În această lună, în ziua a cincisprezecea pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pahomie cel Mare.
Acest sfânt era din Egiptul Tebaidei celei de jos, in vremea lui Constantin cel Mare, şi avea părinţi închinători la idoli. Mergând o dată cu părinţii în capiştea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capişte zicând către părinţii lui: Scoateţi de aici pe vrăjmaşul zeilor şi-l alungaţi. Iar preacuviosul, bând din vinul jertfei, a vărsat. Şi ajungând mai în vârstă, a intrat în rândul ostaşilor; şi peste puţină vreme lăsând slujba ostăşească, s-a suit la Tebaida de sus şi a primit botezul lui Hristos şi s-a făcut monah. După aceea s-a dus în pustiu, unde a făcut o mânăstire într-un loc al Tavenisiei, în urma unui glas venit de sus, care îi arăta înlesnirea locului şi mulţimea celor ce aveau să se strângă acolo. Iar când în adevăr s-au adunat mulţi, a venit şi Teodor sfinţitul, care i-a devenit ucenic şi râvnitor vieţii şi faptelor celor bune şi în minuni a strălucit cu dânsul. Şi la atâta înălţime de cunoştinţă dumnezeiască se inălţa cu nepătimirea, încât vedea cu gândul şi suirile fericitelor suflete, şi vedea şi pe cele de departe şi cele de faţă, şi proorocea despre cele ce aveau să se întâmple. Iar mai înainte de a se săvârşi din viaţa aceasta sfântul, numărând mulţimea monahilor ce veniseră către dânsul, s-au aflat o mie patru sute de bărbaţi. Iar cei ce se duceau de la casele lor, nu mergeau pentru desfătare şi pentru trupeasca dulce pătimire, întru care se bncură cei mulţi, ci pentru înfrânarea poftelor şi pentru trudele cele pustniceşti. De aceea minunându-se de obiceiurile sfântului urmau viata şi petrecerea sa cea îngerească. Deci săvârşindu-se în Hristos, a fost îngropat în mânăstirea sa.
Tot in această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Ahile, episcopul Larisiei.
Acesta a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare, şi era născut şi crescut din părinţi binecredincioşi, de la care învăţase religiozitatea şi cinstirea de Dumnezeu, împreună cu învăţătura cea lumească, şi cu filozofia cea mai înaltă. Şi împodobindu-se pe sine cu toate bunătăţile cele după Dumnezeu, a fost ales arhiereu al Larisei, celei ce se află în a doua Tesalie, de către toţi cei ce ce locuiau în Grecia. A mers la Sinodul cel mare din Niceea şi ostenindu-se şi luptându-se împreună cu părinţii până în sfârşit şi caterisind pe Arie şi cei împreună cu el şi dându-i anatemei iarăşi s-a întors în Larisa, unde a surpat multe capişti idoleşti, şi a izgonit demoni din oameni, şi alte multe minuni a făcut; şi şi-a sfârşit viaţa cu pace, după ce a ridicat din temelie case de rugăciune, şi le-a împodobit în tot felul.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Varvar, izvorâtorul de mir.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Eufrosin, începătorul vieţii pustniceşti din Pskov.
Sf. Eufrosin din Pskov, cu numele lumesc Eleazar,
s-a născut în anul 1386 în satul Videlebo, lângă Pskov, unde s-a născut
şi Sf. Nicander al Pskov-ului (prăznuit în 24 septembrie ). Părinţii
săi şi-ar fi dorit ca fiul lor să se căsătorească dar Eleazar s-a
retras în secret la Mănăstirea Snetogorsk (pe dealul Snyatni, Pskovul
de azi) unde a fost tuns călugăr.
În jurul anului 1425, căutând un loc unde să se poată dedica în voie
rugăciunii intense, Sf. Eufrosin a luat binecuvântarea stareţului
pentru a se retrage într-o chilie ascunsă pe râul Tolva, nu departe de
Pskov. Fiind însă preocupat de soarta oamenilor şi mântuirea lor,
sfântul a fost nevoit să abandoneze pustnicia şi să primească pe toţi
cei ce aveau nevoie de un sfat şi de un cuvânt de la un părinte
înduhovnicit. Sf. Eufrosin îi binecuvânta pe cei care veneau să trăiască
după rânduiala schitului, întocmită chiar de el.
Rânduiala Sfântului Eufrosin se bazează pe un sfat generalizat despre
"cum ar trebui să trăiască un călugăr", fără să se facă referire la
regulamentul strict al vieţii monahale sau la rânduiala sfintelor
slujbe, cum se face, de exemplu, în Rânduiala Sf. Iosif din
Volokolamsk;
În 1447 la dorinţa fraţilor, Sf. Eufrosin a construit o biserică în
cinstea celor Trei Sfinţi Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigore Teologul
şi Ioan Hrisostom, care l-au cercetat pe sfânt, dar şi în cinstea Sf.
Onufrie cel Mare (prăznuit în 12 iunie). Mai târziu mănăstirea a primit
numele Spaso-Eleazarov. Din smerenie şi din dragoste pentru o viaţă
retrasă, sfântul
n-a primit să fie egumen al mănăstirii, numindu-l în loc pe discipolul
său Ignatie pentru acea funcţie. Apoi s-a retras să trăiască într-o
pădure lângă un lac.
Sf. Eufrosin a murit la 95 de ani în 15 mai 1481. Din ordinul
Arhiepiscopului Ghenadie al Novgorod-ului, la mormântul sfântului au
aşezat o icoană pictată de discipolul său Ignatie, pe când sfântul era
încă în viaţă. De asemenea, s-a mai pus la mormântul sfântului şi
testamentul scris de acesta pentru fraţii călugări pe o bugată de
pergament, ştampilată cu sigiliul de plumb al Arhiepiscopului Teofil al
Novgorod-ului, acest testament fiind printre puţinele documente de
acest fel scrise de mâna unui sfânt care s-au păstrat.
Sf. Eufrosin, începătorul vieţii pustniceşti din Pskov, a îndrumat mulţi
discipoli renumiţi care, la rândul lor, au ridicat şi ei mănăstiri,
plantând mai departe sămânţa vieţii monahale in jurul Pskov-ului.
Printre aceştia se aflau şi călugării schitului Sava din Krypetsk
(prăznuit în 28 august), Sf. Dositei din Verkhneostrov (prăznuit în 8
octombrie), Sf. Onufrie din Malsk (prăznuit în 12 iunie), Sf. Ioachim
din Opochsk (prăznuit în 9 septembrie), Sf. Ilarion din Gdovsk
(prăznuit în 21 octombrie), Sf. Chariton din Kudinsk, fondator şi
egumen al Mănăstirii de la Lacul Kudina de lîngă Toroptsa, precum şi
cuvioşii părinţi din Pskov - Ignatie, Haralamb şi Pamfilie,
înmormântaţi la Mănăstirea Spaso-Eleazar.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Serapion de la Manastirea Spaso-Eleazar, la Pskov.
Sfântul Serapion a fost însotitorul de asceza si viata calugareasca al sfântului Eufrosin, si de aceea el este praznuit uneori împreuna cu cuviosul Eufrosin.
Viata lui se gaseste scrisa la 8 septembrie, ziua trecerii lui la Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sf. Cuvios Pahomie cel Mare – intemeietorul vieţii de obşte.
Acatistul Sfântului Părintelui nostru Pahomie cel Mare (15 Mai)
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare
Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 8-lea
Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, îndreptând turmele sihastrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăși o ai învăţat; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nădăjduindu-mă bunătăţii obiceiurilor tale, prea cu osârdie, precum se cuvine, cânt cântare; dar tu, dumnezeiescule, luminează cugetul meu cu străluciri dătătoare de lumină, prin rugăciunile tale, preaalesule Pahomie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, părinte, cu căldură de dragostea nepătimirii, ai veştejit pricinuirile cele materialnice ale patimilor, Pahomie, şi întraripându-te prin dragoste, ai apucat toată lumina cea din izvorul Dumnezeirii, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De multă bucurie ai umplut cetele cele cereşti, cunoscând pe Ziditorul a toată făptura. Căci fiind prins în temniţă, ai cunoscut puterea Lui cea de negrăit, învăţându-te dogma credinţei, purtătorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai aleasă eşti preacurată decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, căci ai născut pe Ziditorul, pururea Fecioară, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Căruia roagă-te cu îndrăzneală să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cerbul ai alergat către apă, cuvioase, şi stropindu-te cu Botezul cel sfânt, ai primit rouă, prin care ţi s-a îndulcit inima.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetele vrăjmaşilor nesuferind a-ţi vedea neîncetarea nevoinţei tale, purtătorule de Dumnezeu, ţi-au meşteşugit ţie multe feluri de supărări.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce ai avut vieţuire sfinţită, te-ai făcut dătător de lege şi povăţuitor sihastrilor, aducându-i pe ei lui Hristos, Pahomie, pururea pomenite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor şi s-au înfricoşat inimile oamenilor de naşterea ta, Preacurată. Pentru aceea cu credinţă te cinstim pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai, Pahomie, foarte ales ocârmuitor adunării sihaştrilor, căci prin vedenie ţi s-a dat poruncă să ridici locaşuri de învăţătură virtuţii, preaînţelepte părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind lumina Preasfântului Duh, te-ai făcut stea foarte luminoasă, cu harul luminând pe toţi câţi i-ai îndreptat la limanul mântuirii prin învăţăturile tale, cuvioase.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta, purtătorule de Dumnezeu, preafericite Pahomie, s-a făcut îndreptare preaiscusită sihastrilor, după care vieţuiesc acum cei ce urmează dogmelor tale celor dumnezeieşti, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împungându-te de dragostea Stăpânului, ai stins bună pătimirea trupului, prin înfrânare Pahomie, şi toată viaţa ta ai afierosit-o Lui, ca o jertfă de foarte bună mireasmă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine Stăpână Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii te ştim liman de mântuire, şi zid nemişcat; căci tu prin rugăciunile tale izbăveşti din primejdii sufletele noastre.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru dragostea lui Dumnezeu, ai vorbit cu învăţăturile Duhului, din care luminându-te, ai ajuns la săvârşirea virtuţii, slobozind starea sufletului de patimi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugător aducem ţie, Stăpâne, pe sihastrul Tău, cerând printr-însul lumina harului şi a cunoştinţei şi să fim păziţi pururea cu toată întrarmarea Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-ţi mintea cu paza poruncilor Pahomie, ai veştejit săltările trupului, prin înfrânarea ta, şi te-ai arătat păstor adunării celei iubitoare de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască celor robiţi care nădăjduiesc la tine, izbăvire paşnică de primejdie potrivnică.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măiestriile duhurilor celor pierzătoare le-ai călcat, părinte, fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului tău, şi îngrădit cu cinstita Cruce.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte ai ales cele veşnice decât cele vremelnice, petrecând întru ostenelile sihăstriei, cuvioase, şi făcându-te purtător de grija sufletelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin Duhul de bunăvoie sărăcindu-te, părinte, ai primit desfătarea cea nemuritoare şi neschimbată în ceruri şi bogăţia cea negrăită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără de ispită de bărbat ai născut Fecioară şi în veac rămâi Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Luminător luminos te-ai arătat marginilor lumii şi pustiul l-ai făcut cetate cu mulţime de călugări. Pe tine însuţi te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ţi şi cu înfrânarea trupul ţi-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca tiranului cea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului, ai călcat ca pe o ţărână pătimirea cea dulce a vieţii, rănindu-te de dragostea vieţii celei nestricăcioase, căreia te-ai şi împărtăşit acum, sălăşluindu-te cu cetele îngerilor, părinte Pahomie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câştigând inimă foarte curată te-ai învrednicit a vedea pe cel nevăzut tuturor; drept aceea te-ai fericit, părinte, precum este făgăduinţa, lăudând pe Făcătorul de bine cel Preaslăvit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dobândind tu cuget ortodox, ai propovăduit o unime în trei numiri, pe Treimea cea de o fiinţă, şi ai învăţat întruparea cea înfricoşătoare a Cuvântului, lăudând pe Născătoarea de Dumnezeu cea Pururea Fecioară, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânta Sfintelor te înţelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită, căci tuturor credincioşilor ai izvorât nestricăciune prin dumnezeiasca naştere.
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţăturile cele înţelepte ale sihastrilor le-ai învăţat de la înger, din poruncă dumnezeiască, înţelepte. Cu care acum hrănindu-ne noi cei crescuţi în dreapta credinţă, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vieţuirea sihăstriei tale, preaînţelepte, strălucind ca un fulger, lumină preamare a răsărit tuturor celor ce cu credinţă strigă Ziditorului: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Pahomie cel mărit slăvindu-Te pe Tine, Cel mai presus de gând, născut mai înainte de veci din Tatăl Cel Nenăscut Te-a propovăduit Hristoase, şi pe Duhul Cel Preasfânt, cunoscând o fire şi o Dumnezeire a Treimii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Noi cei binecredincioşi te numim pe tine uşă a luminii Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de fire ai născut strălucirea Tatălui, care s-a unit cu grosimea trupului. Pe Care Îl lăudăm toate lucrurile ca pe Domnul.
Irmosul
Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe Haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu luminile harului luminându-te, Pahomie şi învrednicindu-te a te desfăta întru slava cea nepieritoare, ca o slugă credincioasă, stai înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împletitu-ţi-s-a cunună ca unui biruitor cu dreapta cea purtătoare de viaţă şi atotţiitoare, fericite Pahomie, şi acum învredniceşte pe cei ce laudă pomenirea ta cea mărită, să dobândească iertare de greşeli pururea pomenite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Culegând acum roadele ostenelilor tale, Pahomie, te îndestulezi de bucuria cea mai presus de cuget, iar acum nu înceta, a te ruga lui Hristos, să se mântuiască ucenicii tăi cei ce acum te laudă pe tine şi te cinstesc, vrednicule de minune.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca lâna primind în pântece ploaia cea cerească, ne-ai născut pe Cel Ce ne dă nouă băutură dumnezeiască, celor ce cu dreaptă credinţă Îl lăudăm pe El şi te vestim pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul
Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o slăvim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea...
Adăpându-ţi sufletul din destul, cu ploile lacrimilor tale părinte înţelepte, ai secerat spicul virtuţilor tale cu multă roadă, şi făcându-te păstor oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la verdeaţa sihăstriei. Pentru aceea dezlegându-te din viaţă cu mărire, te-ai numărat împreună cu cetele părinţilor Pahomie. Drept aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
Bucură-te, vlăstar nevestejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai ales viaţa calugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Preacuvincioase Părinte Pahomie!
Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum n-ar fi, ai trecut cu vederea cele trcătoare ale vieţii şi punându-ţi nădejdea în Dumnezeu ai ajuns la înalte sporiri, de aceea noi îţi cântăm:
Bucură-te, că la locul numit Tabenisiot, glas din cer ţi-a venit;
Bucură-te, că acolo ai poruncit de a zidi mănăstiri;
Bucură-te, că odată cu glasul din cer un înger înaintea ta a stat;
Bucură-te, că viaţa călugărească te-a învăţat;
Bucură-te, căci cu osteneala ta multe ai făcut;
Bucură-te, că prin viaţa ta bună, o mie de călugări ai adunat;
Bucură-te, că tuturor acestora purtător de grijă ai fost;
Bucură-te, că demonii multe năluciri ţi-au făcut;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea şi cu arma Crucii le-ai biruit;
Bucură-te, pierzătorule a nebuniei vrăjmaşilor;
Bucură-te, neînspăimântătorule de înfricoşările lui;
Bucură-te, biruitorule a uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvincioase Părinte Pahomie!
Bucură-te, fiule al Dumnezeistii lumini;
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclie nestinsă a liniştii;
Bucură-te, canonul cel drept al înfrânării;
Bucură-te, izgonitorul patimilor omeneşti;
Bucură-te, îmbogăţitorul de dumnezeiescul Dar;
Bucură-te, Părinte al părinţilor întâistătătorule;
Bucură-te, că ai adus lui Dumnezeu viaţa ta;
Bucură-te, că ai fost pildă spre mântuire;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin binemirositor în pustiul Egiptului
Bucură-te, că nevoinţele tale au strălucit ca soarele;
Bucură-te, Sfinte Preacuvincioase Părinte Pahomie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.