Când cineva știe că ți-a greșit, cel mai adesea încearcă să te evite.
Povara vinovăției devine prea grea pentru a te putea privi în ochi. Nu
pentru că nu ar ști ce au făcut, ci pentru că le lipsește curajul să-și
recunoască greșeala. Le e teamă să înfrunte consecințele, să-și asume
responsabilitatea și să spună simplu „îmi pare rău”.
În loc să se
oprească și să încerce să repare, aleg calea ușoară: se retrag, dispar,
te exclud din viața lor sau încearcă să pretindă că nimic nu s-a
întâmplat. E o formă de fugă, o evitare a adevărului, pentru că adevărul
cere curaj, iar ei nu-l au.
Dar să știi că asta nu spune nimic
despre tine. Nu arată că ai greșit sau că meriți mai puțin. Arată doar
limitele lor, slăbiciunea lor. Fuga lor nu îți scade valoarea, ci le
trădează propriile frici și neputințe. Tu meriți respect, onestitate și
oameni care să aibă puterea de a rămâne, chiar și atunci când greșesc.
Eco-uri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.