Părintele Arsenie Boca: „Pentru ca diavolul să fie biruit avem trei arme foarte puternice” „Duhul rău, după ce intră în om, se multiplică, se face legiune“

https://rafturicucarti.wordpress.com/wp-content/uploads/2015/10/parintele-arsenie-boca-lupta-duhovniceasca-cu-lumea-trupul-si-diavolul.pdf

 

Părintele Arsenie Boca: „Pentru ca diavolul să fie biruit avem trei arme foarte puternice” Care sunt armele contra Necuratului?Cuvânt de învățătură al Părintelui Arsenie Boca: <<Mă, pentru ca diavolul să fie biruit avem trei arme foarte puternice: Numele Domnului şi al Maicii Domnului despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în cer şi pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu și al Maicii Domnului!” Iar a doua armă pe care o avem împotriva diavolului este Sfânta Cruce! Aş întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă apăraţi voi de diavol? Oamenii fără credință, n-au semn, că nu-i lasă diavolul să-l facă. Nu în zadar semnul Crucii, Biserica îl numeşte: „Armă nebiruită asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă Doame Iisuse Hristoase, pentru ne a apăra de vrăjmașii nevăzuți ! ,, Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Deci chiar și în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău”. Şi întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ţi mintea, căci vede Tatăl osteneala fiului şi nicidecum nu-l lasă să piară!>> spunea Părintele.

Cunoscut ca una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti, părintele Arsenie Boca a lăsat în urma sa o bogată moştenire de profeţii şi predici, unele scrise, altele păstrate pe suport audio. În mesajele sale transmise credincioşilor, fostul stareţ al Mănăstirii Prislop pomenea despre duhurile rele ca fiind fiinţe spirituale care se odihnesc în om, făcând din acesta un monstru.

Oamenii trebuie să ştie că există demoni, chiar legiuni de diavoli, cine sunt ei şi cum pot acapara suflete, pentru a şti cum să se ferească de ei. Acestea erau convingerile stareţului Arsenie Boca, de la Mănăstirea Prislop, care frecvent le predica oamenilor despre existenţa duhurilor rele şi le dădea poveţe despre cum să-şi apere spiritul de umbra răului.”Există duhuri rele. Existenţa lor este afirmată de Iisus, şi-a însuşit-o Biserica şi au luptat împotriva lor sfinţii. Ele există real. Sunt ceata îngerilor căzuţi, ceata lui Lucifer, începătorul trufiei de a fi mai presus de Dumnezeu. Ele nu sunt idei sau sentimente neobişnuite ca stare de nervi, căci acestora le puneau precis întrebarea: ce a intrat în turma de porci şi s-a înnebunit toată şi s-a aruncat în mare? Au intrat sentimentele, ideile, sau vreo stare colectivă de nervi?!”, rostea Arsenie Boca în predica sa despre duhurile rele.

Părintele de la Prislop spunea că demonii despre care ”trebuie să admitem că sunt fiinţe spirituale decăzute şi antrenând decăderea” pot intra în oameni uşor, iar sufletul posedat se transformă.  

”Ca fiinţe spirituale, intră fără piedică şi trec prin materia vie sau masa lumii văzute. Pot intra în oameni şi încă legiuni de duhuri rele. Odihna lor, cum zicea Iisus, descriidu-i, nu şi-o găsesc prin pietre ci prin inima oamenilor, de unde izvorăsc toate gândurile rele şi ucigaşe. Duhul rău, odată intrat în om, se multiplică într-o adevărată progresie geometrică, devine legiune. El expropriază umanitatea din om în favoarea bestiei din el. Face din el o caricatură, un monstru, un sub-om. Un suflet stăpânit de acest duh este ceva cu adevărat înfiorător. El îşi pierde îndată libertatea şi puterile ei de creaţie şi de desăvârşire. Raţiunea i se întunecă, instinctele de conservare i se atrofiază, umblă gol şi doarme în morminte. Aşa se odihnesc duhurile rele, dărâmând zidirea lui Dumnezeu”, era convingerea lui Arsenie Boca, important om al bisericii.

La obârşie erau făpturi spirituale ale Cerului

Arsenie Boca explica, în predicile sale, şi de ce duhurile rele sunt lăsate de Dumnezeu să îşi facă de cap, o întrebare care macină pe mulţi credicioşi. ”La obârşie erau făpturi spirituale ale Cerului. Nu s-au întunecat cu totul, dovadă că cunosc şi recunosc următoarele două lucruri: Dumnezeirea lui Iisus. Demonii strigau şi ziceau: «Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Iisus, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, fiindcă ştiau că El este Hristos» (Luca 4,41). Pedeapsa lor: Au început să strige şi să zică: «Ce este nouă şi Ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici, mai înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?» Ei ştiu prin urmare că-i aşteaptă o pedeapsă. Când Iisus îi scotea din «odihna» lor afară, lor li se părea că a venit judecata. Totuşi li se părea lor că nu e judecata aceea care îi aşteaptă, de vreme ce aceea nu e «aici», şi ca atare e înainte de vreme. Măcar aceste două lucruri de le-ar şti oamenii”, le spunea Arsenie Boca enoriaşilor.

Oamenii sunt supuşi pericolului de intra în ghearele răului dacă nu au credinţă, spunea Arsenie Boca, iar cei mai vulnerabili sunt oamenii care cad pradă uşor păcatelor capitale care sunt mândria, iubirea de avuţii, desfrânarea, lăcomia, invidia, mânia şi lenea. 

”Cum intră? Prin oricare din cele şapte păcate de căpetenie: întâi ca momeală, pe urmă ca obsesie, apoi ca a doua natură pervertită. Intră prin neîncetata lor pomenire. Apoi, prin împărtăşania cu nevrednicie: furarea Sfintei împărtăşanii. Primul exemplu e Iuda, care avea obsesia vânzării lui Iisus. Mai intră ca pedeapsă pentru răutăţi. Sfântul Pavel a dat satanei pe trei inşi. Pe doi, Imeneu şi Alexandru, ca să se înveţe să nu hulească, iar pe al treilea, «l-a dat Satanei spre pieirea trupului (făcuse una mare), ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus»”, spunea Arsenie Boca în predicile sale despre duhurile rele.

Credincioşii au din fericire un arsenal puternic în faţa răului, spunea Arsenie Boca, iar smerenia, rugăciunea şi pomenirea neîncetată a numelui lui Iisus sunt câteva dintre arme.

”Cum ies? Prin post şi rugăciune, cu socoteală şi blagoslovenie, adică cu smerenie, care apără valoarea nevoinţelor.  Cântă Biserica: «Armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat». Crucea îi arde. Şi orice suferinţă, primită cu mulţumire, acelaşi rost şi putere o are. Ies prin pocăinţă, prin Taina pocăinţei care este spovedania. Smerenia văpaie le este. Pomenirea neîncetată a Preasfântului Nume al lui Iisus: «Armă în Cer şi pe pământ, mai tare ca Sfântul Nume al lui Iisus, nu este» (sfântul Ioan Scărarul). Aceeaşi putere o are şi pomenirea Maicii Domnului. Îngerul păzitor îi alungă”, erau vorbele cu rol de povaţă adresate de Arsenie Boca tuturor credincioşilor care treceau pragul Mănăstirii Prislop.