„A venit unul dintre cele șapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu”. Aceștia poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil și Uriil. Toți au terminația „il”. Știți ce înseamnă? Înseamnă Dumnezeu! Știți care este adevăratul nume al Arhanghelului Mihail? „Miha” înseamnă putere și „il”, Dumnezeu, El se tălmăcește „puterea lui Dumnezeu”.
Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă, bărbat, „ri” înseamnă tare, și „il”, Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcuește „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toți au nume dumnezeiești: Rafail, înseamnă „povățuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinței lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tâlcuește „foc și lumină dumnezeiască”.
(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 62)
În ceea ce privește ierarhia îngerească, Dionisie Areopagitul vede cetele îngerești în număr de nouă, așezate în grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Biserica a acceptat această ierarhie prin introducerea ei în pictura bisericească.
Deoarece îngerii sunt nemateriali, nu se poate vorbi despre sex sau despre reproducerea speciei (Facerea 6,2), deci ei nu se căsătoresc, nu se înmulțesc (Matei 22,30) și nici nu mor (Luca 20,35-36). Îngerii își transmit unii altora gândurile și hotărârile proprii fără a rosti cuvinte. Cu toate acestea, pentru a-și îndeplini slujba, pot lua înfățișare umană (II Samuel 6,17), pot vorbi, mânca, apărea îmbrăcați și uneori purtând aripi (Facerea 32,25; Luca 24,4; Matei 28,3; Apocalipsa 14,6)Există un număr de șapte Arhangheli cunoscuți în tradiția Bisericii: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil și Varahiil.
Mihail este primul din ceată, fiind voievodul oștilor cerești și purtând sabia de foc. El are rolul de a păzi legea lui Dumnezeu și de a învinge puterea vrăjmașilor. Gavriil, cunoscut și ca "bărbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri și poartă crin în loc de sabie de foc.Rafail este al treilea arhanghel și este considerat tămăduitor al neputințelor umane. Uriil este luminătorul celor întunecați, iar Salatiil este îngerul care se roagă fierbinte pentru neamul omenesc. Gudiil este îngerul care aduce veșnic slavă lui Dumnezeu și celor ce fac fapte bune. Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ.
Sfântul Arhanghel Mihail: Luptătorul împotriva întunericului
Sfântul Arhanghel Mihail este cunoscut pentru numele său în ebraică, care înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?". El este cel care strigă avertismentul către toate creaturile, amintindu-le de soarta lui Lucifer, care a căzut în întuneric. Soborul îngerilor s-a adunat și s-a unit în jurul acestui strigăt.
Sfântul Arhanghel Mihail a avut un rol important în ghidarea lui Lot și a familiei sale în timpul ieșirii din Sodoma. De asemenea, el a oferit o protecție specială poporului lui Israel. Sfântul Arhanghel Mihail a scos din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, l-a susținut pe Ghedeon în luptă, l-a mustrat pe vrăjitorul Valaam și l-a eliberat din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, la sunetul trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail, toți cei morți vor ieși din morminte.
În iconografie, Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat ținând în mână o sabie de foc, simbolizând pedeapsa pentru păcat. El este menționat în cărțile Vechiului Testament ca fiind prezent în special atunci când Dumnezeu pedepsește nedreptatea. Din acest motiv, Sfântul Arhanghel Mihail este considerat un înger al dreptății divine.
Sfântul Arhanghel Gavriil: Vestitorul bucuriei
Numele Sfântului Arhanghel Gavriil înseamnă "barbat-Dumnezeu" în ebraică. Numele său conține vestea că Dumnezeu se va întrupa într-un om, că va lua asupra sa natura umană. Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit nașterea Maicii Domnului Sfinților Părinți Ioachim și Ana, i-a dezvăluit lui Zaharia nașterea Înaintemergătorului.
El a arătat păstorilor că S-a născut un Prunc, l-a întărit pe Iosif, logodnicul Mariei, să nu se îndoiască de nimic, a călăuzit Sfânta Familie în Egipt și a adus veștile Învierii Domnului către femeile mironosițe. În iconografia ortodoxă, Arhanghelul Gavriil este reprezentat ținând în mână o floare de crin alb, simbol al bucuriei și binecuvântării. El este considerat îngerul bunătății și milostivirii divine.
Părintele Dumitru Stăniloae, pe baza sfințelor tradiții, mărturisește că Sfântul Arhanghel Gavriil este singurul căruia i s-a dezvăluit misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Deși nu face parte din ceata de îngeri din prima triadă, care este direct în prezența lui Dumnezeu, el le luminează pe acestea.
El îi învață pe cei care sunt superiori lui să "ridice porțile veșnice", să urce și să stea deasupra tuturor Începătorilor și Puterilor. Cele mici devin mari prin har. Acest lucru este menționat și de Sfântul Apostol Pavel: "Acum, spune el, prin Biserică, înțelepciunea multor feluri a lui Dumnezeu a devenit cunoscută Începătoriilor și Stăpâniilor" (Efeseni 3, 10).
Sfantul Arhanghel Rafail, pazitorul cununiilor
Sfantul Arhanghel Rafail este un inger din ceata arhanghelilor (a opta ceata ingereasca). El este cinstit mai ales ca vindecator al celor bolnavi, calauzitor tainic al celor ce calatoresc si ocrotitor al celor casatoriti, care traieste in frica de Dumnezeu. El este sarbatorit de Biserica Ortodoxa, impreuna cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, in ziua de 8 noiembrie.
In limba ebraica, numele sau, compus din cuvintele "Rafa" si "El", inseamna "Domnul Vindecatorul" sau "Dumnezeu este Cel care vindeca". Pe langa "Cartea lui Tobit", in care acest arhanghel indeplineste un rol principal, el mai este amintit si in scrierea apocrifa "Cartea lui Enoh", precum si in traditia islamica.
"O, arhanghel cu intreit dar, care ranile ni le vindeci, care pasii ni-i indrepti, care cununiile ni le pazesti, cerceteaza-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare in credinta tamaduindu-ne, ca pe Tobie cel cu buna nadejde calauzindu-ne, ca pe Sara cea curata in iubire dezlegandu-ne, si cere pentru noi de la Mantuitorul Hristos iertarea pacatelor noastre si cetatenia Ierusalimului ceresc, unde, laolalta cu ingerii si cu sfintii, sa ne invrednicim a canta: Aliluia!"
Sfantul Arhanghel Rafail
Arhanghelul Rafail este amintit in "Cartea lui Tobit", din Vechiul Testament, unde este prezentat ca si ocrotitor si indrumator intelept al dreptului Tobie, in drumul sau spre casa lui Raguel, pentru a lua de sotie pe Sara. Cand se descopera pe sine lui Tobie, acest arhanghel spune: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant" (Tobit 12, 15).
Sfanta Scriptura da marturie de necontestat despre faptul ca dumnezeiestile puteri ceresti comunica neincetat cu lumea oamenilor. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera care sunt numele celor sapte Sfinti Arhangheli, capetenii ale puterilor ceresti, dupa cum urmeaza: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil si Varahiil.
In iconografie, Sfantul Rafail este infatisat tinandu-l pe Tobie de mana si indrumandu-l pe cale, in timp ce Tobie tine in mana pestele cel pescuit in raul Tigru. Adesea, arhanghelul tine in mana un vas medical din alabastru sau o cadelnita, ca semn al tamaduirilor daruite de Dumnezeu celor credinciosi.
"Tainice Voievod al ingerescului Sobor, mai marele tamaduitorilor, calauzitorul celor pribegi si paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce intru mare cinste te afli, in randuiala cetelor celor de sus, din prea putinul vredniciei noastre, cu nadajduitorul glas al credintei celei dreptmaritoare, cantare de lauda iti aducem tie, zicand: Bucura-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecatorule!"
Arhanghelul Rafail, in "Cartea lui Tobit"
"Cartea lui Tobit", scrisa pe la inceputul secolului al II-lea i.Hr, prezinta istoria a doua familii, a lui Tobit si a lui Raguel, ambele deportate in Asiria. In robie fiind, cele doua familii se straduiau sa respecte Legea lui Dumnezeu, chiar daca aveau de rabdat multe greutati.
Tobit era orb si suferea pentru ca nu mai putea savarsi toate acele fapte bune cu care era obisnuit, familia sa la saracie, iar sfarsitul ii era aproape. La randul sau, Raguel suferea pentru fiica lui, Sara, care nu se putea casatori, caci toti cei sapte miri care venisera, pe rand, in casa lui, au murit mai inainte de a fi savarsita Nunta.
Fiind auzita rugaciunea amandurora, inaintea slavei lui Dumnezeu, citim: "Si atunci, Rafail a fost trimis sa-i vindece pe amandoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu ochii sai lumina lui Dumnezeu, si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legand pe Asmodeu, duhul cel rau, caci Tobie era menit s-o mosteneasca" (Tobit 3, 17).
La un moment dat, aducandu-si aminte de niste bani, dati spre pastrare unei rude, care locuia in Raghesul Mediei, batranul Tobit l-a trimis pe fiul sau, anume Tobie, spre a-i lua inapoi. Fiind tanar si neincercat, Tobie si-a ales drept insotitor de drum un barbat credincios, numit Azaria, care era, de fapt, arhanghelul Rafail. Pe tot parcursul calatoriei, Tobie a ascultat intocmai sfaturile celui pe care il credea om de rand.
Pe drum spre Raghesul Mediei, cei doi calatori au oprit in casa lui Raguel, iar arhanghelul Rafail, in chipul lui Azaria, i-a spus lui Tobie sa o ia de sotie pe fiica lui Raguel, anume Sara. Desi era cunoscut faptul ca Sara nu se putea casatori, caci toti cei sapte miri care venisera pana atunci, pe rand, in casa lui Raguel, au fost omorati de un duh necurat, mai inainte de a fi savarsita Nunta, tanarul Tobie a ascultat de sfatul arhanghelului si s-a incredintat pe sine in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Toti cei sapte miri fusesera ucisi de Asmodeu, adica de demonul curviei, care ii si stapanea. Moartea lor arata puterea ucigatoare a acestei patimi. La randul ei, dimpotriva, Sara reprezinta curatenia feciorelnica, precum ea insasi marturiseste, inaintea lui Dumnezeu, zicand: "Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici un barbat nu s-a atins de mine si ca nu mi-am necinstit numele, nici numele tatalui meu, in pamantul robiei mele" (Tobit 3, 14-15).
Sfatul ingerului, catre Tobie, a fost acesta: "Cand va trebui sa te apropii de ea, ridicati-va amandoi si sa strigati catre milostivul Dumnezeu, si El va va mantui si va va milui. Nu te teme, caci ea este menita din veac pentru tine si tu o vei mantui, si ea va merge cu tine, si stiu ca vei avea de la ea copii." Si ascultand Tobie acestea, a iubit-o si sufletul lui s-a lipit de ea foarte" (Tobit 6, 18-19).
Tobie a luat-o pe Sara, a intrat in camera de nunta si, la indemnul ingerului, a afumat camera si s-au rugat impreuna. Acest gest tainic trimite spre curatia feciorelnica a celor doi si spre rugaciunea lor, care se inalta catre Dumnezeu, precum citim:
"Cand au ramas numai amandoi in camera, Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca sa ne miluiasca Domnul!"Si a inceput Tobie a zice: "Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui." Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste deci a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!" Si a zis si ea cu el: "Amin!" Apoi, au dormit amandoi linistiti, in noaptea aceea" (Tobit 8, 4-9).
Simtind curatia celor doi miri, precum si rugaciunea acestora, demonul cel rau al desfranarii, anume Asmodeu, "a fugit în părţile de sus ale Egiptului, iar îngerul l-a legat" (Tobit 8, 3). Leacul impotriva desfranarii este curatia feciorelnica, pe care o pot avea si cei casatoriti. Trairea dupa voia lui Dumnezeu, pastrand randuiala firii, nu afecteaza curatia mirilor.
Prin mijlocirea Sfantului Arhanghel Rafail, in chipul unui oarecare Azaria, batranul Raguel isi vede fata casatorita, Sara capata un sot credincios, Tobie isi ia pentru sine o femeie cu frica de Dumnezeu, iar Tobit isi recapata vederea.
Cand batranul Tobit a vrut sa-l rasplateasca pe Azaria, pentru osteneala, acesta și-a aratat adevarata sa infațișare, zicand: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant. Nu va temeti! Pace veti avea! Binecuvantati pe Dumnezeu in veac! Caci eu n-am venit de voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru, de aceea sa-L si binecuvantati in veac" (12, 15-18).
"Iubirea se trece prin foc, dar ramane nemistuita; in trup se pogoara, dar in inalt vesniceste; pe Cruce se spanzura, dar sta mortii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu in cugetul inimii purtandu-L, asemanarea cu El in iubire ne-o lucram. De aceea, Celui ce este Iubire si dupa Care toate se cer, ne cerem si noi, in suflet si-n trup deopotriva, cu ingerii si cu sfintii duhovniceste cantand: Aliluia!"
Arhanghelul Varahiil – arhanghelul confirmării
Sfântul Arhanghel Varahiil este cel care aduce oamenilor
darurile şi mângâierile Lui Dumnezeu. El închipuie dărnicia şi milostenia Lui Dumnezeu. În limba ebraică, ,,Varahiil’’ însemnează ,,Binecuvântarea Lui Dumnezeu’’. În iconografie, Arhanghelul Varahiil este reprezentat ţinând la piept un trandafir alb (trandafirul este simbol al Sinelui), ca semn al darului.
,,Sfinte Arhanghel Varahil ai fost învrednicit cu Darul Binecuvântării. Te rugăm dăruieşte-ne a ta Dumnezeiasca binecuvântare, ca văzând şi simţind vrăjmaşul, cel plin de pizmă împotriva făpturii Lui Dumnezeu, să dispară şi să nu se mai poată apropia de noi în vecii vecilor, ca să-I putem cânta din inima Lui Dumnezeu: Aliluia!’’
Rugăciune către Sfântul Arhanghel Varahiil
O, mare arhistrategule al lui Dumnezeu Varahiile! Stând înaintea prestolului lui Dumnezeu şi de acolo aducând binecuvântarea lui Dumnezeu în casele credincioşilor robilor Săi, cere de la Domnul Dumnezeu
- îndurare şi binecuvântare caselor noastre,
- ca să ne binecuvânteze şi pre noi Domnului Dumnezeu
- şi să prisosească belşugul roadelor pământului.
- Să ne dăruiască nouă sănătate şi mântuire
- şi întru toate bună sporire,
- biruinţă şi stăpânire asupra vrăjmaşilor
- şi să ne păzească întru mulţi ani,
ca într-un gând să slăvim pre Dumnezeu: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
a aduce daruri
a mulţumi
a confirma
Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.
Psalmul 1 - Psaltirea lui David
Arhanghelul Gudiil (Iegudiil, Iehudiil. )
(Je) Gudiil - „Mărirea, Lauda sau Slăvirea lui Dumnezeu”; este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.
"Yechudiel sau Iehudiel este unul dintre arhanghelii importanţi ai tradiţiei, care a fost însă trecut sub tăcere sau dat uitării în general, cu excepţia anumitor zone din ortodoxie şi catolicism.
Numele Yechudiel înseamnă în limba ebraică “Slăvirea lui Dumnezeu” sau „Cel care îl proslăveşte pe Dumnezeu”.
Mai este numit în anumite documente şi Jhudiel, Yhudil, Jehudiel, Jegudiel, Iegudiil, Egudiil, Gudiil, Evgudiel sau Evgudiil.
În anumite confesiuni catolice, Yechudiel este numit Sfântul Jehudiel, şi este considerat arhanghelul căruia îi corespunde ziua de Vineri.
În tradiţia kabbalitică, atât numele său cât şi atributele sale stau sub semnul sefirei Chesed şi planetei Jupiter, a Milei, Dreptăţii, Bunăstării şi Slavei Divine.
Este numărat printre cei Şapte Arhangheli în tradiţia Bisericii Ortodoxe Răsăritene. După tradiţia ortodoxă, „Egudiil este încins cu un şorţ, gata spre servire. El este ocrotitorul celor ce se ostenesc în slujba binefacerilor.” În icoanele tradiţionale este înfăţişat ţinând o coroană de aur în mâna dreaptă iar în stânga o suliţă sau un bici din trei fâşii sau trei corzi. În general, coroana are şapte frunze sau trei nestemate. Coroana reprezintă recompensele muncii drepte, iar dacă privim numerele asociate ei, vom descoperi înţelesul ei ascuns. Cele şapte frunze au şapte piese ale coroanei sunt cele
Şapte Virtuţi, anume
Dragostea,
Credinţa,
Tăria sufletească,
Speranţa,
Inteligenţa,
Cumpătarea,
Dreptatea,
pe care omul trebuie să le practice pentru a slăvi pe Dumnezeu.
Cele trei nestemate au un dublu înţeles: reprezintă Sfânta Treime, manifestarea lui Dumnezeu,
dar şi felurile în care trebuiesc cultivate cele Şapte Virtuţi:
- cu gândul,
- cu vorba şi
- cu fapta.
Slăvirea lui Dumnezeu se face prin cele Şapte Virtuţi în mod complet astfel, nu parţial. Spre exemplu, dacă vorbim despre credinţă şi facem fapte merituoase, dar în sinea noastră nu credem, este fără niciun folos. Sau dacă avem credinţă în noi, şi vorbim despre credinţă, dar nu acţionăm corect sau ne ferim să ne arătăm credinţa, iar nu obţinem nimic. Dacă vorbim despre iubire şi dacă ne gândim la iubire, dar nu iubim aproapele nostru, virtutea iubirii fuge de la noi, şi devenim nefericiţi. Şi la fel, dacă iubim cu vorba şi cu fapta, fără a iubi cu mintea şi cu sufletul, se va întâmpla acelaşi lucru.
Coroana reprezintă şi roadele muncii noastre cu cele Şapte Virtuţi: iubind pe ceilalţi, vom dobândi iubire în schimb; având credinţă în Dumnezeu vom dobândi o mai mare încredere în noi înşine; încercând să fim tari sufleteşte în fiecare clipă şi ajutându-i pe cei din jurul nostru în vremurile grele, ni se va da tărie mai mare în acele momente cu adevărat dificile; sperând la ceea ce este mai bine cu credinţă în Dumnezeu, vom avea speranţele îndeplinite; fiind inteligenţi şi înţelepţi cât mai mult, vom dobândi şi mai multă inteligenţă şi înţelepciune; fiind cumpătaţi şi echilibraţi în ceea ce facem, viaţa noastră nu va cunoaşte excese de niciun fel, iar dacă suntem drepţi şi corecţi în tot ceea ce gândim, spunem şi facem, vom fi trataţi şi noi cu corectitudine şi sinceritate de către ceilalţi şi de Dumnezeu.
Yechudiel este patronul muncii şi efortului, iar aceste lucruri presupun şi răsplată, şi pierdere. Biciul său este pe atât de neplăcut pe cât de plăcută este coroana sa, iar cele trei fâşii ale lui corespund păcatelor făcute cu gândul, cu vorba şi cu fapta. Fiecare nerespectare a unui principiu ne aduce un dezechilibru şi ne face vulnerabili la corecţie.
Minciuna este nerespectarea Legii Adevărului, ura este nerespectarea Legii Iubirii, înşelăciunea este nerespectarea Legii Dreptăţii, şi cu cât încălcăm mai mult una din aceste legi, cu atât ni se va lua dreptul de a ne bucura de fructele ei şi de a fi corectaţi.
Sub protecţia sa se află cei care slăvesc numele lui Dumnezeu în orice fel, fie că o fac prin vorbe, prin scris, prin gând sau prin fapte, dar şi conducătorii de orice fel, fie ei politici sau economici (regi, preşedinţi, lideri de sindicat, judecători) sau spirituali (papi, mitropoliţi, episcopi, pustnici). În vremurile de demult, capii comunităţilor sau regii şi împăraţii erau primii care trebuiau să aducă laudă şi slăvire Domnului, pentru că rolul lor în această lume era de locţiitor umil al lui Dumnezeu în păstorirea şi conducerea oamenilor. Coroana lui Yechudiel semnifică regalitatea şi nobletea, partea milei şi suveranitatii, iar biciul semnifică mâna de fier, rigoarea şi pedeapsa. Un rege trebuie să fie bun ca Dumnezeu, şi drept asemeni Lui, judecând drept şi pedepsind acolo unde este nevoie sau răplătind acolo unde este cazul. Deasemenea, simbolurile lui reamintesc conducătorilor că ei înşişi sunt supuşi Legilor Divine, putând oricând să urce pe culmile gloriei sau să decadă în uitare şi dizgraţie. Regele David şi mai târziu fiul său, Solomon, sunt exemple extrem de grăitoare, în care virtutea este răsplătită cu înţelepciune, bogăţie şi putere, iar slăbiciunea şi nesăbuinţa sunt aspru pedepsite.
Yechudiel este şi patronul celor care pedepsesc acţiunile umane. Înainte de a judeca un om ca fiind rău, trebuie să ne gândim dacă acest om este constrâns să facă ceea ce face de datoria sa. Judecătorii, poliţiştii, procurorii, avocaţii, temnicerii sau forţele de ordine se află sub protecţia acestui arhanghel, şi nu trebuie să uităm că datorită naturii umane, este nevoie şi de diciplină şi severitate. În zilele de demult, călăii beneficiau şi ei de protecţia sa, iar Serviciul Divin era conştient că uciderea unui om nu era vina călăului care îndeplinea un simplu ordin. Cei care pun în practică pedeapsa capitală acum fac parte din aceeaşi categorie. Aici bineînţeles că nu discutăm dacă pedeapa cu moartea este bună sau rea, pur şi simplu de vinovăţia celor pe care slujba îi obligă să o execute, indiferent de dorinţele au credinţele lor faţă de condamnat. În vremurile apuse nu exista călău care să nu fie învăţat să curme chinul victimelor sale cât mai repede, tăind capul cât mai rapid sau administrând chiar droguri pe ascuns condamnaţilor pentru a nu simti nimic, şi nu exista de obicei călău care să nu ceară iertarea victimei pentru fapta ce urma să o comită.
Acest arhanghel îi protejează deasemenea pe cei care muncesc şi pe cei care îi cer ajutorul în munca pe care o fac. În special cei care au o muncă foarte grea îi pot cere ajutorul pentru a face poverile mai suportabile, iar cei care au munci periculoase îi pot cere lui Dumnezeu protecţia prin intermediul lui Yechudiel şi îngerilor aflaţi în serviciul său.
Datoria lui Yechudiel este să păzescă îndeplinirea legilor, aplicarea lor în mod corect, răsplătirea celor buni şi corecţi şi pedepsirea celor ce le încalcă. Semnele sale distinctive arată bogăţia, abundenţa şi nobleţea (coroana de aur) dar şi disciplina, rigoarea şi pedeapsa (biciul), dăruite fiecăruia după merite.
Putem să cerem ajutorul său oricând considerăm necesar, când vrem să creştem în noi puterea virtuţilor divine, când vrem să învăţăm mai bine cum să ne rugăm şi cum să îl slăvim pe Creator şi când simţim că suntem asupriţi sau nedreptăţiţi.
Îl putem chema ca mângâiere atunci când suntem afundaţi în necaz sau în deznădejde sau când bucuria şi lauda noastră este peste puterile noastre şi dorim să o împărţim cu toata lumea, şi nu avem cu cine.
Îl putem apela pe acest minunat arhanghel cu următoarea rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt EL, te chem, prea-slăvit şi prea-milostiv arhanghel Yechudiel, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de dreptatea, spijinul şi prezenţa ta, Aici şi Acum. Amin!”
Uriil („Lumina sau Focul lui Dumnezeu”) este luminător al celor întunecaţi.
Cei dintâi patru arhangheli (Mihail, Gavriil, Rafail și Uriil) sunt cei ce stau în cele patru colțuri ale Marelui Tron al lui Dumnezeu (Ma’aseh Merkabah).
Împreună cu ele stau cele patru făpturi cu șase aripi (Ayyot), cei patru Heruvimi – cei cu ochi mulți, cu patru aripi, patru brațe și patru fețe, precum și cele patru Roți (Ophannim) cele cu ochi mulți sau Vânturile (Duhurile) de furtună (Galgallim), pe care creștinii, (după exemplul marelui Pavel apostolul și al ilustrului său ucenic, sfântul Dionisie Areopagitul) le numesc Tronuri.
Aceşti patru arhangheli sunt cei care au păzit cele patru armate ale poporului lui Israel în sălbăticie: la Nord, la Sud, la Răsărit și la Apus. Ei sunt îngerii celor patru vânturi, după cuvântul Scripturii care zice: „[Tu ești] Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Psalm 103, 5).
Arhanghelul Uriel
Lumina lui Dumnezeu străluceşte din interiorul meu.
Sunt permanent strălucitor, plin de dragoste şi înţelepciune
Uriel este stăpânul Soarelui şi cel mai strălucitor dintre îngeri.
Este adesea reprezentat cu o flacără în palma deschisă.
El este stăpânul furtunilor şi al tuturor spaimelor.
Uriel este câteodată reprezentat cu o carte la picioarele sale, cartea plantelor medicinale pe care i-a oferit-o Adam.
Planul Îngeresc: Arhanghel al Primului Cor
Misiunea cerească: Să aducă oamenilor lumina cunoaşterii lui Dumnezeu.
Misiunea pământească:
Ne ajută să ne deschidem către lumina cunoaşterii, să conştientizăm lumina divină din noi
şi să ne centrăm în Sine.
Arhanghelul Uriel, a cărui nume semnifică: "Lumina mea este Dumnezeu", aduce omenirii cunoaşterea iluminatorie despre divinitate. El este cel mai strălucitor dintre îngeri şi, adeseori, reprezentat conducând un car de foc tras de cai albi.
Mai este cunoscut şi sub numele de flacără a lui Dumnezeu
sau
îngerul profeţilor.
Uriel a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la Noe ca să-l prevină de potop.
Biblia ne povesteşte cum Uriel a coborât în grădina Edenului de pe o rază de soare cu o sabie de foc în mână.
El este, de asemenea, îngerul care veghează asupra furtunilor şi a spaimelor.
Ca înger al căinţei el ne ajută să înţelegem legile karmice care spun că noi întotdeauna merităm exact ceea ce am făcut.
Uriel ne ajută să înţelegem cum funcţionează Graţia Divină şi ne face cunoscut că noi toţi suntem înconjuraţi de infinita dragoste a lui Dumnezeu.
Este cel mai înţelept dintre toţi îngerii.
Adeseori este reprezentat cu o flacără în palma deschisă.
La el omenirea poate găsi alinarea suferinţelor prin rugăciune.
Când cunoaşterea oferită nu este utilizată în scopuri divine Uriel se manifestă ca şi pedeapsa lui Dumnezeu.
Uriel ne ajută să înţelegem de ce sunt toate aşa cum sunt.
El ne ajută să avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu astfel încât, atunci când lucrurile nu par să meargă bine, să descoperim că acestea sunt întotdeauna spre binele nostru şi ne pot aduce fericirea.
Cu ajutorul lui Uriel noi putem să cunoaştem vocea noastră interioară şi visele noastre.
El ne conduce spre cunoaşterea cea mai profundă a Sinelui şi, prin aceasta, la o valorificare infinită a vieţii.
Sub conducerea sa avem posibilitatea să găsim lumina noastră interioară devenind tot atât de strălucitori ca şi Soarele atunci când dragostea şi frumuseţea devin pentru noi un fapt împlinit.
Numele său în limba ebraică înseamnă “Lumina lui Dumnezeu” sau “Lumina mea este Domnul”, unii interpretându-l şi ca “Focul lui Dumnezeu”.
Uriel este arhanghelul pământului şi focului în acelaşi timp.
Deşi la Conciliul din Roma din 745, Papa Zaharia interzice venerarea îngerilor şi porneşte o campanie de eliminare a numelor lor (cu excepţia lui Michael, Gabriel şi Rafael), Biserica Ortodoxă comemorează totuşi pe data de 8 noiembrie arhanghelii, inclusiv pe “Uriil, Salatiil, Iegudiil şi Varahiil”, completând grupul de şapte îngeri ai Domnului. Iconografia bizantină îl zugrăveşte ţinând în mâna dreaptă o sabie (“întinsă contra persanilor” după tradiţia Vechiului Testament) şi o limbă de foc în mâna stângă, urmând legenda găsită în “Cărţile lui Ezdra”. Sabia este simbolul puterii, regalităţii, nobleţei şi dreptăţii, cu care acesta îşi exercită autoritatea, iar limba de foc reprezintă însăşi natura sa înflăcărată.
Mărturiile despre Uriel nu vin din textele canonice ale Bibliei, ele se găsesc mai mult în lucrările apocrife, în legendele ebraice şi în tradiţiile sacre păstrate de învăţaţi. Spre exemplu, cartea apocrifă “Apocalipsa lui Petru” îl prezintă pe Uriel ca îngerul care are grijă de Infern, fiind căpetenia îngerilor răzbunători şi ai pedepsei. Acesta este deseori înfăţişat cu aripi de serafim şi cu o sabie de foc (se pune că tot el a fost serafimul pus să păzescă intrarea în Eden după căderea primilor părinţi, rotind împrejur sabia înflăcătrată) sau cu un chip de văpaie care nu poate fi privit de muritori.
Deşi este un arhanghel al durităţii, pedepsei şi justiţiei, Uriel este deasemenea un agent al iluminării: este ghidul şi maestrul ceresc pus să îi călăuzească pe profeţii Esdra şi Enoh, răspunzând cu înţelepciune tuturor întrebărilor puse de aceştia.
În versiunea etiopiană a Bibliei Ortodoxe, în “Cartea lui Enoh”, Uriel este unul dintre îngerii care îl ridică pe patriarhul Enoh la cer şi îi arată minunile creaţiei nevăzute, îl învaţă tainele cele mai ascunse ale Pământului, Cerului, astrelor, atmosferei şi timpului.
Cartea îl prezintă drept “Uriel, îngerul teribil care stăpâneşte peste strigăte [Infern].” (1Enoch, 20:2) şi “Uriel este îngerul pe care Domnul Gloriei l-a aşezat peste toţi aştrii.” (1Enoh,74:7).
Uriel apare în istorie în multe forme, însă cel mai adesea ia chipul unui heruvim sau unui copil, a cărui puritate şi lumină poate fi cu greu comparată cu orice creatură vie de pe faţa Pământului.
Este asociat cu Pământul, iar câteodată poate lua chipul unei femei puternice, cu ţinută regală, personificând însăşi Natura sau pe Mama Geea. Este păstrătorul secretelor Pământului, nimic nu se întâmplă pe această planetă, în interiorul ei sau în sistemele spirituale din jur fără ştirea sa.
Într-adevăr, din punct de vedere iniţiatic, unul dintre atributele sale este gestionarea karmei şi aplicarea Legilor Divine ale Echilibrului, într-un mod foarte asemănător cu fraţii săi Tsadkiel şi Samael.
Uriel este arhanghelul căinţei, este cel căruia sufletele destinate suferinţei cer milă, de aceea se spune că el este îngerul pus de Dumnezeu ca stăpân peste strigăte. Dreptatea sa este cu totul şi cu totul specială, având influenţă şi autoritate în a aplica pedepsele divine atât muritorilor, cât şi spiritelor evoluate care comit greşeli sau se ridică împotriva ordinii divine a Creatorului.
Uriel este de o blândeţe infinită când vine vorba de oamenii drepţi, curaţi şi buni, cărora le vine întotdeauna în ajutor atunci când ei o cer. Protecţia sa este infailibilă, abătând loviturile oricărui duşman care atacă pe nedrept, fie el animal, om, demon sau altă creatură.
Mila sa este însă la fel de mare şi puternică precum îi este şi neîndurarea, fiind pe deplin detaşat în a aplica lecţia suferinţei celor ce o merită pe deplin. În consiliul karmic el este cel care poate da sentinţe sufletelor judecate, în conformitate cu Legile superioare şi cu voinţa Tatălui, şi este cel care poate pune la dispoziţie sufletului condamnat alegerile ce trebuiesc făcute pentru a-şi ispăşi pedeapsa.
Iniţiata Helena Roerich îl numeşte pe Uriel “Domnul Acţiunii Puternice”, şi spune că acesta personifică în toate planurile Focul Divin, lumina manifestată. În planul fizic, puterea lui Uriel este manifestată în fuziunea din centrul Soarelui, fisiunea din centrul Pământului şi scânteia sacră a energiei Kundalini din zona sacrală.
Uriel reprezintă puterea creatoare, forţa care generează totul, de la universuri şi sisteme solare, până la viaţa însăşi. Este un arhanghel al creaţiei, al focului şi luminii în ipostaza sa constructivă şi vitală.
Uriel ne poate ajuta în drumul nostru spiritual şi în orice greutate, dacă ne adresăm în deplină umilinţă şi căinţă pentru ca faptele noastre să fie iertate de către Dumnezeu.
Uriel ne poate ajuta să înţelegem suferinţa, să înţelegem de ce unor oameni buni li se întâmplă nenorociri sau de ce suferă cei care aparent nu ar trebui să sufere.
Ajutorul lui Uriel vine şi în momentul când simţim că ne cufundăm în întuneric, în ignoranţă şi în suferinţă, atunci poate el să reverse la cererea noastră “Lumina lui Dumnezeu.”
Arhanghelul Rafail
Înger al Providenţei,
Rafail („Dumnezeu vindecă” („Vindecare de la Dumnezeu”) al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.
Simbolism: Arhanghelul Rafael este reprezentat în costum de pelerin, având un toiag în formă de caduceu, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizând vindecarea. El duce în mână o ploscă de apă, iar în faţa lui este o apă din care sare un peşte (conform legendei din Cartea lui Tobias). El este deseori reprezentat cu degetul arătător îndreptat în sus, indicând cerul într-un gest de încurajare şi speranţă, reamintindu-ne de unde ne vine adevărata vindecare.
Funcţia angelică: Arhanghel al vindecării.
Darurile spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să obţinem darul vindecării; ne arată care sunt căile de a ne vindeca pe noi înşine; ne ajută să ne vindecăm cu ajutorul naturii şi al energiei universale.
Arhanghelul Rafael este responsabil de vindecarea Pământului şi a locuitorilor săi. Se spune că el este cel care l-a vindecat pe Abraham după ce acesta a fost circumcis şi că i-a dat lui Moise o carte care descria toate ierburile cu puteri vindecătoare care cresc pe pământ. În Cartea lui Tobias, din Vechiul Testament, se povesteşte că Rafael l-a vindecat pe tatăl lui Tobias, care era orb, folosind o unsoare făcută din măruntaiele unui peşte.
Rafael este cunoscut sub multe denumiri care îi reflectă atributele:
Stăpânul vânturilor de seară,
Gardianul copacului vieţii din Grădina Edenului,
Îngerul Pocăinţei,
îngerul Rugăciunii, Iubirii, Bucuriei şi Luminii.
El este înger al vindecării, al ştiinţei şi al cunoaşterii.
El mai este numit Înger al Providenţei, care veghează asupra umanităţii.
Numele său înseamnă „Vindecător Divin” sau „Dumnezeu vindecă”. Rafael este sursa spirituală aflată în spatele oricărui tratament sau leac, şi ca mesager al divinei providenţe el aduce vindecare tuturor căutătorilor spirituali. El reprezintă reîntoarcerea la Sursa vieţii, care este vindecarea definitivă, esenţială, a tuturor bolilor şi suferinţelor.
Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea şi inima. El ne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El oferă ajutor tuturor celor care suferă şi au nevoie de vindecare, şi atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma şi ajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic ştie ce anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate.
Rafael ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne auto-cunoaştem şi să învăţăm din suferinţele cu care ne confruntăm. Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă, acest înger este alături de noi.
Pe măsură ce ne tranformăm minţile şi inimile rănite, ne apropiem tot mai mult de arhanghelul Rafael şi putem primi darurile sale spirituale. El este întotdeauna gata să ne ghideze către împlinire şi armonie, dar noi trebuie să ne dorim aceasta."Rafael este, conform unui anumit sistem de analogii, arhanghelul care guvernează zona imediat următoare lui Samael, şi anume cea solară.
Rafael este arhanghelul Soarelui, luminii şi vindecării. Chiar numele lui, tradus din limba ebraică, înseamnă „Dumnezeu vindecă” sau „Vindecarea este de la Dumnezeu.”
Rafael este singurul arhanghel, înafară de Michael şi Gabriel, cunoscut şi acceptat de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, numele lui găsindu-se în „Cartea lui Tobit”. În textul românesc numele lui apare sub forma ortodoxă Rafail (precum Michael şi Gabriel sunt numiţi de români Mihail şi Gavriil) şi este prezentat ca un mare înger, care are puterea de a vindeca şi de a lega demonii bolii, în special pe Asmodeus. În „Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail” se menţionează de mai multe ori: „Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!” În privinţa identităţii lui în această carte canonică ortodoxă nu există semne de îndoială, chiar el se dezvăluie la un moment dat lui Tobie, şi spune „Eu sunt Rafail, unul dintre cei şapte sfinţi îngeri care duc rugăciunile celor sfinţi şi intră în faţa slavei Celui Sfânt.” Astfel, şi în cele mai vechi texte Rafael este numărat printre cei şapte arhangheli care stau în faţa tronului lui Dumnezeu, descris în „Apocalipsa” lui Ioan, numiţi şi Îngerii Prezenţei.
Rafael este menţionat şi într-un text necanonic, dar deosebit de important pentru începuturile creştinismului, anume „Cartea lui Enoch”. Spre exemplu, în capitolul 40, lui Enoh i se arată patru îngeri magnifici. Cel de-al doilea, al cărui cântec „Îl binecuvântează pe Cel Ales şi pe aleşii care se încredinţează numai Duhului” este bineînţeles Rafael, care se ocupă de toate rănile şi bolile fiinţelor umane. Capitolul 10, Rafael primeşte poruncă de la Dumnezeu pentru a-l duce pe demonul Azazel în deşert şi a-l exila acolo ca pedeapsă pentru răzvrătire. Vedem că Rafael nu este numai un vindecător, ci şi un duşman de temut al forţelor demonice, împotriva cărora numele său poate fi chemat în rugăciune cu mult succes. În cele mai vechi texte magice şi pe multe amulete bizantine, Rafael este cel care învinge forţele răului asemeni lui Michael, doar că acesta din urmă este reprezentat de cele mai multe ori călare, precum Sfântul Gheorghe, în timp ce Rafael este văzut numai în picioare, de multe ori cu o ramură în mână ca simbol al vindecării. Sub numele de Arlaph, Rafael era chemat de căre femeile care năşteau, în ajutor, împotriva forţelor întunericului care ar fi putut să le rănească nou-născuţii.
Rafael este guvernatorul angelic al sferei planetare de influenţă asociate Soarelui. Acesta are o bună legătură şi o comunicare fructuoasă cu Logosul Solar, făcând parte din latura angelică a Ierarhiei Luminii. Dat fiind faptul că zona solară are în subordine zonele de influenţă ale celorlalte planete, Rafael acţionează ca un guvernator-diplomat. Funcţia lui este destul de greu de definit şi de delimitat în termeni umani, într-o anumită măsură guvernează activitatatea celorlalţi arhangheli planetari, însă nu este deasupra acestora, ci egalul lor, având competenţă de acţiune în toate sferele. Energia lui este una deosebit de puternică, dar blândă, şi acţionează cel mai mult în beneficiul tuturor fiinţelor, inclusiv oamenilor, prin intermediul energiei de vindecare. Deşi nu ar da de bănuit, Rafael este arhanghelul care sintetizează acţiunile tuturor sferelor, pentru a putea lucra în acord cu ele. Directivele divine vin prin arhanghelii sferelor superioare, precum Metatron si Raziel, apoi trec prin fitrele karmei şi judecăţii, ale căror funcţii sunt îndeplinite de Tsafkiel şi Zadkiel, apoi sunt imprimate efectele sferei marţiene, în guvernarea lui Samael, iar acum ajung în domeniul lui Rafael. Dacă domeniul Karmei colective ţinea de arhanghelii Tsafkiel şi Zadkiel, karma personală ţine de Samael şi Rafael. Samael se ocupă mai mult cu aplicarea consecinţelor negative sau coercitive (ceea ce oamenii numesc pedepse), în timp ce Rafael joaca rolul salvatorului si vindecătorului. Acolo unde karma unui individ a fost plătită, inclusiv prin pedeapsa și suferință, Rafael poate fi chemat în ajutor pentru ca reabilitarea și vindecarea să poata începe. Energiile vindecării, guvernate cu o deosebită generozitate și blândețe de către Rafael, intră în acțiune în mod automat în momentul depășirii unui anumit prag în activitatea individului. Altfel spus, atunci cand omul suferă, iar suferința arde karma care trebuie eliminată, au loc procesele pe care Samael le guvernează și în slujba căruia sunt, după legea divină. În momentul în care karma a ajuns la un nivel minim sau măcar tolerabil sau în care individul învață și încearcă să-și repare erorile, suferința este precedată de vindecare iar energiile vindecării sunt în mod automat chemate în ajutor. Acest lucru se întamplă de multe ori inconștient și fără intenția omului, însă în general intenția ajută foarte mult și accelerează procesul. Prin intermediul intenției, omul știe că a greșit și cere mila, iubirea și vindecarea Tatălui, iar acest lucru declanșează procesele de vindecare și de reabilitare pe care Rafael are puterea să le declanșeze. Acesta este înțelesul expresiei că Rafael „duce rugăciunile” lui Dumnezeu sau „îndeplinește rugăciunile”oamenilor. În momentul în care omul a suferit și este conștient că a ispășit o anumită karmă, accesând intenția prin intermediul rugăciunii sau cererii, el se ajuta pe sine însuși în procesul de vindecare și ajută domeniul angelic al lui Rafael în a-și îndeplini misiunea. Tsafkiel judecă şi cerne, Zadkiel împarte milă şi compasiune, Samael constrânge, pedepsește sau ofera curaj și tărie, iar Rafael vindecă. Aceasta este, pe scurt, logica ierarhiei angelice din punct de vedere al activității pe care o întreprind aceste minunate ființe de rang superior.
Din punct de vedere esoteric, Rafael şi îngerii aflaţi în serviciul său sunt consideraţi medici, terapeuţi şi vindecători celeşti. El este patronul medicinei şi tuturor disciplinelor care se ocupă cu îngrijirea, reabilitarea şi vindecarea tuturor fiinţelor vii, de la oameni şi fiinţe celeste, până la animale, plante şi cristale. El este nu numai inspiratorul descoperirilor şi inovaţiilor medicale, dar şi cel care conferă harul divin de vindecător acolo unde un individ merită sau trebuie să îl manifeste. Rafael este geniul care se află în spatele tuturor sistemelor de vindecare. În Atlantida, în Egipt, în Babilon, acolo unde existau şcoli iniţiatice care dezvoltau principiile Căii Luminii, energia lui Rafael era prezentă. Esenienii din Damasc, therapeuţii din Egipt, druizii din Britania, ktistaii geto-dacilor şi toate elitele preoţeşti din vechime, salutau Soarele dimineaţa şi îşi cultivau puterea iubirii, urmând ca apoi să-şi folosească harul pentru a vindeca suferinzii. În societatea de astăzi, energiile vindecătoare ale lui Rafael se manifestă inclusiv in bioterapie, in Reiki şi în toate ramurile sale (Usui, Karuna, Shamballa, etc), însă nu numai atât. Cei care vor cu adevărat să acceseze energiile vindecătoare solare nu trebuie să facă aceste iniţieri sau cursuri costisitoare, ci le pot obţine prin muncă proprie. Sistemele de vindecare de tipul Reiki sunt doar un pas în căutarea fiecăruia şi vi doar să ajute acolo unde este nevoie de o metodă de lucru. Ajutorul acestui minunat arhanghel poate fi chemat prin următoarea formulă-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Preasfânt, Eloha, te chem, radiant şi mângâietor arhanghel Rafael, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie, vindecare şi iubire, Aici şi Acum. Amin!”
Sfinţii Arhangheli, mesagerii voinţei divine şi împlinitorii ei
Sărbătoarea de astăzi este închinată Sfinţilor Arhangheli şi, prin extensie, tuturor puterilor cereşti. Ne-am putea întreba de ce trebuie să-i serbăm pe îngeri. Îi serbăm pentru relaţia directă pe care o au cu Dumnezeu, model şi imbold pentru o aprofundare a relaţiei noastre cu El, îi cinstim pentru că ne ajută în drumul nostru către mântuire, îi avem în vedere pentru că ne comunică voia lui Dumnezeu, împărtăşindu-ne din darurile lor de cunoaştere şi tămăduire.
Dumnezeu, ca Duh absolut, ca Spirit pur, se revelează în modul cel mai adecvat naturilor spirituale din Univers. Iar acestea sunt doar două: omul şi îngerul. Primul este o natură duală, materie şi spirit, deci mult mai complex decât cel de-al doilea care este exclusiv fiinţă spirituală. Îngerul, aşadar, este mult mai aproape datorită constituţiei sale de Dumnezeu, poate participa mai repede şi direct la energiile dumnezeieşti ale fiinţei divine.
Oastea cerească reflectă bogăţia slavei divine şi înţelepciunea Celui etern
Dimensiunea şi varietatea lumii angelice dovedeşte fără echivoc bogăţia slavei, a înţelepciunii şi a bunătăţii divine care creează fără zgârcenie. Căci în Scriptură se vorbeşte de mii de miriade de îngeri, atât în Vechiul Testament, în cartea a IV-a a Regilor 6, 17, unde proorocul Elisei deschide ochii slujitorului pentru a vedea mulţimea oştirilor cereşti care apăra poporul iudeu („Tot muntele era plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei“), cât şi în Noul Testament, unde Hristos vorbeşte despre posibilitatea trimiterii a 12 legiuni de îngeri pentru a opri răstignirea Sa.
Sfântul Dionisie Areopagitul în cartea sa „Ierarhiile cereşti“ vorbeşte despre numărul îngerilor, astfel: „Sunt mii de mii sau zeci de mii de zeci de mii…, pentru noi de nenumărat. Căci sunt multe fericitele oştiri ale minţilor mai presus de lume, depăşind raţiunea debilă şi contractată a numerelor noastre, fiind definibile cognoscibil numai de înţelegerea şi cunoaşterea lor cerească şi mai presus de ceruri, dăruită lor cu îmbelşugare de înţelepciunea creatoare şi infinit cunoscătoare a Dumnezeirii-origine“. „Modelându-se spiritual spre imitarea lui Dumnezeu şi privind spre ceea ce e propriu lui Dumnezeu în chip supralumesc şi dorind să dea minţii lor un chip asemănător, ele se bucură de participări mai îmbelşugate la Acela, fiind nemijlocit lângă El şi tinzând pururi în sus, susţinute continuu de iubirea dumnezeiască şi neclintită şi primind iluminările primordiale în chip nematerial; toată viaţa lor este înţelegătoare.
Fiecare din cele nouă cete are o numire deosebită
Dumnezeu între multele Sale nume din Scriptură are şi titulatura de Dumnezeul puterilor. Puterile constituie una din cele nouă cete îngereşti (Serafimi, Heruvimi, Scaune sau Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhagheli, Îngeri) care stau în jurul tronului dumnezeiesc aducând laudă Celui Preaînalt. Numirea aceasta ne atrage atenţia că făpturile spirituale sunt puternice, că au putere. Ne aducem aminte de îngerul cu sabie de foc care după căderea omului stătea la intrarea în Eden, iar omul nu a mai putut reintra de unde plecase. Acest înger cu spadă de foc, care în Acatistul închinat puterilor cereşti este supranumit slujitorul Legii, este Sfântul Mihail. Apoi îngerul care s-a luptat cu Iacov la pârâul Iaboc arată din nou puterea fiinţelor cereşti bune, care sunt net superioare atât în lupta cu omul, cât şi în războiul cu duhurile cele rele ale întunericului. În epistola Sfântului Apostol Iuda la versetul 9 este scris: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se pe trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: Să te certe pe tine Domnul!“.
În privinţa momentului apariţiei lumii nevăzute a îngerilor, Sfânta Scriptură nu oferă decât o singură referinţă, în cartea lui Iov 38, 7, unde spune că atunci „când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei“.
Îngerii ajută pe oameni în urcuşul şi progresul lor în cunoaşterea lui Dumnezeu, dar şi în întărirea spirituală de care ei au nevoie. Teologia îngerului păzitor, afirmă Andrei Pleşu în cursul său „Despre îngeri“, este cuprinsă integral în textul rugăciunii din Ceaslov. Din aceasta rezultă că fiecare creştin are un înger păzitor, apoi că el nu ne aparţine, ci ne este dat de Creatorul lumii şi că funcţiile îngerului păzitor sunt în general patru: el ne este învăţător, luminându-ne şi oferind un spor de cunoaştere. A doua sarcină a îngerului este cea de protector, el ne fereşte de toate relele, apoi cea de sfătuitor, de îndemnător spre fapte bune, propunând criterii ale acţiunii îndreptăţite. Ultima funcţie a îngerului păzitor este aceea de călăuză mistică, care ne arată calea mântuirii. Funcţia generică a îngerului este orientarea cea bună a oamenilor. Orientare în plan cognitiv, pragmatic. Moral şi soteriologic.
În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea Tatălui ceresc
Tot Andrei Pleşu subliniază în cartea sa că între om şi înger e o străveche, originară, rudenie. Au convieţuit într-o atemporală fraternitate în rai, înainte de cădere, şi se vor regăsi în aceeaşi condiţie la sfârşitul timpului. Omul şi îngerul său conlucrează sub acelaşi „jug“. În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea Tatălui faţă de creaţia Sa văzută.
În Legea cea Veche, ca şi în Noul Testament de altfel, îngerii ne apar ca ambasadori, ca trimişi ai lui Dumnezeu; ei transmit poruncile Lui, comunică înţelegerea lor, precum şi harul Lui; uneori execută sau duc la îndeplinire judecăţile Lui. În Vechiul Testament, lui Agar, îngerul i-a poruncit să se întoarcă la stăpâna sa şi să se smerească sub mâna ei. Lui Lot, îngerii vizitatori i-au poruncit să iasă din oraşul care urma să dispară. Un înger îl invită pe Ghedeon să elibereze pe Israel de madianiţi. Tot un înger îl îndeamnă pe Ilie să meargă în întâmpinarea trimişilor regelui Samariei. Că Legea a fost dată poporului lui Israel prin intermediul îngerilor era nu doar convingerea Sfântului Ştefan şi a Sfântului Pavel, ci de asemenea şi a evreilor din vechime.
Rolul îngerilor poate fi prezentat astfel: ei formează oastea lui Dumnezeu, ei sunt trimişii Lui şi colaboratorii Providenţei divine. Dumnezeu ne apare în Sfânta Scriptură înconjurat de nenumăraţi îngeri care formează oastea Sa, sfatul Său, tronul Său. Duhurile cereşti adoră pe Creatorul lor, ele Îl slăvesc neîncetat, fiind prin excelenţă fiinţe doxologice. Mai mulţi autori mistici au scris despre existenţa a nouă cete de îngeri care înconjoară pe Domnul Slavei. Aceştia sunt asemenea unor oglinzi vii care reflectă, fiecare în mod deosebit, perfecţiunea divină. Cel veşnic apare în Biblie ca înconjurat de mii şi mii de îngeri. În Noul Testament, Naşterea lui Mesia, şi nu doar aceasta, a fost precedată de apariţia îngerilor care anunţă evenimentul respectiv.
Prezenţa angelică în viaţa Mântuitorului Hristos
Aşa se întâmplă şi la Buna Vestire, unde este trimis un arhanghel pe nume Gavriil, adică un conducător al oastei cereşti, pentru a vesti Mariei că dintr-ânsa se va naşte Mântuitorul lumii. Apoi chiar la Betleem, pe câmpul unde ciobanii îşi păşteau oile, îngerii se arată cântând imne de slavă. După aceea, mai târziu, când Iisus este ispitit în Muntele Quarantaniei, în urma victoriei repurtate asupra demonului, îngerii se apropie de Iisus şi Îi slujesc. Legiuni de duhuri slujitoare nu aşteaptă decât un semn pentru a interveni în apărarea lui Hristos contra soldaţilor care îl chinuiesc. Un înger răstoarnă piatră de deasupra mormântului pentru a deschide calea plină de slavă a Biruitorului morţii. În Noul Testament citim că un înger porunceşte dreptului Iosif să o ia pe Maria cu el pentru a pleca mai departe în Egipt. Femeilor mironosiţe li se arată un înger care le presează să meargă vestind Apostolilor Învierea. Uneori aceşti binefăcători ai oamenilor sunt trimişi de Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei care se împotrivesc Lui. Egiptenii, israeliţii revoltaţi, asirienii, idolatrii din Ierusalim sunt rând pe rând victime ale zelului lor slujitor. Ca zi din săptămână consacrată îngerilor a fost rânduită încă din secolul al XV-lea lunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.