Domnul Hristos, "Cel vechi de zile", să binecuvânteze timpul trecerii noastre. Să dea Domnul ca în ANUL ce vine să se instaureze pacea în toată lumea, iar Biserica să rodească cât mai mulți sfinți! Pe an ce trece avem tot mai mulți sfinți în calendar și tot mai puțini printre noi...
Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit în anul trecut. Haideți să fim mai buni în anul care vine!
La mulți ani!
*La sfârșit de an, Doamne vin in Faţa Ta*
*Să îți mulțumesc Părinte, c-ai păzit ființa mea;*
*İar în anul care iată, că aproape a trecut,*
*Mi-ai fost Doamne călăuză, mi-ai fost Pavăză și Scut!*
*Mulțumesc că-n orice clipă am simţit iubirea Ta,*
*Că ai fost în barca vieții când furtuna era grea.*
*İar când însetam pe cale și credeam că sunt înfrânt;*
*Tu mi-ai dat din apa vie, care curge din Cuvânt!*
*Mulțumesc de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu ,*
*De când Te-am primit în viață ca Stăpân și Dumnezeu;*
*Și de Sfânta Părtășie, Doamne vreau să-ți mulțumesc ,*
*Când m-aplec în rugăciune și îți spun cât Te iubesc.*
*Mulțumesc pentru îndurarea revărsată zi de zi, Peste lume, peste țară și peste ai Tăi copiii;*
*Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat,*
*Mulțumesc că ești İUBİRE și ești Doamne minunat!*
*Și Te-aș mai ruga Părinte pentru anul care vine ,*
*Fă ca lumea-ntreagă* *Doamne să se-ntoarcă către Tine ;*
*Să răsune-ntreg pământul de cântări și bucurie,*
*Rugăciuni și osanale*
*Închinate Doamne Ţie!*
*Amin!*
Dumnezeule nemărginit, îngenunchez cu umilinţă înaintea ta, în cea din urmă zi a anului acestuia.
Cât de mare a fost bunătatea ta şi cât de multe au fost binefacerile cu care m-ai copleşit în anul acesta! De la tine am primit viaţa şi sănătatea; tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase, şi de câte nenorociri m-ai păzit! Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău, tot spre binele meu ai rânduit aceasta, pentru ca, dacă nu te iubesc când îmi faci bine, să-mi aduc aminte de tine măcar când mă pedepseşti. Şi totuşi cât de nerecunoscător ţi-am fost, câte păcate am săvârşit,........ cât de puţin m-am gândit la tine!
Pătruns acum de gânduri mai bune, iată-mă îngenuncheat înaintea Tronului tău.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele pe care mi l-ai făcut; îţi mulţumesc pentru toate harurile primite de la tine şi chem toată curtea cerească a îngerilor ca să-ţi mulţumească, deoarece mare a fost bunătatea ta faţă de mine!
Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea, îţi cer iertare pentru că nu am împlinit legea ta, îţi cer iertate pentru că de atâtea ori am păcătuit şi astfel am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă milostivirea ta!
Hotărârea mea bună din aceste clipe, de a nu te mai supăra pe viitor şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă, să îmblânzească, Doamne, mânia ta, de care m-am învrednicit, şi dă-mi ca, înainte de a ieşi din acest sfânt lăcaş, să aud din gura ta cuvântul de iertare! Tată ceresc, te rog, împacă-te cu un fiu care îţi cere iertare pentru greşeli; întoarce faţa ta către un păcătos care se căieşte şi întăreşte-i făgăduinţa de a te iubi cu statornicie aici pe pământ, ca să se bucure pe veci de vederea strălucirii tale dumnezeieşti.
Amin
Masa de Revelion trebuie să fie una extrem de îmbelșugată.
Mămăligă: Mămăliga este un aliment tradițional românesc, iar consumul său în noaptea de Revelion simbolizează prosperitatea și bogăția. Se crede că mămăliga aduce un an plin de abundență și belșug.
Sarmale: Sarmalele sunt un preparat tradițional românesc, constând în foi de varză sau viță de vie umplute cu carne și orez. Consumul sarmalelor în noaptea de Revelion este asociat cu norocul și bucuria. Se spune că acestea aduc împliniri și realizări în noul an.
Porc și Cârnați: Carnea de porc, în special în formă de șuncă sau cârnați, este adesea prezentă în mesele de Revelion. Porcul este considerat un simbol al norocului și al belșugului în multe culturi, iar consumul acestor alimente în noaptea de Revelion este menit să aducă prosperitate și bunăstare în gospodărie.
Pește: Consumul de pește în noaptea de Revelion este asociat cu norocul și abundența. Peștele simbolizează fertilitatea și bogăția, iar un anumit obicei constă în a păstra oasele de pește sub farfurie sau sub sosul de pește pentru a atrage norocul.
Fructe Uscate și Nuci: Fructele uscate, cum ar fi prunele uscate sau caisele, precum și nucile, sunt considerate simboluri ale longevității și sănătății. Consumul acestora în noaptea de Revelion este asociat cu trăirea unui an lung și sănătos.
Dulciuri și Plăcinte: Plăcintele cu brânză, mere sau nuci sunt adesea prezente în mesele de Revelion. Consumul de dulciuri în această noapte este legat de speranța de a avea un an dulce și plin de momente frumoase.
Băuturi Spirtoase: Țuica sau alte băuturi tradiționale românești sunt adesea incluse în sărbătorirea noii vieți. Se spune că un pahar de țuică băut în noaptea de Revelion aduce curaj și forță în noul aN .
Hrăneşte-mă de trei ori pe zi şi respectă orele, pentru că eu sunt reglat ca un ceasornic şi-mi place să primesc ce vreau la orele la care vreau. Bunăoară, dimineaţa, la prânz şi seara. Şi...dimineaţa nu este ora 9, ci ora 8, pentru cei care nu înţeleg de ce iese soarele aşa devreme.
Păstrează un interval de 5 până la 6 ore între mese ca să-mi dai timp să mă reglez şi să diger ce mi-ai dat să mănânc, indiferent chiar de ce sau de cât mi-ai dat să mănânc.
Dă-mi cel puţin 2 litri de lichide să beau pe zi. Fii rezonabil şi înţelege că ciorba, cafeaua şi sosurile nu sunt lichide. Dacă nu-ţi place apa (pe care totuşi ţi-o recomand), încearcă măcar să nu mă otrăveşti cu chestii carbogazoase şi bea sucuri naturale.
Lasă-mă cu mâncatul seara. Am spus trei mese pe zi, fă un calcul rapid şi vei observa că ora maximă la care ai putea să serveşti cina este 19, deci scuteşte-mă cu alte ore obosite.
Uită de ronţăiala dintre mese. Citeşte nişte studii şi vei afla că orele cele mai periculoase pentru organism sunt 10 şi 15 (adică fix între mese), deci nu te amăgi că dacă mănânci un covrig sau un croissant nu se pune. Ba se pune. Ţi-am cerut 5 ore între mese. Lasă-mă să-mi fac treaba şi să diger mizeriile pe care mi le-ai servit la masa de prânz.
Nu poţi să respecţi orele sau regulile de mai sus? Atunci fă măcar bine şi dormi un pic, că am şi eu limitările mele, şi nu prea mă pricep să mă menţin în formă dacă nu am de unde să-mi trag energia.
A, să nu uit, cafeaua nu e bună pentru nimeni, alcoolul nici atât, dar dacă tot vrei să mă enervezi cu ele, bea-le în cantităţi cumpătate.
Hrăneşte celula, nu stomacul. Mănâncă pentru a-mi da elementele nutritive de care am nevoie ca tu să poţi fi în formă pe parcursul întregii zile. Dă mâncării un gust plăcut, nu zice nimeni să nu te delectezi cu chestii bune la gust, dar adu-ţi aminte că lucrurile hrănitoare nu sunt neapărat cele mai complicat gătite.
Nu mă deranjează dulciurile, poţi să balotezi câte vrei. Nu mă deranjează pâinea, e bună şi ea la ceva, nu mă deranjează sosurile sau prăjeala. Nu uita însă că dacă vrei să ţi le diger, o să-mi ia de două sau trei ori mai mult timp decât pentru un fruct sau o salată. Şi cât timp eu sunt ocupat să diger cartofii prăjiţi sau şhaorma, tu nu vei fi alimentat cu energie, pentru că eu voi fi concentrat aproape în întregime să scap de balastul din stomac.
Noaptea să ştii că şi eu dorm. Dacă ai senzaţia că-mi face plăcere să ronţăi la mâncarea pe care mi-ai basculat-o tu la cina festivă de la ora 22:00 în loc să dorm te înşeli. Prefer să fac ordine prin corp şi să te pun în formă pentru a doua zi ca să poţi să dai randament maxim. Aşa, mă enervez mai tare şi îţi împart toate caloriile alea de la Revelion care pe unde mi se năzare şi nu mai am nici un chef să fiu ordonat.
vă
bucură și vă însoțește în experiențele vieții voastre atunci când
CREDEȚI că le aveți și că vi se cuvin conform Dreptului vostru Divin
Purși Legilor Divine Pure nescrise.
„Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”
Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis:
Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!… Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4-31). Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENEŞTE-MĂ Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”(Luca 23:42). Lista numelor de pe pomelnic să includă rudeniile apropiate (părinți, soț/soție, copii, bunici etc), precum și numele duhovnicului. Se pot scrie nume atât la vii, cât si la adormiti. Readucem aminte cã noi, preotii, nu ne putem ruga în locul dumneavoastrã, ci numai împreunã cu dumneavoastrã. Chiar dacã sunteti pomeniti la Altar, e nevoie de multã rugãciune personalã. Pentru nevoi speciale (concrete), orice crestin poate lãsa un pomelnic la fiecare Liturghie la care participã. Toate pomelnicele ce se dau pentru pomenirea pe parcursul unui an calendaristic, CUNUNA ANULUI, sunt înscrise pe o listã generală de pomelnice. Toate aceste nume se pomenesc săptămânal în taină, de către pãrintii slujitori. Vă rugăm frumos să precizați pe pomelnic pe aceia care au nevoi speciale (bolnavi, închiși, etc…). Pentru orice schimbare ce intervine în unele din aceste situații (nasteri, îmbolnãviri, decese), vă rugăm să ne anunțați pentru a face modificările necesare.
Dumnezeule nemărginit, îngenunchez cu umilinţă înaintea ta, în cea din urmă zi a anului acestuia.
Cât de mare a fost bunătatea ta şi cât de multe au fost binefacerile cu care m-ai copleşit în anul acesta! De la tine am primit viaţa şi sănătatea; tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase, şi de câte nenorociri m-ai păzit! Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău, tot spre binele meu ai rânduit aceasta, pentru ca, dacă nu te iubesc când îmi faci bine, să-mi aduc aminte de tine măcar când mă pedepseşti. Şi totuşi cât de nerecunoscător ţi-am fost, câte păcate am săvârşit,........ cât de puţin m-am gândit la tine!
Pătruns acum de gânduri mai bune, iată-mă îngenuncheat înaintea Tronului tău.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele pe care mi l-ai făcut; îţi mulţumesc pentru toate harurile primite de la tine şi chem toată curtea cerească a îngerilor ca să-ţi mulţumească, deoarece mare a fost bunătatea ta faţă de mine!
Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea, îţi cer iertare pentru că nu am împlinit legea ta, îţi cer iertate pentru că de atâtea ori am păcătuit şi astfel am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă milostivirea ta!
Hotărârea mea bună din aceste clipe, de a nu te mai supăra pe viitor şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă, să îmblânzească, Doamne, mânia ta, de care m-am învrednicit, şi dă-mi ca, înainte de a ieşi din acest sfânt lăcaş, să aud din gura ta cuvântul de iertare! Tată ceresc, te rog, împacă-te cu un fiu care îţi cere iertare pentru greşeli; întoarce faţa ta către un păcătos care se căieşte şi întăreşte-i făgăduinţa de a te iubi cu statornicie aici pe pământ, ca să se bucure pe veci de vederea strălucirii tale dumnezeieşti.
Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.
Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu Hristos, născut duhovnicește și-n sufletele noastre, întineriți prin tinerețea Lui și înnoiți prin noutatea Lui, să ne îndreptăm spre Noul An cu năzuința de a-l petrece cu sănătate, belșug de lumină și împliniri. Dar mai ales, cu dorința de a ne trăi deplin strămoșeasca credință Ortodoxă: în întregul ei adevăr, în întreaga ei putere, în întreaga ei frumusețe, în întreaga ei sfințenie.
Cu bucurie, sete și foame de Dumnezeu, Biserica noastră strămoșească, îndeosebi după 1990, ne îndeamnă stăruitor ca noaptea dintre ani să o petrecem cu rugăciune în sfintele locașuri: întâi să ne întâlnim cu Dumnezeu, Cel Ce a făcut timpul și stăpânește veacurile, și apoi cine dorește, să se adauge petrecerilor citadine sau, de ce nu?, să împlinească alaiul de tradiții din noaptea de Anul Nou păstrate cu statornicie în lumea satului românesc.
Dacă în timpul regimului comunist doar pe la mănăstiri se săvârșeau slujbe de priveghere până la ore adânci din noapte, în sate și orașe acest lucru era cu desăvârșire oprit. În pofida interdicției, românii, credincioși și consecvenți relației cu Dumnezeu, nu au uitat niciodată spusele unei frumoase pricesne: „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”. Astfel, deși oamenii nu se puteau întâlni la biserica din sat sau din oraș ca în zilele noastre, mulți dintre ei își îngemănau rugăciunile săvârșite în tihna casei lor, petrecând cu Dumnezeu la cumpăna dintre ani, începând veleatul cu Cel mai presus de timp, după cum se întâmpla în vremea copilăriei mele.
Nu am să uit niciodată taina nopții dintre ani, așa cum mi s-a descoperit la vremea nevinovatei vârste, când noi, junii, ne pregăteam să mergem cu uratul. După ce în serile pașnice ale Crăciunului repetițiile se întețeau, iar tobele, buhaii și harapnicele se auzeau tot mai des, în ajunul Anului Nou, ulițele satului se umpleau de larmă, căci ieșeam să le urăm gospodarilor cele cuvenite.
În toată zarva țâncilor, mama trebăluia de zor să împlinească o rânduială din bătrâne vremi statornicită: cu două zile înainte de trecerea dintre ani, pregătea cu multă migală colacii cu care avea să-i primească pe urători, numindu-i „colacii Sfântului Vasile”. Apoi, cu o grijă aparte, primenea candela, amintindu-ne că se înnoiește timpul și toate se cade să fie curate. Din aceeași ancestrală rânduială făcea parte și obligativitatea copiilor de a îngriji de lighioanele din curte: și bunica, și mama „ne informau cu toată convingerea” că doar odată într-un an, adică în noaptea de ajun, animalele capătă grai și „nu se cade să se vaite la cele ale vecinilor că nu sunt bine îngrijite și hrănite”. Nu vă închipuiți ce credibilitate aveau în mintea noastră aceste legi nescrise și rostite cu deplină fermitate de părinți ori de bunici. Cu o atenție sporită de râvna ca necuvântătoarele din gospodărie să aibă cu ce se mândri în fața suratelor învecinate, eu și frații, ajutați de tata, pregăteam totul ca pentru o veritabilă inspecție, pe care mama o făcea în fugă; abia după aceea ne dădea îndelung așteptata dezlegare să plecăm la urat, dar nu înainte de a ne înfățișa la icoana Mântuitorului ca să facem o scurtă rugăciune, dorind ca lucrarea noastră să se așeze sub ochiul cel veghetor al Domnului, devenindu-ne călăuză pe ulițele satului. Seara ori târziu în noapte ne întorceam acasă, adeseori înghețați de frig și sleiți de foame, și ne năpusteam în bucătărie unde, întotdeauna, găseam bolborosind molcom o oală cu sarmale ce împrăștia în odaie un miros ademenitor. Dimineață o luam de la capăt cu sorcovitul, dar nu mult timp, căci era îndătinată și ajungerea la biserică, unde slujba căpăta un aer cu totul special, iar oamenii se arătau dornici să simtă și primenirea duhovnicească odată cu cea a timpului.
Mai târziu am aflat că bunica și mama în noaptea de ajun, după ce noi plecam cu uratul, începeau un fel de priveghere. La lumina candelei sau a focului din vatră rosteau sau citeau rugăciuni până după miezul nopții. Într-un an, fiind foarte răcit și neputând merge cu tovarășii mei la urat, am rămas cu bunica. Afară satul gemea de vuietele urătorilor, dar în casa bătrânei atmosfera părea desprinsă din filele patericului. Lumina candelei veghea odaia, iar bunica, ținând un ceaslov foarte vechi în mână, citea Acatistul Mântuitorului Hristos, iar apoi, a Sfântului Vasile cel Mare.
Așa petreceau bătrânii la cumpăna dintre ani, așa să petrecem și noi. Cu Hristos născut duhovnicește și-n sufletele noastre, întineriți prin tinerețea Lui și înnoiți prin noutatea Lui, să ne îndreptăm spre Noul An, cu năzuința de a-l petrece cu sănătate, belșug de lumină și împliniri. Dar mai ales, cu dorința de a ne trăi deplin strămoșeasca credință Ortodoxă: în întregul ei adevăr, în întreaga ei putere, în întreaga ei frumusețe, în întreaga ei sfințenie.
https://noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2025
Bunăstarea se construiește. Recunoștința se învață. Uneori viața ne oferă motive să fim fericiți. Alteori este necesar să găsim motive pentru a fi fericiți, împăcați și plini de speranță. Oricât de dificilă ar fi o perioadă, tot vom găsi motive de bucurie.
De aceea te invit să plantezi semințe de bucurii mici și mari. Scriind o dată pe săptămână ce ți-a bucurat sufletul, trupul și mintea, poți avea o altă perspectivă asupra vieții tale ❤️🥰
Mult succes și la cât mai multe bucurii îți doresc!💜💜💜
Dacă cineva de bunăvoie în chip nesocotit a tăgăduit pe Hristos, potrivit canonului 73 al lui Vasile cel Mare, se va învrednici de împărtăşanie numai la sfârşitul vieţii; şi nimeni nu-l poate scăpa de o astfel de epitimie, nici să îndrăznească a arăta vreo blândeţe faţă de acesta. Iar Sfântul Grigorie determină exact toate chestiunile privitoare la aceştia, supunând aceloraşi pedepse pe cei ce de bunăvoie dezertează la rătăcire, hotărând măsura acestor pedepse după durata vieţii fiecăruia; iar cei ce prin constrângere au comis acest păcat se vor supune pedepsei pentru desfrânare, prelungindu-se lui pedeapsa la al nouălea an. Aceeaşi deosebire între cei păcătoşi o face şi sinodul de Ia Ancira, cât şi Sfântul martir Petru al Alexandriei, precum şi Vasile cel Mare în canonul său al 81-lea.Dar astăzi Biserica urmează potrivit celor normate şi potrivite de preasfinţitul patriarh al Constantinopolului Metodiu, tratând în general pe cei ce au fost copleşiţi în chipuri diferite de acea greşeală.Iar acesta zice că dacă cineva a fost prins de nelegiuiţi pe când era copil şi, de frică sau din neştiinţă sau din prostie fiind sedus, a tăgăduit credinţa, dar ajungând la vârsta bărbăţiei revine la moravurile creştinilor şi intrând în catoliceasca Biserică se pocăieşte şi se mărturiseşte, să asculte zilnic de l preot, până la ziua a şaptea cele patru rugăciuni rânduite şi în a opta să se boteze; apoi, dezbrăcându-se şi îmbrăcând lentionul, să se ungă cu Sfântul Mir, întocmai ca şi cei ce se botează, şi astfel să se învrednicească de dumnezeiasca împărtăşanie; iar în alte opt zile nicidecum să nu lipsească de la sfintele slujbe din biserică, întocmai ca şi cei ce se botează.Iar dacă cineva a fost cuprins de cei nelegiuiţi fiind în deplina vârstă a bărbăţiei şi prin chinuri a fost silit să se lepede de credinţa sa, acestuia încă să i se acorde milostivire. Totuşi întâi va posti de două ori 40 de zile, reţinându-se de la carne, brânză şi ouă, şi în trei zile din săptămână să se abţină de la vin; şi nici untdelemn să nu dorească; şi să facă rugăciuni îmbelşugate şi cât se poate mai multe metanii. După aceea, împlinindu-se cele două de ori 40 de zile, să asculte timp de şapte zile zilnic rugăciuni de pocăinţă, iar în ziua a opta să se spele întocmai ca cei mai sus menţionaţi şi să fie uns şi să se învrednicească de împărtăşirea Sfintelor Taine, iar după alte opt zile să participe la slujbele bisericeşti, iar pe cel ce intenţionat a dezertat la tăgăduirea credinţei, îl aşteaptă pedeapsă grozavă, dar prin nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu, aceasta încă se va lecui cu milostivire. Deci doi ani să postească, reţinându-se de la carne, brânză şi ouă; iar în trei zile din săptămână lipsindu-se de untdelemn şi de vin, făcând în fiecare zi metanii potrivit puterii sale, una sută sau două sute. Iar împlinindu-se cei doi ani, să asculte şi acesta şapte zile rugăciuni de pocăinţă, iar apoi să se procedeze şi în privinţa lui precum s-a mai spus mai înainte. (62 ap.; 10, 11, 12, 14 sin. I ec; 102 TruL; 1-9, 12, 21 Ancira; 2, 19 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Grig. Neocez.; 3, 73, 81, 84 Vasile cel Mare; 1-14 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(VRĂJITORIA. OSÂNDA VRĂJITORILOR ŞI A CELOR CE ALEARGĂ LA EI)
Pe cei ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie şi farmece, dumnezeiescul Vasile, în canonul al 65-lea, îi supune pedepsei ucigaşilor, care durează timp de douăzeci de ani; iar pe cei ce se dedau ghicitorilor de noroc sau numai înclină să creadă ca aceştia, în al şaptezeci şi doilea canon. Grigorie de Nyssa însă, în canonul al doilea făcând iarăşi împărţirea păcatelor, po-runceşte ca celor ce trec de partea acelor vrăjitori întru lepădarea credinţei noastre să li se dea şi lor răstimpul de pedeapsă al apostaţilor iar în privinţa celor care din constrângere şi din micime de suflet au trecut la aceştia, porunceşte să se observe măsura pedepsei celor care păcătuiesc în desfrânare. Iar canonul şasezeci şi unu al sinodului al şaptelea îi osândeşte pe cei din urmă la pedeapsă de şase ani. Apoi canonul al douăzeci şi patrulea de la Ancira îi supune pe aceştia unei epitimii nu mai lungi de cinci ani. Să se citească şi canonul al treizeci şi şaselea al sinodului de la Laodiceea, care face deosebire exactă în privinţa acestora. Iar Ioan Ajunătorul, în privinţa celor ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie sau farmece, scurtează la trei ani timpul lor de penitenţă, dacă se străduiesc a posti zilnic, cât mai mult timp, şi dacă după ceasul al nouălea gustă mâncare uscată şi seacă, şi să trăiască cât mai desăvârşit; dar să facă şi 250 de metanii, atingând cu evlavie pământul cu fruntea. Cu aceleaşi pedepse pedepseşte şi pe femeile care confecţionează amulete şi se îndeletnicesc cu ghicire de noroc. (61, 65 Trul.; 24 Ancira; 36 Laod.; 7, 65, 72, 81, 83 Vasile cel Mare; 3 Grig. Nyssa).
Ioan Ajunătorul
(DUHOVNICUL ESTE CHIVERNISITORUL POCĂINŢEI DUPĂ CHIBZUINŢĂ SA)
Ioan Ajunătorul zice : Eu socotesc că celor care judecă drept nu li se pare că scurtarea de către noi a timpului de pocăinţă nu este o părere salvatoare, deoarece nici Părintele Vasile cel Mare şi nici cei ce mai vechi dumnezeieşti Părinţi ai noştri nu au stabilit pentru cei ce păcătuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau număr de plecări de genunchi, fără numai îndepărtarea de la Sfânta împărtăşanie. Noi am socotit ca în privinţa celor care se pocăiesc cu adevărat şi cu sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră şi cu înţelepciune îşi schimbă viaţa, contrabalansând răutatea anterioară după măsura înfrângerii, să măsurăm şi scurtarea timpului de pocăinţă. De pildă, dacă cineva ar primi să nu bea vin în anumite zile, am judeca să-l iertăm şi noi un an din epitimia hotărâtă de către Părinţi, pentru greşeala lui. Aşijderea, dacă ar făgădui reţinerea de la carne până la un timp, am socotit să-i tăiem alt an, iar dacă de la brânză şi de la ouă, sau peşte, sau de la untdelemn, şi astfel pentru fiecare reţinere de acest fel să-i iertăm un an. Tot astfel să procedăm dacă acela va voi să îmblânzească pe Dumnezeu prin îmbelşugatele plecări de genunchi; şi mai ales de va arăta râvnă şi hotărâre nestrămutată pentru milostenie. Iar dacă cineva după păcătuire s-a dedat vieţii de Dumnezeu iubitoare şi singuratice, am socotit că este bine să dobândească iertare încă şi mai scurtă, ca prin acest fel de vieţuire să răzbune în viitor patima respectivă în cursul vieţii. (12 sin. I ec; 16 sin. IV ec; 102 Trul.; 5 Ancira; 74 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(BÂNTUIREA DE ISPITE)
Năvălirea poftei prin gânduri în inimă este cu totul de nepedepsit, fiind un păcat încă nesăvârşit.
Ioan Ajunătorul
(ÎNVOIREA LA ISPITĂ)
Învoirea sufletului de a primi pofta se spală cu 12 metanii.
Ioan Ajunătorul
(LUPTA CU ISPITELE)
Lupta este vrednică ori de cununi, ori de pedeapsă.
Ioan Ajunătorul
(PRIMIREA ISPITEI)
Consimţământul este cauza şi începutul epitimiilor.
Ioan Ajunătorul
(CANON PENTRU SCURGEREA SĂMÂNŢEI ÎN SOMN)
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, o zi se scoate de la împărtăşanie, şi se crede că se curăţeşte de întinăciune astfel că va cânta psalmul 50 şi va face 49 de metanii. (4 Dion. Alex.; 1 Atanasie; 12 Tim. Alex.)
Ioan Ajunătorul
(CANON PENTRU SCURGEREA SĂMÂNŢEI ÎN TREZVIE)
Iar cel ce s-a întinat deştept fiind cu trupul, şapte zile se opreşte de la împărtăşanie, cântând în fiecare zi Psalmul al 50-lea şi făcând 49 de metanii. (4 Dion. Alex.; 1 Atanasie; 12 Tim. Alex.)
Ioan Ajunătorul
(CANON PENTRU MALAHIE)
Cel ce a făcut malahie 40 de zile se pedepseşte, cu mâncare uscată hrănindu-se în fiecare zi şi făcând 100 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(CANON PENTRU MALAHIA ÎN DOI)
Iar amestecarea cu alţii, ca una ce face malahia îndoită, primeşte epitimia arătată până la 80 de zile.
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA CLERICILOR PENTRU MALAHIE)
Iar dacă vreunul dintre cei din cler mai înainte de consacrare a căzut în patima malahiei, nefiind poate îngrijat că numai pentru aceasta se va opri de la preoţie, întâi, primind epitimie suficientă, aşa să vie la preoţie. Iar dacă s-a aprins cu acest păcat după ce va fi primit demnitatea preoţească, pe un an încetând de la aceasta şi pedepsindu-se cu epitimiile obişnuite, să se întoarcă la preoţie. Dar dacă, după cunoaşterea păcatului, a doua oară sau a treia oară ar face aceasta, încetând de la preoţie, să treacă în treapta citeţilor.
Ioan Ajunătorul
(CANON PENTRU FAPTE ASEMENEA MALAHIEI)
Va primi epitimia însă pentru malahie şi între femei aceea care s-a sărutat şi pipăit cu un bărbat, dar nu a fost stricată.
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA PENTRU DESFRÂUL CELUI NEÎNSURAT)
Canonul al treilea al Sfântului Grigorie de Nyssa exclude pe cel desfrânat pe nouă ani de la Sfintele Taine, iar canonul al cincizeci şi nouălea al lui Vasile cel Mare, pe timp de şapte ani. (4, 21, 22, 26, 59, 79, 80 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA PENTRU DESFRÂUL CELUI ÎNSURAT)
Iar Vasile cel Mare în canonul 21 spune că cel ce este însurat cu femeie şi cade în desfrâu merită să se pedepsească mai mult decât cel ce nu trăieşte cu o femeie şi este cuprins de această patimă. (9, 19, 21, 26, 34, 37, 39, 58, 59, 77, 79, 80 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA PENTRU CĂLCAREA FĂGĂDUINŢEI FECIORIEI)
În canonul 60 Vasile cel Mare, pe monahiile sau pe femeile canonice care desfrânează le supune epitimiei pentru adulter, căci acelea sfărâmă legătura cu mirele lor spiritual, Hristos, iar canonul al 44-lea al sinodului al Vl-lea porunceşte ca monahul care desfrânează cu nimic mai mult să nu se pedepsească decât laicii. Iar noi, zice Ioan Ajunătorul, rânduim ca cel ce desfrânează să nu se împărtăşească doi ani, dacă-şi va da silinţa să mănânce mâncăruri uscate zilnic, după ceasul al nouălea, şi va face două sute cincizeci de metanii. Iar dacă va neglija să facă acestea, va îndeplini timpul epitimiei hotărât de Părinţi. (16 sin. IV ec; 44 Trul.; 19 Ancira; 16 Cartag.; 6, 18, 19, 20, 44, 60 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(SILNICIA - CEI CĂRORA LI SE FACE SILĂ NU SE OSÂNDESC)
Părinţii, şi mai ales canonul al 49-lea al Iui Vasile cel Mare, au hotărât să nu se supună pedepselor cei pângăriţi de oameni silnici sau de stăpâni. (11 Ancira; 2 Grig. Neocez..; 30, 49 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA CLERICULUI PENTRU DESFRÂU)
Canonul 32 al lui Vasile cel Mare hotărăşte ca clericul care desfrânează să se caterisească, dar să nu se şi afurisească.
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢĂ PENTRU CĂSĂTORIA A DOUA ŞI A TREIA)
În privinţa celor care se căsătoresc a doua oară, canonul 4 al lui Vasile cel Mare zice că unii au stabilit un an; iar alţii doi ani de epitimie; iar cei ce se căsătoresc a treia oară se vor afurisi pe trei şi pe patru ani. Dar noi zicem că am primit obiceiul afurisirii de cinci ani pentru cei ce se căsătoresc a treia oară, fireşte nedesfăcându- se căsătoria dacă au ei copii din căsătoriile anterioare . (17 ap.; 8 sin. I ec; 3, 87 TruL; 19 Ancira; 3, 7 Neocez.; 1 Laod.; 4, 12, 30, 41, 50, 53, 80, 87 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU ADULTER)
Canonul al patrulea al Iui Grigorie de Nyssa izgoneşte pe adulter pe optsprezece ani de la dumnezeiasca împărtăşanie, iar canonul 58 al lui Vasile cel Mare îi îngăduie ca după cincisprezece ani să se împărtăşească cu Sfintele Taine; iar canonul 20 al sinodului de la Ancira dispune ca epitimia să se poată termina după anul al şaptelea. Iar noi credem ca acela după trei ani să se învrednicească de împărtăşanie, dacă în fiecare zi după ceasul al nouălea se va mulţumi cu mâncăruri uscate şi va face şi două sute cincizeci de metanii în fiecare zi. Iar de va neglija să facă aceasta, va aştepta sfârşitul timpului hotărât de Părinţi. (48 ap.; 87, 93, 98 TruL; 20 Ancira; 102 Cartag.; 19, 21, 31, 35, 36, 46, 48, 58, 77, 80 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(DESPĂRŢENIA CANONICĂ A CLERULUI PENTRU ADULTERUL SOŢIEI)
Nu poate intra în preoţie acela a cărui soţie este adulteră, precum spune canonul al 8-lea de la Neocezareea. Se dispune ca femeia care s-a făcut adulteră după hirotonia soţului să se demită, sau dânsul să înceteze de la preoţie. (18 ap.; 3, 6, 12, 26 TruL; 8 Neocez.; 27 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(CĂSĂTORIA CU LOGODNICA ALTUIA ESTE ADULTER)
Canonul al 98-lea al sinodului al şaselea osândeşte ca pe adulter pe cel ce ia în căsătorie pe cea logodită legal cu altul. (98 TruL; 11 Ancira; 22, 69 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(CĂSĂTORIA CU ERETICII ESTE OPRITĂ)
Canonul al 72-lea al aceluiaşi sinod hotărăşte că dacă un ortodox se împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare, şi căsătoria nelegiuită să se desfacă; iar de vor stărui în această căsătorie, să se afurisească. (14 sin. IV ec; 72 TruL; 10, 31 Laod.; 21 Cartag.)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA ÎMPREUNĂRII ÎNTRE FRAŢI (INCESTULUI))
Acela dintre cei ce au căzut în incest, care a comis necuviinţa cu sora sa proprie, după Vasile cel Mare, se exclude pe cincisprezece ani de la împărtăşanie. Iar noi rânduim ca acesta să se învrednicească de împărtăşanie după trei ani, dacă în fiecare zi va posti până seara şi va mânca mâncare uscată şi va face în fiecare zi 500 de metanii. (67, 68, 75 Vasile cel Mare; 11 Grig. Neocez.)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA DESFRÂNĂRII CU LOGODNICA)
Cel ce desfrânează cu logodnica, după Vasile cel Mare, se exclude de la împărtăşanie pe 11 ani; noi zicem că pe doi ani, dacă în fiecare zi după ceasul al nouălea mănâncă mâncare uscată şi face în fiecare zi 300 de metanii. Dar neglijând să facă aceasta, va îndeplini anii hotărâţi de Părinţi. (19 ap.; 26, 54 TruL; 2 Neocez..; 23, 27, 67, 68, 75, 76, 78, 79, 87 Vasile cel Mare; 11 Tim. Alex.; 5 Teof. Alex.)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU DESFRÂNARE CU SOACRA)
Acelora-şi epitimii se va supune şi cel ce iubeşte nebuneşte pe soacra sa, nefiind despărţit de soţia sa, potrivit legii, care zice că „Cele întărite dintru început să rămână neschimbate sub toate împrejurările". Dar Sfântul şi dumnezeiescul Sinod de acum hotărăşte ca cei ce săvârşesc un astfel de păcat să rămână neîmpărtăşiţi şase ani, supunându-se canonului următor: sase luni să se abţină cu totul de mâncare de cărnuri, asistând totdeauna la sfintele slujbe ale bisericii, dacă nu li se întâmplă vreo boală sau altă nevoie inevitabilă, când vor sta afară de biserică, plângând şi rugând pe Dumnezeu să le ierte nelegiuirea; nici să nu primească anaforă, nici să nu bea apă sfinţită, dacă nu cumva se apropie timpul sfânt al luminării; şi ridicând numai pâinea întru numele Sfintei Treimi, să o mănânce cu evlavie, drept arvună a iubirii de oameni a lui Dumnezeu; dar să nu sărute cu îndrăzneală cu buzele sfintele icoane, decât numai pedestralele lor cu toată frica. Dar în întreg timpul celor şase ani să facă zilnic 100 de metanii, afară de sâmbătă şi duminică; iar în fiecare miercuri şi vineri să se bucure de mâncări uscate, abţinându-se de la peşte, şi de la vin, şi de la untdelemn, şi în curs de doi ani să stea în biserică după cântăreţ şi să asculte dumnezeieștile cântări, iar ceilalţi trei ani şi jumătate să stea laolaltă cu credincioşii şi împreună să se roage; şi astfel după sfârşitul celor şase ani să se învrednicească de împărtăşanie. însă trebuie să observe şi acestea: să facă milostenie după putinţă, mai ales în menţionatele zile de post, adică miercurea şi vinerea. Apoi să dăruiască săracilor toate câte le-a fost îngăduit să mănânce mai înainte de a se fi supus canonului, adresându-se lor cu rugămintea ca să se roage pentru dânşii; şi să trimită la biserică în fiecare săptămână o liturghie, dacă au mijloace; şi să se abţină de la minciuni şi jurăminte cu care de multe ori este împreunată călcarea de jurământ. Căzând însă ei în boală de moarte, să se învrednicească de dumnezeiasca împărtăşanie; dar întremându-se să revină iarăşi în acea treaptă a pedepsei în care s-au găsit înainte de împărtăşania dată lor din necesitate; şi să-şi zdrobească inima, cu lacrimi calde să-şi curăţească după putinţă cât mai mare păcatul greu al sufletului. (86 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA VRĂJITORILOR, ADULTERILOR ŞI UCIGAŞILOR)
Acelaşi canon se potriveşte şi pentru vrăjitori, şi pentru adulteri, şi pentru ucigaşi, şi pentru toţi care cad în vinovăţii grele, dar prin dispoziţia sufletească a persoanelor respective spre pocăinţă, sau se reduce pedeapsa, sau se înmulţeşte.
Ioan Ajunătorul
(OPRIRI ŞI ÎNFRÂNĂRI PENTRU FEMEIA AFLATA ÎN CURĂŢENIE LUNARĂ)
Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie, dar şi al 7-lea al lui Timotei, porunceşte ca femeile care sunt în curăţirea lunară să nu se atingă de nimic dintre cele sfinte, până la a şaptea zi. Şi în legea cea veche porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii; căci din aceasta se întâmplă, ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi fără putere. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieştile taine, 40 de zile porunceşte să fie neîmpărtăşită nimic dintre cele sfinte până la a şaptea zi. Şi legea cea veche porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii; căci din aceasta se întâmplă ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi fără putere. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieștile taine, 40 de zile porunceşte să fie neîmpărtăşită. (44 Laod.; 2 Dion. Alex.; 6, 7 Tim. Alex.)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA DESFRÂULUI CU BĂRBAŢI)
Canonul al 4-lea al lui Grigorie de Nyssa exclude de la împărtăşanie pentru optsprezece ani pe cel ce comite necuviinţă cu bărbaţii; iar canonul al 62-lea al lui Vasile cel Mare, pentru cincisprezece. Noi însă socotim că pentru trei ani să se excludă de la împărtăşanie unul ca acesta, plângând şi ajunând, şi spre seară mâncând mâncăruri uscate şi 200 de metanii făcând. Iar dacă se dedă mai mult trândăviei, să împlinească cincisprezece ani. (7, 62 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(COPIII PÂNGĂRIŢI. CEI PÂNGĂRIŢI NU POT FI CLERICI)
Copilul, de se va pângări de cineva, să nu intre în preoţie. Căci deşi acela din cauza nevârstniciei nu a păcătuit, dar vasul s-a sfărâmat şi netrebnic s-a făcut pentru sfânta slujbă. Iar dacă pe coapse a primit scurgerea, canonisindu-se potrivit, nu se va opri să se aducă la preoţie. (4 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA UCIDERII DE VOIE ŞI FĂRĂ DE VOIE)
Legea Veche porunceşte ca ucigaşul să se pedepsească cu moartea; iar Vasile cel Mare, în canonul 56, exclude pe ucigaşul cu premeditare pentru douăzeci de ani de la împărtăşanie, iar pe cel fără de voie pentru zece. Iar noi excludem de la împărtăşanie pentru cinci ani pe ucigaşul cu premeditare, iar pe cel fără de voie, pentru trei ani, dacă însă, după ajunarea cea până seara, ucigaşul cel cu mâna sa va mânca mâncare foarte uscată şi se va sili să facă în fiecare zi câte 300 de metanii, iar găsindu-se întru lenevie, să îndeplinească hotărârea Părinţilor. (65 ap.; 91 Trul; 21, 22, 23 Ancira; 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA CELOR CE UCID ÎN RĂZBOI ŞI ÎN LUPTA CU TÂLHARII)
Vasile cel Mare, în canonul 13, exclude de la împărtăşanie pentru trei ani pe cei ce ucid în război. Aşijderea în canonul 55 şi pe cei ce luptă împotriva tâlharilor; iar clericii se caterisesc. (22, 23 Ancira; 1 Atanasie cel Mare; 8, 43, 55 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA CELOR CE PRICINUIESC PIERDEREA MEŞTEŞUGITĂ A FĂTULUI)
Vasile cel Mare, în Canoanele sale al 2-lea şi al 8-lea, spune că femeile care strică cu meșteșugiri pe feţi în pântece şi cele ce dau şi iau doctorii, pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme să cadă afară, să fie excluse de la împărtăşanie pentru 10 ani. Noi însă hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani sau şi trei ani. (65 ap.; 91 Trul; 21, 22, 23 Ancira; 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA PENTRU PIERDEREA FĂRĂ DE VOIE A FĂTULUI)
Iar femeia care fără de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un an. (65 ap.; 91 Trul.; 21, 22, 23 Ancira; 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU NĂDUŞIREA CU VOIE SAU FĂRĂ DE VOIE A PRUNCULUI)
Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se învredniceşte de împărtăşire, îndepărtându-se în zile rânduite de cărnuri, şi de brânză, şi celelalte săvârşindu-le cu osteneală. Iar dacă din lenevire şi din neînfrânarea părinţilor s-a întâmplat aceasta, se aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, și aceasta are trebuinţă de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a întâmplat această părăsire.
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU PIERDEREA CU VOIE A FĂTULUI)
Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei dânsei avortează, i se dă pedeapsa pentru ucidere premeditată. (2, 32, 52 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PĂRINŢILOR CARE ÎŞI LASĂ COPIII SĂ MOARĂ NEBOTEZAŢI)
Murind copilul nebotezat din cauza neglijenţei părinţilor săi, părinţii se exclud pe trei ani de la împărtăşire, mâncând ei în aceşti ani mâncăruri uscate şi îmblânzind pe Dumnezeu cu plecări de genunchi cu plângere şi cu putere să se roage de Dumnezeu cu milostivire. Iar fiind copilul de şapte zile şi moare nebotezat, părinţii se înlătură pe şapte ani din comuniune şi se condamnă ca în aceşti ani să mănânce mâncări uscate şi să facă în fiecare zi 40 de metanii. (72, 110 Cartag.)
Ioan Ajunătorul
(CĂLUGĂRIŢA SĂ DEA LA IVEALĂ PĂCATELE DE CARE ŞTIE)
Călugăriţa care a auzit de la alţii despre un adulter sau despre pângărire de prunci, şi nu descoperă aceasta superioarei se supune aceleiaşi epitimii ca aceea ce a săvârşit păcatul, potrivit canonului 71 al lui Vasile cel Mare. (71 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA CELOR CE-ŞI LEAPĂDĂ COPIII ESTE CU UCIGAŞII)
Legea pedepseşte ca pe ucigaşe pe cele ce-şi aruncă copiii lor la intrările bisericilor, chiar dacă cineva i-ar scăpa luându-i (33, 52 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(TÂLHARII SE OSÂNDESC CA UCIGAŞII)
Tâlharii se supun pedepsei ucigaşilor de oameni, deoarece ei se servesc şi de ucidere spre promovarea întreprinderii lor. (22, 23 Ancira; 1 Atanasie cel Mare; 8, 13, 43, 55 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU FURT)
Hoţul, dacă de bunăvoie mărturiseşte fapta sa, să se afurisească pe un an, după canonul 61 al lui Vasile cel Mare; iar dacă a fost dovedit, să se afurisească pe doi ani. Dar noi vom lipsi pentru 40 de zile din comuniune pe hoţul care de bunăvoie se căieşte, iar pe cel ce se dovedeşte, pentru şase luni, mâncând după al nouălea ceas din zi mâncare uscată şi făcând în fiecare zi o sută de metanii. (61 Vasile cel Mare; 3, 4, 5 Grig. Neocez.; 6 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU FURTUL AVERII OBŞTEŞTI)
Cel ce a fost prins în furtul averii obşteşti, ceea ce se numeşte furt principal, să nu intre în preoţie. Iar dacă va cădea în această patimă după ce a intrat în preoţie, se va despuia de preoţie, după canonul 25 al Sfinţilor Apostoli. (25, 72 ap.; 10 sin. 1-11; 6, 8 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU PRĂDAREA MORMINTELOR)
Canonul 66 al lui Vasile cel Mare hotărăşte că cel ce jefuieşte mormintele trebuie să fie neîmpărtăşit pe zece ani. Iar noi pe un an, mâncând după al noulea ceas din zi şi făcând în Fiecare zi 200 de metanii. (66 Vasile cel Mare; 7 Grig. Nyssa)
Ioan Ajunătorul
(OSÂNDA PENTRU SPURCAREA CELOR SFINTE)
După Sfântul Grigorie de Nyssa, sacrilegiul se pedepseşte cu timp mai scurt decât adulterul; dar se dă până la trei ani. (25, 38, 72, 73 ap.; 25 Antioh.; 10 sin. I-II; 8 Grig. Nyssa; 2 Chiril Alex.)
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA CELOR CARE JURĂ STRÂMB)
Canonul 82 al lui Vasile cel Mare hotărăşte ca cei ce prin constrângere jură strâmb să se înlăture din comuniune pe trei ani; iar cei ce fără de constrângere, să fie înlăturaţi de la aceasta pe zece ani. Iar noi credem de cuviinţă ca aceştia să se scoată din comuniune pe un an, mâncând după al noulea ceas din zi mâncări uscate şi făcând zilnic 250 de metanii. (25 ap.; 94 TruL; 10, 17, 29, 64, 82 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(NU ESTE CU DREPTATE A CERTA CU DOUĂ OSÂNDE PENTRU ACEEAŞI GREŞEALĂ)
Nici femeia laică, nici călugăriţa să nu se despartă de biserică pentru orice fel de păcat, ci numai de la împărtăşanie. Canonul zice să facem aşa din cauză că multe femei s-au sinucis de ruşine; precum nici presbiterul, nici diaconul, potrivit acestei norme : „Nu vei pedepsi de două ori pentru aceeaşi" (Naum 1,9). (25 ap.; 34 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(POCĂINŢA PENTRU BĂUTURI NECURATE)
Căzând ceva necurat în fântână, sau în untdelemn, sau în vin, cel ce bea acele băuturi trei zile să nu se atingă de carne şi de brânză; şi şapte zile să nu se cuminece. (63 ap.; 67 TruL; 2 Gang.)
Ioan Ajunătorul
(VOMAREA. POCĂINŢA CELOR CE VOMEAZĂ DUPĂ CUMINECARE)
Cel ce a vomitat după dumnezeiasca împărtăşanie să se înlăture pe 40 de zile de la dumnezeiasca cuminecătură, rostind cincizeci de psalmi în fiecare zi şi făcând cincizeci de metanii, orişicum s-ar fi întâmplat aceasta. Căci chiar dacă ar şti el că nu s-a întâmplat din cauza sa, totuşi să se supună la orice caz pentru alte oarecare păcate ale sale.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU MAŞTERA)
De va păcătui cineva cu maştera sa, se pedepseşte cu trei ani, fireşte ajunând până seara, şi mâncând uscat, şi în fiecare zi făcând cinci sute de metanii. (79 Vasile cel Mare)
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU MAMA ŞI CU FIICA)
De va păcătui cineva cu mama şi cu fiica, se pedepseşte cu patru ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU DOI FRAŢI)
De va face cineva sodomie cu doi fraţi, asemenea se pedepseşte.
Ioan Ajunătorul
(DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU GINERELE)
De va face cineva sodomie cu ginerele său, se pedepseşte cu patru ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ ÎNTRE FRAŢI)
De va face cineva sodomie cu fratele său, se pedepseşte cu opt ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 400 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU FRATELE MAI MIC)
Dacă vreun frate mai mic ar suferi sodomie de la cel mai mare, fără să facă el sodomie, se pedepseşte pe trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând 100 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(CĂDEDEA CU FIICA SA)
De va păcătui cineva cu fiica sa o dată, se pedepseşte cu cinci ani. Iar dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi si făcând în fiecare zi 500 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU MAMA SA)
De va păcătui cineva cu mamă-sa o dată, se pedepseşte cu şapte ani, iar dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi și făcând cinci sute de metanii.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU FINA)
De va păcătui cineva cu fiica sa cea din Sfântul Botez o dată, se pedepseşte cu opt ani, iar dacă de mai multe ori cu 10 ani, mâncând după al nouălea ceas din zi și făcând cinci sute de metanii.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU CUMĂTRĂ)
De va păcătui cineva cu cumătră sa, se pedepseşte cu opt ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(CURVIA CU DOBITOACE)
De va păcătui cineva de mai multe ori cu dobitoc, având soţie, se pedepseşte cu opt ani, iar de nu are femeie şi a păcătuit o dată sau de două ori, sau de mai mult de trei ori a păcătuit, se pedepseşte pe trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând 300 de metanii. Aceste epitimii le va primi şi femeia care a păcătuit cu dobitoc.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU VERIŞOARA PRIMARĂ)
De va păcătui cineva cu vara sa primară, se pedepseşte doi ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 500 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA CU NECREŞTINI ŞI ERETICI)
De va păcătui cineva cu o păgână, sau şi cu o evreică, sau cu turcoaică, au cu eretică, neavând soţie legiuită, se pedepseşte trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi, făcând în fiecare zi 200 de metanii. Asemenea se pedepseşte şi femeia care, neavând soţ legiuit, va păcătui cu evreu, sau cu turc, sau cu eretic, sau cu armean. Iar dacă bărbatul, care re soţie, şi femeia, care are soţ legiuit, ar păcătui cu astfel de persoane păgâne sau eretice, se pedepsesc pe patru sau cinci ani, mâncând uscat lupă al nouălea ceas din zi și făcând în fiecare zi 250 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(ADULTERUL SOŢIILOR DE CLERICI. DESPĂRŢENIA CANONICĂ A CLERICILOR)
Iar dacă soţia presbiterului sau diaconului ar comite adulter, se pedepsește cu trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi zicând în fiecare zi 300 de metanii. Fireşte că acestea se pedepsesc mai greu decât alte adultere, pentru că ucid pe bărbaţii lor, făcându-se ele prin acest fel de adulter cauza caterisirii din preoţie. Şi soţii lor, dacă voiesc să le mai aibă pe ele soţii, se caterisesc din preoţie. Iar dacă voiesc să aibă preoţia, se despart de dânsele mai înainte de a se împreuna cu ele după adulter, potrivit canonului al 8-lea al sinodului de la Neocezareea.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA FEMEII CU DOI FRAŢI)
Iar dacă o femeie ar păcătui cu doi fraţi, se pedepseşte pe trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(PĂCĂTUIREA FEMEII CU FAMEN)
Dacă o femeie ar păcătui cu un famen, se pedepseşte cu trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300 de metanii.
Ioan Ajunătorul
(ÎMPREUNAREA NEFIREASCĂ CU SOŢIA)
De va face cineva sodomie cu soţia sa, se pedepseşte pe opt ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200 de metanii.
