Iată învăţăturile părintelui Argatu pentru sănătate, spor şi alungarea răului:

 

Iubit de credincioşi, dar detestat în aceeaşi  măsură de autorităţile comuniste şi condamnat chiar la închisoare pe viaţă, părintele Ilarion Argatu a fost unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei. Sfaturile sale pentru credincioşi au fost cuprinse într-o serie de lucrări religioase.

În cartea „Paraclisul şi câteva dintre învăţăturile preacuviosului părinte Ilarion Argatu”, duhovnicul le arată credincioşilor toţi paşii pe care trebuie să-i urmeze dacă le merge rău: dacă sunt „legaţi” cumva şi nu au spor la bani, putere de a munci, dacă asupra casei se abat necazuri, dacă cineva a umblat cu necuratul şi a făcut vrăji. Părintele spune că cel mai important lucru, înainte de a începe rugăciunea de 9 zile este să fii pregătit sufleteşte şi curat, adică spovedit de păcate.

„Pentru aceasta trebuie să fii pregătit, adică spovedit de păcate. În timpul celor 9 zile, dacă eşti femeie nu trebuie să ai ciclu. Dacă îţi vine, trebuie să reiei când nu ai.

Se posteşte 9 zile, ţinându-se post negru luni, miercuri şi vineri, până la ora 24.00. În fiecare zi se fac următoarele rugăciuni:
Ziua se fac 40 de metanii, plus rugăciunile tale zilnice sau Tatăl Nostru spus cât mai des. Seara, după ora 22.00, mai bine spre ora 24.00, faci rugăciune. Se face Acatistul Mântuitorului şi se aprind 9 lumânări, aşezate în formă de cruce. Dacă nu ai Acatistier spui Tatăl Nostru astfel: 3 metanii plus Tatăl Nostru plus Rugăciunea de cerere şi repeţi aceasta până faci 40 de metanii.

Atenţie:

-Cine nu poate duce postul până la ora 24.00, îl poate opri la ora 18.00 sau la ora 21.00 şi poate mânca doar o masă de post. Dacă ai mâncat de 2 ori, ţi-a furat diavolul postul.

-În cursul zilei sau cu 2 ore înainte de masă, iei o bucăţica de Anafura plus un pahărel mic de aghiazmă făcută cu molitfele sfântului Vasile. -Lumânările pe care le aprinzi se lipesc pe o tavă sau o placă de faianţă sau cărămidă. Ele trebuie să ardă complet. Aceasta este important.

Rugăciune de cerere:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele şi blestemele cu care m-au legat vrăjmaşii mei ştiuţi şi neştiuţi, dezleagă-le şi întru nimica să se prefacă. Cearta, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuieşte, şi apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine robul tău (numele) apăra-mă!

Vei vedea cum încep să se neliniştească anumite persoane dintre cunoştinţe, chiar şi rude. Cei care devin neliniştiţi vor neapărat să vină la tine. Uneori îţi cer socotelă: pentru ce li se întâmpla lor necazuri? Vrăjitorii, în timpul rugăciunilor îşi primesc fiecare ce a trimis. Vezi pe cei nelinştiţi-aceştia sunt vrăjitorii. Nu le spui nimic, dar îi pomeneşti în rugăciune.

Zici:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile cu care m-a legat vrăjmaşul meu(numele), dezleagă-le! Dezleagă şi intru nimic să se prefacă, alungă duhurile necurate, pe pustiu să se ducă şi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (numele) iartă-mă!

În timpul rugăciunii cere:

Dezleagă, Doamne, darul de bani, de casă, de îmbrăcăminte, de încălţăminte, darul de Cununie, priceperi ca: priceperea de a face bani, de a face curat, memoria, puterea de munci cu pricepere şi spor, etc (tot ce crezi că ţi-a fost legat). Amin!

"Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel, duceţi nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale părinţilor mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiţi din neamurile noastre, ale moşilor şi strămoşilor până la al nouălea neam şi-mi dăruiţi mie împlinirea dorinâei mele (spui dorinţa)".

Cine a fost părintele Ilarion Argatu?

 

Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava, şi a trecut în nefiinţă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ţinut în Europa şi America, după 1990,  părintele Argatu a fost deshumat în 2005, iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veşnice la data de11 mai 1999,  la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică şi unde a slujit mulţi ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soţia sa.

Ioan Argatu a urmat şcoala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, stareţul Mănăstirii Cocoş din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat şi absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Şcolii Militare din Bacău, obţinând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultăţii de Teologie şi a şcolii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. A urmat şi o şcoală de serviciu social, iniţiată de către ministrul învăţământului de atunci,  Dimitrei Gusti(1933-1934).

Vremea de apoi

 500.- Ne-a mai spus părintele şi acestea:

-La sfârşitul veacului vor fi bolile mizeriei, cancerul şi SIDA sunt numai începutul lor.

-Din părinţi creştini se vor naşte păgâni.

-La vremea de apoi oamenii vor avea chipul balaurului (un trup cu mai multe capete).

-Părinţii îşi botează copiii şi le pun câte 2,3 şi chiar 4 nume şi nici măcar unul de vreun sfânt. Omul are un trup, un suflet şi un nume.

-Copiii născuţi în curvie, sunt foc şi sabie pentru părinţii lor.

Ziua de naştere

501.- Părinte, anul acesta ziua mea de naştere cade miercurea, e păcat dacă serbez la serviciu cu colegii?

-Bineînţeles, pentru că e zi de post şi colegii matale   n-o să mănânce fasole, cartofi şi apoi le dai apă. Când serbezi ziua, eu ştiu că e chef, cu mâncare bună şi băutură. E păcat pentru că se calcă postul.

-Da Părinte, dar cum fac, pentru că toţi şi-au serbat-o pe-a lor şi eu nu pot să ies din joc.

-Atunci le spui aşa: azi e ziua mea, dar pentru că e zi de post o serbez în altă zi, când vreţi voi, ca să mâncăm de dulce. Dacă spui aşa nu se supără nici Dumnezeu, nici colegii matale şi mai aude şi vreunul care are urechi de auzit, că e miercuri şi nu se mănâncă de dulce, faci mai multe lucruri deodată. Altfel, toată mâncarea de dulce, băutura şi vorbele care se vor spune la chef, ţi se socotesc matale.

-Am înţeles părinte, sărut mâna.

Zgârcenia

502.- Părinte, cum va fi cu cei ce sunt zgârciţi şi lipsiţi de dragoste pentru aproapele?

-Cei ce sunt zgârciţi poartă în chip nevăzut un şarpe mare care stă încolătăcit în jurul gâtului şi-i strânge din ce în ce mai mult. Cei ce fugăresc pe cei săraci de la poarta lor şi le fac judecată, vor avea osânda „bogatului nemilostiv” din Evanghelie,(Lc.16,19-31).

               503– Să vă spun ceva din Pateric: Un părinte cuvios şi  milostiv, avea un ucenic, pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi un om sărac şi zdrenţuit a cerut de mai multe ori să fie miluit şi de fiecare dată părintele său îl miluia. La un timp îndrăzneşte ucenicul să-l întrebe pe părintele său:

-Părinte, iertaţi-mă! Am observat că acest cerşetor a venit de mai multe ori să-i daţi bani, crezând că nu-l veţi recunoaşte. M-am uitat bine la el, şi era tot el la toate colţurile de uliţe pe unde am trecut şi tot el era şi în faţa bisericii pe lângă care am trecut. L-aţi miluit de vreo cinci ori până acum. Cred că nu  v-aţi dat seama că era tot el!

-Ştiu că tot el a fost, de fiecare dată l-am recunoscut!

-Şi atunci de ce nu i-aţi făcut observaţie să nu creadă că suntem nişte proşti pe care poate să-i păcălească?

-Fiule! Am dat de fiecare dată, şi nu pot respinge sau să cert pentru că nu ştii care dintre ei este şi-ţi cere Hristos! Ucenicul a luat înţelepciune de la părintele său, că nu trebuie să respingi şi să judeci nici un sărac pentru că nu ştii care dintre ei este trimis de Hristos să-ţi încerce dragostea faţă de aproapele.

zodiile

504. – Părinte, sunt bune zodiile ?

-Nu, nu-i bine să crezi în zodii. Sunt urâciuni în faţa lui Dumnezeu asemenea credinţe. Soarta omului stă numai în mâna lui Dumnezeu şi nu în puterea zodiilor. Dumnezeu,  într-o clipă dacă vrea, poate schimba soarta omului şi faţa pământului.

Vrăji, vrăjitorie

 472.-Părinte, cum poţi cunoaşte care dintre oamenii cu care te întâlneşti sunt vrăjitori sau se ocupă cu vrăji?

– Nu-i poţi cunoaşte dacă te uiţi la aspectul lor fizic sau la starea lor morală, deoarece, vrăjitoarea poate fi o persoană serioasă, cu integritate morală, cu viaţă de familie normală, cu copii, cu poziţie socială bună, poate fi o persoană cultă, poate fi o persoană care afişează credinţa şi faptele credinţei, poate afişa virtuţi creştineşti: dragostea, blândeţea, bunătatea, milostenia ş.a.m.d. După prima impresie nu-ţi dai seama. Vrăjitoarele postesc, se roagă, vin la biserică, îşi fac cruce şi foarte uşor te înşeală. De fapt aceasta este masca după care se ascund, ca să nu se ştie că se ocupă cu vrăji şi că ele sunt cu Dumnezeu şi nu cu diavolul. Unele chiar se folosesc de cruce, biblie, tămâie, lumânări şi te trimit la preot să se roage pentru tine. Pentru a înşela pe oameni că ei nu sunt cu diavolul ci cu Dumnezeu. Cum poţi să-i cunoşti când te întâlnesc şi stau de vorbă cu tine? Îi testezi folosind una din următoarele metode:

a.– Dacă pronunţi de câteva ori în conversaţia cu ei numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dacă este vrăjitor, vei observa că tresare şi se schimbă la faţă;

b.- Dacă eşti în conversaţie cu mai multe persoane şi vorbeşti despre Dumnezeu, vrăjitoarele devin neliniştite şi gălăgioase, chiar şi cele care se află la distanţă, se vor apropia făcând multă gălăgie de locul unde te afli ca să te întrerupă. Le vei vedea că se schimbă la faţă şi pomenesc des pe diavol.

c.- Dacă te afli undeva şi vrăjitoarea stă cu spatele la tine şi îţi faci semnul Sfintei Cruci, vei observa că tresare ca lovită de ceva. Această tresărire este una deosebită, saltă din umeri, deoarece semnul Sfintei Cruci pe care l-ai făcut îl loveşte pe diavolul cu care ea lucrează.

d.– Dacă citeşti un verset din Sfânta Scriptură în faţa unei vrăjitoare, vei observa că se schimbă la faţă, devine ori prea roşie ori se albeşte la faţă şi devine ca mortul, deoarece Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu” scris sub insuflarea Sfântului Duh. Vrăjitorii şi diavolii nu pot suporta „Cuvântul lui Dumnezeu”.

e.-Dacă citeşti o rugăciune sau rosteşti un psalm, vrăjitoarea se va schimba la faţă ori în roşu puternic ori în alb pământiu ca de mort, deoarece rugăciunile sunt scrise de către sfinţi iar cuvintele din rugăciune îi arde pe diavoli;

f.– Dacă vorbeşti despre o vrăjitoare şi spui altora câte face ea, vrăjitoarea va veni să te caute, indiferent la ce distanţă s-ar afla;

g.– Dacă afumi cu tămâie, vrăjitoarea devine neliniştită şi se schimbă la faţă în roşu aprins sau în alb pământiu ca de mort;

h.– Dacă stropeşti cu aghiazmă, mâna vrăjitoarei saltă din umăr;

i.- Dacă pui aghiazmă în mâncarea cu care o serveşti pe vrăjitoare, vei observa că se manifestă în două chipuri: Se schimbă la faţă în roşu aprins sau în alb pământiu ca de mort şi devine neliniştită şi foarte nervoasă, poate să facă şi criză de nervi, deoarece aghiazma arde pe diavoli în ea se află flacăra Duhului Sfânt. Aşa puteţi cunoaşte pe cineva care se ocupă cu vrăji, pentru a vă feri de acele persoane şi de a nu vă face rău.

473.– O fată, care ţipa larugăciunedin cauza vrăjilor, l-a întrebat pe părintele:

-Părinte, de ce sunt eu aşa bolnavă? Sunt cea mai păcătoasă şi m-a pedepsit Dumnezeu?

-Să ştii matale că, bolile de genul acesta, de la farmece, le îngăduie Dumnezeu oamenilor pentru trei motive: pentru păcate; pentru întărire în credinţă; pentru descoperirea credinţei la alţii. Omul bolnav vede şi simte pe pielea lui cum diavolul nu suportă anumite rugăciuni ale preotului, anumite momente din slujbă şi aşa se întăreşte bolnavul în credinţă, vede că există şi Dumnezeu şi diavol. Dacă nu deranjezi pe diavol, el nu-ţi face nimic. Când te rogi, când posteşti, când faci ceva pentru Dumnezeu se supără. Ceilalţi oameni care-l văd pe cel bolnav cum reacţionează la rugăciuni se miră, se înfricoşează, adică li se descoperă şi lor credinţa prin ceea ce văd.

                474.- Pe vremea când încă mai slujea la Sfântul Altar, a venit la părintele o ţigancă cu un copil care lătra. Părintele a învăţat-o să ţină posturi negre: luni, miercuri şi vineri, să stea la dezlegările pe care le făcea dânsul: dezlegări de blesteme şi Moliftele Sfântului Vasile şi să participe la Sfântul Maslu în aceste zile. Băiatul bolnav avea vreo 9 ani. Făcea ţiganca metanii la racla Sfântului Calinic şi plângea  să-l facă sănătos. Când ieşea părintele cu Sfânta Evanghelie la Liturghie sau cu Sfintele Daruri, copilul lătra, când se săvârşea jertfa în Altar, iar lătra şi după câteva săptămâni de rugăciune şi posturi negre copilul s-a făcut sănătos. Drept mulţumire, mama copilului a dat o lumânare pentru botez cu flori frumoase în jurul ei, să fie pentru botezul unui copil sărac. Boala băiatului venise dintr-o spaimă mare. Pe copil îl bătuse tata pentru ceva şi el de frica tatălui s-a ascuns într-un boschet. Aici sta cu sufletul la gură de frică să nu vină tata să-l găsească şi cum sta el aşa crispat a lătrat un câine chiar acolo în spatele lui, în boschet, de frică şi-a impropriat lătratul lui.

475.- Părinte, am fost la o femeie care spunea că vorbeşte cu Dumnezeu. Pe tot peretele ei de la răsărit erau icoane, mi-a spus că am vrăji.

-Aceea nu vorbeşte cu Dumnezeu, vorbeşte cu dracul. A pus icoanele ca să ducă în eroare pe mulţi. La carte spune: „La vremea de apoi, vor apărea multe feţe cuvioase, având numai chipul smereniei şi-i vor duce în eroare pe mulţi”.

Când omul ajunge la o vrăjitoare se supără Dumnezeu, între om şi icoane se aşează o pânză neagră care opreşte rugăciunile către Dumnezeu. N-ai voie să fii creştin şi să-ţi laşi icoanele în casă şi să alergi la lelea Floarea-vrăjitoarea, să-ţi ghicească.

Păcatul se iartă numai cu spovedanie, canon şi împărtăşanie când hotăreşte duhovnicul.

                476.- Sorin era în armată îşi făcea stagiul militar. Într-o noapte mohorâtă era de pază la muniţie. Un coleg de al lui, a crezut că face o glumă şi l-a speriat în timp ce el era foarte atent să nu vină cineva, păzea cu grijă mare, cu frică să nu i se întâmple ceva tocmai atunci când era el de serviciu., Când colegul l-a speriat de frică si-a pierdut auzul, vorbirea, privea în gol şi sta înţepenit. A fost scos din armată. I se dăduse certificat medical şi a venit la rugăciunile Părintelui Argatu. După ce au povestit tot, părintele le-a spus:

-De veţi avea credinţă până la al treilea Sfântul Maslu va fi sănătos. Veniseră duminica. Luni, miercuri şi vineri, s-a făcut Sfântul Maslu, după care Sorin s-a făcut sănătos. Sorin vorbea, se mişca şi era fericit. De bucurie ar fi vrut să sărute picioarele tuturor preoţilor. Spunea la toată lumea că e sănătos. A căzut la picioarele părintelui şi i-a mulţumit că l-a făcut sănătos.

-Părinte, mă duc la colonelul meu să-i spun că certificatul pe care mi l-a dat nu mai e bun de nimic, să mă vadă sănătos !

-Dă-i pace colonelului! Că de te-o vedea aşa fericit te ia din nou în armată. Du-te matale acasă, găseşte-ţi mireasa şi să vii să-mi spui cum e însurat.

 -Binecuvântaţi-mă să mă însor, părinte !

A fost binecuvântat şi e om la casa lui din cate am auzit.

477.- Părinte, candela mea uneori este roşiatică, adică uleiul din candelă şi altă data deşi nu am schimbat uleiul şi nici n-am spălat candela, uleiul devine normal, la culoarea lui naturală, aceasta înseamnă  ceva ?

-Să ştiţi dumneavoastră, că, atunci când sunt trimise vrăji asupra casei respective, diavolul vine şi colorează întâi uleiul de la candelă, semn că e prezent acolo în casa aceea. În zadar schimbi uleiul sau speli candela că din nou se va colora, numai când pleacă diavolul revine la culoarea normală.

               478.– O doamnă a venit la părintele împreună cu un preot (ruda ei), despre care, ea spusese părintelui că se roagă când e lună nouă şi mai multe, din care reieşea că e şi vrăjitor. Acel preot nu a pus nici o întrebare părintelui Ilarion, dar la plecare a cerut binecuvântare de la părintele, cum a văzut că făceau şi ceilalţi oameni când plecau.

-Părinte, binecuvântaţi-mă şi pe mine !

-Pe care, pe acela negru sau cel alb, pe care să-l binecuvintez? Îl întreabă părintele aspru. Oamenii se uitau lung pentru că ştiau de ce spune părintele aşa. Au mai pus oamenii întrebări şi din nou preotul acela cerea binecuvântare :

-Părinte, binecuvântaţi !

-Dar nu mi-ai spus matale, pe cine să binecuvintez pe cel negru sau pe cel alb. Preotul respectiv nu spunea nimic, dar privea stânjenit în jur, să vadă cine aude şi pricepe ce-i cu el. După puţin timp cere din nou binecuvântare mai încet :

-Părinte, binecuvântaţi-mă !

-Te-am întrebat ceva pe matale, pe care pe cel negru sau pe cel alb, pe care să-l binecuvântez. Ruşinat, preotul acela s-a retras crezând că noi n-am observat că părintele n-a vrut să-l binecuvânteze. Când cer vrăjitorii binecuvântare, preotul trebuie să-i descopere şi să nu-i binecuvinteze indiferent cine ar fi şi în viaţa socială.

              479.- La carte spune: “pe vrăjitori, pe descântători şi orice fel de ghicitori scoateţi-i din mijlocul vostru şi ucideţi-i cu pietre”. Este singurul loc unde spune că ai voie să ucizi, pe aceşti vrăjmaşi vrăjitori. Pentru vrăjmaşii oamenilor te rogi la Dumnezeu ca să-i îmblânzească, dar pe “vrăjmaşii diavoli” iţi dă voie Dumnezeu să-i ucizi. Pe vremea mea, cu ani în urmă, era un vrăjitor la 7 sate, va veni vremea în care vor fi 7 vrăjitori într-un sat şi 1 preot la 7 sate.

            480.- Cele mai multe vrăji, le fac vrăjitoarele la sărbătorile mari, la praznicele împărăteşti, cum ar fi:de Crăciun, de Anul Nou, de Bobotează, de Sfintele Paşti, de Înălţare, de Ziua Crucii, în zilele de Duminică, în zilele de post: miercurea şi vinerea şi mai ales în cele patru posturi mari de peste an. Deoarece în aceste zile se vorbeşte cel mai mult despre Dumnezeu, se propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, se săvârşesc faptele credinţei, omul se căieşte şi se smereşte pentru păcate, ş.a.m.d. Astfel, diavolii şi vrăjitoarele se opun la toate acestea.

481.- Un domn de vreo 4o ani a venit la părintele pentru următoarea problemă:

-Părinte, sunt un om credincios, am doi copii îmi iubesc familia şi încerc să fac bine în general. Nu ştiu însă ce se întâmplă, de fiecare dată când merg la Liturghie vine o femeie mai în vârstă şi mă mângâie pe spate. Din clipa aceea devin agitat, nu mai sunt atent la slujbă, plec nervos acasă şi în loc de pace şi dragoste iese scandal.

-Aceea este vrăjmaşa matale, a familiei, te rogi să-i dea Dumnezeu griji noi, sau să pună  hotar răutăţii ei.

-Părinte, dar dacă eu mă rog împotriva ei, cum mai este cu „Tatăl Nostru”, cum mai spun eu şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”?

-Aceste cuvinte nu sunt puse în rugăciunea „Tatăl Nostru” şi pentru vrăjitori, ci pentru oamenii vrăjmaşi, adică aceia care râd de matale, te jignesc, pe aceia nu te superi, îi ierţi dar nu pentru vrăjitori – vrăjmaşii omului şi ai lui Dumnezeu. Te rogi să-i piardă Dumnezeu, că, de ucis cu pietre nu mai poţi,   s-au dus timpurile acelea, dacă faci asta, te închide miliţia. Te rogi lui Dumnezeu să pună hotar răutăţii lor. Aceşti vrăjitori fac rău oamenilor, râd de preoţi, spun că nu sunt buni de nimic preoţii, că ei au mai multă putere.

482.- Mama  unei fetiţe de 8 anişori, cu bube pe faţă, un fel de acnee dar mai mari şi dureroase, blondă, cu ochii albaştri şi păr cârlionţat, îl întreabă pe părintele:

-Părinte, fata mea se bate cu palmele peste faţă şi spune că e urâtă, trebuie s-o păzesc că se loveşte tot timpul.

-I-a făcut cineva farmece, faceţi Sfântul Maslu, staţi şi la dezlegările pe care le fac şi se va însănătoşi.

După o săptămână de stat la rugăciuni şi 3 Sfinte Masle,  bubele au început să se spargă şi s-a vindecat fata, era frumoasă. La plecare, au cerut binecuvântare şi părintele le-a dat ascultare:

-Aveţi grijă de fată, să nu mănânce nimic de la nimeni  şi i-au binecuvântat.

Au mers acasă, erau de la ţară, la început mama era tot timpul cu ochii pe ea. Grija câmpului şi treburile din gospodărie au făcut-o să uite de fată. Vecina a chemat-o la gard şi i-a dat o felie de pâine cu ceva. Fata a mâncat şi din nou s-a îmbolnăvit. Aşa li   s-a descoperit cine le face farmece.

483.- O femeie bolnavă din cauza farmecelor, a venit la părintele împreună cu soţul ei. Boala se manifesta prin ţipete. Soţul era lângă părintele, iar femeia lângă uşă (cam la 2 m). Când părintele a stropit soţul cu aghiazmă, a ţipat soţia.

-Părinte, de ce am ţipat când l-aţi stropit pe soţul  meu?

-Pentru că sunteţi un singur trup, dacă n-ai crezut aceasta, acum ai văzut. Apoi a binecuvântat părintele pe soţ şi iar a ţipat soţia.

-Ai văzut dacă te-ai îndoit, ţi s-a mai descoperit odată. E adevărat ?

-Mi-e greu să cred că suntem un singur trup, pentru că suntem de fapt două trupuri separate.

-Acum ai văzut că e adevărat, ţi-a descoperit Dumnezeu matale, şi celor care mai sunteţi aici. A intrat o maică în cameră şi persoana bolnavă a ţipat.

-Ei ce-ai păţit, de ce ţipi, că doar nu ţi-am făcut nimic? Îi spune părintele.

-Eu sunt de vină, a spus maica, am în sacoşă lumina de la Ierusalim.

-Atunci s-o pună la candelele mele dânsa! A spus părintele, arătând spre femeia bolnavă care ţipa. Când a auzit bolnava cuvintele părintelui a ţipat îndelung. Atunci părintele ne spune :

-Aţi văzut ! Noi n-am văzut lumina din sacoşă şi nu am ştiut, dar diavolul a ştiut, a simţit puterea ce venea de acolo şi nu i-a convenit. De drept diavolul ştie toate gândurile omului deja gândite. Diavolul nu ştie când iei o hotărâre şi o să faci imediat, asta nu ştie. La celelalte gânduri, când iţi propui să faci ceva el ştie şi caută să-ţi strice planurile.

Se temea de puterea luminii de la Ierusalim. Lumina aceea vine de sus din cer, la rugăciunile preoţilor în ziua de Paşti.

-Să vă spun ceva despre lumină: Când am fost eu la Ierusalim pentru că era lume multă şi ca să nu fie strivită de cei mari, o fetiţă de 7 ani a fost pusă de părinţii ei pe un stâlp mai gros care avea sus un fel de cauciuc de maşină, fetiţa stătea în picioare cu lumânările aşteptând să vină lumina. La cei fără de păcate şi credincioşi lumina vine direct din cer şi aprinde lumânările din mâna omului. Această fetiţă   s-a trezit deodată cu lumânărele aprinse şi s-a speriat atât de tare că a ţipat. Toata lumea a auzit-o şi s-a întors s-o vadă. Toţi au văzut şi au înţeles că lumina a venit la fetiţa aceea pentru că era fără păcate (copiilor până la 7 ani nu li se socotesc păcatele), ceilalţi creştini care merg la Înviere la Ierusalim, iau lumina unii de la alţii. Oamenii ţin în mână 33 de lumânări.

484.- Părinte, oamenii în care locuiesc diavoli fac urât?

-Oamenii stăpâniţi de diavoli, cei în care locuiesc diavoli se manifestă astfel:

-Unii răcnesc, fac ca animalele.

-Alţii lovesc, bat, se smulg de cap, se zgârie cu unghiile pe faţă până se umplu de sânge;

-Unii lovesc cu capul, ca şi cum ar lovi cu coarnele;

-Alţii, te lovesc cu piciorul, lovesc cu copita, lovesc cu un singur picior.

-Vrăjitoarea în timpul Sfintei Liturghii se descălţă la un singur picior. Piciorul care are copită este descălţat.

-Alţii lovesc cu mâna făcută cârlig, te lovesc cu ghiara.

-Alţii se lipesc de spinarea ta, de parcă te-ar asculta cu urechea.

-Când te ţine demonizatul de mâini, forţa cu care te ţine este nefirească, parcă te-ar ţine cu o mână de fier.

485.- Un preot îl întreabă pe părintele :

-Părinte, cum să procedez cu cei care vorbesc la rugăciune, bolnavi de duhuri necurate, unii mi se adresează direct?

-Să nu crezi nimic din ce-ţi spun, nici dacă te laudă, nici dacă te râde. Diavolul e tata minciunii. Când simte că trebuie să iasă din om, începe să te laude, spune că ai putere, ca ai două cruci, că-l doare, că-l ustură, că îi este frică de tine, că eşti mai bun decât alţi preoţi. Să nu crezi, că e viclean, vrea ca să-ţi dea mândria să nu-l mai chinuieşti. Când preotul se mândreşte, nu mai are putere asupra diavolului şi în loc să fugă diavolul de la om, a câştigat, l-a păcălit pe preot.

486.- Părinte, potcoavele aduc noroc, dacă le pui pe la tocurile uşilor, la porţi, la maşini şi în alte locuri?

-Da de unde!? Minciuni ! Cine ţi-a spus aşa ceva?

-Tatăl meu are mai multe potcoave, 5, câţi membri erau în casă, agăţate într-un cui, spunea că poartă noroc, le are de la o rudă apropiată.

-Acela e vrăjitor.

-Părinte, această rudă este cadru didactic. Ştiţi ce-am observat la el, la casa lui, că pe unul din pereţii casei care se vede de la stradă, este sculptat în zid o potcoavă mare, numai el are aşa ceva.

-E semnul lui. Iei matale potcoavele acelea, le stropeşti cu aghiazmă şi le arunci.

-Le-am stropit şi le-am aruncat într-o curte nelocuită, dar noaptea l-am visat pe acela care mi le dăduse, că se uita peste gard la mine, mă drăcuia şi mă înjura pentru ceva, nu înţelegeam ce spune. Am înţeles din asta, ca mi s-a confirmat că acela era într-adevăr vrăjitor.

487.- O tânără venită pentru rugăciuni de căsătorie:

-Părinte, am câteva persoane, atunci când vin aici la rugăciune, mă mângâie pe spate şi mă enervez din senin, nu ştiu de ce !

-Aceea e o vrăjitoare, când mai face aşa spui: “ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie, ca să vezi ce bine este “.

-Părinte, dar de unde ştie vrăjitoarea de aici din Bucureşti cine sunt eu şi ce vreau? Eu aveam la ţară o astfel de vrăjitoare !

-Vrăjitoarele se ajută între ele, diavolul de la una spune celuilalt de la alta (de la distanţă), ca să-ţi facă rău să nu reuşeşti, dar nu te teme, că nu au putere, te tulbură, dar nu poate să stea, să ai credinţă tare că vei reuşi.

488.– Părinte, când mă întorc cu vaca de la păscut, se opreşte la o poartă şi e foarte agitată, rage şi după un timp pleacă singură. Când ajunge acasă şi o mulg i-au lapte puţin şi parcă e apă colorată, nu are grăsime. Ce credeţi că e cu poarta aia , că în acelaşi loc se opreşte?

-Acolo stă o vrăjitoare, care ştie să ia mana la lapte, ce e mai bun (grăsimea). Eu ştiu despre ele că-şi fac câte o vacă din lemn pe care o ţin sus în pod să nu le descopere nimeni şi când trece pe la poarta ei vaca de la care vrea să-i ia mana, ea mulge pe aceea din lemn a ei, şi diavolul cu care lucrează ea, o mulge pe-a matale.

              489.– A venit la mine un călugăr de la Mănăstirea Neamţ şi mi-a spus că au ei pe cineva în sat care le vinde lapte şi e atât de bun, gras ca o smântână, dar pe ei îi doare stomacul de la o vreme.  I-am spus că laptele acela este vrăjit dar ca să se convingă mergi acasă, legi borcanul la gură cu un tifon curat, faci 40 de mătănii, şi te rogi să-ţi descopere Dumnezeu adevărul cu laptele acela, dacă e lucru drăcesc nu ne lăsa Doamne să ne spurcăm toţi. Am să mă rog şi eu şi să vii să-mi spui ce-ai văzut. Călugărul a făcut cum i-am spus şi după rugăciune a văzut cum se ridica tifonul tot mereu parcă fierbea ceva înăuntru. A ridicat tifonul şi din înăuntru au ieşit numai viermi albi cu cap roşu, până s-a golit oala, n-a mai rămas nici urmă de lapte.

490.- Părinte, e păcat să mergi la vrăjitoare?

-Da, cei care merg la vrăjitoare se despart de Dumnezeu şi se spune că cine trece de la lumină la întuneric, nu i se va mai socoti ceea ce a făcut la lumină, pierde botezul, cununia şi toate ale lui Dumnezeu. Aţi văzut cum s-a lepădat Sfântul Petru de Mântuitorul şi-a pierdut Botezul. Mântuitorul l-a numit SIMON al lui Iona, Mă iubeşti tu pe MINE ?

491.– Părinte, este adevărat că se fac vrăji cu legături de la mort ?

-Da, când aveţi mort în familie păziţi mortul, nu daţi voie nimănui să ia: legătură de la mort, flori sau ţărână de la mormânt. Toate acestea folosesc la vrăjitorii.

              492– Să vă mai spun ceva despre vrăjitori şi draci în general. Nu vă spun despre ei ca să vă sperii dar, vă spun ca să ştiţi. Spun unii despre preoţi că, bagă frica în oameni spunând că există draci. Dar nu e adevărat, aşa cum există Dumnezeu există şi scaraoschi. Dumnezeu este adevărul şi viaţa iar vrăjmaşul vine să strice rânduiala. Nu suportă adevărul, îi place întunericul şi mocirla. Pe diavol îl recunoşti după relele pe care le face, de fapt şi dumneavoastră ştiţi că circulă o vorbă, când dă omul de necaz şi nu mai scapă, se spune că, şi-a băgat dracul coada. Vrăjitorii sunt oameni cu tupeu, se apropie de tine prieteneşte dar te lucrează în ascuns. Vrăjitorii intră şi în biserică, iau aghiazmă, anaforă, stau la rugăciuni dar dacă te rogi lui Dumnezeu îţi descoperă adevărul despre ei. Eu îi cunosc pe mulţi dintre ei, pentru că aşa mi-a descoperit mie Dumnezeu, dar nu pot să spun nimănui nimic pentru că nimeni nu mă crede, eu nu sunt pe placul mai marilor mei şi de-aceia trebuie să tac, că tot nu rezolv nimic. Vă spun dumneavoastră ca să ştiţi pentru că ei mişună pe aici unii chiar vin la mine la rugăciunile mele ca să-mi tulbure bolnavii. Este o persoană tânără cam de 40-45 de ani, vine şi stă printre dumneavoastră, dă pomelnice, nu e prost îmbrăcată pentru că scoate bani pe vrăjile ei. (Cine a mai fost pe la mine, m-a văzut odată cum am scos-o afară din casă cu forţa, una Paraschiva şi una Ilaria). Aici în mănăstire sunt 5 vrăjitori. Este unulCasian călugăr (acum e mort) care se foloseşte de florile din biserică, le ia din biserică şi le duce acasă, le moşmondeşte cu dracii lui şi apoi le dă la oameni. La fel face şi cu busuiocul din biserică. Cine vede un călugăr nu se teme, pentru că se spune că ei ar fi oameni curaţi dar mai sunt şi excepţii. Altul este Nicolae (călugăr), nu mai este în mănăstire, ia pomelnice de la oameni şi le citeşte el. El este simplu călugăr dar ca să-i facă pe oameni să creadă în el, are casă şi veşmânt preoţesc. Aşteaptă omul să scape de necazuri şi mai rău îi este, face el în aşa fel ca să vină omul din nou la el. Pimen, acest călugăr a fost preot cândva şi l-au caterisit. Acum, nu ştiu cum dar, iar e preot. Din câte ştiu eu, el se ocupa cu vrăjile. Merg femeile la el pentru că-l văd îmbrăcat preot să le facă rugăciuni pentru sănătate iar el le unge cu mir, pe unde nu ar trebui, ca să se facă sănătoase. Toate aceste amânunte le cunosc chiar de la cele care au fost la el,  s-au speriat şi-au venit  să-mi spună. Cornel vrăjitorul (a fost dat afară, când s-a schimbat stareţul din vremea aceia, cred că sunt vreo 10 ani sau chiar mai mulţi), este bucătar la trapeză, el e tartorul, are metoda lui, spune că poate să scoată dracii din oameni, citeşte moliftele Sfântului Vasile şi îi bate pe oameni cu crucea în cap. Cred că a spus şi de unul Antonie, că printre cei care erau atunci i s-au făcut vrăji să se ducă în lac.

493– Am o soră vrăjitoare, care îmi aduce: anaforă, agheasmă, ulei sfinţit, ce să fac cu ele?

-Agheasma şi uleiul, le torni la plante în grădină. Anafora, se îngroapă în cimitir, şi-i spui surorii matale, să nu-ţi mai aducă.

494– Părinte, sunt mame vrăjitoare care până şi copiilor lor le fac vrăji, cum se explică?  De multe ori stau de vorbă cu unele persoane, după care mă simt rău şi mi se întâmplă numai necazuri, de ce?

-Oamenii aceştia trebuie compătimiţi, nicidecum urâţi, ei nu mai sunt proprii stăpâni, sunt stăpâniţi de diavol, stăpânul lor este diavolul, îi chinuieşte noaptea, dacă nu au făcut un rău ziua. Când nu au asupra cui trimite diavolul, îl trimit asupra proprii lor copiii, pentru ei nu mai există sentimentul matern şi patern. Dacă nu au pe cine trimite pe diavol, îl trimit pe animale, pe păsări, pe câini, pe pisici, pe şoareci, pe broaşte. Dacă lucrează undeva în comerţ, spurcă îmbrăcămintea, alimentele şi lucrurile pe care le vând la persoane pe care nu le cunosc, şi nu au avut motive să le urască. Când vin oamenii să cumpere, ele simt din ce tabără face parte fiecare. Dacă afli că gestionara e vrăjitoare te duci în altă parte să cumperi.

De ce te simţi rău sau îţi merge rău după ce ai stat de vorbă cu anumite persoane? Răspunsul e simplu, pentru că ai stat de vorbă cu o vrăjitoare. Ea prin dialogul pe care l-a purtat cu tine ţi-a menit răul. Cum procedează ?

-Vrăjitoarea procedează astfel: Vorbeşti cu ea normal şi la un moment dat, ai impresia că nu te mai ascultă, că se concentrează în altă parte, nu te aude ce-i spui, este absentă, să ştii că în acel moment te-a lăsat să vorbeşti singur iar ea îţi meneşte răul. După ce a plecat de la tine începe să te doară capul, să ai ameţeli, să te simţi epuizat de puteri şi să-ţi fie rău;

-Dacă îţi povesteşte despre simptomele unei

Boli, vezi cum i se schimbă chipul în timp ce vorbeşte, atunci toate relele ce ţi le-a spus, ţi le meneşte ţie.

-Dacă îţi vorbeşte despre: bătăi, pagube,

accidente şi tot felul de nenorociri şi vezi că i se schimbă chipul atunci ţi le meneşte ţie.

-Dacă îţi vorbeşte despre: broaşte, şoareci, molii,

Insecte gândaci, pureci, păduchi, atunci când vorbeşte dacă este vrăjitoare ţi menesc ţie acestea.

-Este bine ca atunci când vrei să faci ceva şi vrei

să reuşeşti să nu spui nimănui nimic din ceea ce vrei să faci, dacă vrei să ai succes. Dacă află vreo vrăjitoare că vrei să dai un examen sau vrei să te căsătoreşti vei avea piedici şi nu vei putea rezolva nimic. Vrăjitoarea trimite diavolii ei înainte să tulbure tot şi să nu rezolvi nimic. Dacă vei păstra tăcerea vei avea sorţi de izbândă.

-După ce ai vorbit cu o persoană prieteneşte şi

pleci, şi vrei să verifici dacă este vrăjitoare uită-te înapoi şi ai  s-o vezi că-şi ridică mâinile şi face un gest de parcă ar arunca cu ceva în tine, privirea este fixă şi expresia feţei este urâtă.

Aşa că, atenţia mărită cu cine staţi de vorbă.

–Părinte, şi cum putem să scăpăm de răul pe care ni   l-a adus stând de vorbă cu o vrăjitoare?

-Cu post şi cu rugăciune, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Se risipesc menirile vrăjitoarei dacă ţinem vinerea până la ora 24 post negru, dacă facem în acea vineri 40 de metanii şi dacă rostim rugăciuni de cerere: Doamne alungă de la mine tot ceea ce meneşte vrăjitoarea aceasta. Dacă ştii că este vrăjitoare aceea cu care stai de vorbă, tot timpul să zici în mintea ta această rugăciune de cerere.

495.- Părinte, la scurt timp după botezul copilului meu, în fiecare noapte copilul plânge, cu un plâns ascuţit şi cu ţipete de nesuportat. O vecină pe care o ştiu vrăjitoare, îmi zice: Dacă vrei ca să trăiască copilul, vinde-mi-l mie. Ce să fac?

-Vrăjitoarea, trimite diavolii ei asupra copilului şi îl chinuieşte. Trebuie să ţii post negru Luni, Miercuri, Vineri, până la ora 24,00, o săptămână. Zilnic, faci 40 mătănii şi rugăciuni. Dacă nu ştii rugăciuni, zici de 9 ori „Tatăl Nostru”, în locul Acatistului Mântuitorului. Şi după fiecare, zici: Doamne, alungă duhurile necurate de la copilul meu (N), şi aici să nu se mai întoarcă. Copilul îl împărtăşeşti 7 dumineci la rând, ca să primească prin aceasta, puteri de la Dumnezeu ca să respingă duhurile rele. Apoi îl împărtăşeşti des, la 40 de zile, până la 7 ani. După ce împlineşte 7 ani, copilul ţine postul întreg ca şi părinţii şi se împărtăşeşte în cele 4 posturi din an, deci el intră în rânduielile celor mari. Copilului îi dai zilnic 3 linguriţe agheasmă, îl stropeşti cu agheasmă, îi faci Cruce. În fiecare seară, citeşti în apropierea copilului psalmii: 3, 30, 142 şi alţi 3 psalmi de la începutul psaltirii. Continui aşa ordonat seară de seară, până termini de citit Psaltirea. Te opreşti, dacă copilul s-a vindecat. Ca să te aperi în continuare, de vrăjile pe care ţi le face vecina, ţii post negru Vinerea, până la ora 24,00, faci 40 mătănii şi rugăciunile de zi, şi de seară. Te spovedeşti şi te împărtăşeşti în toate posturile, stropeşti cu agheasmă prin casă, şi te dai pe faţă cu agheasmă, când simţi că este nevoie. Ca să te aperi de vecina vrăjitoare, nu-i dai nici un lucru, ca să nu aibă vreun lucru de-al tău, pe care să-ţi lege vrăji. Nu primi de la ea cadou vreun lucru, că pune vrăji pe el. Nu mânca de la ea, nici să guşti, că pune spurcăciuni în mâncare. Scoate din casă tot ce ţi-a dăruit ea, şi să i le dai de pomană. Lasă-le undeva într-un parc, să le ia cine va voi, şi ea să le aibă, de pomană, să fie pentru sufletul ei. Ea dă de necazuri. Dacă poţi îngroapă în pământ la o margine de grădină tot ce îţi aduce şi tot ce găseşti aduse, ea dă de necazuri mari, şi vei vedea că nu te mai lucrează. Dacă nu îngropi, ea continuă să-ţi aducă vrăji. Nu primi de la ea nici ceea ce împarte în biserică, colivă, pomană. Nu primi de la ea: icoane, lumânări, tămâie, agheasmă, anafură, că pune vrăji pe ele. Dacă nu ai putut refuza, dă-i-le de pomană, şi va avea ce a menit când le-a dat. În sufletul tău să nu porţi ură. Ea face acestea, mânată de satana. Dacă cade la necaz, ajut-o. Să ai milă de ea. Tu doar te fereşti de ea, dar nu o urăşti.

496.- Părinte, am primit cadou o bluză, şi chiar dacă nu m-am îmbrăcat cu ea, văd că îmi merge foarte rău, ce să fac?

-O îngropi în pământ. Apoi zici: Doamne, tot ce a menit acela – zici numele -, când mi-a dăruit bluza, pe pustiu să se ducă, şi la mine să nu se mai întoarcă, iar vrăjile legate, Doamne, dezleagă-le şi întru nimic să se prefacă. Zici de 3 ori. Ţii post negru vinerea, până la ora 24, faci 40 mătănii şi rugăciuni o oră (Acatistul Mântuitorului). Vei vedea că acela care ţi-a dăruit bluza, se nelinişteşte, şi vine şi îţi cere socoteală, pentru ce nu ai îmbrăcat-o, şi unde este? El face aceasta, deoarece, diavolii se întorc la el, şi îl chinuiesc. Totdeauna se întorc la cel care i-a trimis.

              497.– Pentru fiecare suflet câştigat, diavolii primesc laude şi ranguri în ierarhia drăcească şi pentru fiecare suflet pe care-l câştigă şi apoi îl pierd primesc degradare din rang  şi pedeapsă în faţa iadului de la tartăr.

Vrăjitorii, fermecătorii şi descântătorii, încă din viata pământească ocupă un loc în ierarhia drăcească. Ei sunt cei ce pun pe diavoli la treabă, ei îi trimit pe diavoli să chinuie pe oameni, ei sunt cei ce poruncesc iar diavolii se supun şi ascultă, pentru că li se împlinesc voia.

             498.– Oamenii vrăjitori, descântători, fermecători şi ghicitori din clipa când încep să lucreze li se pune pe faţă şi poartă masca diavolului. Dacă Dumnezeu ar îngădui, aceste slugi ale satanei ar purta şi în chip văzut chipul diavolului. Aşa cum chipul diavolului este ascuns de vederea omului şi mai ales a omului păcătos, tot aşa este ascuns şi chipul acestor slugi satanice de văzul celor din jur. Foarte greu se pot întoarce de la slujirea şi răutăţile lor.

499.- Părinte, spuneţi-ne cum se vor prezenta vrăjitorii la judecata sufletului şi dacă vor avea parte de mântuire?

-În clipa morţii, sufletul vrăjitorilor, fermecătorilor, descântătorilor şi ghicitorilor este întâmpinat de diavoli şi dus direct în iad. Nu mai trec pe la  Creatorul. Nu mai văd faţa lui Dumnezeu şi nici frumuseţea raiului, aşa cum sunt duse toate sufletele după moarte în intervalul celor 40 de zile. Judecata sufletului i se face în clipa morţii. Ajuns la iad, sufletul lor este întâmpinat de tartarul iadului batjocorindu-l, nu pentru că nu i-ar fi slujit cu credinţă, ci pentru că încă mai poartă chipul lui Dumnezeu. I se pune în faţă să aleagă una din două variante:

1.– I se arată o mare de foc cu vâlvătaie înfricoşat de mare, fără  margini şi i se spune: ” Poţi alege această mare de foc, loc de chin, unde te vei chinui până la a Doua Venire a lui Hristos şi apoi veşnic, pentru că al nostru eşti”;

2.– „Dacă nu vrei  să fii chinuit în foc, atunci să lepezi Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu după care ai fost creat şi să te faci după chipul şi asemănarea noastră, luând chip diavolesc: cu copite, cu coarne, cu coadă, cu păr, pentru că pe noi nu ne atinge marea aceasta de foc..!”

Văzând sufletul cât de urât şi înfricoşat este chipul diavolesc, se îngrozeşte şi atunci se uită la marea cea de foc, căutând să accepte focul. Însă, din foc iese vrăjitorul care l-a învăţat şi l-a pus să facă vrăji, şi-i spune: „Nu veni aici, pentru că n-am văzut ca până acum să fi scos Hristos pe cineva de aici! Mai bine ia chipul diavolesc! Iată că şi după moarte sufletul care este sub stăpânirea diavolului, este amăgit şi înşelat. Astfel, neavând de ales, acceptă să ia chip diavolesc. Atunci, tartarul iadului îi schimbă chipul în chip diavolesc, îi dă în mână o lopată cu jar din marea de foc a iadului şi îl trimite să-şi ardă trupul din mormânt.

Aşa se explică faptul că, la dezgropămintea de 7 ani, unii sunt găsiţi în mormânt cu trupul ars şi negru ca tăciunea şi funinginea.

Vrăjitorii care şi-au schimbat chipul în chip diavolesc şi au ars trupul cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu mai au parte de judecată, ci vor fi judecaţi ca dracii şi aruncaţi în „iezerul cel de foc pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Mat.25,41). Sufletele care au acceptat marea cea de foc şi au stat în flăcările iadului până la a Doua Venire a Mântuitorului Hristos, vor fi scoase şi vor participa la Judecata Înfricoşată cu şansa de a fi iertate.

Tot aşa păţesc şi cei ce în viaţă s-au ocupat cu ghicitul în: deschiderea cărţilor sfinte, cărţi de noroc, în palmă, în cafea, în zodii, în gramolnic, în bobi, în ghioc şi în orice fel şi cei ce au mers la ei.

La fel păţesc şi cei ce s-au ocupat cu descântatul, folosind rugăciunea „Tatăl Nostru”, care s-au folosit de cărţi sfinte, de icoane, lumânări, tămâie, prescură, anaforă, veşminte preoţeşti; care au stins cărbuni; cei ce s-au folosit de piedica de la mort, de lumânări de la morţi, de pământ de pe morminte, de apa în care a fost scăldat mortul; cei care au descântat de deochi, de bubă rea, de mana vitelor şi de orice fel de descântec şi cei ce au fost la ei.

Vrăjmaşii şi persecuţia părintelui

  466.– Când era la Mănăstirea Cernica, părintele nu prea avea prieteni printre preoţii din mănăstire. Tot timpul erau securiştii pe urmele părintelui sau unii preoţi cumpăraţi dar puţin îi păsa, nu-l stinghereau cu nimic, se comporta normal, ce avea de spus tot spunea. Din darul lui Dumnezeu, părintele îi cunoştea pe aceşti securişti sau „codoşi”- aşa îi mai numea pe oamenii simplii care lucrau pentru ei. Erau la spălătoria mănăstirii doi soţi, plătiţi să observe tot ce se petrece în casa părintelui, tot ce se spune. Bărbatul e cel care a fost descoperit că sta sub fereastră şi asculta. Acestuia, din întâmplare i s-a aruncat resturi de mâncare pe fereastra sub care stătea şi asculta ce se vorbeşte în casă.

 Aşa a vrut Dumnezeu ca să-l descopere. Soţia lui venea pe la părintele şi cerea câte ceva de mâncare: ulei, făină, zahăr, ca să aibă motiv să intre în casa părintelui. Părintele o numea „vecina”. Părintele îi trata ca şi pe ceilalţi oameni, ba chiar îi răsfăţa cu ce avea mai bun; miere, banane, portocale, iar pe soţul ei cu câte o sticlă de vin – că-i plăcea să bea.

Într-o zi, când părintele se întorcea acasă de la slujba de dimineaţă, împreună cu lume multă, a obrsevat că sub fereastră era o scară. A zâmbit şi când s-a apropiat mai mult, a observat-o pe „vecina” care-şi făcea de lucru prin zonă, să mai observe câte ceva şi i s-a adresat:

-Să trăieşti vecină, nu ştii matale cine-o fi pus scara aceia sub fereastra mea? Vecina care s-a simţit cu musca pe căciulă, s-a roşit, nu mai ştia ce să spună, se mişca făcându-şi de lucru aiurea şi în cele din urmă a spus că nu ştie. Toată lumea care era de faţă a observat-o pe femeie şi cineva din grup a spus:

-Părinte, ce avea femeia aceea, de ce se bâlbâia aşa, ori uitase cumva ea scara pentru că se comporta ca un om prins asupra faptului?

-Ei sunt vecinii mei! Şi a zâmbit, aşa cum făcea când era mulţumit de ceva. Faptul că Dumnezeu le întunecase mintea şi au uitat scara s-o ia, pentru părintele era o bucurie.

O periodă, în camerele alăturate părintelui, a locuit Preotul Gavrilă (acum mort) care, sta până noaptea târziu să asculte ce se vorbeşte în bucătăria părintelui. Grija lor a fost întotdeauna să ştie ce face părintele, ce spune oamenilor.

După moartea părintelui, preotul Mihail de la Mănăstirea Antim din Bucureşti împreună cu părintele Adrian, tot de la Mănăstirea Antim, vrăjmaş al părintelui, au scos o carte în care-l făcuseră pe părintele Ilarion paranormal. Această carte a adus satisfacţie vrăjmaşilor părintelui şi durere celor care l-au iubit.

O doamnă care l-a cunoscut pe părintele Ilarion, i-a cunoscut puterea rugăciunilor, harul şi dragostea pe care o avea dânsul, l-a cunoscut şi pe părintele Mihail, preot foarte tânăr, a spus următoarele:

-Mă bucur că am prilejul s-o spun. Părinte Mihail, când v-am cunoscut, eu şi familia mea ne-aţi făcut o impresie bună. Cum aţi putut să vă lăsaţi influenţat atât de josnic de acest preot Adrian, păcat de el că este în vârstă, vrăjmaş al părintelui Ilarion de aţi publicat, şi aţi semnat o carte atât de urâtă. V-aţi făcut duşmani printre oameni. Cine l-a cunoscut pe părintele Ilarion, niciodată n-o să creadă ce-aţi strecurat în cartea aceia, cu rea intenţie. Dacă aţi vrut să vă faceţi cunoscut prin ceva, găseaţi orice altceva. Cum să învinuieşti un om care nu mai există, nu vă poate contrazice, şi nu se poate apăra? Faceţi afirmaţii despre cei care sunt în viaţă ca să puteţi să-i priviţi în ochi după ce veţi semna ceva despre ei. V-aţi făcut o carte de vizită pătată cu minciuni. Acum sunteţi văzut cu alţi ochi de cei ce l-au cunoscut şi l-au iubit pe părintele Ilarion. Să ştiţi că nimic şi niciodată nu va putea să-l şteargă din inimile oamenilor pe părintele Argatu.

467.- Orbul din Brăila

–Un securist din Brăila m-a urmărit tot timpul cînd eram mai tânăr să vadă ce vorbersc, ce fac şi drept pedeapsă de la Dumnezeu i-a venit orbirea. El personal după ce a păţit necazul, a venit şi mi-a mărturisit ştiind că este o pedeapsă orbirea pentru tot răul care mi l-a făcut şi mai ales că a mai pus de la el şi le-a înflorit ca să mă apese şi mai mult şi el să iasă în evidenţa şefilor lui.

468.- Toată viaţa mea, s-au silit vrăjmaşii mei să-mi strice preoţia mea, să mă facă de râs, dar Bunul Dumnezeu n-a îngăduit aceasta.

Odată, am găsit în curtea mea un copil şi când   l-am întrebat:

-Cum te cheamă pe tine?

-Argatu, Argatu, mi-a răspuns.

-Na-ţi-o bună ? De unde şi până unde?

Am stat de vorbă cu copilul şi mi-a spus că cineva la pus să zică aşa.

               469.- Aveam nişte tineri căsătoriţi, care tot timpul erau cu mine şi se arătau ca prieteni şi nici nu bănuiau că eu ştiu cine sunt ei(securişti). Bărbatul care părea mai evlavios s-a îmbolnăvit şi nu putea să moară pentru că-l mustra conştiinţa, pentru ce-mi făcuse mie. A trimis vorbă să mă duc să-l spovedesc, şi pentru că a dorit, mi-am făcut timp şi m-am dus, deşi ştiam că n-o să recunoască. De obicei, cei care fac rău cu bună ştiinţă, nu mai îngăduie Dumnezeu să se salveze. M-am dus. A spus toate celelalte păcate la spovedanie dar, ce-l apăsa mai tare nu a spus, s-a temut că se va însănătoşi şi să nu-l omoare aceia pentru care a lucrat atâţia ani de zile. După ce-am plecat de la el a murit. Se împrietenise cu rudele mele, luau masa împreună, de sărbători erau cu noi, întotdeauna aduceau câte ceva într-un coş, arătând că sunt milostivi şi prieteni buni.

470.- A venit la mine un securist şi mi-a zis :

-Părinte, sunteţi acuzat că, dumneavoastră citiţi rugăciuni care nu sunt scrise în cărţile bisericeşti ci, sunt nişte compoziţii de ale dvs ca să atrageţi lumea!

-Uite ce dragă, ca să te convingi, ia cartea asta, se numeşte „Molitfelnic” şi urmăreşte dumneata cuvânt-cu-cuvânt din ea să vezi dacă tot ce citesc la lume  scrie acolo. Iar cartea asta este tipărită de Biserică cu aprobarea Sfântului Sinod pe care o au toţi preoţii. A luat Molitfelnicul, l-a răsfoit, s-a uitat insistent pe prima pagină, l-am îndemnat să se uite la Molitfele Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului Ioan Gură de Aur pe care urma să le citesc, fiindcă se apropia de ora 12,00. A stat tot timpul rugăciunilor în picioare lângă perete şi mi-a urmărit tot cuvântul pe care-l rosteam. După terminarea dezlegărilor, a asistat la întrebările pe care mi le puneau credincioşii la necazurile pe care mi le împărtăşeau şi la sfaturile pe care le dădeam. Toată după amiaza nu s-a dezlipit din locul unde se aşezase. Cam pe la ora 4 după masă, îmi zice:

-Părinte, aveţi duşmani mulţi!

-Cine nu are, chiar şi dumneata ai duşmani şi oameni care te invidiază şi te urmăresc.

-Aşa este părinte, însă eu am fost trimis aici la dumneavoastră de nişte preoţi. V-au acuzat că înşelaţi lumea. Am venit să verific şi trebuia să luăm măsuri împotriva dumneavostră pentru înşelătorie. Acum   m-am convins că există multă răutate şi invidie şi la preoţi, nu numai la oamenii de rând.

-Nu din răutate fac ei aceasta, ţi se pare matale, ci din prea multa lor grijă pe care mi-o poartă unii, se îngrijesc să nu greşesc, mă păzesc săracii să nu cad.

               471.– La Mănăstirea Cernica Părintele IlarionArgatu, din cauza invidiei preoţilor, a fost otrăvit de 3 ori. La Mănăstirea Antim a fost otrăvit de 2 ori, odată i s-a pus otrava în Sfântul Potir în timpul Sfintei Liturghii, fiind otrăviţi şi credincioşii care s-au împărtăşit în duminica respectivă. A fost salvat de Dumnezeu de fiecare dată, arătând minunea credinţei, pentru cei cu adevărat credincioşi, otrava nu are putere, după cuvintele Mântuitorului: „şerpi vor lua şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”(Marcu 16,18).

La Mănăstirea Antim a pătimit foarte mult din cauza invidiei preoţilor de acolo: Irineu Iuraşcu, Paulin Lecca, Pimen şi Adrian Făgeţeanul, care, complotau împotriva Părintelui Ilarion Argatu pentru a-l determina să plece. Îl invidiau pentru faptul că era căutat de lume. Puneau paznicul să închidă porţile Mănăstirii şi să nu lase lumea să intre la Părintele Ilarion. Îl defăimau în faţa celor care-l căutau şi întorcea lumea spunând că părintele nu se mai află în mănăstire; Permanent îl reclamau la episcop şi la securitate, punân-du-i în cârcă fel de fel de nimicuri. I se oprea partea de jertfă care i se cuvenea la Altar pentru săptămâna de slujire. Vom scoate un volum la lumina tiparului intitulat: „Despre prigoana Părintelui Ilarion Argatu”, unde vom detalia toate suferinţele îndurate de părintele Ilarion pentru credinţă şi slujirea lui Dumnezeu. Atunci când, duci luptă cu diavolul şi nu te poate birui, ca să te lovească îi pune în război cu tine pe cei din apropierea ta, pe colaboratori, pe prieteni, pe cei din familie: să te defaime, să te urască şi să te alunge. Aşa se face că această ură şi invidie asupra Părintelui Ilarion cu toate că au trecut ani, se refulează şi acum, după moartea părintelui. Unul dintre preoţii amintiţi de la Mănăstirea Antim, se pare că a aşteptat clipa morţii Părintelui Ilarion, pentru a publica o carte la Editura „Sofia” 2004, intitulată „De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale” autori: Ieromonah Adrian Făgeţeanu şi Ieromonah Mihail Stanciu.

Lucrarea se vrea la prima vedere a combate pe bună dreptate practicile oculte care se practică în unele locuri, însă, la subsolul lucrării îl dă exemplu negativ pe Părintele Ilarion Argatu şi numai pe el în mod tendenţios. Ne întrebăm, de ce nu s-a venit cu exemplificări de preoţi: care spovedesc pe credincioşi în comun, care dau Sfânta Împărtăşanie s-o poarte omul, care deschid cărţile şi fac vrăjitorie şi ghicitură; care dezleagă cununii folosindu-se de practici oculte, cu care Părintele Ilarion n-a fost niciodată de acord şi cu vehemenţă le-a combătut? Trebuia să facă o analiză şi un studiu a tuturor practicilor oculte în biserică şi să vină cu exemplificări concrete. Exemplificându-l numai pe părintele Ilarion, se vede că în mod răutăcios au vrut să-l atace pe Părintele Argatu. Aprinderea de lumânări, facerea metaniilor, citirea Molitfelor Sfântului Vasile Cel Mare şi sfaturile date credincioşilor de Părintele Ilarion celor în necazuri, sunt practici oculte în Biserica Ortodoxă?

Ar trebui ca fiii şi nepoţii Părintelui Argatu (38 de preoţi) să cheme în judecată pentru daune morale pe cei ce defaimă public memoria Părintelui Ilarion şi numele de „Argatu”. Însă, judecata lui Dumnezeu şi răzbunarea Lui asupra vrăjmaşilor va trece prin foc orice răutate. Ne pare rău de cei 92 de ani ai Părintelui Adrian Făgeţeanu, de necazurile pe care     le-a îndurat în război şi de la regimul comunist, de cei 20 de ani petrecuţi în închisoare (suferinţe prin care a trecut şi Părintele Argatu) şi de demnitatea cu care ar trebui să încheiem o viaţă de duhovnic. De asemenea, ne pare rău şi de tinereţea lipsită de experienţă a Părintelui Mihail Stanciu, care încearcă să se afirme prin a lovi în demnitatea şi valoarea altor duhovnici pe care, se vede că, n-o să-i depăşească niciodată. Am auzit şi de faptul că, Părintele Mihail, predă lecţii de cateheze cu copii, în faţa cărora îl defaimă pe Părintele Argatu. Aşa a înţeles părintele Mihail că trebuiesc formaţi adevăraţii credincioşii de mâine ai bisericii. De fapt, fiecare slujeşte pe cine poate.