Căsătoria--Părintele Ilarion Argatu

 

93.– Sfat:

Vă spuneam că ascultarea de părinţi e foarte importantă pentru copil de când e mic şi mai ales la căsătorie, ştiţi cum spune la carte că “binecuvântările părinţilor întăresc casele fiilor şi blestemul părinţilor din temelie strică casele fiilor”.

E bine ca la căsătorie să vă consultaţi cu părinţii, le cereţi părerea pentru că ei văd cu alţi ochi omul cu care vă legaţi pe viaţă şi în general părinţii doresc binele copiilor lor.

Mamele simt şi mai mult pentru copilul lor, pentru că i-au purtat în pântece. Ele sunt ca nişte prooroci pentru copii lor. Simt pericolul sau binele pentru copil şi ascultând de cuvântul lor vă pot păzi de multe necazuri.

Cineva care era de faţă, spune :

-Părinte, pe mine mama nu m-a lăsat să mă căsătoresc cu un băiat, pentru că e beţiv şi la vremea respectivă acela nu punea în gură băutură, tărie, numai “CICO” bea. N-am ascultat-o şi după ce ne-am căsătorit a început să bea de dormea în şanţuri.

-Aţi văzut până unde merge simţul ei de mamă? Vedea pentru mai târziu ce avea să se întâmple.

94.- Părinte, mama mea nu m-a lăsat să mă căsătoresc cu un băiat, mi-a zis că am să rămân văduvă şi aşa a fost. Acum am un prieten şi ea se opune din nou. Eu îl iubesc pe băiat şi nu pot să renunţ la el, ce să fac?

-Ascultă de mama, că doar nu vrei să rămâi din nou văduvă?!

-Părinte, chiar aşa mi-a spus. Dar eu nu pot să mă despart de el pentru că îl iubesc.

-Cum să nu poţi, te desparţi uite aşa, o ia unul intr-o parte şi altul în alta dacă vreţi să aveţi familie, socotiţi că nu v-aţi cunoscut.

-Să fac asta că vrea mama ?

-Da! Pentru că-ţi vrea binele, dacă nu, faci cum vrei matale, îţi alegi singură crucea pe care o ai de dus, mama vrea să te păzească de alt necaz.

95.- O tânără îl întreabă pe părintele:

-Părinte, eu trebuie să  fac nuntă şi mă tem că       n-am să fiu curată, ce fac ?

-Ce să faci, te rogi să fii curată, o rogi pe Maica Domnului să fii curată ca să poţi intra în Biserică, îi spui: Maica Domnului am să fiu mireasă, te rog ajută-mă! De se va întâmpla să nu fie curată fata pentru cununia religioasă, se amână nunta, nu intră în Biserică să spurce Biserica, nici naşa nu are voie, nici o femeie la vremea ei de necurăţie nu are voie în biserica, pentru că la carte spune: De va intra în Biserică, femeia în cele 8 zile de necurăţie sau 40 de zile de lehuzie, să se spele biserica, să se cheme arhiereul şi să se sfinţească din nou. Auziţi dumneavoastră ce păcat mare este? Imaginaţi-vă câte Biserici mai sunt curate, toată lumea intră dea valma.

               96.- Părintele avea credinţa tare, dragostea şi rugăciunile dânsului erau bine primite înaintea lui Dumnezeu. Foarte rar se întâmpla ca cei care veneau şi cereau sfaturi duhovniceşti să nu-şi rezolve necazul lui. Când se întâmpla ca cineva să vină să spună că n-a reuşit, se mâhnea foarte tare.

A venit la dânsul o doamnă cam de 53 de ani care era singură, necăsătorită, îi murise şi mama şi-l întreabă pe părintele:

-Părinte, am un apartament cu 3 camere şi vreau să-l schimb dar mi-e frică să nu mă păcălească cumpărătorul.

-N-ai bărbat, asta e treaba bărbatului, el e cu treburile?

-Nu părinte, sunt singură, ştiţi că am venit la rugăciunile dumneavoastră şi tot nu m-am căsătorit.

-Nu se poate aşa ceva, n-ai făcut matale ce te-am învăţat!

-Am făcut părinte, dar tot nu m-am căsătorit.

-Nu-i adevărat, ai fost mândră, ai căutat bărbat frumos şi deştept să te făleşti cu el ! Vezi că nu asta îţi trebuie, ci sprijin în viaţă, soţ pentru matale şi nu pentru lume.

-Ce să fac părinte, că sunt tare singură, mama a murit şi n-am pe nimeni…!

-Ce pot să-ţi fac eu matale, asta e calea pe care ai ales-o singură, acum eu nu am ce să mai fac, la vârsta asta ce bărbat te mai ia, faci cum te-o duce capul pe matale, fata se mărită de tânără…!

A rămas părintele foarte tulburat şi îi părea rău, că nu l-a ascultat ceea ce a învăţat-o şi a rămas singură şi mai ales că a trebuit s-o certe. Şi după ce a plecat, o bucată de vreme tot la ea se gândea că nu are ce să mai facă şi spunea:” Dumnezeu s-o lumineze în viaţa ei de acum înainte…!”

97.- Un tânăr de vreo 28 de ani fiind inginer de meserie, îl întreabă pe părintele :

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva: nu mă pot hotărî, nu ştiu pe ce drum s-o iau, să merg la mănăstire sau să merg în lume ? Ce părere aveţi ?

-Nu, nu eşti pentru mănăstire. Iţi găseşti o fată frumoasă şi credincioasă, vă căsătoriţi, o să aveţi copii şi o să se bucure părinţii voştri.

-Aşa am să fac părinte. Părintele l-a binecuvântat şi el a plecat mulţumit.

98.- Părinte, ce părere aveţi despre căsătoriile cu alte naţii?

– Nu e bine, fiecare popor e într-un fel :

Românule bun, credincios, sentimental şi primitor;

Neamţule rece şi fără credinţă;

Ungurule rău şi egoist;

Ţiganule hoţ şi puturos. Ţiganul ia în căsătorie românce ca să se mândrească că a luat din neamul nu ştiu cui. Fiţi mai pretenţioase fetelor, nu vă amestecaţi cu orice naţie. Păziţi-vă de ţigani. Ţigăncile fac vrăji cu murdărie şi cu altceva care lucrează asupra minţii, te fac de-i vezi numai pe ei.

Evreuleste nebotezat. Dacă te-ai căsătorit cu un evreu vei fi judecată la un loc cu el. El este apăsat de două mari păcate: de păcatul uciderii celor 14.000 de prunci şi de sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care l-au răstignit şi au cerut în faţa lui Pilat: „ sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Mat.27,25). Dacă vei avea copii cu evreul vor avea asupra lor această osândă. Numai atunci când, evreul se botează şi devine creştin şi cinstitor de Hristos, se anulează prin botez efectul acestor păcate împotriva lui Dumnezeu.

Catolicul este schismatic şi eretic. La fel este dacă te-ai căsătorit cu un catolic. Devenind acelaşi trup cu el vei fi judecat ca un catolic. Catolicii, au păcatul schismei şi a ereziei. Adică în 1054 s-au rupt de Biserică, s-au separat şi n-au mai ascultat de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, devenind schismatici. Apoi, păcatul ereziei, prin introducerea a cinci învăţături greşite care nu-şi au justificare în Sfânta Scriptură cum ar fi: împărtăşirea cu azimă; purgatoriu, adaosul filioque în crez; infailibilitatea papei; primatul papal.

Protestantul este eretic şi schismatic. Dacă te-ai căsătorit cu un protestant sau sectar, vei fi judecat ca acesta. Ei au păcatul lepădării de adevărul de credinţă descoperit de Dumnezeu şi propovăduirea altor adevăruri false, lepădarea de Sfintele Taine, de Biserică, de Botez şi de Hristos.

Arab, chinez, japonez, indian, turc, aceştia sunt de credinţe păgâne şi cu obiceiuri străine care nu se potrivesc cu firea noastră. Dacă te-ai căsătorit cu un păgân care este musulman sau budist şi închinători la zei, vei fi judecat cu aceştia. Vei avea judecata şi osânda păgânului şi închinătorului la dumnezei străini şi mincinoşi şi vei călca porunca întâi.

99.– O tânără de vreo 18 ani, studentă, venea la spovedanie la părintele şi se plângea de mama ei că nu vrea să asculte, citeşte toată Psaltirea odată şi au mari necazuri. Ea cunoscuse un băiat, se iubeau foarte mult şi nu se puteau căsători. Trăiau ne cununaţi. Intr-o zi o sora mai mare de a fetei a  venit la părintele foarte nervoasă şi i-a spus :

-Părinte, ticăloasa asta de soră-mea trăieşte ca o curvă cu unul, nu mai ţine nici o rânduială, daţi-i canon să se potolească.

-Cum să dau canon, ce canon să-i dau ?

-Să nu mai trăiască cu bărbatul acela !

-Dacă se iubesc, cununaţi-i. Nu se pot face opriri la tineri, trupul e neputincios să se înfrâneze, de-i dau eu canon să se oprească îl va înjura pe Dumnezeu că e rău şi nu-i adevărat, Dumnezeu e bun, ajutaţi-i să se cunune pentru că se iubesc. Canoanele sunt pentru cei mai în vârstă, care vor şi pot să se înfrâneze, la tineri nu se fac nici un fel de opriri. Le spui să nu mai trăiască în desfrâu şi sora matale nu vrea asta, vrea cununie, ajutaţi-o să se cunune la Biserică, să aibă casa ei, e fată bună, nu vrea desfrânare. Impresionată fata, pe care o ruşinase sora ei, de faţă cu toată lumea plângea lângă părintele, era în genunchi la picioarele dânsului, copleşită de înţelegerea, dragostea şi bunătatea părintelui. A luat binecuvântare pentru nuntă.

100.- Părinte, fata mea trăieşte cu un băiat şi e doar în clasa a 10 -a, ce să fac, să-şi termine şcoala ?

-Mărit-o cât mai degrabă cu acela, bate fierul cât e cald, să nu se răzgândească băiatul.

-Părinte, şi cu şcoala ce face ?

-Dacă soţul ei o să vrea să aibă şi carte, o face după aceea, când o fi cu el, că de-l pierde pe băiat ai să ai o desfrânată la uşa  matale, n-o mai poţi păzi dacă n-ai păzit-o fecioară. Acum e femeie, e mult mai greu. E bine când doi tineri se iubesc, dar să nu-i laşi sub acelaşi acoperiş singuri, să fie întotdeauna cineva cu ei în cameră. Să-i duci matale la Primărie şi la Biserică să se cunune şi să-i aranjezi la casa lor.

101.– O doctoriţă necăsătorită în vârstă de 37 de ani, venea la rugăciunile părintelui pentru căsătorie iar mama ei era din gruparea visarioniţilor se ruga să nu se căsătorească fiica ei pentru că sfârşitul este aproape şi nu mai are rost. Părintelui îi părea foarte rău de această situaţie. Fata era o fire blândă şi credincioasă.

–Părinte, de ce toate fetele se căsătoresc şi eu nu?

-Nu eşti în relaţii bune cu mama, cum vă înţelegeţi?

-Mama nu e de acord să mă căsătoresc, spune că sfârşitul lumii e aproape şi că nu are sens şi chiar se roagă să nu mă căsătoresc. Eu am încredere în rugăciunile dumneavoastră.

-Da, dar să ştii matale că rugăciunea mamei este înaintea preotului, că te-a purtat în pântece. Mai vino la rugăciuni şi-o să vedem cum a hotărât Dumnezeu.

După un timp, fata a cunoscut un medic mai mare decât ea, care a cerut-o în căsătorie. Fata îl plăcea pentru că era foarte simpatic, era medic, dar nu era credincios.

-Părinte, ce fac, nu ştiu ce hotărâre să iau, mă tem dar tot eu mă încurajez singură spunându-mi c-am să-l întorc la credinţă.

-Aşa crezi matale, azi mai mulţi cad de la credinţă decât se întorc. Botezat este ?

-Da, aşa cred sau mai bine zis sper să fie botezat.

-Eu nu te sfătuiesc, porneşti la un drum greu, nu sunt de părere că e bun.

-Părinte, am o vârstă, nu cred că mai apare ceva bun.

Hotărârea a luat-o singură, simţea că n-ar fi ceva grav, dar a spus că riscă. Medicul era ginecolog şi făcea întreruperi de sarcină. Dorinţa fetei era ca părintele să-i cunune şi l-a rugat pe părintele de faţă fiind şi viitorul soţ.

-Părinte, vă rog să ne cununaţi dumneavoastră !

-Eu vă cunun, numai cu o singură condiţie, ca domnul doctor, viitorul soţ, să nu mai facă întreruperi de sarcină, să-mi promită acest lucru.

-Promit, părinte !

Cununia s-a făcut, dar medicul nu s-a lăsat de obiceiul pe care-l avea, este mare avar şi fata trăieşte rău cu el. Nu-i dă voie să aibă prieteni, e un egoist, n-o lasă să comunice cu nimeni, nu o lasă să facă milostenie şi ea este foarte supărată.

-Ce să fac părinte, nu mai suport, nu mai pot nici să zâmbesc, mă simt tare singură.

-Stai cu el, acum ce să faci, dar de-ţi va afecta sănătatea suferinţa pe care o înduri cu el, poţi să divorţezi.

102.– Părinte, ce să fac şi eu pentru căsătorie ?

-Mergi pe jos prin oraş şi du-te matale să-ţi cumperi pantofi şi s-o găsi vreun băiat să caute tot pantofi, vă întâlniţi şi faceţi cunoştinţă.

S-a dus fata, după ce a primit binecuvântare să-şi caute pantofi. I-a cumpărat şi mergând pe stradă se uita la pantofi şi a dat peste un bărbat din greşeală. Acela şi-a cerut iertare, a privit-o şi a plăcut-o. Au făcut cunoştinţă şi au mers pe jos împreună discutând. Fata şi-a dat seama c-o place şi că e singur şi i-a povestit despre părintele. Băiatul a vrut să vină împreună cu ea la părintele, au venit şi au primit binecuvântarea pentru căsătorie. Aţi văzut cum lucrează Dumnezeu cu omul ?

103.- Părinte, eu am cunoscut mulţi băieţi, dar nu rezistă mult prietenia. Unii m-au cerut şi în  căsătorie, dar după aceea nu m-au mai căutat, ce să fac?

-Metanii când te duci acasă de la întâlnire, faci metanii şi spui: Doamne ajută ca, ceea ce am hotărât azi să devină fapt şi te căsătoreşti repede. Asta s-a şi întâmplat.

104.- Ca sfaturi, părintele ne mai spunea :

-Fetele tinere se mărită singure, pe cele bătrâne le ajută alţii ;

-Când 2 tineri se iubesc, dar trăiesc în desfrânare, te rogi pentru ei ca să se cunune, nu-i desparţi că ai păcatul  lor;

-Dacă unul este liber iar altul căsătorit cu gând să divorţeze de soţia lui, pe aceştia îi desparţi, nu spargi casa altuia ca să-ţi fie ţie bine.

-Căsnicia se ţine cu dinţii, dacă ţi-ai prins soţul cu alta poţi s-o baţi pe aceea, s-o faci de ras în faţa colectivului unde lucrează.

105.- O tânără de vreo 40 de ani a venit pentru prima dată la părintele. A salutat. S-a aşezat în genunchi şi a întrebat:

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva, spuneţi-mi, eu dacă nu sunt căsătorită pot să am un copil?

-Te căsătoreşti şi apoi ai şi un copil pentru că orice copil trebuie să aibă un tată.

-Fără căsătorie nu se poate? Am o vârstă înaintată şi cine mă mai ia?

-S-o găsi un bărbat şi pentru matale, dar până acum ce ai făcut, de ce nu te-ai căsătorit? E o vârstă când fetele se căsătoresc tinere între 18 şi 24 de ani, dacă trece perioada aceea, greu se mai hotărăsc, le găseşte câte un motiv la fiecare băiat şi rămân singure. Nu ştii matale că e o vorbă că dragostea e oarbă: cât eşti tânăr te îndrăgosteşti şi nu te mai gândeşti c-o fi bine sau rău, te grăbeşti să nu-l pierzi.

-Părinte, după ce am terminat liceul am reuşit la facultate şi nu m-am mai gândit la căsătorie. Acum sunt profesoară.

-E bine şi profesoară, dar căsătoria e mai importantă. Fiecare  femeie are o datorie să dea naştere la prunci, deci să fie la casa ei cu bărbat şi dacă acela vrea să aibă studii le face după căsătorie.

-Părinte, am o soră căsătorită cu un preot şi o duce foarte rău cu el, m-am speriat să nu păţesc la fel.

-Nu trebuia să te temi, că nu toate căsniciile sunt la fel, chiar dacă sora e nefericită, matale puteai s-o duci bine.

-Părinte, acum sunt propusă pentru post de directoare, binecuvântaţi-mă să reuşesc.

-Lasă funcţiile şi roagă-te matale pentru căsătorie, spuneai că vrei copii, încă mai poţi avea copii. Te căsătoreşti şi dacă soţul matale o să vrea sa fii directoare poţi atunci, dar căsătoria e graba.

-Binecuvântaţi-mă pentru căsătorie grabnică.

-Stai să-ţi fac o rugăciune pentru căsătorie şi apoi a binecuvântat-o.

106.– Ne povestea părintele:

-A venit la mine o fată când eram la Boroaia ca s-o ajut să se mărite cu Gheorghe, un băiat pe care pusese ea ochii. Eu i-am spus că nu e bun Gheorghe, că o s-o bată când va fi nevasta lui, dar ea îmi zice:

-Poate să mă bată oricât, părinte, eu tot pe el îl vreau.

Am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru căsătoria ei cu acela şi s-au căsătorit. După câteva luni a venit ea la mine ca să mă rog să se despartă de acela, că nu mai poate.

-Dar ce ţi-a făcut?

-Mă bate părinte, mă bate rău de tot de mai multe ori pe zi. Mă bate, mă lasă, iar mă bate şi nu mai pot, vreau să divorţez.

-Divorţul nu e de la Dumnezeu, rugăciune de despărţire, eu nu fac. Ţi-am spus că o să te bată şi nu m-ai ascultat, asta ţi-e crucea, tu ai vrut, acum roagă-te să se înbuneze. Aşa am sfătuit-o, dar ea a făcut cum a vrut ea, n-a venit să-mi mai spună nimic. Sunt femei care vor să se roage pentru soţii lor, altele nu vor.

107.- Părinte, dacă divorţezi şi apoi te împaci, te cununi din nou ?

-Nu, faci numai cununia civilă la Primărie, să-ţi poarte din nou numele, cununia cea religioasă rămâne valabilă dacă nu ai rugat pe episcop să-ţi dea divorţul religios.

108.– Părinte, când te căsătoreşti poţi să porţi numele de fată ?

-Nu, pentru că nu mai eşti fata tatei, eşti soţia bărbatului matale, porţi numele lui, de acum de el asculţi.

109.- Părinte ce înseamnă obiceiul de a călca pe soţ sau soţie pe pantof, adică pe picior, în timpul Sfintei Cununii?

-Pe mireasă a învăţat-o vreo vrăjitoare să facă aceasta, ca să-l lege pe soţ, şi să-l ţină sub ascultarea ei toată viaţa, prin legătura aceasta. Există o ceată a demonilor, care te lovesc sau te calcă cu copita. Un diavol ca acesta pune ea pe mire, adică pe soţul ei. Aceasta se dezleagă cu post negru vinerea, până la ora 24,00 şi cu rugăciuni. Trebuie să fii spovedit şi împărtăşit, în cele 4 posturi de peste an, să ţii posturile rânduite de  Sfânta Biserică şi să nu lipseşti de la Sfânta Liturghie, ca să ai putere să respingi vrăjile. La cei spovediţi şi împărtăşiţi, diavolii nu pot să stea.

110.– Preacuvioase, Sfinţia Voastră ştie bine situaţia mea, nu mă pot căsători, pentru că mama nu e de acord (de faţă era şi mama).

-Mama matale s-a căsătorit şi te-a avut pe matale, să-ţi dea voie să te căsătoreşti, să ai copii, asta e menirea femeii, rostul ei pe pământ.

-Preacuvioase, o vedeţi cât e de plăpândă, bărbaţii sunt egoişti, răi, o s-o pună la treabă, ea nu ştie, nu e obişnuită, e firavă, n-o vedeţi cum e ?

-Eu o văd, dar ştiu că Dumnezeu dă omului cât poate să ducă. De unde ştii matale cum va fi soţul ei? Poate că soţul ei o va iubi şi n-o s-o lase să facă treabă, o să facă el, ea doar să dea naştere la copii. Nu staţi în drumul copiilor, a fericirii lor că Dumnezeu ştie pe fiecare şi îi dă după cum e el, nu cred că bărbaţii sunt numai aşa cum spui matale, dă-i voie să cunoască băieţi, să se ducă la casa ei. Acea mamă, prin felul în care proceda credea că o iubeşte şi îi vrea binele, dar fata dorea familie, dragostea căminului, să fie iubită şi să aibă copii. A ascultat de mamă şi nu s-a căsătorit. Mama a murit, tată nu are, e înaintată în vârstă, deci nu se mai poate căsători şi culmea că a ajuns şi la o operaţie grea.

111.– Părinte, părinţii mei nu ţin posturile, nu se spovedesc, nu merg la biserică (mama mai merge, dar tata nu) şi eu mă rog mult pentru căsătorie credeţi că am să reuşesc vreodată?

-Cum să nu, oricât de păcătoşi ar fi părinţii, la un moment dat, pentru faptele matale cele bune, Dumnezeu te separă de ei şi-ţi dă, după osteneala făcută, soartă; numai să nu fii pretenţioasă, să nu pui condiţii: să fie frumos, să fie deştept, înalt, să ceri soarta care e de la Dumnezeu.

112.– Părinte, am ţinut post negru lunea cum mi-aţi spus pentru căsătorie, dar nu mai pot să ţin .

-Nici nu mai trebuie, gata. Facem rugăciune, staţi în genunchi. (Părintele făcea rugăciuni la cerere şi în grup pentru mai multe dorinţe: căsătorie, examene, înţelegere, de toată lumea s-a aşezat în genunchi şi după rugăciune avea obiceiul să ne stropească cu aghiazmă). După ce a stropit, fata a început să plângă, a scos din geantă Icoana Maicii Domnului de la Ierusalim a sărutat-o, iar cei prezenţi în cameră au sărutat şi ei. După ce au sărutat toţi, părintele care a stat cu ochii închişi cât s-a sărutat acea Icoană a deschis ochii şi a spus:

-Soţul matale, Ioan se va chema. Fata a cunoscut un băiat cu numele Ioan. A urmat nunta, iar cununia religioasă a făcut-o chiar Părintele Ilarion.

113.– O tânără a venit la Părintele cu fratele ei care trăia în desfrânare, să-l convingă să se cunune, pentru că ea nu reuşea. A stat mai mult de vorbă cu el şi pentru că părintele îi simţise firea lui, interiorul lui, era foarte milostiv, i-a spus :

-Îţi dai seama matale, că nici un covrig nu poţi să faci milostenie, să-l dai de pomană că ai mâinile spurcate, nimic nu e primit din mâna matale.

Acest tânăr s-a cununat imediat cu o fată.

114.– Un român de al nostru, plecat de 17 ani în America, a venit după atâţia ani pentru prima oară în ţară. Aflase de părintele acolo în America şi a dorit să-l cunoască. A venit la Cernica la chilia dânsului :

-Sărut mâna părinte, şi s-a aşezat lângă dânsul, pe pat.

-Să trăieşti matale, de unde vii şi cine eşti matale?!

-Sunt român, am plecat de 17 ani din ţară, locuiesc în America şi acum am revenit pentru prima oară să-mi revăd rudele şi ţara. Am auzit de dumneavoastră pe acolo şi am dorit să vă cunosc personal, am venit pe jos până aici (de la Bucureşti bineînţeles) pentru că nu sunt maşini, nu circulă nimic .

-Foarte bine ai făcut, nu ştiam eu de ce nu prea erau oameni pe-aici că nu sunt maşini! Cum e pe acolo prin America? Am fost şi eu odată, în Florida tocmai atunci când a fost uraganul şi m-a prins acolo. De atunci am probleme cu piciorul ăsta, nu mă mai ascultă. Dacă  n-am ascultat de înger, uite ce am păţit. Am nişte români de-ai noştri plecaţi acolo şi m-au invitat pe la ei. Mi-au cumpărat bilet de avion, ei s-au ocupat de toate, eu doar trebuia să merg. Când mă pregăteam de plecare, îngerul meu păzitor, mi-a atras atenţia că nu e bine să fac această călătorie, dar, pentru că m-am gândit la aceia care au cheltuit mult pentru mine, pentru dragostea lor de a mă duce la ei şi dorinţa mea de a strânge bani pentru Ierusalim, vreau să fac o Biserică la Ierihon pentru noi românii, n-am ascultat de înger şi m-am dus. Neascultarea m-a costat mult. În timpul uraganului a venit un sloi de gheaţă ca o săgeată în degetul mare de la piciorul drept şi mi l-a îngheţat. Răceala se urca sus pe picior şi se umflase, se răcise. S-au dus românii noştri la doctori pentru mine să–mi salveze piciorul dar toţi spuneau că sunt bătrân şi voiau să mi-l taie. În zadar spuneau cunoştinţele mele că sunt preot, că sunt valoros, (aşa mă lăudau ei), să mă salveze, toţi spuneau că sunt bătrân şi piciorul trebuie tăiat. Când au văzut românii noştri că nu se poate face nimic, au făcut nişte aranjamente, au închiriat un avion nemţesc şi m-au adus de urgenţă în ţară. M-am internat la Spitalul Fundeni, unde eu am dorit să fiu internat, pentru că am o impresie bună despre medicii de aici, sunt mai buni decât cei din afară, mi-au scos nişte vase de sânge care se uscaseră şi împiedicau trecerea sângelui, de asta îngheţa piciorul. Doctorii noştri mi-au salvat piciorul nu mi l-au tăiat cum spuneau americanii. De atunci eu trebuie să fac multă mişcare, să mă plimb zilnic dar nu prea am timp.

-Eşti căsătorit matale ?

-Nu părinte, încă nu, am şi eu un acatist să vă rugaţi pentru mine.

-Nu sunt fete frumoase pe acolo? N-ai găsit nici una? Româncele noastre sunt mai bune, nu-i aşa? Stai matale în genunchi să-ţi fac rugăciune, apoi l-a stropit cu aghiazmă, l-a binecuvântat şi l-a sărutat pe cap. Tânărul i-a dat acatistul părintelui să se roage pentru el. În acatist erau puşi dolari în loc de bani de-ai noştri, părintele i-a scos din pomelnic şi i-a spus :

-Aceştia îi pun în buzunarul de la piept că-mi trebuie la Ierihon, numai dolari merg acolo. Mi-au promis români de-ai noştri plecaţi din ţară şi stabiliţi prin alte ţări că, dacă încep construcţia la Ierihon ei o să-mi trimită bani ca s-o termin, dar eu nu pot să încep lucrările, am piedici şi din ţară şi din afară, aceia de acolo se opun. Ar fi tare bine să avem Biserica noastră acolo şi zilnic să se roage un preot pentru noi.

După ce au mai stat de vorbă, la plecare, tânărul îşi ia rămas bun de la părintele:

-Sărut mâna părinte, mă bucur că v-am cunoscut, mi-a făcut o mare plăcere că am stat de vorbă, acum plec şi când mai vin, am să mai trec pe la dumneavoastră .

Părintele s-a ridicat de pe pat, l-a luat de braţ pe tânăr şi la condus până la treptele casei. Tânărul acela era foarte mişcat de gestul părintelui, se simţea onorat că-l ţine de braţ şi parcă stătea să plângă. Părintele l-a urmărit cu privirea până nu s-a mai văzut.

115.– Părinte, după nuntă mai iei cele Sfinte ?

-Nu, până ce nu primesc molifta la 8 zile după cununie tinerii: nu iau cele sfinte, nu au voie să-şi aducă preot în casă, nu au voie în Biserică. După molifta de 8 zile după cununie, viaţa devine normală. Se mai opresc de la cele sfinte în ziua în care cei doi (soţii )se unesc trupeşte.

116.- Părintele ne povestea despre o fată de 38 de ani, profesoară, care nu se căsătorea.

-A venit la mine o profesoară de vreo 38 de ani, care până la vârsta aceasta nici-un bărbat nu-i făcuse curte. Ea singură se mira şi-mi spunea că o surprinde cel mai mult faptul că nimeni, nici un ţigan, nici un bărbat urât nu i-a făcut nici un compliment, pur şi simplu nu au băgat-o în seamă bărbaţii. Am întrebat-o cum îşi petrece timpul liber şi mi-a spus că cel mai mult îngrijeşte florile, că are un strat de flori foarte frumoase şi c-o să-mi aducă şi mie să le văd. Eu i-am spus să strice stratul de flori cu o săpăligă şi să vadă ce-o să găsească în el şi să vină să-mi spună. Aşa a făcut, deşi nu prea vroia pentru că le iubea, totuşi curiozitatea a ajutat-o să descopere de unde-i venea necazul. A săpat şi ce credeţi că a găsit îngropat: păr de la mort, ouă şi piele de pe capul mortului puse într-un pachet. A venit şi mi-a spus. Am sfătuit-o să le stropească cu aghiazmă şi să fie atentă ce se va întâmpla: ori sfârâie, ori va ieşi un nouraş, ori va zbura o vietate neagră din locul lor şi s-o urmărească încotro se duce. Ştiam că era vecina, dar nu i-am spus pentru că nu m-ar fi crezut, erau bune prietene şi se vizitau. A stropit şi a văzut cum s-a ridicat un nouraş care s-a dus la vecina în curte. A venit din nou şi mi-a spus. Am sfătuit-o să stea la pândă în ascuns cu mama ei, pe rând, să vadă ce se va întâmpla. După stropire, diavolul se dusese la aceia care-l trimisese la ea şi o necăjea, vrăjmaşa trebuia să-l trimită înapoi c-o chinuia pe ea. Aşa au făcut şi noaptea târziu au văzut-o pe vecină cum venea tiptil, să n-o vadă nimeni tocmai acolo unde găsise vrăjile. Când se pregătea să le îngroape din nou, fata şi mama au ieşit brusc şi au speriat-o, au ruşinat-o. După trei săptămâni, profesoara noastră a făcut nuntă. Părintele ne-a spus cum vrăjise aceia: când or mai scoate ouăle astea pui, atunci să mai plece fata asta din casa asta să se mărite şi când o mai pune mortul acesta (a cui piele şi păr erau) cununiile pe cap atunci să le pună şi fata asta. Moşmorodise vrăjitoarea să nu se mai facă niciodată nuntă.

117.- Părinte, dacă eu nu sunt cununată la Biserică, pot să cunun pe alţii ?

-Nu poţi ! Cine nu e cununat la Biserică nu poate să cunune. Trebuie mai întâi să se cunune el şi apoi să cunune pe alţii.

118.- sfat:

-Tinerii care nu se căsătoresc până la 30 de ani, nu se pot căsători din cauză că au fost blestemaţi de părinţi. Trebuie să ceară iertare părinţilor şi apoi să se facă dezlegarea de blestem.

119.- O tânărăr de 34 de ani, spune părintelui necazul ei:

-Sărut mâna părinte!

-Să trăieşti matale!

–Am venit şi eu…,

-Spune matale!

-Părinte, eu am trăit cu un bărbat, am doi copii cu el şi acum suntem despărţiţi. Am stat cu el şi am sperat să ne cununăm, am crezut că e om, dar nu s-a putut. Era beţiv, juca jocuri de noroc, nu avea servici, îl pierduse din cauza băuturii, am făcut multe datorii, am ajuns de am vândut şi casa, am terminat toţi banii, mi-am pierdut şi serviciul. Acum stau cu alt bărbat că are casă şi sunt gravidă cu el şi nu vrea să se cunune cu mine.

-Şi ce faci?

-Nu ştiu, de asta am venit la dumneavoastră.

-Acum vii la mine? Până acuma de ce n-ai venit? De ce n-ai vernit când erai cu primul? Te-ai băgat în necazuri până peste cap. Cum vezi matale rezolvată situaţia asta că eu nu ştiu. De ce toate astea? De ce nu te-ai dus întâi la primărie şi la Biserică? Ai atâţia copii şi    n-au tată, n-ai casă, n-ai servici, acela pe care-l porţi în pântece trebuie să se nască. Vă băgaţi în necazuri de nu mai aveţi nici o scăpare şi abia atunci vă amintiţi de preot şi de biserică cînd nu se mai poate face nimic, să râdă dracii de om, că preoţii nu sunt buni, că nu pot să te ajute. A rămas cu ochii închişi oftând, nimeni nu mai spunea nimic şi-n cele din urmă i-a spus:

-Eu aşa văd rezolvarea cazului matale: mergi la episcop, îi spui tot ce mi-ai spus mie şi-l rogi să-ţi dea o cămăruţă, unde să poţi să-ţi creşti copiii şi restul vieţii singură, fără bărbat.

Oare nu puteai să stai fără bărbat? Dintre chinurile iadului pentru curvie şi lipsa unui bărbat pentru trup, care crezi matale că e mai grea? De acum înainte nu-ţi mai trebuie bărbat aşa văd eu rezolvarea situaţiei. Părintele i-a dat nişte bani, ceva de mâncare şi a binecuvântat-o.

Călugărie – monahism

83.- O maica de la Ierusalim, româncă de-a noastră, avea în ascultarea ei 14 ucenice, dar nici una n-o asculta. Deznădăjduită maica a venit la părintele să-i ceară sfat :

-Prea Cuvioase, am venit tocmai de la Ierusalim, să mă binecuvântaţi ca să merg în pustie că nu mai suport umilinţa la care sunt pusă de ucenicele mele. Am 14 fete tinere în ascultarea mea şi îşi bat joc de mine. Când le pun să facă ceva, mă pun întâi pe mine să le arăt şi după aceea râd. Dacă le dau metanii, la fel fac, nu mai vreau, mă pierd cu firea, simt nevoia să fiu în pustie să nu mă mai întâlnesc cu oameni, să-mi văd de rugăciune, pentru că am slăbit  în credinţă, mă simt tare obosită.

-Mântuirea de unul singur nu se face, trebuie să ai luptă ca să te mântuieşti. Te crezi aşa curajoasă că ai să poţi să te înfrunţi cu animalele pădurii şi ale pustiei? Stai acolo între ele, eşti şefa şi nu te umili arătându-le cum se face, dai doar ascultările şi le supraveghezi cum fac. Le dai învăţătura bună că printre cele 14 dacă e una care aude şi face înseamnă că ai plată, ai făcut ceva, nu de una singură în pustie.

-Binecuvântaţi Prea Cuvioase să rezist.

-Aşa să faci ascultare, că eu cred că matale poţi,    te-ai speriat doar oleacă de acelea şi nu uita că matale eşti şefa, nu te umili în faţa lor. A binecuvântat-o şi cu dragostea aceea pe care o găseai numai la dânsul i-a pus amândouă  mâinile pe cap.

84.- Un tânăr de vreo 28 de ani fiind inginer de meserie, îl întreabă pe părintele:

-Părinte, aş vrea să vă rog ceva: am o mare nelinişte, nu ştiu pe ce drum s-o iau, să merg la mănăstire sau să merg în lume? Ce părere aveţi?

-Matale, eşti băiat frumos şi dacă intri în mănăstire, o să vină fetele după matale şi o să te scoată de acolo.

-Părinte, eu ştiu că aveţi cuvânt greu, ce spuneţi aia este, am stat şi m-am gândit, nu pot să iau hotărâre singur, n-am curaj, fără binecuvântare, sunt pregătit să primesc răspuns, chiar dacă eu înclin mai mult pentru mănăstire !

-Nu, nu eşti pentru mănăstire. Îţi găseşti o fată frumoasă ca matale şi credincioasă, vă căsătoriţi, să aveţi copii, să se bucure părinţii de voi.

-Aşa am să fac părinte, vă rog să mă binecuvântaţi pentru căsătorie grabnică.

Părintele l-a binecuvântat, el a plecat cu mulţumirea în suflet iar părintele a mai continuat, zicând:

-Să ştiţi dumneavoastră, că un tânăr singuratic, care vrea să stea aşa singur în lume nu are voie, acela să meargă într-o mănăstire, dar cine iubeşte pe cineva, nu trebuie să se înfrâneze dacă a avut o decepţie sau să refuze de a mai cunoaşte pe cineva, ci să caute să-şi găsească perechea şi să se căsătorească. În lume nu se stă de unul singur. Te căsătoreşti, ai viaţă de familie, ai copii. Numai aceia care simt ceva din interiorul lor o dorinţă mare pentru mănăstire se pot duce. În mănăstire nu e uşor, numai cei tari şi cu dragoste pentru călugărie rezistă ispitelor ce apar şi aici e greu.

Un călugăr trebuie ca prin viaţa pe care o duce să ia locul unui înger căzut din cer, deci viaţa lui trebuie să fie foarte curată. Călugăria are trei elemente: ascultarea, renunţarea la plăcerile trupeşti şi sărăcia de bună voie. Acum călugării nu mai fac ascultare. Câţi nu smintesc oamenii prin viaţa uşuratică pe care o duc, iar cu sărăcia de bună voie, mergeţi în chiliile lor şi să vedeţi cum e cu sărăcia lor.

85.- Am intrat în Mănăstire, vrând să mă călugăresc, cu toate că părinţii mei nu sunt de acord cu aceasta şi foarte greu o duc, am mereu necazuri, ce să fac ?

-Neascultarea este un păcat urât înaintea Lui Dumnezeu. Pentru neascultare, Adam a pierdut Raiul. Este un păcat prin călcarea poruncii a 5-a, prin care Dumnezeu a poruncit să-i ascultăm pe părinţii noştri, şi să-i cinstim. Călcarea poruncii Dumnezeieşti, este păcat mare. Acum, diavolii pornesc călugăriţele din jurul tău, şi le pun să-ţi facă necazuri. Zilnic eşti acuzată pe nedrept, zilnic cineva te ceartă, zilnic cineva te nedreptăţeşte. De fiecare dată, altă persoană, dar ai necazuri zilnic. Pentru că ai venit la Mănăstire prin neascultare, satana îţi dă luptă, ca să te aducă să părăseşti călugăria, sau să ajungi la disperare. Călugăriţele care te supără, la spovedit îşi spun păcatul, fac pocăinţă pentru păcat, şi primesc iertarea. Ca să scapi, trebuie să vorbeşti cu părinţii, să le ceri iertare pentru neascultare. Faceţi post o săptămână, şi vă spovediţi. Acolo, la preot, cere iertare părinţilor pentru neascultare. Ei să te ierte şi să fie de acord cu călugăria ta. Preotul va da iertarea de păcat, şi dezlegarea. În felul acesta, intri în linişte. Altfel, vei trăi greu în Mănăstire. Dacă părinţii au murit, le faci parastas, şi la aceasta preotul adaugă rugăciunea de dezlegare de blesteme.

Canada –  românii de acolo

            86.- Mulţi români de ai noştri sunt plecaţi în Canada cu binecuvântarea părintelui Ilarion. Toţi erau dornici să-l mai vadă, să-l asculte sau să le facă rugăciuni. Acolo faţă de sărăcia ce este acum în ţara noastră, e mai bine dar, dorul de ţară este foarte mare. Unii din ei au mai venit şi l-au mai văzut pe dânsul dar, cei mai mulţi nu şi-au putut permite pentru că este foarte costisitor.

Părintele ştia şi simţea aceasta dar, pentru că avea probleme cu inima şi cu piciorul nu mai avea voie să călătorească, aşa spuneau doctorii. Cu vreo doi ani înainte să plece dintre noi, o doamnă care avea mai mulţi fini în Canada, trebuia să plece acolo şi să boteze un fin şi înainte de a pleca a venit să ia binecuvântare de la părintele. Era o cunoştinţă apropiată de familia părintelui.

-Părinte, vă rog să ne binecuvântaţi, că mergem să botezăm pe finişorul nostru din Canada şi aceste lucruri pe care voim să le luăm cu noi. Am cumpărat câte ceva pentru fiecare. O mică amintire din ţară pentru că le este foarte dor dar, cel mai mult le e dor de dumneavoastră.

-Duceţi-vă în locul meu, că eu nu mai pot să merg la drum lung şi duceţi odată cu dumneavoastră şi dragostea mea. A binecuvântat-o pe doamna respectivă, lucrurile şi din partea dânsului, le-a trimis românilor de acolo, câte o iconiţă.

Făcea totul cu atâta dragoste, punea atât suflet în tot ce făcea, ştia atât de bine ce ar fi însemnat pentru cei plecaţi de mult să-l vadă coborând din avion, să-i vadă chipul, să-i simtă dragostea. Mulţi din ei aflaseră că plânge pentru starea de sărăcie şi umilinţă la care a ajuns ţara. Suferea pentru români ca pentru dânsul, atât de mult iubea omul, ca pe sine. O româncă de a noastră  i-a trimis câteva versuri din care nu mai ştiu decât începutul:

„De ce să plângă ochii tăi,

părinte drag şi atât de bun

Tu care ai adus doar bucurii şi mângâieri…”

Canonul

87.- Un stareţ la o mănăstire de maici se laudă că dă canon la maici câte 100 de metanii, ca să le smerească. Părintele nu suporta să audă că unii preoţi încarcă pe om cu mult, să li se pară oamenilor că drumul credinţei e greu şi i-a zis acelui stareţ:

-Dacă la maici dai 100 de metanii, matale câte faci, ca stareţ trebuie să fii exemplu, faci mai multe ?

-Eu nu fac părinte că sunt duhovnicul lor.

-Cu oamenii se lucrează cu dragoste, cu răbdare, cu bunătate, nu cu bâta, că-i îndepărtezi de Dumnezeu.

După ce a plecat stareţul, părintele ne spune:

-La vremea de apoi, sminteala la oameni va veni de la preoţi! Preoţia e frumoasă pentru cine o face din dragoste, iar pentru cine n-o iubeşte de ce să se facă preot? Sunt atâtea meserii pe care poţi să le faci, nu să te joci cu sufletul omului, omul e o fiinţă gingaşă, te porţi frumos cu el.

88.- Părinte, ce să fac că am uitat canonul pe care mi l-a dat preotul?

-Diavolii pun piedici ca să nu împlineşti canonul. Dacă ai primit să faci 5 lucruri, te face să uiţi 2 şi să faci numai 3. Pentru aceasta îţi scoate în cale multe griji, ca să te facă să amâni împlinirea canonului şi prin multă amânare să uiţi. Pentru cel ce a uitat canonul, să se roage îngerului păzitor să-i aducă aminte. Unii se duc la duhovnic ca să-l întrebe, ce canon i-a dat la mărturisire. Însă, se întâmplă ca duhovnicul să nu-şi mai aducă aminte după atâta timp şi mai ales că mărturiseşte mai multă lume într-o zi.

89.– Părinte, când trebuie să-ţi faci canonul: dimineaţa sau seara ?

-Canonul e bine să-l faci dimineaţa că eşti odihnit, seara după o zi de muncă, eşti obosit, adormi, nu mai ştii ce spui acolo ! Faceţi când puteţi, dar să-l faceţi, canonul trebuie făcut.

90.-Părinte, canonul este o pedeapsă ce se dă pentru păcate?

-Canonul nu este o pedeapsă dată de preot şi nu trebuie înţeleasă aşa. Canonul poate fi considerat ca un leac vindecător, care vindecă şi îndreaptă. Canonul este un timp de îndreptare. Canonul este un timp de vindecare a rănilor sufleteşti ce au fost lăsate de urmele păcatelor. Canonul este timp de căinţă, de părere de rău şi de întoarcere de la păcat. Canonul poate fi timp de meditaţie şi de cercetare a vieţii noastre spirituale. Este răgazul pe care ni-l facem de a ne uita înapoi, de a privi urmele pe unde am călcat. Vâltoarea vieţii în care am intrat nu ne lasă acest răgaz de cercetare a trecutului, este numai goana viitorului. Iertarea păcatelor depinde şi de îndeplinirea canonului.

91.– Este obligatoriu ca preotul să dea canon credincioşilor care vin la spovedit indiferent de au păcate grele sau uşoare?

-Nu este obligatoriu ca preotul să dea canon fiecărui creştin care vine la mărturisire, depinde de păcatele fiecăruia.  Pentru păcatele grele, canonul este obligatoriu şi mai ales împlinirea celor poruncite de Sfinţii Părinţi prin canoane. Este obligatoriu ca fiecare creştin să-şi facă canonul exact: nici mai mult şi nici mai puţin, pentru că Dumnezeu priveşte la această ascultare.

Carnea

92.- Părinte se mănâncă carne crudă ?

-Nu, pentru că îţi impropriezi din caracterul animalului din care ai mâncat carnea.

–Dar friptură în sânge ?

-Nici aceea, e minciună că e bună pentru anemie. Eu ştiu că pentru anemie e bine să iei zilnic: ¼ l vin roşu, ¼ l lapte de vacă nefiert, atunci muls, un ou fiert moale, foarte moale sau pentru cine poate, chiar crud.