afară şi biciuită, tot trupul umplându-i-se de răni de pe urma bătăii. Fiind din nou aruncată în închisoare şi ţinută aici timp de mai multă vreme şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pautilla, în timp ce arunca trupul neînsufleţit al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, şi-a primit răsplata meritată, căci a căzut şi ea de pe zid jos, în vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele în lin şi acolo sfârşindu-şi viaţa şi-a dat duhul. Iar cinstitele moaşte ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioşi, au fost îngropate cu multă cinste.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele.

Sfântul Filet şi ceilalţi creştini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înţelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiaţi ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui şi soţia lui Lidia şi primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor şi i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârşit. Dimineaţa, mucenicii fiind aduşi înaintea împăratului, îndată au fost aruncaţi în nişte vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu răşină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce şi care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat şi el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: "Doamne, Dumnezeu creştinilor, ajută-mi!" Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma şi s-a dus la Iliric, plin de ameninţare şi de mânie. Şi plecând, a dat poruncă să se ardă timp de şapte zile vasele cele cu untdelemn şi cu răşină, după care să fie vârâţi din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinţii au rămas nevătămaţi. Întorcându-se din călătoria lui şi aflând de toate acestea împăratul s-a simţit ruşinat, iar sfinţii după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Ioan şi Baruh, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea profetului Anania, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfinţitului Petru, episcopul Argosului, purtătorul de semne.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eutihie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan din Licopolis.

Sfântul Ioan Înaintevăzătorul din Egipt s-a născut la începutul sec. al IV-lea. El trăia în oraşul Licopolis (Egiptul Mijlociu) şi era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr. 

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, în muntele Bolcha, unde a stat mulţi ani în pustnicie, fără să-ţi părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea şi hrana.

După treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus şi Eugenius, precum şi o victorie militară împotriva lui Gauls. Obişnuia să le spună şi oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfinţit bolnavilor, îi ungea cu el şi aceştia se vindecau de diverse boli.
                                                   
Sf. Ioan a proorocit că istoricul Palladius, care i-a scris Viaţa, va deveni episcop, lucru care s-a şi întâmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, în Asia Mică.  

Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toţi să aibă smerenie: "Urmaţi viaţa virtuoasă a sfinţilor părinţi după puterea voastră şi dacă reuşiţi ceva, nu vă mândriţi cu ce aţi obţinut pentru că mulţi au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălţime în prăpastie".

"Cercetaţi-vă cu atenţie să vedeţi dacă aveţi conştiinţa curată, să nu vă pierdeţi puritatea minţii. Nu lăsaţi gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfinţenia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfăţişare? Bagă de seamă ca gândurile lumeşti să nu-ţi ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viaţă căldicică, care nu renunţă de tot la lume şi aşteaptă recunoştinţa din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii şi a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-şi ridice mintea de la lucrurile lumeşti şi să-şi îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuşi de puţin la cunoştinţa dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi şi cunoaşte multe lucruri pe care numai tainele cunoaşterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple şi va avea revelaţii divine, asemeni sfinţilor. El va face minuni şi va obţine tot ce va cere de la Dumnezeu."

"Iubeşte tăcerea, fiule, trăieşte mereu în contemplare divină şi roagă-te ca Domnul să-ţi dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăieşte în lume, îşi foloseşte virtuţile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alţii la munca lor şi trăieşte fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viaţă curată împlinind poruncile Domnului fără să-şi neglijeze îndatoririle lumeşti."

"Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun şi mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, şi-a luat crucea şi L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanenţă în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământeşti, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună şi prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în faţa lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu."

Sf. Ioan a ajutat sufleteşte mulţi oameni prin aceste învăţături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare şi prin viaţa personală pe care a dus-o în sfinţenie.

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani şi s-a dus la Domnul în anul 395.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic

Troparul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic, glasul al 4-lea

 Mieluşeaua Ta, Iisuse, Matroana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit-o.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeieştile cete ale celor fără de trup, dănţuieşti împrejurul Pricinuitorului a toate, Dumnezeu şi bucurându-te cu adevărat de strălucirea cea dumnezeiască, lumi­nează pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos, Dumnezeu, Cel Ce a binevoit a primi chip de rob, vrând să-l slobozească pe aces­ta din stricăciune şi din legă­turile morţii, pe tine, muceniţă, din jugul robiei lui te-a slobozit şi mireasă te-a logodit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Firea femeiască, îmbărbă­tată fiind cu harul, prin slăbi­ciunea trupului a doborât, cu putere dumnezeiască, semeţia cea plină de îngâmfare, care se lăuda mai înainte fără de mă­sură că va nimici marea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa pogorârii Tale celei către noi, Doamne, Te-a arătat în chip strălucit, mai presus de fire, pe Tine, Iubitorule de oameni, Cel Ce Te numeşti în chip tainic ră­sărit de soare şi lumină, îndoit cu firea.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Se veseleşte de Tine, Bise­rica Ta, Hristoase şi strigă: Tu eşti puterea şi scăparea şi întărirea mea, Doamne.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăria gândului ai răb­dat chinuirea cumplită a celei nelegiuite şi crude, păti­mind, Muceniţă Matroana, Preafericită.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Simţind durerile biciuirilor, le-ai suferit plină de răbdare şi în locul întunericului cel pi­păit, dumnezeiască strălucire ai primit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvoarele sângelui tău au stins focul nelegiuirii, iar pe credin­cioşi i-a adăpat cu apele dreptei credinţe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, lespede şi chivot, ceea ce ai primit în pântece pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, dumnezeieşte te lău­dăm, Preacurată.

Irmosul

Se veseleşte de Tine, Bise­rica Ta, Hristoase şi strigă: Tu eşti puterea şi scăparea şi întărirea mea, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu putere dumnezeiască fiind întărită, Sfântă Muceniţă Matroana, ai scăpat acum din robia stăpânei celei amarnice; căci ai dobândit cuget neînduplecat, slujind nu­mai lui Hristos.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răcnind şi ameţită de beţie şi fierbând de mânie, preanelegiuita, cu cruzime sfâşia trupul tău cu biciuiri, muceniţă purtă­toare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tinerească răbdare ai arătat, fiind închisă în locuri întune­coase şi chinuită de foame, muceniţă. Dar ai dobândit drept răsplă­tire ospăţul cel nemuritor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel ferecat în aur te-a închipuit de mai înainte pe tine, maica cea adevărată a lui Dumnezeu, care a purtat pe Dumnezeu Întrupat, Cel Ce toate le luminează cu străluci­rea dumnezeirii.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Tine, Dătătorule de viaţă, cunună preastrălucită de laudă Te-a dobândit cugetătoarea de Dumnezeu şi s-a mutat din întuneric către lumina cea dumnezeiască.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-a, Hristos, pe piatra credinţei picioarele tale, feri­cită, îndreptând cu înţelepciu­ne paşii tăi către Dânsul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Minte dumnezeiască şi înţe­leaptă şi de Dumnezeu cuge­tătoare având, cu adevărat, în ceata mucenicilor străluceşti, Preafericită Matroana.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu trupul dumnezeirii şi chipul omenirii unite, neames­tecate le-ai născut, Maica lui Dumnezeu, după unirea cea neames­tecată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel curs din coasta Ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorinţa Evei ai cules-o acum cu pricepere, Sfântă Ma­troana, îndumnezeită fiind cu înclinarea ta cea neîncetată şi cu dreptate te-ai învrednicit de slava cea veşnică.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu se judecă cineva de este rob sau liber în Hristos, ci fru­museţea virtuţii, împodobită cu chipurile dreptei credinţe; pe care tu ai izbutit-o în faptă, pur­tătoare de chinuri nebiruită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuget bărbătesc în trup fe­meiesc primind, muceniţă, cum­plitele chinuri ale celei rele şi păgâne le-ai suferit, iar cu sa­bia răbdării ai omorât-o pe dânsa, în chip duhovnicesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică a lui Dumnezeu şi cămară, năstrapă, sfeşnic şi les­pede, care ai avut înscris înăun­tru pe Cuvântul, Cel Ce din mi­lostivire S-a Întrupat, te cu­noaştem pe tine, Preacurată.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel curs din coasta Ta.

 

CONDAC

glasul al 8-lea

Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cu mare glas strigăm ţie: Sfântă fecioară Mu­ceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului au strigat: Bine­cuvântat eşti în biserica slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bunăvoinţă şi cu îndrăz­neală ai alergat, cu adevărat, la Cel dorit de tine, prealăudată, cu mulţumire strigând: Bine­cuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru veselie şi bucurie te-ai mutat, Sfântă Matroana, plină de tot felul de bunătăţi, de pe pământ către cereasca dănţuire, mări­tă, dobândind moştenire nemu­ritoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând făclii eşti cu fecioa­rele în ceruri, după ce ai suferit cu răbdare bătăi şi chinuri de la păgâna cea fărădelege şi acum cânţi Ziditorului tău: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plină de lumină şi împodo­bită cu toate bunătăţile ai năs­cut Întrupat, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Tatălui, Maică Fecioară. Binecuvântată eşti tu între femei, stăpână fără de prihană.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când te-ai liberat din trup, te-ai învrednicit a vedea strălucirile luminii celei bogate şi a locui în cortul cel ceresc, în locul cortului celui neluminos şi plin de întuneric în care ai fost închisă, cinstită, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă este cununa cu care ai fost încununată acum de dreapta cea începătoare de viaţă a Atotţiitorului, preacinstită. Căci, văzându-te pe tine, Sfântă Muceniţă Matroana, împurpurată de roşeala curgerii sângelui tău bucurându-te, te-a umplut de lumină. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Doar pe Hristos singur, viaţa tuturor, L-ai dorit, Sfântă Matroana. Pentru aceasta, ai răbdat cu tă­rie cumplitele biciuiri de la fe­meia cea fărădelege, iar acum, veselindu-te, cânţi: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu Ceea ce te-ai arătat cu adevărat Maica lui Dum­nezeu, Preacurată, purtând nu­mire dumnezeiască, adeverită potrivit cu naşterea ta. Pentru aceasta, credincioşii te mărim pe tine cu gând dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, Prea­curată stăpână.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ziua ta cea purtătoare de lumină Străluceşte cu Re­vărsări Înţelegătoare de Lu­mină, prin străfulgerările cele Prealuminoase ale Strălucirii Celei în Trei Sori, muceniţă. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai răsplătirile durerilor pe care le-ai răbdat de pe urma biciuirilor, mult pătimitoare, dobândind acum moştenirea cerurilor şi găsindu-te în Bise­rica celor întâi-născuţi. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unitu-te-ai acum, cu adevă­rat, cu Mirele tău Cel Nemuri­tor, împodobită fiind de florile rănilor Acestuia, preacinstită şi strălucind de cinstitul sânge al muceniciei tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lanţurile greşelilor mele dezleagă-le acum, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, de Dumnezeu Fericită şi mă um­ple de bucurie, ca după vredni­cie să te măresc.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sosit-a luminoasă prăznuire, iubitorilor de sărbătoare. Po­menirea cea mărită a pătimitoarei lui Hristos, Sfânta Muceniţă Matroana, care înveseleşte toate, luminează cu razele minunilor în lume şi aduce oa­menilor har pururea curgător. Cu rugăciunile ei, Mântuito­rule, mântuieşte lumea Ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta, firea cea mântuitoare a pământenilor şi stricată de patimi şi ai ridicat pe toţi din moarte către viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, toţi, după datorie, te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte însăţi ai grăit.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstig­nit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Care, binecuvân­tată, nu înceta a-L ruga să ne dă­ruiască nouă iertare de greşeli.