Te poți îndrăgosti de o voce?

 "Ea...o femeie în vârstă de peste 45 de ani, brunetă,atrăgătoare inca, căsătorită.
El...un domn în vârstă de peste 40 de ani,istet, chipeş, necăsătorit.
Îi despărţea un perete, o lume...nu se cunoşteau, nu s-au văzut niciodată.
El...inexplicabil a simţit că este ,,ceva" după acel perete,dupa acea lume și devine brusc agitat... intrigat...curios...nerăbdător...şi a început să vorbească si sa transmita...
Ea...inexplicabil a simţit că este ,,ceva" după acel perete, a simtit vocea bărbătească, cristalină, venită parcă dintr-un alt spaţiu cuantic şi a devenit agitată, emoţionată.
Au fost clipe tensionate de aşteptare...ca două animale de pradă s-au amuşinat unul pe celălalt...s-au adulmecat prin peretele dintre cele două lumi ale lor...
În sfârşit, s-a deschis uşa...şi...
BUMM!
S-a detonat bomba. A fost un suflu atât de intens încât au rămas muţi amândoi, privindu-se şocaţi!
Preţ de câteva secunde...el uitase pentru ce venise...ea uitase ce avea de făcut.
Preț de câteva secunde bune, privirea ei, de culoarea grâului proaspăt înfrăţit, s-a contopit cu privirea lui, de culoarea grâului proaspăt copt.
El...avea vocea masculină tunătoare, limpede.
Ea...avea vocea scăzută, cu inflexiuni năucitoare.
Şi-au regăsit echilibrul şi au discutat chestiuni personale dar...din acel moment, sufletele lor au făcut dragoste timid...tandru...duios...sălbatic...flămânde, fără să ceară aprobarea trupurilor...
De câte ori se întâlneau (întâmplător), între ei se crea un arc electric...pur şi simplu se curentau când se atingeau din greşeală (sau nu).
El se pierdea în ochii ei...ea se pierdea în vocea lui. Buzele ei au devenit drogul de care el avea nevoie...vocea lui devenise drogul de care ea avea nevoie...
Printr-un acord mut, egal, din ambele părţi...s-au întâlnit. Cu toate că erau două animale de pradă flămânde...doar au vorbit, s-au privit, s-au cunoscut, s-au adulmecat. În drumul spre uşă...ea s-a atins uşor de el şi...arcul electric s-a produs. A urmat o îmbrăţişare şi un sărut pe măsura intensităţii undei de şoc. Nu au îndrăznit mai mult...
Au urmat alte zile...unde nu au fost doar săruturi.
Pentru ea...sufletele erau cele care făceau cu adevărat dragoste. Fizic...nu erau tocmai compatibili.
Dar vocea...vocea lui o subjuga inexplicabil.
Pentru el...sufletul şi trupul făceau dragoste la cote înalte.
Au vorbit despre ei...despre familiile lor.
Uşor...uşor au început, din ce în ce mai des, să se uite la...verigheta...
Atunci, gândurile lor s-au sincronizat şi au sesizat pericolul...erau în pericol să se îndrăgostească unul de celălalt.
Acum...consumând din marea energie sexuală care era între ei...de abia acum venea adevăratul pericol...
Iubirea aceea care se aşează molcom şi care acaparează celulă cu celulă...
Au început procesele de conştiinţă.
Între ei era o umbra din ce în ce mai prezenta..... cea a unui sot ,care...nu merita o ruptură definitivă din cauza unor buze, unor ochi...din cauza unei voci...
Au făcut dragoste de adio...au plâns...şi şi-au promis că nu se vor mai căuta...niciodată.
Ea l-a îmbrăţişat de adio...
El i-a sărutat mâna ca unei doamne speciale care a fost în viaţa lui.
S-au despărţit exact când iubirea începea să muşte din sufletele dornice de un restart. Şi aşa a rămas...un restart elegant.
Cui i-a fost mai greu? Nu ştiu.
De suferit au suferit, cu siguranţă, amândoi dar au ales de comun acord să sufere doar ei.
Nu au extins suferinţa şi la...alţii...
Sufletele lor au mai făcut dragoste mult timp după aceea...fără să ceară acordul trupurilor...
Apoi...timpul a vindecat răni...a pus praful peste poveste...scurtă de altfel dar intensă şi...elegantă.
El...a rămas cu amintirea ochilor de culoarea grâului proaspăt înfrăţit...
Ea...a rămas cu amintirea vocii care o subjugase...
De fapt...fusese îndrăgostită de o...voce.
E posibil să te îndrăgosteşti de o voce?
Se pare că da...pentru că sufletele nu le găsești oriunde...."