Daruri-Părintele Ilarion Argatu

 Daruri
153.-Părinte, când primeşti un lucru de la cineva, trebuie să-l păstrezi sau poţi să-l dai altcuiva ?
-De drept iţi aparţine, faci ce vrei cu el, dar dacă cel ce ţi l-a dat iţi spune să nu-l înstrăinezi, trebuie să ţii cont de dorinţa lui.
Aşa am păţit cu una din fetele mele. Preoteasa le-a făcut zestre, s-a chinuit ca să aibă câte ceva fiecare de la mama. Când s-a dus preoteasa în vizită la ea, cuvertura de pe pat nu mai era, a dat-o cuiva şi pusese altceva pe pat. Nu i-a zis nimic fetei, dar mi-a spus mie. Era tare necăjită că nu i-a plăcut, ea i-a dat din toată inima, de ce n-a vrut-o?! Asta în familie şi între prieteni sinceri pentru că mai sunt alte situaţii când primeşti ceva şi simţi o teamă, dacă ţi-a făcut farmece! Atunci poţi înstrăina, că farmecele nu se prind pe acela care primeşte, deoarece sunt făcute pentru tine şi pe numele tău. Se înstrăinează atunci când o persoană insistă să mănânci numai tu din ce ţi-a dat, sau să îmbraci numai tu hainele pe care ţi le-a dăruit.
Deochiul
(vezi şi la vrăjitorie)
154.– Părinte, ne-aţi spus că atunci când copilul e deochiat să spunem „Tatăl nostru” până tace copilul, dar eu am ajuns să spun şi de 20 de ori şi el tot plângea.
-Aşa e când nu spui cu dragoste.
-Aveţi dreptate că eu spun cu nervi şi plictisită, iar când ajung de plâng, tace copilul.
155.– Părinte, ce este deochiul?
-Deochiul este o lucrare drăcească pe care unii dintre oameni o fac. Sunt oameni, în special femei, care lucrează cu diavolul şi-l trimit prin privire unor persoane, uitându-se fix sau insistent la ele. În special copiilor mici şi adolescenţilor. Aceştia au privirea rea. Laudă pe cel ce îl deoache, zicând: „uite ce frumos e copilul dumneavoastră!” sau „Ce fată frumoasă aveţi!” şi atunci cel rău se leagă de acel copil şi începe să plângă fără întrerupere, de parcă ar fi în gură de şarpe. Pe cei mai mărişori îi ia cu dureri de cap, ameţeli şi leşinuri de moarte. Atunci, părinţi să ducă copilul imediat la preot pentru a-i citi şi de a alunga pe duhul cel necurat. Unii în loc să meargă la preot se duc la descântătoare pentru a le descânta, alţii ştiu şi fac singuri descântecul, alţii stâng cărbuni. Aceştia nu-l alungă pe diavol de la copil, ci dimpotrivă, se fac datori diavolului ca să fie lăsat copilul în pace. Aceştia vor plăti cu sufletul lor datoria la diavol că i-a ajutat. La preot trebuie să meargă părinţii şi nu la descântătoare.
Deschiderea cărţii – ghicitul –
156.- Ascultaţi fraţilor!
-Ghicitul este o practică ocultă care desparte pe om de Împărăţia lui Dumnezeu. Ghicitul ca şi vrăjitoria, descântatul, fermecatul, îl situează pe om în postura de slujitor al diavolului. Aşa cum Dumnezeu îşi are slujitorii Săi, pe: episcopi, preoţi şi diaconi prin care revarsă harul Său şi lucrarea Sfântului Duh în Biserică şi prin biserică în înteaga lume, tot aşa şi diavolii se folosesc de slujitori prin care lucrează răutatea chinuind şi înşelând lumea, aceşti slujitori, sunt: vrăjitorii, fermecătorii, descântătorii şi ghicitorii. Aceştia din urmă nu sunt mai mici sau cu păcatul slujirii diavolului mai mic sau mai nevinovat ci, greutatea păcatului este la fel de mare. Aceşti slujitori sunt despărţiţi total de Dumnezeu, iar cei ce merg la ei sunt la fel de vinovaţi şi în aceleaşi consecinţe, după cuvântul Mântuitorului: „Toţi vrăjitorii, toţi fermecătorii, toţi decântătorii şi toţi ghicitorii şi cei ce merg la ei nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Aceştia, pentru că s-au despărţit total de Dumnezeu, după moarte nu vor vedea faţa lui Dumnezeu, judecata sufletului făcându-li-se în clipa morţii, adică merg direct în iad şi mai cu seamă la talpa iadului, în cel mai adânc loc de chin.
Formele ghicitului sunt de multe feluri, însă cele mai cunoscute şi practicate sunt, ghicitul: în ghioc, în bobi, în palmă, în stele-astre, în cafea, în cărţi de joc, în zodiac, în cărţi sfinte, etc.
Printre ghicitori se numără: bărbaţi, femei, mireni tineri şi bătrâni şi chiar preoţi.
Cine sunt cei ce merg la ghicitori? Sunt cei ce nu cred în Dumnezeu şi puterea Sa şi atunci se încred în puterea diavolului. Chiar dacă merg la biserică, chiar dacă se spovedesc, chiar dacă ţin posturile şi se roagă toate le anulează prin mergerea la unul dintre aceşti slujitori ai diavolului. Nu poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să alergi la slujitorii diavolului.
Cei ce ghicesc în cafea diavolul le dă un sentiment de nevinovăţie şi o scuză de adormit conştiinţa că nu fac nimic rău şi că se mai distrează şi ei cu prietenii cu care servesc cafeaua. Vor vedea ei cât de nevinovată a fost gluma lor, dar va fi prea târziu.
Cei ce ghicesc în cărţi sfinte cum ar fi în Psaltire şi Evanghelie prin aceştia diavolii batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu scris în Evanghelie şi Psaltire.
Cei ce deschid cartea (Sfânta Evanghelie) preoţi fiind, nu numai că prin ei şi ei batjocoresc Cuvântului lui Dumnezeu scris în Evanghelie dar au vândut preoţia şi L-au trădat pe Hristos. Preoţii sunt cei mai periculoşi ghicitori, deoarece oamenii îşi pun încrederea în preot, spun că preotul este slujitorul lui Dumnezeu, spun că nu-i păcat deoarece au fost la un preot nu la un vrăjitor, dau vina pe preot că el are răspunderea mântuirii lor. Din cauza aceasta unii dintre cei care au fost la preot să le deschidă cartea şi să le ghicească spun că nu au păcat şi atunci nu-i mustră conştiinţa, ca atare nu fac act de căinţă pentru păcatul lor şi nu se mântuiesc, iar preotul va răspunde de toate sufletele pierdute.  Fraţilor, aceşti preoţi ghicitori nu se gândesc la mântuirea voastră! Fugiţi de ei că vă duc la gheenă. Motivul pentru care-L vând pe Hristos şi sufletele voastre, este banul, lăcomia de argint şi mândria că vine mai multă lume la el decât la ceilalţi preoţi.
Fraţilor, vreţi să vă mântuiţi, feriţi-vă să slujiţi diavolului, să nu vă trebiească să ştiţi mai mult decât a lăsat Dumnezeu să ştii. La ce-ţi foloseşte să ştii ziua de mâine şi ce are de gând să facă Dumnezeu cu tine? Nu vă lăsaţi înşelaţi de diavol mergând la aceşti slujitori, pentru că diavolului nu i-a lăsat Dumnezeu să ştie ce se va întâmpla peste o secundă, ce vă spune sunt minciuni şi vă spune ceea ce are de gând să vă facă ca să-l consideraţi atotştiutor şi să credeţi în el. Nu este atotştiutor. Nu are acest atribut. Singurul Dumnezeu este Cel Atotştiutor şi Atotputernic. Nu-L jigniţi pe Dumnezeu mergând la aceştia, îndreptaţi-vă paşii către Biserică şi întorceţi-vă la Dumnezeu punându-vă toată nădejdea şi încrederea în El. Amin.
157.– Părinte am venit la dumneavoastră ca să-mi deschideţi cartea. Am o fiică de 32 de ani şi nu se mai mărită şi aş vrea să ştiu de ce?
– Cine ţi-a spus matale că eu deschid cartea şi ghicesc?
-Aşa am auzit, că ce spuneţi dumneavoastră este sfânt şi se împlineşte.
-Aşa ai auzit, dar cine ţi-a zis matale?
-Drept să vă spun părinte, un călugăr mi-a spus, unul de aici din mănăstire, mi-a zis: Du-te la Argatu ca să-ţi deschidă cartea, apoi, vin-o şi-mi spune ce ţi-a zis.
-Aşa ţi-a zis că eu deschid cartea? De unde şi până unde să spună el aşa ceva!? M-a văzut el pe mine că fac aşa ceva? Măi, măi, măi…ce vrăjmaşi!!! Cu securitatea îmi scot tot felul de bazaconii ca să se audă şi să mă scoată din mănăstire. Le stau ca un ghimpe, sunt plini de invidie, vor să scape de mine şi nu pot. După ce că m-au otrăvit de câteva ori, apoi, au vrut să mă arunce în lac ca să scape de mine şi n-au reuşit, acuma scot tot felul de muncini ca să mă discrediteze, să-mi terfelească preoţia, ca lumea care vine să-şi facă idei.
Matale nu eşti vinovată, o să-i judece Dumnezeu! Însă, matale să ştii că preotul Argatu nu deschide cartea. Iar matale dacă ai să cauţi să te duci la cei care deschid cartea ţi se închide Împărăţia lui Dumnezeu, nu te mântuieşti. Roagă-te lui Dumnezeu pentru fata matale şi lasă-L pe Dumnezeu să-i dea soartă bună. Dar, spune-i fetei să lase păcatul pe care-l face şi de care matale nu ştii, te minte. Apoi, du-te cu ea la preotul pe care-l ai să vă spovediţi şi roagă-l să-ţi dezlege fata de blestemul mamei. Să ştii matale, copiii se binecuvintează nu se blestemă, de aceea fata matale nu s-a măritat că ai tot blestemat-o, a-i zis aşa: „Să n-ai noroc!” de câte ori te supărai pe ea.
-Aşa-i părinte! Sunt o păcătoasă, nu ştiu de unde am deprins să  zic aşa. La supărare am o gură rea, nu ştiu ce să fac să fiu altfel! Am zis că Dumnezeu n-o să se uite în gura mea, a unei păcătoase ca mine. Uite ce-am făcut!
-Du-te, fă cu credinţă ce ţi-am spus şi o să se mărite fata matale şi a-i să fii şi bunică. A plecat de la părintele luând binecuvântare şi cu un sentiment de regret şi de ruşine îi cere părintelui iertare pentru mintea proastă de a-i cere părintelui asemenea gogomănii cu care l-a jicnit.
Într-adevăr, la un an de zile au venit la părintele femeia cu fata, ginerele şi copilul lor, bucuroşi pentru a mulţumi părintelui şi a cere binecuvântare.
S-a lămurit femeia că părintele Ilarion nu deschidea cartea şi nu spunea din ceea ce vedea în carte, nu ghicea aşa cum spuneau unii, ci sfinţenia şi darul părintelui primit de la Dumnezeu era de a-i vedea pe oameni aşa cum sunt şi ce trebuie făcut pentru ca ei să se izbăvească.
158.- La părintele Ilarion a venit un tânăr de vreo 28 de ani, trimis de securitate ca să-i spună părintele de ce nu se căsătoreşte, având şi un aparat de înregistrat în buzunarul de la piept.
–Părinte, am venit la dumneavoastră cu o mare problemă a mea. Am peste 30 de ani şi nu reuşesc să mă căsătoresc, nu se leagă nici-o fată de mine, nu ştiu, sunt legat, mi-o fi făcut cineva vrăji, vreau să-mi spuneţi dumneavoastră ce spune cartea?
Părintele statea pe scaun cu mâinile unite în poală, blând uitându-se la el cum se străduia să-şi joace rolul şi să-l convingă pe părintele să-i deschidă cartea şi pe un ton blând şi cald părintele, îi spune:
– Cartea nu spune nimic din ce zici matale, în ea stau scrise numai rugăciuni pentru toată trebuinţa şi cuvântul lui Dumnezeu. Atât, nimic mai mult! Iar Bogdan nu are o problemă cu căsătoria ci are o misiune. El are o soţie frumoasă şi credinciosă, mai are şi copii frumoşi şi cuminţi. Deci, nu are probleme. Spune celor care te-au trimis că Părintele Argatu nu ghiceşte, el se roagă pentru credincioşi, citeşte rugăciunile din cartea aceasta Moliftfelnic se cheamă. Nu te teme că o să te creadă, deja au auzit ce-am vorbit noi.
La aceste cuvinte ale părintelui tânărul a rămas mut, fără cuvinte, dispăruse mimica de bunăvoinţă vicleană, surprins şi ruşinat mai întreabă:
-Părinte de unde ştiaţi cum mă cheamă, că sunt căsătorit,  am copii şi că ne ascultă şefii mei? Ştiţi cine sunt?
-Până a deschide matale gura şi a spune minciunile pe care le-ai spus n-am ştiut, să ştii matale că minciuna este de la diavol şi adevărul de la Dumnezeu. Cel ce caută adevărul Dumnezeu îl ajută să-l găsească.
–Am înţeles părinte, iertaţi-mă!
Părintele i-a zimbit, l-a binecuvântat să-i crească copii cumniţi şi să asculte de mama lor, care era o femeie credincioasă. A plecat cu capul în jos trecând prin lumea ce aştepta să stea de vorbă cu părintele.
159.-Vine la părintele un cuvios preot, era de la o mănăstire din sud, face plecăciuni şi-i zice părintelui:
-Blagosloviţi Prea Cuvioase!
-Domnul să vă binecuvinteze cu răbdare şi mântuire. Ce mai este pe la Mănăstire?
-Toate bune, Prea Cuvioase.
-Ce face Părintele Stareţ, sănătos?
-Sănătos, Prea Cuvioase. Vă transmite urări de sănătate. Un pic cam bolnav, îl dor picioarele.
-Boală boierească! Şi pe mine mă dor, mai ales de când n-am ascultat de înger şi m-am dus împotriva voinţei lui Dumnezeu în America. Aveam o invitaţie acolo de la cineva de a strânge fonduri pentru Mănăstirea de la Ierihon pe care vreau s-o construiesc şi nu am vrut să refuz. Trebuia să amân plecarea şi ar fi fost bine. Orice neascultare se pedepseşte. N-ai cum să vezi raiul fără ascultare. Din cauza neascultării am pierdut Edenul şi trudim azi pe pământul cel neroditor. Matale, faci ascultare faţă de stareţ şi duhovnic?
-Fac, Prea Cuvioase. Nu fac un pas din mănăstire fără ştirea şi binecuvântarea Părintelui Stareţ şi a duhovnicului.
-Aşa să faci, frate. Ai să te mântuieşti. Dar ce vânt te aduce pe aici?
-M-a trimis Părintele Stareţ să vă spun de un frate preot şi să ne daţi sfat ce să facă părintele stareţ cu acest preot pentru că avem mari necazuri cu el.
-Ce face?
-Prea Cuvioase, Printele(N) este chemat foarte des în sat şi peste sate de anumiţi credincioşi pentru a face Sfântul Maslu la casele lor. Uneori, face Sfântul Maslu cu preotul din sat, dar de cele mai multe ori face Sfântul Maslu singur, iar preoţii din parohii îl reclamă la Părintele Stareţ că le calcă parohia şi le spune oamenilor după cum i se deschide Evanghelia. Oamenii ştiu că preoţii nu sunt de acord cu acest preot şi de aceea nu mai cheamă pe preoţii lor ci numai pe  acest părinte, şi-i mare tulburare, ce sfat ne daţi?
–În primul rând, Sfântul Maslu nu se face de câtre un singur preot. La pravilă spune că dacă nu s-ar găsi un al doilea preot pe o rază de 40 kilometrii, cu binecuvântarea episcopului se dă pogorământ pentru cazuri de urgenţă şi unui singur preot, dar altfel nu. Este greşit! Nu are voie!
În al doilea rând, preotul călugăr, nu are voie să iese din mănăstire, nu are voie să facă servicii prin parohii unde sunt preoţi, decât în caz de mare nevoie la cererea preotului din parohie şi cu trimiterea stareţului. De ce-l lasă stareţul să iasă din mănăstire?
În al treilea rând, călugărul nu are voie să meargă de unul singur în casele oamenilor să facă serviciul religios, pentru că ar da loc la discuţii, interpretări şi sminteală. Locul călugărului este mănăstirea nu parohia.
În al patrulea rând, nu se foloseşte Sfânta Evanghelie obiect de ghicitură. Cine l-a învăţat pe el aceasta? Aceasta le întrece pe toate. Dacă face aşa ceva n-are voie să mai fie preot pentru că a căzut din har. A cui slujitor este? A lui Dumnezeu sau al satanei? Gata! A fost slujitorul lui Dumnezeu, acum nu mai este, slujeşte pe altcineva. Aşa să ştii! Spui Părintelui Stareţ să-l cheme în soborul mănăstiresc şi să-i facă mustrare de faţă cu toţi şi să-i hotărască, dacă nu se îndreaptă şi mai continuă îl dă pe mâna episcopului ca să-l judece. Aşa să facă! El n-o să se oprească şi nu va asculta. Lumea îl va căuta. Va face pe ascuns. Stareţul să nu-l tolereze pentru că va răspunde de tot răul şi sminteala care se va face. Să-l dea pe mâna episcopului. De la el se vor învăţa şi alţii să facă. Ăsta-i sfatul meu. Doamne…, ce minte, ce conştiinţă…, câte mai auzi, nici nu-ţi vine să crezi câte se mai fac împotriva lui Dumnezeu şi a mântuirii oamenilor, cum înşeală satana şi pe cei aleşi, trăim vremurile cele de pe urmă!
-Blagosloviţi Prea Cuvioase, am să transmit tot ce mi-aţi spus Părintelui Stareţ, rugaţi-vă pentru noi!
În timp ce-şi pleca capul în faţa părintelui, l-a binecuvântat făcându-i semnul sfintei cruci pe creştet, apoi luîndu-i capul în palme îl sărută pe frunte.
              160.-Părintele Ilarion era împotriva a oricărei practici oculte, a inovaţiilor în cult, a adausurilor de rugăciuni pe lângă cele din Molitfelnic, a slujbelor scurtate şi când auzea de vreun caz se mâhnea şi se întrista în ziua aceea. Pentru că era văzător cu duhul, dar fără să facă caz de acest lucru sau să se mândrească, unii l-au considerat ghicitor, acuzându-l că deschide cartea, că ar ghici în Evanghelia ce este deschisă de bolnav la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Pentru că zilnic postea, nu mânca decât marţea odată, joia odată, odată duminica şi zilnic citea rugăciuni credincioşilor pentru tot felul de trebuinţe şi chiar Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare mai ales pentru cei îndrăciţi şi alunga duhurile necurate, unii îl considerau vrăjitor. Toate aceste acuzaţii erau fabricate de cei ce-l invidiau şi-l persecutau pe părintele. Erau puşi în mănăstirea Antim, Căldăruşani şi Cernica călugări, oamenii ai securităţii, ca să-l denigreze pe părintele pentru că venea foarte multă lume. Părintele răbda cu blândeţe toate. Revoltându-mă de această nedreptate, îi zic părintelui:
-Părinte, auziţi câte scot despre dumneavoastră că, sunteţi vrajitor, ba sunteţi ghicitor, nu ziceţi nimic? De ce nu-i daţi în judecată sau să-i spuneţi patriarhului?
-O să-i judece Dumnezeu! „Oare este sluga mai mare decât  stăpânul său”. Dacă pe Mântuitorul l-au acuzat că ”scoate diavoli cu ajutorul diavolului” de mine ce să mai zic, un păcătos, un fir de nisip. Diavolii pe care-i alung din oameni cum să se răzbune şi să mă necăjească, decât aşa, prin defăimare, prin acuzaţii, prin ameninţări, prin a-i pune pe cei mai mari să mă urască, toate din invidiei. Cum vrei să mă mântuiesc? Aşa! Eu ştiu că sunt curat înaintea lui Dumnezeu şi că nu sunt vinovat cu nimic din ceea ce mă acuză unii, asta contează. În rest îmi găsesc mângâierea în post, în rugăciune şi în a ajuta lumea asta plină de necazuri şi greutăţi. Au trimis pe mulţi să mă spioneze să vadă dacă mă pot prinde cu ceva. La mine este uşa deschisă, camera plină de lume, în faţa lumii discut şi toţi aud ce spun, fac rugăciunile şi dau sfaturile de faţă cu toată lumea. Omul îşi spune necazul în public, îl aud toţi din cameră, îi dau sfatul în auzul tuturor, pe faţă, nimic ascuns. Zilnic sunt ascultat de securitate, urmărit din aproape. Dacă aş fi fost aşa după cum spun unii, eram de mult scos din preoţie şi din mănăstire, aveau motive şi aveau dovezi.
După aceasta părintele ne mai spune:
Într-o zi un călugăr care se făcea că mătură cu măturoiu în parcarea din faţa mănăstirii, o trimite pe o doamnă să mă întrebe:
-Părinte, m-a trimis călugărul din parcare să vă întreb dacă deschideţi cartea şi să merg să-i spun ce aţi zis dumneavoastră.
-Spune-i aşa: Părintele Argatu a zis, că obligatoriu trebuie să deschidă cartea pentru că nu poate citi din ea cu cartea închisă, nu ştie toate rugăciunile pe din afară. Şi el când vrea să citească o carte, mai întâi trebuie s-o deschidă. Aşa să-i spui! Aşa i-a spus femeia şi s-a mâniat călugărul pe ea făcând-o „proastă” că nu a fost mai discretă sau mai vicleană în a-mi pune întrebarea. Eu nu trebuia să aflu că el a pus-o să mă întrebe, să mă ispitească, le este mare necaz că nu ştiu ei de unde spun eu atâtea oamenilor. Prin multe am trecut în viaţa aceasta, am fost acuzat de multe, toate minciuni. Trebuia să fiu închis şi executat, acuzat ca cel mai mare duşman al poporului, acuzat de uneltire împotriva orânduirii, am fost condamnat la moarte în lipsă. Am stat 16 ani ascuns, m-a păzit Dumnezeu şi nu m-a găsit securitatea. S-a pus premiu pe capul meu pentru cel ce mă găseşte 300.000 lei. La Mănăstirea Antim am fost otrăvit de 3 ori de fraţii preoţi, invidiat, calomiat, şi credincioşii erau batjocoriţi de ce mă caută pe mine, am fost mutat la Mănăstirea Căldăruşani pentru a fi izolat. Apoi m-au mutat aici la Cernica ca să fiu în ochii lor şi să fiu mai uşor de urmărit. Aici la Mănăstirea Cernica am fost otrăvit de 2 ori, au vrut să mă aruce în lac, stareţul mi-a luat salarul, nu am salar, nu semnez state de plată. Când a fost întrebat stareţul de ce mi-a luat salarul, a spus: „Lui popa Argatu nu-i trebuie salar, are bani de-i învârte cu lopata” Săptămânal, stareţul trimetea pe cineva să-i dau toţi banii pe care mi-au adus credincioşi ca să mă rog pentru ei, m-a obligat să plătesc renovarea întregii mănăstiri, ca apoi să se laude stareţul că el a finanţat lucrările de renovare şi multe altele ca să aibă merite şi să fie promovat episcop. Aşa că pentru mine nu-i nici-o noutate dacă din răutate sau invidia unor preoţi mă acuză pe nedrept. Eu ştiu că Dumnezeu este Drept şi ne va judeca cu dreptate pe toţi.
161.- Un nepot care urma cursurile Institutului Teologic din Bucureşti, pe timpul regimului comunist, vine la părintele, şi foarte supărat îi spune:
-Părinte, să vă spun ce a zis Părintele Profesor Diacon Petre David în faţa clasei despre  dumneavoastră:
-„Măi, Argatule, tu eşti rudă cu Argatu de la Cernica?  I-am zis:
-Da!
-Ai să faci şi tu ce face ăsta?
Mi se adresa pe un ton de miliţian, cu ochii bulbucaţi, gesticulând cu mâinile ameninţător, ţipat, de m-am făcut mic încât aveam impresia că s-a făcut mare banca în care stam. Apoi, a continuat preţ de câteva minute:
-Auziţi tovarăşi studenţi, cică duhovnic! Ce duhovnic, mă!? Asta înseamnă duhovnic că le citeşte la proşti dintr-o carte, apoi închide ochii cică doarme şi deodată se trezeşte şi le spune ce-a visat? Ăsta-i duhovnic? Lume proastă, vin ca oile la el. Ce a găsit la popa Argatu? Uite vezi, aşa şi-a făcut adepţi, şi-a făcut turmă, ilarionişti. Cum să le zic altfel, mă, ilarionişti, că vin ca oile oarbe după Ilarion. Auziţi, cică el are har…! Numai el are har? Nu toţi preoţii au har? Este vreun preot să n-aibă har? Sau el are har şi ceilalţi preoţi au hâr! Ce duhovnic? De unde numai Argatu duhovnic? Ce Argatu? Ce Cleopa? Ce Arsenie? Ce Paisie? Ce Sofian? Şi câţi or mai fi? Numai ei duhovnici şi ceilalţi preoţi ce sunt? Mă! Să nu te prind că mergi pe urmele lui!”
-Aşa ţi-a zis? Întreabă îndurerat părintele.
-Aşa, părinte, în faţa colegilor, că-mi venea să mă bag sub bancă.
-Bine că n-ai zis nimic. Vroia să te provoace. Lasă-l în plata lui Dumnezeu. O să răspundă el pentru sminteala care a făcut-o. Însă, el a avut o misiune. A fost pus să zică şi trebuia să se audă că a zis. El este singurul care are paşaport internaţional dintre toţi profesorii şi dintre cei de la patriarhie, se duce unde vrea şi când vrea. Nu poate pleca nimeni în străinătate fără ştirea şi acordul securităţii, el pleacă. Aşa-i când eşti slugă la stăpân străin. Face şi el ascultare. Să nu te temi, pentru că n-o să-ţi mai zică şi altădată şi nici la note n-o să te persecute dacă ai să înveţi la examene. Are El Dumnezeu grijă de fiecare. Şi aşa a fost. Până ce am terminat facultatea nu mi-a mai zis nici un cuvânt şi nici nu m-a persecutat. Dumnezeu să-l ierte!

Catedrala Mantuirii Neamului

120.- Părinte ce părere aveţi de Catedrala Neamului  sau  noua  Catedrală  Patriarhală?

-Nu se va face acum!

–Nu!?  Au ales chiar şi un loc unde să se ridice!

-Chiar dacă. Tot nu se va face acum, mult mai târziu şi de alt Patriarh şi sub alt guvern, nu cei de azi. (Era prin anul 1998). Vor fi multe piedici din partea guvernanţilor şi se va amâna mult începerea ei, dar după ce se va începe se va ridica repede. Totul este politic şi de altă natură de care dumneavoastră n-aţi auzit şi nici nu este bine să ştiţi. Când va veni la conducerea Bisericii Patriarhul pe placul politicienilor se va da drumul la începerea Catedralei.

-Dacă este biserică de ce mai trebuie făcută alta?

-Biserica actuală a Patriarhiei a fost mai înainte mănăstire, iar când s-a sfinţit primul Mitropolit recunoscut de Patriarhia Ecumenică ca Mitropolit Primat al României, mitropolia Tării Româneşti nu avea catedrala sau biserica ei, atunci, s-a transformat provizoriu această mănăstire în catedrala mitropolitană şi mai târziu în catedrală patriarhală şi aşa a rămas de atunci. Însă biserica este mică şi neîncăpătoare când este vorba de hramul Sfântului Dimitrie Basarabov, când vine multă lume şi slujba se face cu un sobor mare de ierarhi şi de preoţi. Când trebuie să se adune toţi membrii Sfântului Sinod, adică toţi episcopii şi mitropoliţii la sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în Joia Mare, biserica se umple de preoţi, diaconi şi ierarhi, iar credincioşii stau pe afară. Trebuie să aibă şi Patriarhia Română o catedrală a ei aşa cum au în toate ţările. Aţi fost la Moscova să vedeţi ce catedrală imensă au?

-De ce nu s-a făcut până acuma?

-Toţi patriarhii au vrut s-o ridice dar nu s-a putut. Au fost piedici. Comuniştii nu au dat voie să se ridice biserici. Bisericile pe care le avem sunt vechi înainte de comunişti. Nici guvernanţi de acum nu sunt mai departe  de cei comunişti, nu vedeţi cum se opun, nu vor să dea teren, nici aprobări şi nici bani. Pentru ei mausoleul comunist din parc este mai valoros decât biserica, el este biserica lor, cum să-l strice şi să facă o biserică pentru români.

–Părinte, vom trăi noi s-o vedem gata?

-Noi nu. Poate copii şi nepoţii noştrii.

(varianta completă şi necenzurată)

Citirea cărţilor sfinte

121.- Părinte, cum se citeşte Sfânta Scriptură ?

-Sfânta Scriptură se citeşte numai în genunchi sau în picioare, cu faţa la Răsărit dacă poţi, nu culcat sau mâncat, e lipsă de respect. Când avem dragoste să citim mai mult din Sfânta Scriptură, trebuie să avem şi putere să stăm în genunchi sau în picioare, de aceea e bine să citim câte puţin. Dacă vrem să citim o Evanghelie zilnic, citim la rând, nu pe sărite, lăsăm semn şi citim la rând.

122.– Părinte, pot să citesc singur Sfânta Scriptura

-Poţi, sigur că poţi dar, unde nu înţelegi întrebi preotul, numai el ştie să o explice, el are pregătire pentru aceasta, este apostolul de altă dată. Omul fără pregătire poate înţelege greşit cuvântul din Scriptură. Aşa au apărut sectele.

123.– Părinte, cum se citeşte Psaltirea ?

-Zilnic ai voie câte 3 psalmi, laşi semn şi în a doua zi citeşti alţi 3 psalmi la rând. Numai călugării şi preoţii pot să citească mai mult. Dacă citeşti mai mult te loveşte diavolul, dacă citeşti doar 3 psalmi îl loveşti matale pe el. Psalmii: 3, 30, 142, îi citeşti dacă aveţi duşmani, împotriva lor, iar ceilalţi sunt pentru suflet, nu îi socotiţi pe aceştia pentru duşmani, la număr, când citiţi Psaltirea.

Copiii

124.- Părinte, fratele meu nu are nici un copil şi ar dori unul, ce să facă?

-Cine vrea numai unul, nu i-l dă Dumnezeu nici pe acela. Am plecat acasă foarte mirată de răspuns şi am întrebat pe fratele meu câţi copii ar vrea să aibă, mi-a răspuns :

-Unul, normal, că doar n-o să fac o grămadă să-i mătur cu lopata. Aşa s-a exprimat fratele şi eu am rămas cu gândul la părintele întrebându-mă: de unde ştia dânsul că fratele meu vrea numai un copil şi nu mai mulţi, că doar nu s-au cunoscut, nu l-a văzut niciodată.

125.- Un domn şi fetiţa lui de 8 ani.

–Părinte, am venit să vă rugaţi să-mi dea legea mie fetiţa, că m-am despărţit de soţie şi ea trăieşte cu altul, nu are grijă de fată.

-Matale nu poţi să obţii fetiţa că ea trebuie să fie cu mama, aşa e legea şi legea lui Dumnezeu tot aşa spune: fetele stau cu mama şi băieţii cu tata. Fetiţa matale e mică acum dar se va face mare şi are nevoie de mamă, de sfaturile ei. Mama are datoria să explice fetei, cât de importantă este fecioria şi cât rău poate să ţi se întâmple dacă nu ascultă. Când băieţii se fac mari, tata trebuie să se ocupe de educaţia lor. Să le explice ce se întâmplă cu organismul lor, cum suferă transformări şi să le spună să nu mângâie organele sexuale că pot să se îmbolnăvească. Dacă nu ascultă băieţii, ajung de-şi fac plăcerile singuri şi se pot îmbolnăvi de o boală a tremuratului mâinii sau îşi pierd vederea. Degeaba îi duc părinţii la doctori pe băieţii lor, că nu e de doctor boala, e necesară spovedanie sinceră şi apoi devin sănătoşi.

-Eu ce fac părinte, uitaţi că fata vrea să rămână cu mine, uitaţi cum plânge.

-O să se obişnuiască, matale ai datoria să o convingi că la mama e bine nu s-o ţii aşa în braţe ca acum, las-o jos că e fată mare.

-Părinte, rugaţi-vă să mi-o dea mie legea.

-Matale văd că nu vrei să înţelegi, ţi-am explicat destul n-am ce să-ţi fac. A stat la rugăciune şi la plecare a cerut binecuvântare să iasă cum e bine cu copila.

126.– Părinte, mama mea nu mă lasă să-mi cert copii, să-i pedepsesc sau să-i bat, ne certăm mereu din cauza aceasta!

-Să ştiţi dumneavoastră că, bunicii strică copii, de aia e bine ca pe copii să-i crească mamele lor, până la 7 ani să fie copilul lângă mama. Acum mamele au serviciu şi dau copiii la grădiniţă să-i crească alţii. Dacă-i daţi acolo, încercaţi să staţi cât mai mult cu ei când îi aduceţi acasă.

127.- Părinte, sunt unele mame care-şi lasă copilul singur în casă şi se duc după treburi, eu dacă-l las singur îl găsesc ţipând, de ce al meu nu stă?

-Nu se lasă copilul singur în casă pentru că vine diavolul şi-l sperie. Aşa se întâmplă şi când plânge copilul de i se învineţeşte faţa, el îl vede pe vrăjmaşul că vine s-o ia pe mama, se strâmbă la el şi de aia ţipă aşa bre, îl închini, vorbeşti cu el, spui rugăciune şi se linişteşte.

128.– Părinte, poţi să dai piept altui copil, decât la al tău ?

-Poţi matale, dar ai grijă că sunt şi femei hoaţe, nu-ţi cer să alăptezi copilul ca are nevoie de laptele matale, ci ca să-ţi ia laptele cu vrăji. Laptele mamei e un dar de la Dumnezeu, păziţi-l !

129.- sfat:

-O mamă care dă naştere la prunci este mai plăcută înaintea lui Dumnezeu decât un om care a ridicat o biserică. O biserică poate să cadă la un cutremur şi se uită de ea, dar ce a crescut mama în spirit religios va mărturisi până la moarte pe Dumnezeu.

130.- Părinte, copilul meu se sperie foarte tare, ce pot să fac?

-Îl împărtăşiţi 7 dumineci la rând şi-i faceţi Moliftele Sfântului Vasile de 3 ori. Când nu este mama curată, copilul trebuie împărtăşit de altcineva, tata sau bunica, cineva din familie care să o facă cu dragoste (asta când vrei să fie 7 dumineci la rând).

131– Nu vă blestemaţi copiii …(vezi la „blestem”,nr.44)

132.- Părinte pe mine nu mă ascultă copiii, iar tatăl lor îi răsfaţă!

-Copiii până la 7 ani sunt crescuţi mai mult de mama şi ea răspunde de păcatele lor.

–In ce fel răspunde mama ?

-Adică, dacă vezi copilul greşind şi nu-i spui nimic, nu-l cerţi, nu-l pedepseşti, ba unele mame râd la prostiile pe care le fac copiii lor, păcatul acela ţi se socoteşte matale ca mamă, pentru că el nu ştie ce face. Dacă vezi copilul greşind şi-l îndrepţi, îl povăţuieşti, nici lui nu i se socoteşte nimic şi nici matale, pentru că n-ai stat nepăsătoare la ceea ce face el.

Tot mama povăţuieşte pe copil cât este mic, îl învaţă să ceară iertare când greşeşte, să vorbească cu “dumneavoastră” cu părinţii şi cu oamenii în vârstă, adică îl învaţă să respecte, îi dă miercurea şi vinerea mâncare de post ca să-l obişnuiască cu rânduielile bisericii. Noi o cinstim pe Maica Domnului miercurea, iar vinerea este ziua în care a fost răstignit Mântuitorul şi ne pare rău pentru tot ce a pătimit pentru păcatele oamenilor şi mâncăm de post. Nu moare nimeni dacă 2 zile pe săptămână mănâncă legume şi fructe, abia aceia nu vor avea treabă cu doctorii.

După 7 ani, copilul să ţină posturile de peste an, să se spovedească şi apoi să se împărtăşească. Până la 7 ani se pot împărtăşi mai des pentru că sunt mici. Să nu mănânce nimic după 12 noaptea.

Noi creştinii, ne învăţăm copiii de mici să se închine, de când se naşte poţi închina copilul, chiar şi atunci când nu este botezat poţi să-i faci cruce şi să zici rugăciuni. Ii faci cruce atunci când îl alăptezi, când îl culci, când plânge. Îl iei duminica la Biserică să-l înveţi drumul. Când e mai mărişor îl pui la treabă ca să fie harnic, când se va face mare să ştie de toate.

Nu-i lăsaţi pe copii cu cheia apartamentului la gât pe afară, că ei se vor duce în casă şi de nu este nimeni acasă se uită la televizor, acolo, sunt toate prostiile şi arată special ca să se strice copiii, să nu mai asculte, să fie nervoşi, să nu mai poată învăţa.

Aveţi grijă când vă uniţi cu soţii voştri, verificaţi bine dacă dorm copiii, că de se prefac că dorm, ziua când părinţii vor fi plecaţi de acasă se vor juca de-a tata şi de-a mama, că dracu nu stă degeaba.

133.– Părinte, de ce spuneţi că după cei 7 ani a copilului, răspunde tata de creşterea lui ?

-Pentru că s-au mărit copiii şi e greu pentru o mamă să-i stăpânească, iar tata este mai sever şi-i struneşte mai bine şi aşa ar trebui, dar bărbaţii din ziua de astăzi nu se prea bagă la educaţie, lasă totul pe mamă şi nu e bine.

După ce intră copilul la şcoală, de păcatele lui răspunde şi învăţătorul şi profesorii, pentru că aici învaţă şi bune şi rele.

134.– Părinte, aţi spus odată că soţul, tatăl copiilor, răspunde înaintea lui Dumnezeu de păcatele copiilor lui, a celor mai mari de 7 ani, dar de soţia lui nu?

-Ba da, bărbatul dă socoteală şi pentru greşelile femeii lui. Ştim asta şi de pe vremea lui Adam, când Eva a mâncat din fructul oprit. Dumnezeu n-a certat-o pe Eva ci a spus: “Unde ai fost Adame?”. Bărbatul e răspunzător de tot ce greşesc cei din casa lui, el este capul familiei.

135.- Atenţie părinţi!

-Să nu bateţi copiii după ora 3 noaptea şi să nu ţipaţi la ei, pentru că intră diavolul în ei din cauza fricii.

136.- O tânără de la Sighişoara îl întreabă pe părintele:

-Copilul meu, are 4 ani, şi nu vorbeşte, deşi aude bine, ce să facem, părinte?

-Când v-aţi căsătorit, cine nu a fost de acord cu căsătoria? Dacă s-a făcut căsătoria fără consimţământul părinţilor, pentru păcatul neascultării, primul copil apare cu o infirmitate. Ceilalţi copii se nasc normali. Părinţii, au blestemat că nu au fost ascultaţi, iar blestemul apasă asupra nepotului care s-a născut. Acum trebuie mers la preot ca să vă spovediţi. Pentru aceasta, ţineţi post o săptămână, apoi vă spovediţi şi vă cereţi iertare de la părinţi. Împliniţi Canonul dat de preot, pentru fiecare în parte şi copilul va vorbi.

Crăciun

137.– Ascultaţi!

-Crăciun – a fost un om în vârstă, bun, credincios şi foarte modest. Pentru că era îmbunătăţit, a fost ales ca în sălaşul lui să se nască Micuţul Iisus, Mântuitorul nostru. Naşterea Mântuitorului a adus bucurie mare creştinătăţii întregii lumi. Noi ni-l imaginăm aşa cum ni l-au descris bătrânii noştri, cu hainele lungi şi barbă albă, el aduce daruri. La vremea lui darul cel mai mare pe care ni l-a făcut, a fost Micuţul Iisus. Să ţineţi minte, moş Crăciun a existat, aşa-l chema pe bătrânul acela, Crăciun, să nu credeţi în alte vorbe.

138.- Ascultaţi!

-Moş Crăciun, trebuie să fie blând, bun, smerit şi credincios. El nu este oricum pentru că porneşte de la un adevăr, cum a fost acela, de acum 2000 de ani dar , ce se face acum, e cu un scop anume îşi bat joc, se loveşte mereu în credinţa noastră, să deruteze omul.

139.- O fată îl întreabă pe părintele:

-Părinte, pot să mă îmbrac în moş Crăciun, să merg la nepoţi pentru că nu are cine?

-Nu, matale nu eşti bărbat. Moş Crăciun e un om mai în vârstă, blând şi smerit, ca să nu-i sperie pe copii.

-Credeţi că se îmbracă numai bărbaţi, e plin oraşul de crăciuniţe, fete tinere, cu fuste scurte şi frumoase.

-Acelea sunt pentru altceva puse, să-şi bată joc de ce a fost atunci, să schimbe ideea, să nu mai înţeleagă copilul de ce unul e aşa şi altul altfel. Ateii fac asta, vin cu obiceiurile lor de la toţi păgânii ca să le uităm pe ale noastre, tradiţia noastră…

Crearea omului

140.– Părinte, la şcoală ne-a spus că, omul se trage din maimuţă, e adevărat?

-Cum să fie adevărat? Noi avem părinţi, bunici, străbunici care au arătat că noi şi ai lor la fel arătau, minciuni spuse de profesori copiilor. Să spuneţi profesoarei, daca mai zice aşa ceva: ”Poate dumneavoastră vă trageţi din maimuţă, eu nu, eu sunt om “.

–Părinte, ne-a mai spus şi despre unele păsări şi animale că au suferit transformări şi de asta arată aşa cum le vedem noi acum.

-Altă bazaconie, ateii noştri de prin şcoli spun asta ca să lovească în credinţa noastră, în adevăr. Să ştiţi de la mine că totul a fost aşa cum le vedem: omul, animalele, vieţuitoarele. Aşa le-a creat Dumnezeu, spune clar în Biblie, iar Adam le-a dat nume. Dacă vă ascultă la şcoală ca să vă dea notă, să spuneţi ce v-am spus, chiar dacă vă dă notă proastă, ruşinaţi-i pe aceşti atei care s-au băgat peste tot să strice frumosul şi adevărul despre Dumnezeu.

Credinţa

141.- Sfat:

-Să nu cedaţi în faţa nimănui, vorbind despre Dumnezeu, poţi să aduni lume în jurul tău, sau să vorbeşti mulţimii şi să te trezeşti vorbind de unul singuri, numai să nu cedaţi în faţa nimănui.

Părintele  ne spune :

-Să vedeţi ce mi s-a întâmplat mie. Eram într-o gară cu câteva persoane şi am început să vorbesc despre Dumnezeu. Toată lumea din gară s-a adunat în jurul meu ca să mă asculte. Altă dată, eram într-un grup de oameni şi am început să vorbesc despre Dumnezeu, iar aceia au plecat unul câte unul şi m-am trezit vorbind singur.

Toate câte mi-a descoperit mie Dumnezeu au fost date ca să învăţ şi eu pe alţii. Nu lăsaţi pe toţi rătăciţii să aibă ultimul cuvânt!

142.– Ascultaţi!

-Erau doi credincioşi care împreună umblau peste tot. Toată lumea spunea dacă nici aceştia nu se mântuiesc, atunci cine se mai poate mântui? Într-o zi era hram la o biserică, amândoi au plecat de acasă ca să fie prezenţi la sărbătoare. În drumul lor era o apă şi peste ea un pod. Acum podul nu mai era, venise apa mare şi-l rupsese. Unul din ei a spus: ”eu trec prin apă”. Celălalt,    i-a spus: „ce, eşti nebun, vrei să mori?”. Cel care a spus că trece s-a dezbrăcat şi-a pus lucrurile legate pe umăr şi cu semnul Sfintei Cruci şi „Doamne ajută-mi”, s-a aventurat să traverseze apa. În faţa lui a apărut un copac căzut în apă, s-a prins de el şi aşa a ajuns dincolo. Atunci s-a văzut că nu sunt amândoi chiar la fel de tari în credinţă. Aşa lucrează Dumnezeu când omul nu mai poate şi-I cere ajutorul. Sunt lucruri mărunte pe care le poţi face singur cu puterile tale, Dumnezeu te lasă să te descurci singur dar, în cazuri extreme, deosebite, complicate, atunci intervine dacă îl chemi în ajutor.

143.– Ascultaţi!

-Pe un bărbat îl alergau unii să-l prindă deşi el era nevinovat. La un moment dat în faţa bărbatului a apărut o apă (el se temea să treacă prin apă ), în disperarea lui a spus :

–Doamne, ajută-mi să văd în faţa mea numai iarbă! S-a închinat şi aşa a ajuns dincolo, mergea prin apă dar în faţă vedea numai iarbă.

Crucea

144.– Părinte, Crucea se poartă tot timpul la gât?

-Da, Crucea se scoate de la gât numai când iţi faci baie şi în timpul de necurăţie, în rest tot timpul o porţi la gât.

145.- Părinte, pot purta şi eu crucea peste haine aşa cum poartă preoţii?

-Nu. Credinciosul de rând trebuie să poarte crucea numai la piept şi nu deasupra hainelor. Pentru preot aşa trebuie s-o poarte peste haina preoţească, ca cel ce este sfinţit şi ca cel ce mărturiseşte pe Hristos în lume. Nici călugărul nu are voie să poarte crucea peste haine decât preotul-călugăr.

146.- Părinte, am văzut la unii băieţi că poartă cruce mare la gât peste haine şi când apeşi de un buton sare lama unui cuţit din ea, este bună o astfel de cruce?

-Nu. Este crucea făcută de satanişti. Sataniştii poartă crucea numai ca s-o batjocorească. Una din miile de feluri în care batjocoresc ei crucea este şi acesta. Cu cuţitul din ea fac vărsare de sânge.

147.- Părinte, ce înseamnă crucea cu capul în jos sau cu braţele frânte, pe care văd că o poartă tineretul astăzi?

-Sunt crucile de batjocură ale sataniştilor. Sunt semne sataniste pe care le poartă cei ce fac parte din secta satanistă. Dacă le poartă şi tineretul nostru este regretabil. Ei nu ştiu ce poartă şi ce mărturisesc purtându-le. Ei nu ştiu că a purta cruce cu capul în jos şi crucea cu braţele frânte înseamnă sfărâmarea Crucii lui Hristos şi înfrângerea ei de către satana. Crucea lui Hristos este semnul şi arma cea mai de temut pentru satana. Crucea nu poate fi biruită, ea este arma cea nebiruită.  Satana care este vrăjmaşul înverşunat al crucii ar vrea să o poată birui, dar nu poate. Cu crucea   s-au sfărâmat porţile iadului şi au fost scoase de acolo sufletele la Învierea Mântuitorului iar diavolii s-au risipit. Satana ar vrea să înfrângă şi să distrugă această armă Crucea, dar nu poate. Pentru că nu poate s-o distrugă atunci îi pune pe oameni s-o batjocorească în felul acesta. Cei ce poartă astfel de cruci şi aceste semne sunt satanişti.

148.- Cum mai este batjocorită crucea de către tineretul de astăzi ?

-Fetele care poartă în locul cerceilor cruciuliţe, batjocoresc şi fac de ocară Sfânta Cruce;

-Băieţii care poartă la fermoarul de la pantaloni şi de la geacă cruciuliţă, batjocoresc şi fac de ocară crucea;

-Cei cu chitarele în mâini şi cu cruci mari la gât în spectacole, discoteci şi pe drum, batjocoresc Sfânta Cruce.

Curcubeul

149.- Părinte, afară e un curcubeu aşa de frumos, de ce îţi aduce atâta bucurie când îl vezi ?

-În vechiul Testament Curcubeul arăta legătura între Dumnezeu şi om, acum de la Mântuitorul încoace, avem şi Lumina de la Înviere. Aceasta este mărturia celor întâmplate atunci, dovadă că, credinţa noastră nu e zadarnică. Când nu va mai veni lumina atunci va fi sfârşitul.

Curvie – desfrânare – sex

150.– Părinte, mie îmi place şi alt bărbat, n-am păcătuit, dar îmi place.

-Ce crezi matale că se deosebeşte cu ceva de bărbatul pe care-l ai? Toţi sunt la fel, ca şi femeile, toate sunt la fel. Dacă se deosebeau mai făcea Dumnezeu un Adam şi o Eva pentru divertisment, când te plictiseai de unul te distrai cu celălalt, dar aşa a făcut Dumnezeu numai unul şi una şi toţi  bărbaţii şi toate femeile sunt la fel.

151.- Ascultaţi!

-Să vă mai spun câte ceva despre minciună şi adevăr. Erau într-un loc câteva femei care duceau viaţă uşuratică cu nişte străini. Toată lumea observase hainele lor scumpe şi frumoase, feţele lor vesele şi pielea întinsă, nu chipul ce ar fi trebuit să fie la acel loc. S-a întâmplat că a luat foc locuinţa lor şi a ars din temelie. A venit comisia să cerceteze şi ce să vezi. Deşi arsese totul, ei au găsit nişte aparate electrice cu care acestea îşi satisfăceau plăcerile când plecau acei străini. De teamă să nu fie înşelaţi, bărbaţii aceia le-au dat în dar aceste aparate drăceşti. Cum a fost posibil, ca la un foc care a mistuit totul, să rămână aceste spurcăciuni diavoleşti întregi, neatinse. Nu credeţi că Dumnezeu nu a mai răbdat ce se petrecea acolo? Ruşinea a fost cunoscută   şi-n împrejurimi. Dacă ardeau şi femeile nu mai conta, aşa însă, să aibă ochi să se întâlnească cu lumea. Vai de sufletul lor.

152.- Părinte, mai sunt iertaţi cei ce fac sex oral?

-Păcatul desfrânării are mii de feţe, care mai de care mai hidoase. Cei ce practică sexul oral şi trăiesc peste fire cu soţiile lor, să nu se împărtăşească până la moarte. Gura lor este spurcată. Acestia au mutat gura la fund. Se scârbeşte Duhul Sfânt de ei.

Pedeapsa pentru perversiuni sexuale este aceea a Sodomii şi a Gomorii, adică cu foc şi cu pucioasă. Ca toţi desfrânaţii se vor chinui urât în iad, stând cu picioarele până la brâu în apă murdară şi urât mirositoare iar şerpii şi gângăniile care vor ieşi din apă îi vor muşca de părţile ruşinoase, aşa se vor chinui veşnic (aşa mi s-a descoperit mie într-o vedenie, că se vor chinui aceştia, e bine s-o ştiţi.)