Părintele Ilarion Argatu

 

Spovedania

 423– Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?

-Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau  împărtăşanie.

424– Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?

-Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

425– Părinte, dacă faci molifta de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti, din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?

-Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.

426.– Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de paroh să te spovedeşti la el?

-De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit, ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, că duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.

427.– Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?

-Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.

428.- Să vă mai spun câte ceva :

-A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când  l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :

-Părinte, eu nu am păcate.

-Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă întrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui).

429– Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?

-Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.

430– Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?

-Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.

431– Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?

-Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.

432– Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?

-E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.

433– Părinte, când eşti oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?

-Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.

              434.- Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston. Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:

-Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.

-Spune matale !

Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte. Eu, i-am zis:

-Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.

-Ba am spus, plec !

-Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el,   s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.

-Ce  canon îmi daţi, părinte?

-Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?

-Am părinte, bani am.

-Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veşmânt preoţesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceţi şi căutaţi biserica cea mai săracă şi daţi preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat şi mult timp      n-am putut să uit păcatul acela, deşi, eu am rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.

              435.- Părintele, cel mai mult suferea, când cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viaţa. Veneau persoane la rugăciunile dânsului şi nu toţi se spovedeau la el, aveau alţi duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.

Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut şi acest preot oprea de la împărtăşanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau şi se plângeau de această situaţie la Părintele  Ilarion:

-Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim să conving pe femei să nu mai facă avorturi şi nu reuşesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtăşesc.

-Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.

-Am fost părinte şi mi-a spus arhiereul că nu se bagă.

-Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ţi înlocuiască canonul.

436.- Altă doamnă :

-Părinte, ştiu de la dumneavoastră că, psalmii se citesc doar cate 3, iar duhovnicul meu preotul A de la Antim, mi-a dat canon să citesc 3 catisme sau mai mult şi am numai necazuri, nici nu am timp că am serviciu, mi-e din ce în ce mai rău, ce să fac?

Tulburat peste măsură, pentru că Părintele Ilarion îl ştia pe acest preot, vrăjmaş al dânsului, ştia şi cu ce scop face aceasta, i-a zis femeii :

-Mergi mata la preotul acela şi-i spui că eu am spus să-mi zică şi mie de unde ia canoanele când le dă oamenilor, ca şi eu am făcut şcoală şi aşa canoane      n-am învăţat, să-i spui că eu am zis.

După moartea părintelui Ilarion, acest preot împreuna cu Preotul M tot de la Antim, a scris o carte împotriva  Părintelui Ilarion, îl socotesc paranormal.

437.- Părinte, mă spovedesc de păcate, dar în câteva zile după aceasta fac din nou toate păcatele pe care le-am spovedit, cu toate că eu doresc să nu le mai fac. În felul acesta, nu înaintez de loc pe calea mântuirii sufletului meu.

-Aceasta se întâmplă, când persoana a făcut păcate pe care le ascunde, nu le spune, sau le spune incomplet, sau le spune într-o formă mai uşoară. După o astfel de spovedanie, diavolii nu pleacă. Ei rămân, şi lucrează ca să repeţi chiar şi păcatele pe care le-ai spovedit sincer. Ştiu o persoană care certa mult pe alţii: Stai prea aproape de mine, sau, du-te de aici, că n-am loc de tine. Pentru că l-ai atins, striga: M-ai lovit! Deci certa pe alţii prea mult, pentru prea puţină vină. Acest păcat nu-l spovedea, pentru că nici nu considera că a făcut vreun păcat. Dar diavolii îl batjocoreau. Când se afla în lume, îl izbeau aşa de tare încât tresărea şi se uita în jur să vadă cine l-a izbit. Dar vedea că lumea este departe de el, şi se întreba iritat, de ce păţeşte aceasta, şi cine îi face aceasta? Când şi-a dat seama că este de la diavol, s-a spovedit, apoi s-a ferit cu străşnicie de a repeta păcatul şi în felul acesta a scăpat. Aşa face diavolul, te batjocoreşte, şi te face să te cerţi cu cei din jurul tău.

438.- Părinte, lucrez cu publicul la serviciu. Deşi mă străduiesc să mulţumesc pe fiecare, observ că în loc să plece mulţumit, fiecare se arată nemulţumit. Adeseori îmi face pe nedrept scandal, ce se întâmplă cu mine?

-Omul care nu s-a spovedit şi împărtăşit de mulţi ani nu este înconjurat de îngeri. Pe el ajung să locuiască diavolii. Aceştia sar pe oamenii din jurul lor şi îi neliniştesc. Astfel colegii de serviciu ajung de ne fac scandal pe nedrept. Persoanele pentru care lucrezi, în cazul în care lucrezi cu publicul, sunt neliniştite şi fac scandal pe nedrept. Ei fac aceasta pentru că aşa îi mână satana. Deci aşa lucrează satana: pe cei din jurul tău îi mână să păcătuiască, pentru că îi face să te acuze pe nedrept, iar pe tine, vrea să te împingă să faci fapte rele, sub presiunea acuzaţiilor nedrepte, repetate zilnic asupra ta. Vrea să devii certăreţ, să serveşti rău sau incorect lumea, vrea să urăşti pe toată lumea, şi în special vrea să te facă să-l urăşti pe Dumnezeu, sau  să-l consideri nedrept. Ajungi să gândeşti „Eu i-am servit bine, corect amabil, iar ei se poartă rău, pe nedrept”. Dacă sub bătaia pe care i-o dă satana în viaţa pământească, omul se înrăieşte, şi ajunge de: urăşte pe toată lumea; face rău la toată lumea, sau devine incorect; urăşte pe Dumnezeu, înseamnă că satana nu a lucrat în zadar. Satana a câştigat, omul s-a îndrăcit, adică a ajuns să facă şi el fapte drăceşti. Dacă omul îndură această bătaie, ca: nedreptăţi, pagube, boală, diverse încercări grele, şi rămâne bun, blând, iertător şi cu dragoste faţă de Dumnezeu, înseamnă că satana este cel ce a pierdut. El s-a străduit, a lucrat, dar a pierdut. În jurul nostru, vin îngeri care ne apără de lucrarea celui rău. Cu cât suntem mai curăţiţi şi sfinţiţi, şi avem legătură mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciuni, cu atât mai liniştită devine viaţa noastră. Când trăiam departe de Dumnezeu, necazurile veneau peste noi fără încetare treburile sporeau, tot timpul alergam obosiţi, pagubele nu încetau. Pentru orice lucru, trebuia efort mare ca să-l obţinem, fiindcă satana se opune dorinţelor noastre. Cei din jur ne necăjeau, şi duceam o viaţă chinuită. Aşa este iadul, chin neîncetat, chin veşnic.

439.- Părinte, când te duci la părintele nostru să te spovedeşti nu te întreabă aproape nimic. Dacă nu spun eu ce am pe suflet, aş putea să mă ridic de la spovedanie, fără să mărturisesc păcatele. Nu-i datoria preotului să întrebe?

-Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu şi nu pleacă până ce a golit sacul cu păcate, fără să-l întrebe preotul ceva.

A credinciosului este datoria de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba. Întrebările puse de duhovnic, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit şi   nu-şi mărturiseşte singur toate păcatele, pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat.

440.-Părinte, cât de des putem să ne spovedim?

-„De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„. De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sânt reguli speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe suflet. Cum nu poţi sta murdar de noroi, după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului. Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti.

441.- Este bine ca cineva, care a fost legat de un preot, de a nu se împărtăşi pentru anumite păcate, să meargă la alt preot pentru a se dezlega?

-Nu este bine! Dacă cineva, a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică Episcopul locului. În cazul în care a murit preotul, atunci dezlegarea o poate face noul duhovnic sau episcopul. Preotului care-i vin credincioşi pentru a fi dezlegaţi, să n-o facă, ci să-i trimită la preotul de la care au luat legare.

Spovedania

 423– Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?

-Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau  împărtăşanie.

424– Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?

-Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

425– Părinte, dacă faci molifta de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti, din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?

-Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.

426.– Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de paroh să te spovedeşti la el?

-De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit, ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, că duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.

427.– Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?

-Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.

428.- Să vă mai spun câte ceva :

-A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când  l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :

-Părinte, eu nu am păcate.

-Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă întrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui).

429– Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?

-Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.

430– Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?

-Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.

431– Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?

-Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.

432– Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?

-E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.

433– Părinte, când eşti oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?

-Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.

              434.- Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston. Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:

-Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.

-Spune matale !

Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte. Eu, i-am zis:

-Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.

-Ba am spus, plec !

-Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el,   s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.

-Ce  canon îmi daţi, părinte?

-Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?

-Am părinte, bani am.

-Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veşmânt preoţesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceţi şi căutaţi biserica cea mai săracă şi daţi preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat şi mult timp      n-am putut să uit păcatul acela, deşi, eu am rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.

              435.- Părintele, cel mai mult suferea, când cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viaţa. Veneau persoane la rugăciunile dânsului şi nu toţi se spovedeau la el, aveau alţi duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.

Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut şi acest preot oprea de la împărtăşanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau şi se plângeau de această situaţie la Părintele  Ilarion:

-Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim să conving pe femei să nu mai facă avorturi şi nu reuşesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtăşesc.

-Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.

-Am fost părinte şi mi-a spus arhiereul că nu se bagă.

-Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ţi înlocuiască canonul.

436.- Altă doamnă :

-Părinte, ştiu de la dumneavoastră că, psalmii se citesc doar cate 3, iar duhovnicul meu preotul A de la Antim, mi-a dat canon să citesc 3 catisme sau mai mult şi am numai necazuri, nici nu am timp că am serviciu, mi-e din ce în ce mai rău, ce să fac?

Tulburat peste măsură, pentru că Părintele Ilarion îl ştia pe acest preot, vrăjmaş al dânsului, ştia şi cu ce scop face aceasta, i-a zis femeii :

-Mergi mata la preotul acela şi-i spui că eu am spus să-mi zică şi mie de unde ia canoanele când le dă oamenilor, ca şi eu am făcut şcoală şi aşa canoane      n-am învăţat, să-i spui că eu am zis.

După moartea părintelui Ilarion, acest preot împreuna cu Preotul M tot de la Antim, a scris o carte împotriva  Părintelui Ilarion, îl socotesc paranormal.

437.- Părinte, mă spovedesc de păcate, dar în câteva zile după aceasta fac din nou toate păcatele pe care le-am spovedit, cu toate că eu doresc să nu le mai fac. În felul acesta, nu înaintez de loc pe calea mântuirii sufletului meu.

-Aceasta se întâmplă, când persoana a făcut păcate pe care le ascunde, nu le spune, sau le spune incomplet, sau le spune într-o formă mai uşoară. După o astfel de spovedanie, diavolii nu pleacă. Ei rămân, şi lucrează ca să repeţi chiar şi păcatele pe care le-ai spovedit sincer. Ştiu o persoană care certa mult pe alţii: Stai prea aproape de mine, sau, du-te de aici, că n-am loc de tine. Pentru că l-ai atins, striga: M-ai lovit! Deci certa pe alţii prea mult, pentru prea puţină vină. Acest păcat nu-l spovedea, pentru că nici nu considera că a făcut vreun păcat. Dar diavolii îl batjocoreau. Când se afla în lume, îl izbeau aşa de tare încât tresărea şi se uita în jur să vadă cine l-a izbit. Dar vedea că lumea este departe de el, şi se întreba iritat, de ce păţeşte aceasta, şi cine îi face aceasta? Când şi-a dat seama că este de la diavol, s-a spovedit, apoi s-a ferit cu străşnicie de a repeta păcatul şi în felul acesta a scăpat. Aşa face diavolul, te batjocoreşte, şi te face să te cerţi cu cei din jurul tău.

438.- Părinte, lucrez cu publicul la serviciu. Deşi mă străduiesc să mulţumesc pe fiecare, observ că în loc să plece mulţumit, fiecare se arată nemulţumit. Adeseori îmi face pe nedrept scandal, ce se întâmplă cu mine?

-Omul care nu s-a spovedit şi împărtăşit de mulţi ani nu este înconjurat de îngeri. Pe el ajung să locuiască diavolii. Aceştia sar pe oamenii din jurul lor şi îi neliniştesc. Astfel colegii de serviciu ajung de ne fac scandal pe nedrept. Persoanele pentru care lucrezi, în cazul în care lucrezi cu publicul, sunt neliniştite şi fac scandal pe nedrept. Ei fac aceasta pentru că aşa îi mână satana. Deci aşa lucrează satana: pe cei din jurul tău îi mână să păcătuiască, pentru că îi face să te acuze pe nedrept, iar pe tine, vrea să te împingă să faci fapte rele, sub presiunea acuzaţiilor nedrepte, repetate zilnic asupra ta. Vrea să devii certăreţ, să serveşti rău sau incorect lumea, vrea să urăşti pe toată lumea, şi în special vrea să te facă să-l urăşti pe Dumnezeu, sau  să-l consideri nedrept. Ajungi să gândeşti „Eu i-am servit bine, corect amabil, iar ei se poartă rău, pe nedrept”. Dacă sub bătaia pe care i-o dă satana în viaţa pământească, omul se înrăieşte, şi ajunge de: urăşte pe toată lumea; face rău la toată lumea, sau devine incorect; urăşte pe Dumnezeu, înseamnă că satana nu a lucrat în zadar. Satana a câştigat, omul s-a îndrăcit, adică a ajuns să facă şi el fapte drăceşti. Dacă omul îndură această bătaie, ca: nedreptăţi, pagube, boală, diverse încercări grele, şi rămâne bun, blând, iertător şi cu dragoste faţă de Dumnezeu, înseamnă că satana este cel ce a pierdut. El s-a străduit, a lucrat, dar a pierdut. În jurul nostru, vin îngeri care ne apără de lucrarea celui rău. Cu cât suntem mai curăţiţi şi sfinţiţi, şi avem legătură mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciuni, cu atât mai liniştită devine viaţa noastră. Când trăiam departe de Dumnezeu, necazurile veneau peste noi fără încetare treburile sporeau, tot timpul alergam obosiţi, pagubele nu încetau. Pentru orice lucru, trebuia efort mare ca să-l obţinem, fiindcă satana se opune dorinţelor noastre. Cei din jur ne necăjeau, şi duceam o viaţă chinuită. Aşa este iadul, chin neîncetat, chin veşnic.

439.- Părinte, când te duci la părintele nostru să te spovedeşti nu te întreabă aproape nimic. Dacă nu spun eu ce am pe suflet, aş putea să mă ridic de la spovedanie, fără să mărturisesc păcatele. Nu-i datoria preotului să întrebe?

-Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu şi nu pleacă până ce a golit sacul cu păcate, fără să-l întrebe preotul ceva.

A credinciosului este datoria de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba. Întrebările puse de duhovnic, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit şi   nu-şi mărturiseşte singur toate păcatele, pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat.

440.-Părinte, cât de des putem să ne spovedim?

-„De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„. De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sânt reguli speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe suflet. Cum nu poţi sta murdar de noroi, după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului. Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti.

441.- Este bine ca cineva, care a fost legat de un preot, de a nu se împărtăşi pentru anumite păcate, să meargă la alt preot pentru a se dezlega?

-Nu este bine! Dacă cineva, a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică Episcopul locului. În cazul în care a murit preotul, atunci dezlegarea o poate face noul duhovnic sau episcopul. Preotului care-i vin credincioşi pentru a fi dezlegaţi, să n-o facă, ci să-i trimită la preotul de la care au luat legare.

Sărăcia

 395.- Părinte, noi nu avem cu ce trăi !

-Casa în care sunt lipsuri şi mulţi copii, e mântuire. Apoi, părintele scotea bani şi căuta ceva alimente şi dădea acelei persoane.

396.- Părinte, toţi săracii se mântuiesc?

-Nu toţi. Numai acei ce şi-au dus crucea sărăciei cu smerenie şi îndeplinind poruncile lui Dumnezeu. Mai sunt săraci care nu pot suporta sărăcia şi se cred îndreptăţiţi să fure, să răpească, să bată, să înjure, să bea, să violeze, să ucidă sau să hulească pe Dumnezeu, aceştia nu se mântuiesc. Aceştia greu o duc pe pământ şi greu se vor munci în muncile iadului.

397.- Părinte, este păcat că nu dau de pomană la toţi săracii şi ţiganii care întind mâna, şi-i mai judec că sunt în putere şi pot munci?

-Ce spune Mântuitorul: „Celui care cere de la tine dă-i şi cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu-l îndepărta”. Este bine să dai la toţi care întind mâna, pentru că numai Dumnezeu ştie şi cunoaşte, ce-i face să-ţi întindă mâna. Este păcat să judeci pe cel ce-ţi întinde mâna, pentru că Dumnezeu este Cel ce va judeca: dacă a fost sănătos şi în putere şi în loc să muncească mai comod i-a fost să cerşească. Este bine să dai, pentru că nu ştii prin care dintre ei te încearcă Hristos. Cel ce respinge pe sărac, va avea chinul bogatului nemilostiv din Evanghelie şi pentru că ai trecut pe lângă sărac fără să-l miluieşti, l-ai lăsat pe sărac să fie miluit de Dumnezeu cu plata săracului Lazăr, adică, cu „Sânul lui Avraam”.

Sărbătorile

398.- Părinte, dacă ţii sărbătorile cu cruce roşie ai vreun ajutor?

-Da, cine ţine sărbătorile şi se roagă sfinţilor din zilele respective acum cât e în viaţă, când se duce dincolo îl ajută, îi dau din zilele lor de post negru ca să treacă de vreun obstacol în calea mântuirii.

399.- Sărbătorile cu cruce neagră şi altele cu paranteză se ţin?

-Sărbătorile cu cruce neagră şi cu paranteză au o slujbă specială la mănăstiri, sunt zile când la slujbă se pune polieleu şi slavoslovie. La parohii nu se face slujbă decât acolo unde se doreşte. Cine are evlavie şi râvna de a le ţine nu greşeşte.

400.– Părinte, în Moldova sunt mulţi stilişti, ei nu ţin odată cu noi sărbătorile, ţin la o diferenţă de 13 zile, cum este corect?

-Corect este cum ţinem noi, chiar dacă în alte ţări Biserica Ortodoxă ţine după calendarul neîndreptat. La stiliştii de la noi din ţară nu este corect, pentru că sunt rupţi de sub ascultarea Bisericii şi ca dovadă, nu sunt recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol şi nici de o altă Biserică Ortodoxă din lume. Patriarhul Ierusalimului, nu l-a primit pe episcopul lor Silvestru, să slujească de Sfintele Paşti. Pe mine m-a primit la slujbă şi pe el nu, spunându-i: Voi sunteţi schismatici nu puteţi sluji. Şi ştim bine că Patriarhia Ierusalimului ţine calendarul pe vechi şi uite că nu l-a primit pe Silvestru la slujire. Deci, nu contează calendarul, contează ascultarea de Biserică. Dacă în 1924 la nivelul Patriarhiei Ecumenice s-a constatat că, are eroare calendarul cu 13 zile faţă de calendarul astronomic şi s-a hotărât îndreptarea lui, noi de ce să nu ascultăm? Această hotărâre a fost dusă la îndeplinire de către Biserica Ortodoxă Română printre primele Biserici Ortodoxe. Deci, nu este o greşeală. Calendarul nu-i o învăţătură de credinţă sau vreo dogmă ci o măsurare a timpului. Nu este un motiv care să le justifice ruperea de sub ascultarea Bisericii devenind schismatici.

Sarcină, gravidă

401.- Părinte, dacă eşti gravidă şi ai nevoie să mănânci ceva când pofteşti şi nu ai ale tale personal sau vezi pe cineva şi pofteşti, poţi să iei, sau apar pete pe copil pentru că ai furat ?

-Nu-i adevărat, petele care apar pe copii sunt din alte motive. Când nu păzesc părinţii cele 8 zile de necurăţie şi concep copii în aceste zile, acei copii vor avea pete. Dacă gravida pofteşte, poate să mănânce orice, pentru că, din cauza poftei poate să piardă sarcina.

Când e vorba de pomul sau grădina altuia din care pofteşti, ceri, dacă este om prin apropiere, iar de nu, iei singură pentru că nu se socoteşte ca furt.

De vezi pe cineva mâncând şi ai poftă să mănânci din ce mănâncă şi el, ceri, pentru că oamenii ştiu despre gravide şi poftele lor. De e zi de post şi gravida pofteşte mâncare de dulce, e dezlegată să guste.

402.– Părinte, este adevărat că o femeie gravidă nu are voie să danseze?

–Da, femeia însărcinată nu dansează.

Satanismul

403.- Părintele ne povestea:

-Există în America o sectă numită „satanism„ (scria într-un ziar mai vechi). Aceşti sectanţi, se conduc după ideea să nu dispreţuieşti pe satana, că, el are puteri ca şi Dumnezeu. Articolul este scris de reporterul care a văzut în camera a-13-a acea fiinţă bizară ,(despre care am mai scris) care, într-o mână avea un sceptru iar în cealaltă mână un cap de mort, câteva fire de păr în barbă, piele gălbui roşcat, ochii puşi aiurea decât la oameni şi voce de bas. Reporterul l-a întrebat :

-Ce reprezinţi ?

-Satanismul – Dumnezeu a dat nişte legi pe care omul nu le mai poate suferi.

-Cu Statul cum staţi ?

-Suntem scutiţi de orice impozite – spune satana, până în 1990 toate cultele vor fi la picioarele mele.

-Câţi aderenţi ai ?

-Am sucursale în toate oraşele lumii.

Diavolul vrea şi pe cei aleşi ai lui Dumnezeu dar, Dumnezeu va scurta zilele acelea şi pe cei aleşi ai Lui nu-i va putea clinti nici-o altă forţă.

Sectele- ereticii

404.- Părinte, eu sunt ortodox, dar 2 ani am fost la adventişti de ziua 7-a, nu mi-a plăcut acolo şi am plecat. Care e adevărata credinţă?

-Ortodoxă.

-Cum să le spun lor ca să mă creadă ?

-Să le spui matale, aşa :

ADEVĂRATA CREDINŢĂ ESTE ACEEA UNDE LA RUGĂCIUNILE  PREOŢILOR VINE LUMINA DE SUS, DIN CER, LA ÎNVIERE!

405.- O preoteasă îi spune părintelui:

-Părinte, la noi în comună au venit nişte sectanţi, primarul i-a primit, poliţia nu le-a spus nimic şi au ţinut discurs într-o şcoală, predici de ale lor, au chemat oamenii din sate şi m-am dus şi eu. Le-am spus ce ştiam de la sfinţia voastră, despre Sfânta Împărtăşanie: “Cine nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu n-are parte cu Mine“. A venit la mine un  poliţist şi mi-a spus să-mi ţin gura dacă vreau să n-o păţesc, să-i las să vorbească pentru că au aprobare. La care părintele, spune:

-Auziţi dumneavoastră, ţară ortodoxă şi laşi pe sectanţi liberi?! Acolo trebuia să fie preotul, soţul matale, el să spună asta şi matale să-l susţii. Sectanţii nu se duc acolo unde preotul este întărit în credinţă ci, caută loc slab ca să poată fi ascultaţi, nu fac munca în zadar.

406.- Părinte, vin pe la uşile noastre, tot felul de oameni, care vor să ne vorbească despre Dumnezeu, să ne dea cărţi gratis, ce să facem?

-Să-i luaţi la bătaie, să-i ruşinaţi, nu primiţi cărţi de la ei, nu-i primiţi în casă şi dacă v-au dat cărţi, le ardeţi. Sunt nişte ticăloşi, primesc bani grei ca să facă asta. Puteţi să-i bateţi, vă dau binecuvântare pentru asta. Să plece în ţara lor cu învăţătura lor cu tot, aici avem preoţi care ne explică Evanghelia şi ne vorbesc despre Dumnezeu, au şcoală şi au primit har la hirotonie, Biblia nu poate fi interpretată de omul obişnuit, că de aia au apărut sectele, fiecare a interpretat după cum îl duce capul şi mai vrea să ducă în eroare şi pe alţii.

             407.– Se numesc “pocăiţi”, dar sub acest cuvânt se ascunde altceva, ei sunt de fapt “lepădaţi”. Ei nu cred în cruce, în Maica Domnului, nu se botează. Nu se împărtăşesc, nu merg la Biserică, deci se leapădă de toate acestea şi de aceea sunt lepădaţi.

             408.- Nu-mi amintesc împrejurarea în care ne-a spus dar, ne-a spus că la sfârşitul veacului vom fi doi ani fără Biserică. Sectanţii, pentru că li se dă apă la moară, li se vor da voie în Biserică, în cimitirele noastre să îngroape de-ai lor, într-o zi ne vor lua cheia Bisericii şi se vor instala ei, o vor socoti de a lor.

409.– Părinte, pot să citesc singur Scriptura ?

-Poţi, sigur că poţi dar, unde nu înţelegi întrebi preotul, numai el ştie să o explice, el are pregătire pentru asta, este apostolul de altă dată. Omul fără pregătire poate înţelege greşit cuvântul din Scriptură. Aşa au apărut sectele.

-Cum, părinte?

-Luther poartă toată vina, el a spus să fie lăsat omul să-şi explice singur Scriptura şi aşa s-a umplut pământul de secte. Diavolul a început să lucreze. Dumnezeu a lăsat o singură credinţă pentru toate neamurile, acea ortodoxă, dar la vremea de apoi unii nu vor mai putea suferi învăţătura lui Dumnezeu şi-şi vor face învăţături noi după pofta inimii lor dar spre a lor pieire.

            410.- Sectarii nu cred în Sfânta Cruce. Cum să nu crezi în Cruce, când pe ea a fost răstignit Mântuitorul ca să ne salveze pe noi, să ne putem mântui. Sectanţii înjură Sfânta Cruce, nici dracii n-o înjură, ei Îl ştiu pe Dumnezeu şi-l recunosc, dracii nu înjură Sfânta Cruce, se cutremură când aud de cruce, dar sectanţii şi cei care o înjură sunt mai prejos decât dracii.

             411.- Sectarii nu cred în Maica Domnului. Spun că a fost o femeie de rând, că nu a fost fecioară, că a fost căsătorită şi că a mai avut copii. Ce prietenie mai poţi avea tu care spui aşa ceva, cu Mântuitorul, Fiul ei! Oare El, care ştie atât de bine cine a fost mama Lui, te va ierta vreodată pentru batjocorirea Maicii Sale?!

412.– A venit un predicator pocăit şi insista să stea de vorbă cu părintele, că el îl va convinge pe părintele care-i adevărata credinţă. Părintele îl întreabă:

-De ce-ai venit? Nu stau de vorbă cu dumneata, poţi să pleci de la mine.

-De ce părinte? Unde-i iubirea faţă de aproapele?

-Tocmai de aceia, nu stau de vorbă cu dumneata, pentru că nu pot iubi un lup, un pui de viperă, un balaur cu capete, nu aşa vă numeşte pe voi Sfânta Scriptură, sau mă înşel cumva? Nu stau de vorbă cu dumneata şi din alt motiv, pentru că nu cunoşti Scriptura din scoarţă-n scoarţă, aşa cum am studiat-o eu pe când eram student, făceam exegeza fiecărui cuvânt din ea, ştii câteva texte pe de rost cu care ameţeşti pe bieţii credincioşi şi acum crezi că ai venit să mă ameţeşti şi pe mine. Te înşeli. Nu stau de vorbă cu dumneata şi dintr-un alt motiv mai mare decât toate, nu stau la negociat credinţa şi Scriptura cu un drac.

-Eu sunt drac? Astea-s vorbe de un slujitor a lui Dumnezeu?

-Drac poate că nu eşti, dar faci ce face dracul. Ia spune-mi şi recunoaşte, dracul fuge de Cruce?

-Fuge.

-Dar voi !? Şi voi fugiţi de Cruce, nu faceţi ca el? Apoi, dracul fuge de aghiazmă, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de tămâie, fugiţi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de Biserică, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de preot, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Dracul fuge de lumină sau lumânare, fugiţi şi voi, nu faceţi ca el? Deci, cum fac dracii faceţi şi voi şi vrei să mai stau de vorbă cu dumneata, ce să-mi spui? Nu ai ce discuta cu mine şi-ţi poruncesc să laşi credincioşii în pace, nu-i mai momi şi trage după dumneata la iad. A plecat sectarul ca din puşcă. Aşa ar trebui să le ziceţi, când vă mai necăjesc şi vă bat sectarii pe la uşi. Sfânta Scriptură ne porunceşte că mai mult de două ori să nu stăm de vorbă cu ei, în casă să nu-i primim, la masă cu ei să nu stăm, ci să ne scuturăm încălţămintea de praf în faţa lor şi să plecăm.

Postul

 363.– Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile, cum se procedează ca să te poţi împărtăşi ?

-Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până-n ziua aceea să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.

              364.- Fiindcă veni vorba de păsări şi vecini, să vă povestesc ceva de la Boroaia. A venit la mine o femeie din parohia mea şi se plângea că în fiecare post vine uliul şi-i ia din păsările din curte, iar de la vecina de care se desparte doar cu gard, nu-i ia niciodată. Era tare supărată că mereu e păgubită. Am întreba-t-o dacă ţine posturile de peste an şi ea mi-a spus că nu are obiceiul acesta. Dacă matale nu ai obiceiul acesta, vecina matale îl are, de aceea uliul nu se atinge de păsările ei, ea ştie când să le mănânce. Posturile de peste an sunt obligatorii, sunt trecute în calendar, făceţi-vă prieteni în cer, uite acum e Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţineţi-l şi rugaţi-i să vă ţină poarta raiului deschisă până ce veţi trece şi dumneavoastră.

               365.– Sfat: la cazuri mai grele, unde preotul trebuie să ţină post negru 2 – 3 sau chiar mai multe zile, este bine ca să-şi lege rinichii cu brâu.

366.– Părinte, e bine să ţii post negru ?

-Da, e foarte bine pentru cine poate, valorează cât un ban de aur înaintea lui Dumnezeu şi cum aici pe pământ faci orice cu un ban de aur, aşa şi acolo sus în cer, faci orice cu o zi de post negru.

               367.– Părintele ţinea post negru miercurea şi vinerea iar în celelalte zile mânca peşte. În zilele în care mânca peşte, lua masa de prânz după ce stătea de vorbă cu toţi credincioşii, când nu mai era nimeni.

368.- Părinte, eu nu ţin posturile, pentru că, mă tem să nu mă  îmbolnăvesc.

-Am mai auzit aşa ceva. Dar cum vă explicaţi dumneavoastră, că cei mai mulţi bolnavi de stomac şi ficat, nu sunt postitori ci, cei care au mâncat, sau de ce sfinţii care mâncau legume, ierburi şi rădăcini nu se îmbolnăveau?

369.- Părinte, când ţii post negru, trebuie să îndeplineşti vreo condiţie, se ţine în vreun fel?

-Când ţii post negru, ţii de mâncare, de păcate şi nu leneveşti, nu te culci şi dormi câteva ore ca să treacă ziua mai repede. Nu te cerţi cu soţul, nu vorbeşti de rău.

370.– Părinte, poţi să posteşti sâmbăta şi dumineca, post negru?

-Nu. Cine ajunează sâmbăta sau dumineca, merge la judecată cu evreii. La carte spune: „Cei care vor ajuna sâmbăta sau dumineca să se taie din cartea vieţii şi să meargă la judecată cu evreii„

371.- Părinte, se ţine post negru marţea ?

-Marţea ţin post negru numai catolicii.

Predestinaţia

372.– Părinte, ce înseamnă când spui „ce ţi-e scris în frunte  ţi-e pus „ se referă la viaţa ta?

-Aceia, se referă la dungile de pe fruntea bărbatului, acele dungi orizontale. Ele arată câţi copii va avea bărbatul respectiv. Unii au 3 sau 4, alţii 5-6, fiecare câţi copii are. Am un frate care are 15 copii, are dungi şi-n chelie, ele se văd când ridici sprâncenele. (bineînţeles că, era o glumă). Când părintele observa că, cineva ţine la părerea lui şi era şi greşită, atunci pentru a-l face să înţeleagă că-i banală părerea, spunea câte o glumă ca aceasta. Părintele nu era de acord cu predestinaţia. Deseori spunea: „Dacă ţi-ar fi puse în frunte întâmplările vieţii, nu ar mai avea nici un rost rugăciunea şi nici credinţa în puterea lui Dumnezeu. Este greşit să crezi aşa ceva.”