Spovedania este să-ti pună duhovnicul amân-două mâinile pe cap si să spună formula de dezlegare!

 

DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI

   - Binecuvântati, Părinte Dumitru! Sunteti bolnav?

   - Nu-i prima dată. Până acum am căzut de trei ori.

   - Nu-i din cauza lipsei de aer?

   - Nu. Stau cu usa deschisă până la zece, unsprezece noaptea. Am aer. Nu pot să spun. Sunt anemic, spune doctorul. Sunt nehrănit...

   - Ce slujbă ati făcut astăzi, Părinte Dumitre?

   - Utrenia. Sfântul Maslu nu-l fac singur.

   - Dar Utrenia o puteti face?

   - O fac. Si apoi acatistul Sfântului Mina, sfântul zilei. Putin îi destul. Era plin de oameni aici pe sală si pe cealaltă sală. O săptămână nu am putut face slujbă. Nu puteam vorbi. Si asa vorbesc peltic. Am căzut în casă.

   - Duminica mai puteti merge la biserică sau slujiti acasă?

   - Nu, nu sunt în stare. Ce pot face acasă. Mă duceam la biserică. La Biserica Sfântului Dumitru, a lui Petru Rares. Dar acum nu sunt în stare, decât până la poartă. Aici în Hârlău sunt trei biserici cu trei preoti. Două biserici sunt voievodale. Una este a lui Stefan cel Mare si alta a lui Petru Rares. A treia este la cimitir.

   - Dar se slujeste si la cea a lui Stefan cel Mare?

   - Se face acum slujbă si acolo.

   - Unde vă duceati la slujbă si la împărtăsit când vă puteati duce?

   - Mă duceam totdeauna pe rând si erau preotii foarte binevoitori si mă primeau, desi mult timp mi s-a interzis să intru în Sfântul Altar. Si la preotii vecini a dat poruncă aspră să nu mă primească în Altar. Si nu m-au primit. Mi-au zis: ''Părinte, stai în biserică. In Altar nu te putem primi, că avem poruncă de la Inalt Prea Sfintitul''. Probabil că se temea să nu stric bunele raporturi dintre Biserică si stat. A mai venit si securitatea pe capul meu. M-au lăsat cu domiciliu obligatoriu până la 22 decembrie, 1989!

   - Ati avut domiciliu obligatoriu aici?

   - Tot timpul.

   - Vă mai controlau si prin casă sau numai la poartă?

   - Aveam un maior de securitate care era zilnic la mine. Femeile care veneau le mai întreba la poartă, le mai fugărea. Veneau, săracii. Veneau.

   - Si-n scrisori vi se umbla?

   - Toate mi le cenzurau. Si cei de la Iasi mă înjurau si mă băteau. Nu erau crestini. Asta de la Hârlău se purta frumos si politicos. Isi făcea rapoartele regulat, dar ce scria acolo, numai el stia. Intr-o seară, după revolutie, mi-a arătat dosarele. Sunt declaratii de la cunoscuti si localnici. Dar i-am iertat pe toti! Mă rog pentru ei ca Dumnezeu să nu le socotească păcatul acesta!

   - Bine că i-ati iertat! Mă bucur. Ei au îndrăznit să-si ceară iertare în ultimii ani?

   - Nu. I-am iertat fără să îndrăznească. Trebuia să-si ceară. Dar n-au cerut. Eu le-am spus, când i-am întâlnit: ''V-am iertat pe toti, fratilor, si Dumnezeu să vă ierte!

   - Citeati molitfele Sfântului Vasile aici în casă la credinciosi?

   - Nu aici. In paraclisul de alături. Aici nu îndrăzneam. Acolo sunt icoane, este aranjat. Ca un paraclis. Merg cu dumneavoastră si vă arăt. Merită.

   - Stati linistit si vă odihniti, Părinte Dumitru.

   - Pot vorbi mai usor dacă stau asa întins.

   - Parcă ne-ati spus că în noaptea aceea, de 21-22 decembrie, 1989, s-au ascuns securistii aici la sfintia voastră.

   - Au venit dimineata pe la orele patru. Era colonelul de la Iasi si cu doi maiori, care erau evrei. Aceia m-au persecutat cel mai tare. Da. Au stat de vorbă cu mine si si-au cerut iertare de la mine! I-am iertat, cu adevărat! Imi ziceau: ''Părinte, ne-am făcut datoria! Nu te-am bătut, nu te-am omorât!'' Dar mă bătuseră destul! Multumesc lui Dumnezeu pentru toate! El m-a întărit să pot răbda si să ajung cu constiinta nepătată până astăzi! Apoi le-am dat ceva de mâncare si s-au dus la un preot în alt sat, prigonit ca si mine, si nu stiu ce s-a mai întâmplat. Voiau să fugă peste Prut. Fugeau undeva si oamenii i-au prins!

   - Mă-ntreb ce-or fi făcut cu dânsii?

   - Mai stii! Sunt liberi acum, au servici sau or fi deputati pe undeva! Si-au făcut datoria după conceptia lor. Eu sunt multumit. Cum să spun, părintilor, eu multumesc lui Dumnezeu că am intrat în încer-cările acestea cu fruntea sus si am iesit cu constiinta curată, cu fruntea sus! N-am nimic pe constiintă, decât păcatele mele personale. Acum m-am spovedit de două zile la un preot tânăr de aici, curat la suflet. Foarte curat. Avem niste preoti aici la Hârlău, ca niste sfinti de curati si activi!

   - Mă bucur, mă bucur!

   - Foarte frumosi, curati, umblă frumos îmbrăcati, în tinută preotească si foarte civilizati...

   - Deci, aveti preoti buni aici.

   - Foarte buni, părintilor! Nu buni, ci foarte buni! Suntem bucurosi de ei, încântati. Si toti sunt tineri. Toti au făcut seminarul la Neamt si după aceea au făcut teologia; sunt buni.

   - Acesta-i lucru mare.

   - N-ai ce-i cere omului. Sunt vesnic în biserică: lunea, miercurea, vinerea. Frumos. Se duc fără mofturi, n-au preturi; cât îi dă omul, atât. Sunt multumiti, zic bogdaproste. Cred că si eu i-am influentat un pic. Toti au venit pe aici si au văzut ce fac eu.

   - Credeti că ar fi bine să citesc molitfele Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale Sfântului Vasile cel Mare?

   - Dacă nu te ispitesti în trup, sunt bune foarte. Eu le citesc pe amândouă. Eu am făcut greseala că m-am hirotonit la 31 de ani, părintilor. Si în prima zi în care am fost hirotonit preot am citit molitfele Sfântului Vasile într-o biserică eparhială, unde am fost hirotonit, la Cernăuti. La toti oamenii care au rămas la urmă le-am citit molitfele Sfântului Vasile. Era prima mea zi de preotie.

   - Ati avut ispite mari pentru asta, că le citeati?

   - Nu, că am intrat în război peste o săptămână. Nu m-am mai întors înapoi, decât la 60 de ani. N-am avut nici o ispită. Cel mai curat am fost când am fost în război, în puscărie si-n lagăr. Curat! Mă spove-deam la alt preot. N-aveam împărtăsanie, până am făcut rost de împărtăsanie. Mă simteam înger în trup. Sigur că era o mândrie! Eram tânăr. Nu-mi dădeam seama. Dar, ăsta-i adevărul. Doamne, iartă-mă! Nu aveam ispite. Deloc. N-avea nimeni. Atât eram de slabi si de nemâncati si chinuiti si bătuti. Asta-i viata! Părintele de la Iasi nu vă spune lucrurile acestea că si el este ispitit. Stiu că-i ispitit, chiar dacă nu mi-ar spune-o. Si nici nu se poate altfel. Câtă golătate nu vede el la Mitropolie, vara? Intră toate dezbrăcate. Este?

   - Da, asa este.

   - Sigur că femeia trebuie să fie frumoasă. Că dacă noi ne-am lua după părintii monahi si am intra toti în mânăstire, s-ar termina viata pe pământ într-o generatie. Ori Dumnezeu a zis: Cresteti si vă înmultiti si stăpâniti pământul. Chiar dacă suntem prea multi tot trebuie să ne înmultim, până când se va arăta Sfânta Cruce pe cer! Asta-i ultimul semn înainte de sfârsitul lumii. Dar întâi trebuie să se boteze marea majoritate a evreilor. Dacă ai terminat Epicleza, asează-te în genunchi si citeste rugăciunea din liturghier. Citeste-o putin mai tare, să se audă în biserică. Este frumoasă. Si atunci fuge Satana. Am văzut. Mi se pare că ti-am povestit. Era o seară asa de frumoasă la Sihăstria. Era toamnă! Si la strana stângă cântau toti ucenicii, îmbrăcati cu niste halate cam ponosite, dar toti parcă aveau uniformă, cântau dumnezeieste răspunsurile liturgice, cu ochii la altar, cu ochii la strana Maicii Domnului. Nu erau prea multi. Era într-o zi de lucru. Si asa de bine mă simteam! Apoi am intrat direct la Sfânta Liturghie.

   - Părinte Dumitru, un student teolog care are un grav impediment canonic poate să fie hirotonit preot?

   - Este o problemă... Să se mărturisească la un arhiereu. Eu doresc mântuirea lui. Nu doresc să fie preot! Insă ce suntem noi ca să oprim harul lui Dumnezeu? Asta-i întotdeauna. Dacă are păcate grele, nu intră la preotie. Orice candidat la preotie este obligat să facă o spovedanie generală înainte de hirotonie. Si duhovnicul îi dă sau nu voie. In cazuri grave trebuie să se ducă cu patrafirul pe gât si să-i spună direct ierarhului, impedimentele canonice ale candidatilor de preotie. In orice caz, sunt impedimente. Eu sunt preot, deci sunt delegatul unui arhiereu. Nouă nu ne apartine în totalitate harul. Noi suntem delegatii unui episcop.

   - Dar dacă tinem cont de Canoane si de tot ce are Ortodoxia până acum, poate arhiereul să ridice asemenea impedimente grave si să hirotonească preot un candidat nevrednic?

   - Nu poate. Canoanele sunt stabilite în Sinoade locale si chiar ecumenice. Nu poate. Dar, se întâmplă următorul lucru. Matale mi se pare că esti încă student! Părinte, se pune problema cam de 100 de ani pentru modificarea Canoanelor Bisericii. Se pune mai ales în Biserica greacă, zic că n-ar mai fi de actualitate; că unele nu se mai potrivesc cu societatea de astăzi. Se pune. Si la viitorul Sinod panortodox vor trece prin filiera acelui Sinod si Canoanele toate, si portul clericilor si alte reguli ale Bisericii Ortodoxe. Cum să-ti spun eu, părinte. O să fie un fel de apropiere de conceptiile catolice! Nu-s bune, dar asa o să fie!

   - Bine, dar acele hotărâri vor trebui ascultate si respectate de ortodocsi. Nu?

   - Intâi trebuie să fie date de unanimitatea ortodoxă. Canoanele merg cum merg si dogmele, prin acelasi vot al Sinodului panortodox. Odată aprobate, ele sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Nu cred să fie o schimbare prea mare. Sunt prea bune Canoanele Bisericii!

   - Probabil se vor schimba si canoanele referitoare la hirotonie?

   - Nu cred să îndrăznească. Asta tine de un Sinod general.

   - Până atunci, păstrăm Canoanele pe care le avem!

   - Păstrăm, că-s bune Canoanele. N-au căzut în desuetudine. Câteva trebuie schimbate numai, că nu mai sunt la zi ca moravuri, nu ca impedimente. Canoanele toate sunt valabile si astăzi. Există o carte, o lucrare de doctorat foarte bună, normativă în acest sens, scrisă de preotul C. Dron, doctor în Teologie si în Drept, cu studii la Paris, iar doctoratul si l-a făcut la Bucuresti, cu titlul Valabilitatea Canoanelor. El nu numai că a publicat această teză de doctorat, dar ia pe rând, pe probleme, toate Canoanele. A fost ca un fel de consilier patriarhal. Erau trei care conduceau problemele întregii Biserici. El era un fel de supraveghetor, pe tară cu aplicarea Canoanelor. Foarte bun. Nu exclude nici un canon.

   - Dacă un candidat la preotie, cu impedimente canonice, este pus între ascultarea de duhovnic si ascultarea de episcop si vrea mântuire, de cine trebuie să asculte? De ierarh sau de duhovnic si de constiintă?

   - De duhovnic. Ierarhul poate să gresească. Si duhovnicul poate să gresească, dar mai putin. Episcopul, cum este cazul unui tânăr fără experientă, fără practică si având toată puterea ierarhică, zice: ''Du-te , frate, să te facă preot'', fără să intre să judece problema lui. Merge asa o vorbă, pe care o stiu si eu de când m-a hirotonit. Iartă-mă! Eu am fost foarte curat la viata mea... Foarte curat... Iartă-mă! Si stiu cum m-am spovedit două ore la Mitropolia din Cernăuti, la un duhovnic jumătate rus, jumătate român, dar bun, foarte bun. Două ore m-am spovedit. Am vorbit cu el toate problemele mele. Nu erau probleme grave, dar erau probleme care trebuiau puse la punct. A fost mai mult o conversatie. Poate ti-am spus odată că Părintele Cleopa m-a spovedit o noapte si jumătate de zi, dar n-am terminat spovedania! Am discutat toate problemele si am uitat că trebuie să mă spovedesc. Am plecat nespovedit. Asa mi s-a întâmplat cu acel canonic de la Mitropolia din Cernăuti, care nu era un călugăr oarecare, ci un doctor în Teologie. Aceia aveau altă scoală. Scoală nemtească. Invătau mult. Erau doctori în teologie, de la Cernăuti, care stiau să pună probleme. Si acum îl pomenesc. Si acum. Si toată lumea care a trecut prin hirotonie pe acolo, a rămas cu amintirea unui călugăr sfânt.

   - Se mai obisnuieste a se citi de episcopi ru-găciunea de dezlegare la credinciosi, când se face liturghie arhierească. Poate fi considerată aceasta spovedanie?

   - Nu-i spovedanie, părinte, chiar dacă spui că: "acestea toate le-am făcut...".

   - Spovedania este să-ti pună duhovnicul amân-două mâinile pe cap si să spună formula de dezlegare!

   - Unii spun că-i jumătate de spovedanie, dar nicăieri nu scrie asta. Este o însiruire foarte corectă si foarte complexă a tuturor păcatelor. Mai sunt si care nu sunt spuse acolo. Eu cunosc molitfelnicul Mitropolitului Petru Movilă, editia de la Kiev, care cuprinde si alte păcate. Acelea sunt rugăciuni în care sunt adăugate si alte păcate.

   - Le aveti cumva scrise pe undeva?

   - Numai Academia Română le are. Acolo se gă-seste acum Molitfelnicul cel Mare al Mitropolitului Petru Movilă.

   - Mi-ati spus odată, când am fost astă-iarnă, o rugăciune de dezlegare foarte frumoasă din molitfelnicul lui Petru Movilă. Vă rugăm să ne cititi această dezlegare.

   - Stati în genunchi, să vă citesc dezlegarea!

Domnului să ne rugăm, ''Doamne, dacă asupra robilor Tăi, părintilor si fratilor ce sunt de fată, mai stăruie vreun blestem ori afurisenie, cu care ei singuri s-au jurat, s-au blestemat, s-au afurisit, s-au dat necuratului singuri sau un alt monah sau credincios, din subordine sau din aceeasi slujire, ori cumva părintii lui, socrii, bunicii, neamurile, dar, mai ales, străinii l-au jurat, l-au blestemat si l-au afurist; ori cumva casa părintească este asezată pe loc jurat, blestemat sau afurisit; sau dacă a lucrat, a dormit, a mâncat, prin institutii publice, prin mânăstiri, pe câmpuri, prin vie, prin livezi, prin păduri, pe la schituri, prin orase, prin gări si autogări, prin hoteluri si restaurante, prin piete publice, prin magazine după cumpărături si s-a lipit vreo scârbă si afurisenie de ei, de părinti, de copii si de casa lor; ori cumva fără să stie în viată, au mâncat sau au băut ceva spurcat, otrăvit, descântat sau fermecat; sau poate anume li s-au dat în mâncare sau în băutură, li s-au aruncat în ogradă sau în casă, s-au atins de trupul lor si de hainele lor si de lucrurile lor, de cărti, de uneltele cu care lucrează; poate că s-au atins de lucruri vrăjite, descântate sau fermecate si au venit peste dânsii în decursul anilor tot felul de întâmplări grele si patimi si boli si amărăciuni de care nu este scutit nici un pământean. Tu, Stăpâne Doamne, sfărâmă toată această lucrătură diavolească si omenească, trimite tot răul în locuri pustii si neumblate, iar pe robii Tăi, dezlegându-i prin mine nevrednicul si păcătosul preotul Tău, Dimitrie, de sub puterea a tot blestemul, mai ales a blestemelor părintesti, înconjură-i din ceasul rugăciunii noastre, cu îngeri de lumină care să-i păzească si ziua si noaptea împotriva răutătilor omenesti si diavolesti. Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în muncă; dă-le, Doamne, din roadele si din grăsimea pământului si umple casa lor de bunătăti, ca să aibă cu ce trăi, ba chiar, să ajute pe cei mai săraci decât ei. Dă-le, Doamne, viată crestinească si fără prihană si dă-le locul la masa vietii care li se cuvine. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire Iti înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin!

Domnului să ne rugăm, Depărtează, Doamne, orice lucrare diavolească, orice patimă, orice bubă, orice rană, orice durere de la robii Tăi, răul scoate-l din sufletele si din trupurile lor, si anume: din cap, din creieri, din nervi, din ochi, din gură, din urechi, din gât, din brate, din spate, din piept, din inimă, din plămâni, din stomac, din ficat, din intestine, din măruntaie, din rărunchi, din picioare, din oase, din muschi, din sânge, din degete, si din toate mădularele si fă-i sănătosi si tine-i sănătosi si harnici si cuminti. Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în duhovnicie si în munca pe care o duc acolo, în biserica si locul în care i-ai rânduit. Dă-le din roua cerului, din grăsimea pământului ca să aibă cu ce trăi si să împrăstie la altii cu amândouă mâinile. Depărtează, Doamne, boala si suferinta din cap si din tot trupul si fă-i sănătosi la minte, la trup si la suflet, să poată îndruma poporul ce vine si-i întreabă. Indeamnă-i, Doamne, la o viată lină si fără prihană, că-i nevoie în lume si de stele, nu numai de întunericul noptilor păgâne; pentru că robii Tăi acestia sunt pecetluiti si botezati în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin! Si când vine vremea noptii, dă-le, Doamne, îmbăierea sufletească de la miezul noptii, la rugă-ciunea cea mai sfântă pe care o poate face un crestin, noaptea. Dă-le, Doamne, rugăciunea inimii în care să fie egală gura cu participarea inimii. Dă-le, Doamne, bune sfătuiri pentru îndrumarea peniten-tilor care li se adresează să nu-i refuze nici pe cei avuti, nici pe săraci, nici pe cei destepti, nici pe cei prosti, că duhovnicul, după legea lui Dumnezeu, este al tuturor si n-are voie să-i refuze. Omul care zice: "Părinte, am venit să mă spovedesc", trebuie să-l primesti. Depărtează, Doamne, de la dânsii bolile diminetii, toate răutătile si ispitele trupesti care sunt legate de viata preotilor. Fereste-i, Doamne, de ispita trupului, care este cea mai gravă ispită care loveste pe oamenii singuratici. Fă, Doamne, ca nici o clipă din viata lor să nu fie părăsiti de îngerul de lumină si îndepărtează de la ei si de la viata lor, ispitele satanei, care sunt mai multe si năvălesc mai tare si lovesc în mânăstiri si în călugări, mai mult decât în restul lumii. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire înăltăm: Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin! Harul Domnului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Săi ucenici si Apostoli, zicând: Pe bolnavi veti pune mâinile si bine le va fi lor, acest har care lucrează puternic prin mine, nevrednicul preot al lui Dumnezeu, Dimitrie, să vă facă sănătosi, capabili de muncă duhovnicească pe voi, si mâinile voastre să devină mâini sfinte pe capetele bolnavilor, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin!