Sinaxar 4 Aprilie

 

În această lună, în ziua a patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iosif, scriitorul de cântări.

Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinţi cu numele Plotin şi Agata. Era binecredincios şi blând la obicei şi îndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeieştilor Scripturi. Încăpând patria lui in mâinile agarenilor, a mers cu maică-sa şi cu fraţii săi la Peloponez, şi de acolo la Tesalonic, unde s-a şi călugărit şi a intrat în nevoinţele duhovniceşti. Patul lui era pământul, aşternutul lui o piele, iar haina lui proastă şi sărăcăcioasă; hrana lui, puţină pâine, şi băutură, apă. Sta în picioare toată noaptea la rugăciune şi cu îngenunchere. Totdeauna avea cântări în gura sa, lucrul mâinilor sale era caligrafia, iar când părăsea scrisul, avea citirea dumnezeieştilor Scripturi. Din acestea s-a făcut aşa de blând şi de înţelept, plecat, fără de rautate, întreg la minte, şi câte urmează acestora. Având o bogăţie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot. Şi în scurtă vreme s-a dus la Constantinopol cu sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica sfântului mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, şi in căile vieţii pustniceşti. Iar de vreme ce răsărise eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor împotriva icoanelor, fericitul acesta încă a purces să meargă la Roma, rugat fiind de unii, şi prinzându-l corăbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta şi l-au băgat în închisoare, unde a învăţat pe toţi calea mântuirii, şi a scăpat pe mulţi din mâinile diavolului. Arătându-i-se acolo oarecare om cu sfinţită cuviinţă de la Mira Lichiei, i-a zis: Iată, primeşte această cărticică; şi el, luând-o, citea şi cânta acestea: "Grăbeşte, Indurate, şi sârguieşte ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poti voind". Şi această cântare, o minune, se făcu dimineaţa lucru aievea. Căci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobândit iarăşi podoaba şi buna-cuviinţă a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atunci şi cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la închisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, şi dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaşte ale sfântului apostol Bartolomeu, a făcut el împreună cu cinstitul Grigorie o biserică în numele apostolului. Pentru aceasta, aflându-se în grijă şi în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări cuvioase şi tropare, se ruga cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să dobândească darul acesta, pe care l-a şi dobândit. Căci văzu un om înfricoşător, eu chip apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfânta masă, şi o puse pe pieptul lui, şi apoi îl binecuvântă. Aceasta a fost începătura dumnezeiescului dar. Căci de atunci şi mai pe urmă fără de trudă şi prea lesne alcătuia sfintitele cântări, şi le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaţă întâi de la alţii, apoi le zice pe de rost, şi aşa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era aşa pricina, precum socoteau aceia amăgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, şi de toti dorit şi iubit, nu numai de cei simpli şi de boieri, ci chiar şi de împăraţii cei de atunci. Şi a fost osândit la izgonire de Barda cezarul, unchiul împăratului Mihail, pentru că sfântul îl mustrase. Ci iarăşi numaidecât chemat din izgonire, îşi luă pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie. Şi nevoindu-se pentru dreapta credinţă, a fost izgonit la Cherson. Iar după moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit Ortodoxia, şi făcând laude multor sfinti, a răposat, şi au fost îngropate cinstitele lui moaşte la mânăstirea unde şi acum se află.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Sf. Gheorghe a trăit în sec. al IX-lea. Părinţii au vrut să-l însoare dar el a refuzat şi s-a dus la mănăstirea din Muntele Malea, în Peloponez, adunînd în jurul său mulţi ucenici. Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor şi şi-a proorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla. Sf. Gheorghe s-a dus la Domnul în sec. al VI-lea.

În slujba de pomenire Sf. Gheorghe este numit înger pământesc şi făcător de minuni.

Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fervuta, a slujnicii ei, şi a tovarăşelor lor.

Sfânta Muceniţă Fervuta laolaltă cu sora şi slujnicele ei au răbdat mucenicie pentru Hristos între anii 341 şi 343. Sf. Fervuta si sora sa erau surori ale Sf. Simeon Episcopul din Seleucia, care a suferit pentru Hristos în vremea împăratului persan Sapor între anii 341-344.

Atât surorile cât şi tovarăşele lor au fost aduse la curte pentru a o sluji pe împărăteasă. Sf. Fervuta ieşea în evidenţă prin frumuseţea ei neobişnuită, iar împărăteasa a sfătuit-o să se căsătorească pentru a dobândi o poziţie socială mai înaltă. Dar sfânta a refuzat deoarece s-a dăruit fecioriei întru Hristos.

La scurt timp, împărăteasa s-a îmbolnăvit. Vrăjitorii care veniseră să o tămăduiască pe împărăteasă s-au rănit de frumuseţea Fervutei. Unul din ei a cerut-o de soţie iar sfânta i-a răspuns că este creştină şi că este mireasa lui Hristos. Ca să se răzbune, amorezul refuzat l-a minţit pe împărat că boala împărătesei se trage de la otrava pe care i-au dat-o slujnicele. Atunci acestea au fost aduse la judecată din ordinul împăratului.

La proces ele au declarat că sunt nevinovate şi că sunt pregătite să accepte moartea pentru Hristos.

Judecătorul şef, vrăjitorul Mauptis, rănit şi el de frumuseţea Fervutei, a trimis un om în celula prizonierelor ca să-i propună Fervutei şi celorlalte libertatea în schimbul acceptului Sfintei Fervuta să-i devină soţie. Ceilalţi doi judecători i-au făcut în secret aceeaşi propunere sfintei fecioare, unul după celălalt.

Sf. Fervuta a respins cu hotărâre toate propunerile spunînd că este mireasa lui Hristos şi că nu ar accepta niciodată o căsătorie lumească.

Muceniţele au fost găsite vinovate de a fi creştine şi de vrăjitorie împotriva împărătesei pe care ar fi otrăvit-o. Au fost condamnate la moarte prin tăierea trupurilor în bucăţi. După aceea, ei au aşezat trei bucăţi într-o parte şi trei în alta, spunînd împărătesei să treacă printre ele ca să se vindece de boala ei.

Trupurile sfintelor muceniţe au fost aruncate într-un şanţ de unde au fost recuperate în secret de creştini şi îngropate.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Puplie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Platon egumenul Manăstirii Studiţilor.

Tot în această zi, pomenirea a trei sfinţi preacuvioşi: Teona, Simeon şi Forvin, care în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Sf. Zosima s-a născut la sf. sec. al V-lea, trăind într-o mănăstire pe malul Iordanului. Acesta a întâlnit-o pe Sf. Maria Egipteanca (1 aprilie), a împărtăşit-o şi după ce s-a dus la Domnul a îngropat-o.

Sf. Zosima s-a săvârşit în anul 560 la vârsta de 100 de ani.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teona, care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă a ajuns episcop al Tesalonicului şi care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Teona a fost ucenicul Sf. Iacob din Kastoria (1 noiembrie) şi a trăit la începutul sec. al XVI-lea. A trăit o vreme în Mănăstirile Pantocrator şi Simonopetra din Muntele Athos. El a pus bazele mănăstirii Sf. Anastasia şi a fost sfinţit Arhiepiscop al Tesalonicului. S-a săvârşit în pace.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Imnograful

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Iosif. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumne­zeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut prin ea pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Sfântul Iosif scriitorul de cântări cu cântări să-l cinstim, cei ce cântăm cântările lui cele izvorâtoare de miere, ca pe unul ce de la cântări, la cântările cele veşnice s-a mutat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum propovăduirea proro­cilor şi a Apostolilor a luminat tot pământul, asemenea şi cântarea gurii tale a ridicat lumea spre slava Dumnezeului tuturor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie dându-te lui Hristos, întru înfrânare ai petrecut Preacuvioase Părinte Iosif, de unde te-ai şi îmbogăţit cu darurile cele dumnezeieşti, cu nădejdea şi cu dragostea şi cu credinţă curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvântul cel prorocesc odini­oară te-a propovăduit pe tine uşă dumnezeiască şi munte sfânt, Născătoare de Dumnzezeu Fecioară, podoaba dumneze­ieştilor pătimitori.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu iubirea curăţiei ai îmbunat pe Dumnezeu, ca să-ţi dea ţie ajutor şi aflând pe părinţii tăi, ţi-ai dobândit nădejdea ta, Părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând cunoştinţa dragostei celei adevărate şi casă şi lucrare şi înţelepciune, care ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, ca un Iov ai deschis uşa casei tuturor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un Drept Iosif cel viteaz odinioară în Egipt prins fiind de mâinile barbarilor, ţi-ai păzit darul cu credinţă şi cu smerenie, preabogatule.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rai înfrumuseţat având în mijloc pomul nestricăciunii, pe Iisus Hristos Domnul, te-ai arătat Fecioară; pentru aceasta te fericim.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos te-a arătat pe tine socotinţa cea gânditoare şi îndreptarea cea cu hotar a călugărilor, Preacuvioase Părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătat-ai viaţa ta ca un pod al smereniei, ce trece către viaţa cea adevărată, de Dumnezeu Înţelepţite Părinte Iosif.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întâmpinându-te te-a fericit pe tine Stăpânul, Părinte, ca pe unul ce dai la vreme măsura grâului Cuvântului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strălucit-ai, Doamne, lumină celor ce sunt în noapte şi în întunericul greşelilor, purtat fiind în pântecele Preacuratei Fecio­are.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină, Făcătorul veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind pe pământ, cu credinţă ai lăudat pe sfinţi, Preacuvioase, cu care împreună acum auzind cântări, te bucuri, neîncetat lăudând pe Domnul, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trăgând pe toţi către pocăinţă şi către mărturisire, pururea ai adus lui Dumnezeu rugăciuni, ca aceia toţi să câştige iertare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta petrecând-o în lucrările cele sfinte, ca un neguţător adevărat ai adunat ţie cuvinte şi fapte ca o piatră de mult preţ.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De ispite şi de viforul cugetelor, de toată mânia şi de tot păcatul, de foamete şi de pierzare şi de munca cea veşnică miluieşte-ne pe noi, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre mulţimea cea felurită a cântărilor tale ca spre temelie în chip luminat strălucind Biserica lui Hristos goneşte dormitarea cea pierzătoare de suflete.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele tale ca un burete s-au arătat celor scârbiţi cu sufletul şi cu duhul, curăţind toată întristarea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor însetaţi de cuvântul cel mântuitor şi îngrăşaţi cu desfătările cele trupeşti, îndoită tămăduire fără zavistie ai dăruit, Preacuvioase Părinte Iosif.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi căzut în calea păcatelor, îndreptează-mă, Stăpână, în cărarea pocăinţei.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cel ce eşti ca un izvor nedeşertat al pocăinţei şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit şi adâncimea umilinţei, Sfinte Părinte Iosif, dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei dumne­zeieşti, prin care plângând aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerând ajutorul tău, Sfinte.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând. Că din suflet cuprins de Dumnezeu, teologhisind cu buzele au cântat: Dumnezeul Cel mai presus de dumnezei al părinţilor şi al nostru Bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şi după somnul morţii te-ai silit a nu avea închişi ochii tăi cei sufleteşti, căci cânţi cântări cu cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericind cu osârdie cetele mucenicilor celor nenumăraţi, ai primit cununa muceniciei, Părinte, şi neîncetat împreună cu dânşii cânţi: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o tămăduire a păcatelor celor mari, ai pus mărturisirea, înţelepte, celor ce cântă cântările tale: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul cel cumplit întunecat cu călcările cele viclene, cu razele cele curate ale luminii tale îndreptează-l către Lumină, ca una ce eşti uşa luminii, Născă­toare de Dumnezeu Fecioară, ca să te măresc pe tine cu cântări.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Socotind cu adevărat viaţa aceasta ca o umbră trecătoare, te-ai nevoit a câştiga viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta ai zidit multe mănăstiri, cinstite, spre mântuirea sufletelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având dreptate către cei blânzi şi către cei săraci cu duhul, multă înmulţire ai arătat, ca nu numai pe tine însuţi să te întăreşti a sluji Ziditorului, ci şi pe toţi cei ce te priveau pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nerăutatea ta şi vărsarea dragostei tale, de trei ori fericite, a arătat Chipul lui Hristos Cel Iubitor de oameni, către Care neîncetat strigai: Să-L înălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, înfricoşătoare Taină! O, auzire înspăimântătoare! Cum a născut Fecioara, cu unirea cea de negrăit, pe Cuvântul Cel Ce s-a asemănat nouă, rămânând precum şi înainte de naştere Curată în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe nişte lespezi scriind în sufletul tău cel curat chipurile virtuţilor prin lucrare, ai dat tuturor sfinţilor, aducând îndoită cântare virtuţilor din fapte şi din laudă vrednică de primire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele îngereşti şi adunarea apostolilor, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu Boteză­torul, cu prorocii, cu preoţii şi oştile mucenicilor împreună cu pustnicii, cu cuvioase laude te încuviinţează pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Iosif.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu înceta a-ţi aduce aminte de turma ta cea cuvântătoare, ci precum în viaţă, înţelepte, ai fost apărător aşa fii şi acum; dăruieşte viaţa cea nestricăcioasă şi curăţeşte de patimile cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile tale cele către Hristos, Sfinte Părinte Iosif.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nu înceta, Fecioară, rugând pentru noi pe Fiul tău, pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, că pe tine te-am câştigat nădejde şi cu apărarea ta ne izbăvim din nevoi şi din patimi, de greşeli şi de dureri, cei ce cu credinţă te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai blând şi smerit şi liniştit, păzind şi împlinind cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău, Care s-a uitat spre tine, Părinte, şi în locaşul cel de sus te-a sălăşluit.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Când a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu, glasul cel curat, atunci cele cereşti cu frică se veseleau şi cele pământeşti cu dragoste se bucurau. Căci un praznic s-a făcut de amândouă părţile, când a izbăvit de moarte pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Cea neispitită de nuntă, curata şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică tânguindu-se a grăit: Ce Ți-a răsplătit Ție poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a desfătat cu darurile tale multe şi mari, Fiul meu? Laud pogorârea Ta cea dumnezeiască.